Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 904/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarele a Municipiului A și AVAS B împotriva sentinței civile nr. 770/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea A PRESS GRUP SRL prin lichidator A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă practician în insolvență în reprezentarea debitoarei intimate, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentanta debitoarei intimate depune întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele invocate prin întâmpinare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 770/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței debitoarei SC A Press Grup SA A, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad, a fost descărcat lichidatorul judiciar Casa de Insolvență A de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, s-au aprobat cheltuielile de procedură în sumă de 36,60 lei și onorariul lichidatorului judiciar în sumă de 3.500 lei + TVA pentru întreaga perioadă de desfășurare a procedurii, s-a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și a onorariului din fondul de lichidare și s-a dispus notificarea hotărârii tuturor părților interesate.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a constatat că prin sentința comercială nr. 2139/22.10.2008 s-a admis cererea formulată de creditorul a Municipiului A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitorul SC A Press Grup SA A și s-a numit lichidator judiciar Casa de Insolvență
Având în vedere împrejurarea că toate demersurile efectuate de către lichidator privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din rapoartele de activitate prezentate de către lichidatorul judiciar în ședințele din data de 24.03.2009 și 21.04.2009, că nici un creditor nu s-a oferită să avanseze sumele corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii deși au fost notificați în acest sens, considerând că în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare și radierea acesteia din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată.
În motivare creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii conform art.2 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Creditoarea recurentă consideră că pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Conform art. 131 din Legea 85/2006 "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin.1 din Legea 85/2006 "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Se observă că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Se arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În drept invocă dispozițiile art. 2, 5, 131 și 138 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și 3041.proc.civ.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea AVAS B, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC A Press Grup SA A le are de achitat creditorilor.
În motivare se arată că instanța de fond a admis solicitarea lichidatorului judiciar și, pe cale de consecință, a dispus închiderea procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei.
În motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond a apreciat că măsura închiderii procedurii de lichidare se impune întrucât în patrimoniul debitoarei nu sunt evidențiate bunurile valorificabile.
Astfel, lichidatorul judiciar a arătat că, în patrimoniul debitoarei nu au fost evidențiate bunuri valorificabile, iar în opinia sa nu sunt elemente care să susțină ideea că situația în care a ajuns debitoarea s-ar datora faptelor săvârșite de către foștii administratori.
Totodată, lichidatorul judiciar învederează că nici nu dispune de sumele necesare continuării procedurii de lichidare a debitoarei, iar creditorii înscriși la masa credală nu s-au oferit să avanseze sumele solicitate.
Creditoarea recurentă consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză.
Arată că ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare (chiar și prin avansarea acestora de către creditori), continuarea procedurii s-ar impune, atât Legea nr. 85/2006 prin etapele și metodele prevăzute, cât și interesul creditorilor, tinzând în acest sens.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, se arată faptul că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr. 85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "În lipsa disponibilităților din contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel mult 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Totodată, se arată că în condițiile în care AVAS ar fi avansat sume pentru continuarea lichidării astfel cum s-a solicitat, creața acesteia, a cărei recuperare se dovedește dificilă și la cuantumul actual, s-ar fi mărit, devenind și mei greu de recuperat.
De asemenea, se arată că neavansarea de către creditori a sumelor necesare continuării procedurii de lichidare judiciară nu trebuie să fie în mod imperios "amendată" cu închiderea procedurii în temeiul dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006, prevederile acestei legi neprevăzând acest aspect.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, creditoarea recurentă arată că modalitatea continuării procedurii este formularea cererii de chemare în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datori de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Recurenta mai arată că, pornind de la creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3011.pen.(în prezent art. 454.pen) și art. 280.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, statul român reprezentat în cauză prin AVAS, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Având în vedere contextul prezentat anterior, opinia recurentei este că lichidatorul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
Este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Mai arată recurenta că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art.25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă" această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.9 coroborat cu dispozițiile art. 3041.proc.civ. cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin.1, art. 136, art. 138, art. 1409 precum și art. 142 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Debitoarea prin lichidator judiciar Casa de Insolvență Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și nelegal.
În motivare se arată că au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile și imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Mun. A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil.
Având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul că nu au putut fi identificate nici un fel de alte bunuri în averea debitoarei, precum și faptul că, creditoarea debitoarei, nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, lichidatorul consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea judecătorului sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt
insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Totodată se arată că au fost notificați creditorii în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, aceștia fiind astfel încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuării procedurii.
Lichidatorul arată că a fost întocmit Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în lipsa documentelor prevăzute de art. 28 din Legea cadru, neputând fi stabilită limita sumei pentru care răspunderea revine administratorului, motiv pentru care lichidatorul nu a procedat la formularea unei astfel de acțiuni.
Examinând recursurile astfel declarate prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, conform art. 304,3041și 306 alin. 2 Cod procedură civilă, cu luarea în considerare a motivelor de recurs indicate de creditoarele recurente și anume art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că recursurile sunt nefondate.
Referitor la critica încălcării de către judecătorul sindic a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006, Curtea de Apel relevă că procedura insolvenței față de SC A Press Grup SRL s-a închis potrivit art. 131 din aceeași lege al cărui conținut normativ nu impune obligația în sarcina judecătorului sindic de convocare a adunării creditorilor și nici măcar întocmirea unui raport final având conținutul și obiectivele raportului prev. de art. 129 din legea insolvenței.
Închiderea procedurii pe temeiul disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 a fost propusă de către lichidatorul judiciar în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei și nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii. Această situație a fost cunoscută de către creditoarele recurente, la dosar existând dovada informării lor de către lichidatorul judiciar, însă cu toate acestea aceleași creditoare deși au avut timpul necesar pentru a-și exprima opoziția prin formularea unor obiecțiuni, nu au depus aceste diligențe.
În ceea ce privește critica privind neaplicarea de către judecătorul sindic a disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea relevă că aceste dispoziții nu se aplică din oficiu de către judecătorul sindic ci la cererea persoanelor îndreptățite potrivit prev. art. 138 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006. În cauză nu a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere, nici lichidatorul judiciar, nici comitetul creditorilor, iar o cerere de autorizare în acest sens nu a fost introdusă de unul dintre creditori. Prin urmare, judecătorul sindic a închis procedura ținând seama de cadrul procesual existent.
Curtea mai statuează că, în condițiile în care creditoarele A și AVAS B nu au formulat o cerere de autorizare în fața judecătorului sindic având ca obiect încuviințarea introducerii unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale împotriva persoanelor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței, aceste creditoare nu au exercițiul dreptului procesual de a solicita, în recurs, o astfel de angajare a răspunderii patrimoniale.
Astfel fiind, urmează a se respinge recursurile creditoarelor a Municipiului A și AVAS
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile creditoarelor a Municipiului A și AVAS B împotriva sentinței civile nr. 770/21.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MB/07.07.2009
TEHNORED. /07.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
