Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 761/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 761/R/
Ședința publică din 12 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
: - -, președinte secție
: - -, JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
:, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V, str. -, nr. 3, județul V, împotriva sentinței nr. 514 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în comuna, județul V, domiciliat în Berbești, -.19I,.a,.16, județul V,intimata-debitoare SC SA, cu sediul în comuna Berbești, sat. Berbești, str. -, nr. 77, județul A și intimatul-lichidator, domiciliat în Râmnicu V,-, -.20,.E,.7, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-pârâți și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru așa cum rezultă din chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții, Seria -, nr. - din 08.09.2008 emisă de Trezoreria Rm. V și cu 2 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatei-debitoare întâmpinare.
Intimații-pârâți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Intimații-pârâți, având pe rând cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.457/2005, Tribunalul Vâlceaa dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC SA Berbești, iar prin sentința nr.738/2006 trecerea la procedura falimentului și dizolvarea societății debitoare.
Valoarea totală a datoriilor acesteia este de 72.485.365 lei, iar din valorificarea activelor s-a obținut suma de 5.317.117 lei.
La 25 iunie 2007, lichidatorul debitoarei a chemat în judecată pe pârâtul, pentru a fi obligat să plătească suma de 2.835.580 lei, reprezentând J din patrimoniul falitei și cu care a fost garantată obținerea de credite bancare către grupul SRL.
S-a susținut astfel că sunt incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, prin aceea că au fost folosite bunurile societății în folosul unei alte persoane juridice.
La aceeași dată s-a formulat acțiune de antrenare a răspunderii și față de pârâtul, pentru ca acesta să fie obligat la plata sumei de 2.835.580 lei, pentru aceleași considerente.
Tot la 25 iunie 2007, lichidatorul a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale și față de pârâtul, pentru ca acesta să fie obligat la suma de 1.240.998 lei, reprezentând avansuri plătite aceluiași grup SRL și susținându-se că pârâtul, în calitatea sa de director general al falitei, a plătit mărfuri în avans, mărfuri care nu au fost livrate și astfel sunt incidente prevederile art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.
La 17 2007, reclamantul și-a precizat acțiunea față de pârâtul solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 2.967.483 lei, motivat de faptul că debitoarea a fost prejudiciată și prin cesiunea către SC Tg.J a unei creanțe a de către SC SA Berbești.
La 15 octombrie 2007, cele trei dosare au fost conexate, iar pretențiile față de și au fost majorate la câte 5.383.117 lei.
La 12 octombrie 2007, iar la 12 noiembrie 2007, au formulat fiecare cerere de chemare în garanție a SC SRL care a fost acționarul majoritar, în interesul căruia s-au făcut de altfel și creditele.
La 31 martie 2008, lichidatorul a renunțat la judecată față de și, în considerarea faptului că aceștia au constituit garanțiile la credite cu acordul acționarului majoritar pentru societăți aflate în același grup cu acesta.
Prin sentința nr.514/2008, Tribunalul Vâlceaa admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar și a obligat pe pârâtul să plătească falitei suma de 2.967.483 lei, a luat act de renunțarea la judecată față de pârâții și și a respins ca fără obiect cererile de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că pârâtul, chiar dacă nu mai avea calitatea de organ de conducere al debitoarei la 9 octombrie 2002, semnat ordinul de plată pentru suma de 1.221.000 lei către SC SRL al cărei administrator era soția sa, cu titlu de plată în avans pentru marfă. De altfel, această societate este ea însăși în faliment, cu datorii ce nu pot fi recuperate.
În același mod s-a procedat și cu plata sumelor de 1.211.000 lei către SC SRL și 70.967 lei către SC SRL, societăți din același grup și care se află în aceeași situație financiară și care nu au livrat mărfurile.
Referitor la suma de 1.726.484 lei ea își are originea în contractul de cesiune de creanță prin care debitoarea reprezentată de pârât a cedat către SC SA Tg.J o creanță de 30.000.000.000 lei (ROL) pe care o avea față de, primind 6 bilete la ordin în valoare de 5.000.000.000 lei (ROL). Ulterior s-a constatat că nu avea nicio datorie către SC SA, așa încât a refuzat să plătească vreo sumă către SC SA Tg.J, care însă a emis 2 bilete la ordin către o altă firmă SC - SRL pe care aceasta le-a scontat la Agenția Novaci a Băncii Comerciale.
