Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 765/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 765/R-Com
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoareaC SI L- cu sediul în Pitești, str. -, -. A,. 12, Județul A, împotriva sentinței nr. 420/F/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - creditor C - cu sediul în Pitești,-, Județul A și administratorul judiciar - domiciliat în Curtea de A, -. B,. 22, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta - debitoare, în baza împuternicirii avocațiale nr. 11863/15.05.2009, administratorul judiciar, lipsă fiind intimata - creditoare.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței nr. 10997/26.06.2009, în sumă de 39,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, având cuvântul pentru recurenta - debitoare, depune la dosar un borderou cu acte ce conține dovada comunicării cererii introductive - privind deschiderea procedurii insolvenței.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, curtea acordă cuvântul asupra recursului pe fond.
Avocat având cuvântul pentru recurenta - debitoare, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul sindic. Precizează că cererea a fost comunicată la o adresă greșită, fiind recuperată ulterior de recurenta -debitoare de la proprietarul apartamentului 12.
Administratorul - judiciar, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 14.11.2008 creditorul SC SRL a înregistrat la tribunal cererea de deschidere a procedurii de insolvență împotriva debitorului său SC ȘI SRL pentru o datorie în sumă de 32.251,06 lei.
În dovedire s-au depus la dosar facturi fiscale și situații centralizatoare.
Cererea introductivă a fost comunicată debitorului la data de 24.11.2008 și nu s-a formulat contestație.
La data de 09.12.2008 debitorul a depus la dosar un set de acte și a contestat creanța.
În aceste condiții judecătorul sindic a încuviințat părților proba cu expertiza contabilă, fiind desemnată expert în cauză practicianul.
Lucrarea a fost depusă la dosar la data de 30.01.2009.
Debitorul a invocat mai multe obiecțiuni la lucrarea de expertiză printre care calcularea unor debite rezultate din perioada 1.01.2003 până la 01.10.2005, prescrise în condițiile Decretului nr. 167/1958.
Judecătorul sindic găsind întemeiate obiecțiunile a dispus refacerea expertizei contabile.
A doua lucrare a fost depusă la dosar la 12.03.2009.
La data de 13.03.2009 debitorul a depus la dosar explicații împreună cu un set de acte contabile, iar la data de 09.04.2009 a formulat obiecțiuni la raport ce au fost respinse ca nefondate.
Prin sentința nr. 420/14.04.2009 judecătorul sindic a admis cererea creditorului și în temeiul art.33, alin.6 din Legea nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului C SI
A fost desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art.20 cu o retribuție lunară în sumă de 1000 lei, plătită din averea debitorului.
A fost obligat debitorul să depună la dosar până la 27.04.2009 actele prevăzute de art.28, alin.1.
A fost ridicat debitorului dreptul de administrare dacă nu-și declară intenția de reorganizare în condițiile art.28, alin.1, lit. și s-a dispus indisponibilizarea părților sociale ale debitorului în registrele speciale de evidență.
S-a dispus notificarea deschiderii de procedură în condițiile art.61 și s-a stabilit termen de înregistrare a declarațiilor de creanțe la 12.06.2009, termen de verificare a creanțelor și întocmire a tabelului preliminar de creanțe la 29.06.2009, termen de contestare a creanțelor la 10.07.2009, termen de definitivare a tabelului de creanțe la 21.07.2009.
S-a stabilit că prima ședință a adunării creditorilor va avea loc la 3.07.2009 iar administratorul judiciar va întocmi raportul scurt la 15.05.2009, iar raportul prevăzut de art.59 din lege la 16.06.2009.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că din materialul probatoriu administrat în cauză și de prevederile art. 1, art. 3, art.31 și art. 33 din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic rezultă că între păți s-au desfășurat raporturi comerciale în urma cărora debitorul se aproviziona de la creditor cu piese auto. Mărfurile erau însoțite de facturi confirmate de administratorul debitorului, iar plata se efectua în numerar conform înțelegerii dintre părți.
La data de 14.11.2008 creditorul a invocat existența unei datorii exigibile în sumă de 32.251,06 lei pentru care a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului său.
Expertiza contabilă a scos în evidență că administratorul debitorului nu a ținut contabilitatea potrivit legii în sensul că nu a putut prezenta o fișă de cont analitic așa cum impunea Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1850/2004 sau jurnalul de cumpărări, acte ce ar fi făcut lumină în contabilitatea debitorului.
S-a reținut că experta cauzei a concluzionat însă că potrivit evidenței contabile a debitorului există o datorie față de creditor în sumă de 20.118,31 lei. Potrivit evidenței contabile a creditorului, ce a luat în calcul soldul la data de 14.11.2005, pe care administratorul debitorului l-a contestat, suma datorată este de 51.288,14 lei.
