Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 907/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 742/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC SRL prin lichidator ACTIV GRUP A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 742/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a închis procedura insolvenței declanșată de creditoarea SC SA A pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC SRL, a fost descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedură, s-a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.000 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 25 noiembrie 2008 - 14 aprilie 2009 din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 din Legea nr. 85/2006 și a sumei de 34 lei cu titlu de cheltuieli ale procedurii, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței de închidere tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Sentința nr.2407/25.11.2008 s-a admis cererea formulată de creditoarea SC, SA A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei SC, SRL, fiind deschisă procedura generală de insolvență, prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe Activ Grup, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.1095/02.03.2009 emisă de Consiliul Local, rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile (f 100).
Prin raportul depus în ședința publică din 14 aprilie 2009, reprezentantul lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 34 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea DGFP A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii insolvenței.
În motivare se arată că prin soluția pronunțată, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea SC SRL, soluție nelegală și neîntemeiată în opinia recurentei.
Consideră că nu se află în situația prevăzută de art. 131 din Legea nr. 85/2006 care ar justifica închiderea procedurii de lichidare și că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei.
Recurenta învederează faptul că lichidatorul judiciar prin Raportul de activitate prezentat la termenul din data de 20.01.2009 a arătat că actele și documentele contabile ale societății debitoare nu i-au fost predate.
Mai arată recurenta că închiderea procedurii insolvenței este prematură în acest stadiu al cauzei, considerând că se impune mai întâi obținerea actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale pentru obținerea acestora de la administratorul societății.
În aceste condiții lichidatorul judiciar va putea întocmi un Raport pertinent privind cauzele care au condus la intrarea în insolvență a societății și eventual identificarea unor fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind răspunderea membrilor organelor de conducere sau supraveghere ori a altor persoane.
În drept invocă dispozițiile art. 131 și 147 din Legea nr. 85/2006, art. 304 pct.9 și 3041.proc.civ.
Examinând calea de atac a creditoarei prin prisma motivelor invocate în scris de aceasta, și din oficiu pentru cele de ordine publică în condițiile art. 299 și următoarele proc.civ. Curtea reține ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii insolvenței și reținerea întemeiată îndeplinirii condițiilor art. 131 din lege, care duc la închiderea procedurii declanșată împotriva debitoarei, atâta timp cât nu există bunuri în averea debitorului, disponibilități bănești, conturi sau creanțe de încasat, iar pe de altă parte, nu s-a exprimat oferta de avansare a unor sume necesare cheltuielilor administrative din procedură.
Critica adusă de creditoare în recurs în sensul că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru identificarea bunurilor, nu este argumentată faptic și însoțită de elemente de probațiune care să ducă la concluzia existenței și a altor măsuri sau cercetări din partea lichidatorului care să nu fi fost avute în vedere la concluziile din raportul prezentat judecătorului sindic.
În ce privește aspectul referitor la formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al societății, în concret, creditoarea are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006.
Curtea statuează că această critică este neîntemeiată, pe de o parte, respectiv este formulată pentru prima dată ca o cerere distinctă în recurs.
În ceea ce privește lipsa de temei a unei astfel de critici, Curtea relevă că infracțiunea prev. de art. 147 din Legea 85/2006 încriminează fapta administratorului, directorului ori reprezentantului legal al debitorului persoană juridică, de a pune la dispoziția judecătorului sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului, în condițiile prev. de art. 35 documentelor și informațiilor prevăzute la art. 28 alin.1 lit.a-f ori împiedicarea acestora cu rea credință de a întocmi documentația respectivă.
Din conținutul Capitolului V al Legii 85/2006 rezultă că infracțiunile reglementate în cadrul art. 143-147 se urmăresc și se judecă după procedura procesual penală de drept comun. Prin consecință, au dreptul de a formula sesizarea sau plângerea penală cu privire la săvârșirea oricăreia dintre aceste infracțiuni, inclusiv relativ la infracțiunea prevăzută de art. 147, orice persoană interesată, punerea în mișcare a acțiunii penale nefiind condiționată de calitatea persoanei vătămate printr-o astfel de acțiune. De altfel, nici una dintre aceste infracțiuni nu este exceptată de la principiul oficialității, potrivit art. 279.proc. pen. ci dimpotrivă, se aplică modurile de sesizare prevăzute de art. 221 alin.1 proc.pen.
Prin urmare, nimic nu o împiedică pe creditoarea recurentă să recurgă la formularea unei plângeri penale împotriva administratorului social al debitoarei, fie în cadrul procedurii, fie după închiderea acesteia, întrucât răspunderea penală a administratorului social pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea 85/2006 nu depinde de modul de rezolvare a procedurii insolvenței debitoarei.
Curtea mai relevă că în fața judecătorului sindic creditoarea nu și-a manifestat în nici un mod intenția de a introduce o plângere penală împotriva administratorului social, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală, pe calea unei hotărâri judecătorești.
Sub acest ultim aspect, nici o dispoziție a Legii insolvenței nu îi impune administratorului judiciar sau lichidatorului un astfel de demers judiciar cu caracter procesual-penal.
Contrar probelor de la dosar, recurenta susține că nu s-a întocmit raportul privind cauzele care au dus la intrarea în insolvență a societății și identificarea faptelor care se circumscriu dispozițiilor art. 138 din lege, însă analizând lucrările din dosar, se reține că acest raport se află la fila 99 și în conținutul său lichidatorul judiciar a exprimat poziția neformulării unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, situație în care creditorii ar fi putut să solicite aplicarea art. 138 alinl.3 însă această prevedere nu a fost invocată pe parcursul procedurii.
Pe cale de consecință, văzând art. 312,proc.civ. și art. 8 din legea insolvenței, se va respinge ca nefondat recursul creditoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea A împotriva sentinței comerciale nr. 742/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED.//07.07.2009
TEHNORED. /07.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
