Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 903/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 903/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele AVAS B și a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 73714.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-, în contradictoriu cu debitoarea SC Grup SA prin lichidator SC A și intimatul, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 73714.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-, s-a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea SC prin lichidator Societatea Profesională A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei SC Grup SA A, a fost descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedură prevăzută de Legea nr.85/2006, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ara db și notificarea sentinței de închidere către DGFP și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin Încheiere nr.1535/28.11.2005 s-a admis cererea formulată de creditoarea SC SA pentru aplicarea prevederilor Legii nr.64/1995, împotriva debitoarei SC Grup SA A, fiind deschisă procedura insolvenței, prevăzută de Legea nr.64/1995 și desemnat ca administrator judiciar provizoriu al debitoarei pe, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile legale, cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Totodată, prin Încheierea nr. 648/17.04.2006, a fost deschisă procedura falimentului împotriva aceleiași debitoare și desemnat în calitate de lichidator judiciar fostul administrator.
Prin Sentința comercială nr. 2243/24.09.2007 pronunțată în acest dosar, a fost obligat pârâtul, în calitate de fost administrator al debitoarei să plătească în condițiile art. 138 al.1 din Legea 85/2006 suma de 584.765,64 lei, reprezentând o parte din pasivul societății debitoare, sentință rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1080/20.11.2008 a Curții de Apel Timișoara, astfel că, fiind și creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită se va efectua de organul de executare, în condițiile art. 136 alin.6 din G nr.92/2003,republicată, privind Codul d e procedură fiscală.
În ședința publică din 14 aprilie 2009, reprezentantul lichidatorului judiciar, întrucât nu s-au înregistrat obiecțiuni la Raportul Final, a solicitat închiderea procedurii precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic, văzând că împotriva raportului final nu au fost formulate contestații, raportat la starea de fapt expusă, în baza art.132 al.2 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura insolvenței, declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea AVAS B, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, în sensul admiterii obiecțiunilor AVAS și continuarea procedurii de lichidare judiciară declanșate împotriva debitoarei, până la executarea titlului executoriu deținut de către debitoare împotriva fostului administrator și distribuirea sumelor obținute către creditori.
În motivare se arată că, în raportul final formulat și depus la dosarul cauzei, a propus spre aprobare Adunării creditorilor admiterea propunerii de închidere a procedurii de lichidare a debitoarei SC Grup SA
În susținerea propunerii a arătat că nu mai sunt bunuri valorificabile, însă există un titlu executoriu împotriva foștilor administratori ai debitoarei, motiv pentru care propune ca hotărârea prin care foștii administratori au fost obligați la suportarea unei părți din pasivul debitoarei să fie executat de către executorul fiscal, respectiv S M, în temeiul prevederilor codului fiscal, acest creditor având creanța cea mai
Consideră creditoarea că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în speță.
Astfel, închiderea procedurii de faliment a debitoarei, fără a dispune mai întâi punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care a dispus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari ai falitei este o soluție nu numai greșită ci și nelegală, întrucât executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc, astfel cum s-a procedat deja cu debitorul.
Prin hotărârea atacată, judecătorul sindic ignoră existența dispozițiilor artr. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006, conform cărora "executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă". Astfel, legiuitorul nu a făcut aici decât să precizeze limitarea competenței pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență), ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 modificată (întrucât instituirea răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin.1 și executarea silită a acestora se realizează atât în faza reorganizării judiciare cât și a falimentului - art. 140) și că, eventual, ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat pe dispozițiile art. 3041.proc.civ. și celelalte dispoziții deja invocate.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoare a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a formulării unei plângeri penale față de fostele organe de conducere a societății, conform art. 147 din Legea nr. 64/1995 republicată.
În motivare creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii conform art.2 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Se arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Se arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
De asemenea, în aplicarea art.147 din lege, creditoarea recurentă A consideră că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de altfel prin lipsa documentelor contabile neputându-se afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii atâta timp cât nu s-au recuperat toate creanțele.
Întrucât criticile formulate de ambele creditoare vizează aceeași hotărâre judecătorească și sunt în principiu asemănătoare, Curtea va analiza împreună cele două recursuri.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în baza art. 306 alin.2 proc.civ. instanța de control judiciar constată că judecătorul sindic a stabilit în mod corect starea de fapt și a aplicat tot astfel dispozițiile Legii nr. 85/2006, în speță nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 proc.civ.
Actele dosarului confirmă că împotriva debitoarei SC Grup SA a fost declanșată procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995, iar prin Încheierea nr. 648/17.04.2006 s-a deschis procedura falimentului față de aceeași debitoare.
Prin raportul final, lichidatorul judiciar a învederat judecătorului sindic că a valorificat o parte din patrimoniul debitoarei, creditorii au aprobat casarea mijloacelor fixe propuse, iar prin sentința comercială nr. 2243/24.09.2007 a fost angajată răspunderea administratorului social pentru o parte din pasivul societății, în cuantum de 584.765,64 lei.
Întrucât la finalul procedurii, societatea nu mai deținea bunuri în patrimoniu și nu mai existau nici alte surse de venit, lichidatorul a solicitat aplicarea art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Raportul final astfel întocmit, a fost aprobat de judecătorul sindic și cum textul art. 132 alin.2 din lege statuează fără echivoc că o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în mod corect s-a făcut aplicarea prevederilor legale, dispunându-se închiderea procedurii declanșate împotriva debitoarei.
Prin urmare, este nejustificată critica referitoare la faptul că se impune continuarea procedurii până la executarea titlului executoriu deținut împotriva fostului administrator și distribuirea sumelor obținute către creditori. Textul art. 142 al legii privind procedura insolvenței prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin.1, se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă, iar alineatul (2) al aceluiași articol stabilește în mod categoric că după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi distribuite tot de către executorul judecătoresc. Față de dispozițiile imperative ale legii, solicitarea de a continua procedura până la recuperarea tuturor sumelor datorate, apare ca nefondată.
Hotărârea primei instanțe este criticată și pentru neefectuarea unui anumit demers.
În concret, creditoarea a Municipiului A are pretenția ca lichidatorul judiciar să introducă o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
Curtea statuează că această critică este neîntemeiată întrucât orice persoană interesată, respectiv creditoarea putea să depună o asemenea plângere, lucru pe care însă nu l-a făcut, iar lichidatorul nu poate fi obligat la a înregistra o astfel de plângere penală.
Față de cele reținute, recursurile declarate de creditoarele AVAS B și a Municipiului A apar ca nefondate, urmând a fi respinse în baza art. 312.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS B și Administrația Finanțelor Publice - a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 737/14.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalului Arad nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/15.07.2009
TEHNORED. /15.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