Ca urmare, s-a constatat că datoria debitorului față de creditor este, orice sumă am lua în calcul, superioară valorii-prag impusă de art.3 alin.1 pct.12 din legea nr. 85/2006 și reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, mai veche de 30 de zile ce conferă SC SRL calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitorului SC ȘI SRL.
S-a mai reținut că debitorul nu a contestat starea de insolvență iar faptul neachitării pe o perioadă mai lungă de 30 de zile a datoriei dovedește starea de vădită insolvență în care se află.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs administrator al SC și SRL solicitând admiterea acestuia și respingerea cererii ca nefondată potrivit art.3 pct.12 din legea nr.85/2006.
În motivare s-a arătat că sentința este nelegală deoarece instanța nu a avut în vedere actele dosarului, obiecțiunile făcute la expertiza refăcută și din care rezultă că datoria recurentei către creditoare este de numai 1465 lei, sumă care se situează sub plafonul de 10.000 lei prev. de Legea nr.85/2006.
Se susține că, societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, desfășoară activitate economică la întreaga capacitate și nu este în situația de a-și declara intenția de reorganizare în condițiile art.28 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006.
În susținerea cererii de recurs au fost depuse la dosar balanțe de verificare pentru luna septembrie 2008, bilanț prescurtat depus la 31.12.2008, contul de profit și pierderi pentru anul 2008, situația activelor imobilizate, obiecțiuni la raportul de expertiză depuse la termenul din 14.04.2009, note de ședințe depuse pentru termenul din 17.03.2009, explicații depuse la 18 martie 2008, facturi, situația de gestiune a debitoarei pentru perioada 14.11.2005 - 14.11.2008.
La 26.05.2008, au fost depuse motivele de recurs reformulate în care s-a arătat că citarea și comunicarea actelor de procedură în fața primei instanțe s-a realizat fără respectarea dispozițiilor legale, debitoarea aflând întâmplător despre proces iar comunicarea fiind făcută la alt sediul decât sediul real al societății.
Se critică sentința primei instanțe și pe considerentul că cerințele legale pentru deschiderea procedurii nu sunt îndeplinite, nefiind dovedit că societatea duce lipsă de lichidități întrucât nu s-a făcut o inventariere a conturilor bancare sau de trezorerie, iar debitul reținut de expert se situează sub valoarea prag de 10.000 lei prev. de art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
Se mai susține că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de desemnare a unui expert consilier ( ).
De asemenea se arată că în mod corect creditoarea este denumită SC LM SRL iar judecătorul sindic a reținut greșit SC SRL.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și în raport de probatoriul administrat în cauză instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Debitoarea a fost prezentă în fața judecătorului sindic la termenul de judecată din 09.12.2008, prin administrator. La această dată s-a arătat de către debitoare că nu a fost citată legal, primind citația abia la 08.12.2009 și că nu are nicio datorie față de creditor, solicitând pentru a se dovedi asemenea susținere proba cu expertiză.
Față de prezența părții la termenul de judecată, în raport de disp.art.7 alin 1 și 3 din Legea nr.85/2006 rap.la art.85 și 107 proc.civ. și art.89 alin.2 proc civ. instanța constată că viciul de procedură s-a acoperit.
Partea a avut chiar posibilitatea să solicite probe în susținerea punctului său de vedere, în acest sens fiind încuviințată proba cu expertiză, judecătorul sindic dispunând ca expertul să stabilească prin analizarea actelor contabile ale debitoarei și ale creditoarei dacă între cele două societăți există sau nu datorii.
Nu rezultă din încheierea din 9 decembrie 2008, că debitoarea ar fi solicitat încuviințarea unui expert consilier în persoana expertului așa cum se arată în motivele de recurs, fiind desemnată la cererea reprezentanților părților expert contabil.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la 30 ianuarie 2009, debitoarea formulând obiecțiuni scris (filele 97-98).
La 3 februarie 2009, judecătorul sindic a revenit cu adresă la expert pentru refacerea lucrării, cu indicația de a verifica datoria existentă, raportul refăcut fiind depus la 12 martie 2007 (filele 101 și urm).
După acordarea unui termen pentru ca debitoarea să ia cunoștință de raport la 14 aprilie 2009 obiecțiunile au fost respinse, fiind pronunțată sentința atacată cu prezentul recurs prin care s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei.
Față de această situație se constată că, deși art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006 în termen de 10 zile de la primirea copiei cererii creditorului, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existența stării de insolvență, debitoarea prezentă nu a formulat o cerere scrisă în acest sens, susținând numai oral la 9 decembrie 2008 că nu are nicio datorie față de creditori.