SC SA Tg.J a reușit recuperarea parțială a creanței sale, rămânând însă nerecuperată până la momentul deschiderii procedurii suma de 1.726.484 lei.
Administratorul firmei SC - SRL Tg.J, la care debitoarea nu s-a dovedit că ar fi avut vreo datorie, a învederat instanței că sumele primite în urma scontării biletelor la ordin au fost folosite în interesul SC SRL.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă, în dezvoltarea cărora a susținut următoarele:
- SC SRL Berbești și-a vândut acțiunile la SC SA către SC SA B din iunie 2003, când nu existau datorii la bănci, convenția a fost liber consimțită și nu s-a formulat nicio obiecție și societatea a continuat să funcționeze;
- SC SA Berbești, cu noul acționar, avea posibilitatea să încaseze creanțele de la terțe persoane juridice și fizice, inclusiv de la cele cărora li se plătise marfa în avans;
- pârâtul nu a semnat contractele de garanție imobiliare și mobiliare cu bunuri ale debitoarei și nici nu a cunoscut de falimentul SC SRL, care s-a declarat în 2005, eventuala prescripție nu-i poate fi imputată și oricum actuala falită este înscrisă la masa credală.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, răspunderea instituită de text pentru săvârșirea uneia din cele șapte fapte expres menționate revine nu numai organelor de conducere ale societății, dar și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență.
În condițiile art.139 din același act normativ, o astfel de acțiune se prescrie în trei ani de când a fost cunoscută persoana ce a cauzat apariția stării de insolvență "dar nu mai devreme de doi ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii".
Prin introducerea acestui termen obiectiv de minim 2 ani de la deschiderea procedurii, legiuitorul a înțeles să protejeze patrimoniul debitoarei în insolvență și implicit pe creditori, evitând situațiile în care administratorii sau celelalte organe de conducere, de drept sau de fapt, care săvârșesc fapte păgubitoare, să se sustragă răspunderii. În absența unui astfel de termen, dacă s-ar fi păstrat numai cel subiectiv, s-ar fi ajuns ca organul de conducere să nu ia măsuri de acoperire a prejudiciului, măsuri care ar fi presupus îndatorarea sa.
Prin motivele de recurs formulate, pârâtul încearcă translatarea vinovăției pentru fapte ilicite și păgubitoare pe care le-a săvârșit, de natură să aducă societatea într-o stare financiară precară către o persoană juridică în a cărei sarcină nu s-a reținut săvârșirea vreuneia din faptele enumerate de art.138 din lege.
Nu există în Legea nr.85/2006 o normă legală, alta decât cea enunțată, care să limiteze în timp răspunderea pentru faptele săvârșite de organele de conducere sau alte persoane și care au fost de natură să favorizeze starea de insolvență.
De altfel, în calea de atac formulată, pârâtul nu critică în mod efectiv situațiile de fapt și de drept reținute de judecătorul sindic se limitează în esență la a susține că toate prejudiciile pe care le-a produs ar fi putut fi acoperite dacă noul acționar majoritar ar fi dat dovadă de mai multă diligență.
O constantă însă a acestor fapte este aceea că sumele care au ieșit din patrimoniul actualei debitoare prin faptele pârâtului au ajuns în patrimoniul altor societăți din grupul, la care el sau membrii familiei sale asigurau administrarea
Susținerea că nu a cunoscut starea de precaritate financiară a SC SRL nu poate fi primită, în condițiile în care soția sa era administratorul acesteia, iar din suma plătită drept avans procurare marfă, de 1.221.000 lei, a rămas neacoperită valoarea de 871.000 lei.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Râmnicu V, str. - nr. 3, județul V, împotriva sentinței nr. 514 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în comuna, județul V, domiciliat în Berbești, -.19I,.a,.16, județul V, intimata-debitoare SC SA, cu sediul în comuna Berbești, sat. Berbești,-, județul A și intimatul-lichidator, domiciliat în Râmnicu V,-, -.20,.E,.7, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
25.09.2008
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
