Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 743/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 743/
Ședința publică din 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A, cu sediul în A, bd. -, nr. 77 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,-‑11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 472/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în A, -. B,. 8.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, în reprezentarea creditoarei recurente A și consilier juridic, pentru creditoarea recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nefiind formulate alte cereri s‑a acordat cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentanții recurentelor solicită admiterea ambelor recursuri astfel cum au fost formulate.
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 472/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a dispus închiderea procedurii insolvenței în privința debitoarei - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, s-a dispus restituirea din fondul de lichidare a sumei de 61,5 lei reprezentând cheltuieli de procedură și plata onorariului lichidatorului în sumă fixă de 3.250 lei, pe toată perioada de desfășurare a procedurii și s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Generale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență,
Că pentru a hotărî astfel, prima instanță prin judecător sindic a stabilit că nu există bunuri în averea debitorului și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii,
Având în vedere că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, declarând recurs cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din aceeași lege, cu motivarea că:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii și dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006;
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 organele care aplică procedura sunt judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, organele respective trebuind să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni;
Conform art. 131 Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat însă potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă;
Legea impune astfel, în mod imperativ, întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite;
De asemenea trebuie analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori, în vederea promovării art. 138 din lege;
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății. Astfel, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria să întocmească și să depună un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Având în vedere că și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, declarând recurs, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună în condițiile dispozițiilor art. 304 pct. 9, coroborate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și continuarea procedurii de lichidare până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor, cu motivarea că:
Fondurile necesare continuării procedurii puteau fi obținute prin aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, modificată ce prevăd în mod explicit că în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic;
sumelor necesare continuării lichidării de către creditoare ar duce la mărirea cuantumului creanței deținute de creditorul care a avansat sumele;
Procedura de lichidare trebuia continuată prin formularea unei cereri de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori;
Pornind de la izvorul creanței solicitate, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din nr.OUG 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri;
Statul român, reprezentat în cauză prin a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;
Lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 și următoarele din Legea nr. 85/2006 deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în incapacitate de plăți, astfel debitoarea fiind lipsită de lichidități pentru că probabil a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii ne mai putându‑și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ce privește judecarea acestora cât și probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu;
Lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, nu întâmplător prima dintre atribuțiile lichidatorului constând, potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006 în examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le‑ar fi imputabilă, această analiză constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Văzând că debitoarea intimată, legal citată prin lichidator, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare,
Reținând în fapt că potrivit mențiunilor din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu deține fonduri sau bunuri care să poată fi valorificate și nici un creditor nu și‑a manifestat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii iar documentele contabile nu au fost prezentate lichidatorului judiciar de către administratorul societății care nu a fost găsit nici la sediul societății și nici la domiciliul declarat la, situație în care lichidatorul judiciar a formulat o plângere penală încă nesoluționată, împotriva administratorului,
Considerând că în aceste condiții nu se poate reține în sarcina organelor însărcinate cu aplicarea procedurii, respectiv a lichidatorului judiciar, neluarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea scopului propus sau declarat al legii,
Că îndeplinirea de către lichidatorul judiciar a obligației rezultate din dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență trebuie raportată la situația concretă din cauză respectiv împrejurarea evidențiată de către acesta cu privire la faptul că nu i s‑au predat documentele contabile ale societății,
Că deși creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a pretins că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, care nu se arată însă că ar exista și a indicat anumite investigații ce ar fi trebuit să fie întreprinse pentru obținerea informațiilor privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, nu s‑a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii și nici nu a procedat în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora comitetul creditorilor sau în cazul în care acesta nu ar putea fi constituit, creditorii înșiși, pot cere judecătorului-sindic autorizarea în vederea introducerii acțiunii pentru a se dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele expres menționate, în sensul dispozițiilor alin. 1 al articolului de lege respectiv, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,
Că de asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în principal, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin această lege vor fi suportate din averea debitorului și în conformitate cu alin. 4 al articolului de lege menționat, numai n lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, constituit potrivit alin. 6,
Considerând că prin aceste dispoziții legale s-a reglementat posibilitatea utilizării, în vederea suportării cheltuielilor aferente procedurii, a unor sume din fondul de lichidare, la situațiile în care se constată o lipsă temporară a disponibilităților în contul debitorului, sub rezerva implicită a reconstituirii acestui fond prin distribuirea sumelor corespunzătoare rezultate din lichidarea unor bunuri din averea debitorului, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 9 al legii,
Că însă, posibilitatea de a se recurge la acest fond este exclusă atunci când se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative, situație care ar face, potrivit aprecierii judecătorului sindic, inutile alte cheltuieli, cu consecința închiderii procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006,
Că pe de altă parte și creditoarele recurente aveau posibilitatea de a efectua demersuri în acest sens, în măsura în care considerau că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv că lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie, o obligație a lichidatorului de a formula acțiunea sau a judecătorului sindic de a impune formularea unei cereri cu atare obiect, nefiind prevăzută de lege,
Că, în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice A, cu sediul în A, bd. -, nr. 77 și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -, cu sediul ales în B,-‑11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 472/16.03.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, privind pe debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar EXPERT, cu sediul în A, -. B,.8.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED. /TEHNORED.
2 ex./3.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