Explicațiile depuse la 13.03.2009, nu pot fi apreciat drept contestație la cererea de deschidere a procedurii formulată de creditor în primul rând față de data depunerii acesteia în raport cu prevederile legale sus menționate.
De asemenea obiecțiunile la raportul de expertiză formulate la 2.02.2009, nu pot fi apreciate ca având valoarea unei contestații, însă cu toate acestea judecătorul sindic a dispus refacerea raportului de expertiză la 3 februarie 2009, dând curs obiecțiunilor debitoarei.
Așadar judecătorul sindic a considerat susținerile debitoarei drept o contestație la creanță, administrând probe pentru stabilirea situației reale.
Noul raport, depus la 12 martie 2009, a arătată că materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei contabile a fost reprezentat de facturile, fișele de cont analitic și chitanțele emise de către creditoare, centralizatoarele aferente fiecărei luni, balanțele sintetice întocmite de către debitoare, documentele fiind puse la dispoziție de cele două părți.
S-a mai reținut în expertiză că debitoarea nu a prezentat o fișă de analitic întocmită potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.1850/2004 ci niște centralizatoare întocmite manual, cu o înșiruire de aprovizionări și plăți efectuate în fiecare lună, fără a se calcula soldul datorat (filele 102-103 - dosar fond).
De asemenea experta a arătat că nu i-a fost arătat jurnalul de cumpărări întocmit de debitoare pentru perioada în discuție și nici registrul de casă, din motive pe care nu le-a cunoscut. Chitanțele nu purtau înscrise datele la care s-au efectuat plăți și numărul de înregistrare al facturilor care au fost achitate cu respectivele documente de plată.
Ca atare, față de documentele puse la dispoziție și de concluzia generală că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale, s-a concluzionat în expertiză că la data formulării cererii introductive creanța creditoarei era în sumă de 20.118,31 RON fără a se lua în calcul soldul la data de 14.11 2005, iar cu luarea în considerare a acestuia suma datorată de debitoare este de 51.228, 14 RON (104).
Din explicațiile date de debitoare la 111, cu privire la factura emisă de creditoare pentru suma de 40.111,59 lei, rezultă că se contestă această valoare deoarece nu exprimă realitatea. Or, nici actele dosarului și nici expertiza întocmită nu relevă existența unei facturi pentru această sumă astfel că susținerea debitoarei nu are suport în probele administrate.
Ulterior în aceleași explicații debitoarea revine și arată că pentru suma menționată nu există factură, fiind debitată artificial de către creditoare cu aceasta. Or, expertiza a arătat în detaliu situația documentelor contabile analizate ajungând la concluzia că datoria prezentă fără a lua în calcul soldul la 14.11.2005 este de 20.118,31 lei.
Se va reține totodată că în obiecțiunile depuse la 9.04.2009 (filele 157 - 158 și fila 14 dosar recurs) însăși debitoarea arată că soldul stabilit la 14.11.2005 ca datorie a sa este prescrisă în conformitate cu Decretul nr.167/1958, rezultând din aceasta că se contestă doar caracterul perfect al creanței iar nu existența acesteia. Or, cererea de față a fost formulată de creditor în ultima zi a termenul de 3 ani prevăzut de Decret 167/1958, respectiv 14.11.2008.
Cum suma nu a fost achitată de mai mult de 30 de zile de la scadență, potrivit art. 3 alin. 1 lit. a) din nr. 85/2006 insolvența este prezumată ca fiind vădită, astfel că răsturnarea acestei prezumții este în sarcina debitorului.
Faptul că s-a recunoscut numai suma de 1465,67 lei cu titlu de debit față de creditoare nu este suficient pentru respingerea cererii pentru restul creanței, dovezile administrate relevând cuantumul real al creanței.
Ca atare, în mod corect judecătorul sindic a reținut că debitoarea are o datorie față de creditoare care depășește pragul legal și constatând îndeplinite cerințele Legii nr.85/2006 a dispus deschiderea procedurii insolvenței.
În ce privește eroarea materială strecurată în hotărâre cu privire la denumirea creditoarei, se constată că aceasta este chiar rezultatul erorii creditoarei, care în cererea de deschiderea a procedurii și-a menționat greșit denumirea, omițând mențiunea "LM" aspect care însă urmează a fi corectat în temeiul art.281 proc.civ. în fața judecătorului sindic.
Pentru aceste considerente în temeiul disp.art.312 proc.civ. raportat la art.8 din Legea nr.85/2006, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de debitoareaC SI L- cu sediul în Pitești, str. -, -.A,. 12, Județul A, împotriva sentinței nr. 420/F/14.04.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - creditor C - cu sediul în Pitești,-, Județul A și administratorul judiciar - domiciliat în Curtea de A, -. B,. 22, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
1.07.2009
Jud.fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
