Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 914/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 914/
Ședința publică din 25.06.2009
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 3: Marian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 638/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea SR SRL prin lichidator A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței debitoarea prin lichidator a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și, văzând că s-a solicitat judecata și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 638/06.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL A, și radierea debitorului din registrul comerțului. în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, s-a dispus afișarea tabelului preliminar al creanțelor, în temeiul art. 72 al.3 din Legea nr. 85/2006, la ușa instanței a fost aprobat și s-a dispus afișarea la ușa instanței a situației cheltuielilor efectuate cu procedura și avansate de către lichidatorul judiciar, în baza disp. art. 4, alin. 4 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus plata onorariului lichidatorului judiciar A în cuantum de 2.000 lei de la data deschiderii procedurii până la închiderea acesteia și a plății cheltuielilor de procedură în cuantum de 451,42 lei, cu plata din contul unic de lichidare, iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței. s-a dispus notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a constatat că la data de 09.02.2009, a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006, față de debitoarea SC SRL, fiind desemnat ca și lichidator judiciar A să administreze procedura insolvenței debitoarei.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței, judecătorul sindic a pus în sarcina fostului administrator al societății obligația de predare a documentelor prev. de art. 28 din Legea nr. 85/2006, obligație neîndeplinită de acesta.
Pe baza documentelor puse la dispoziția sa de Administrația Finanțelor Publice A, lichidatorul judiciar a întocmit raportul de cauze și împrejurări care au dus societatea debitoare în starea de insolvență, prin acesta nereținând motive care să atragă incidența art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu privire la fostele organe de conducere ale acestei societăți.
Judecătorul sindic a mai constatat că, în conformitate cu adresa nr.44320/12.03.2009 emisă de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, rezultă că SC SRL nu are înregistrate bunuri supuse impozitării (fila 66 dosar).
În ciuda eforturilor depuse de administratorul judiciar nu au fost identificate bunuri sau alte resurse pentru a putea fi plătite datoriile societății.
Față de lipsa totală a actelor și documentelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, precum și imposibilitatea identificării uneia dintre cauzele de atragere a răspunderii fostului administrator al societății debitoare, lichidatorul judiciar a notificat creditorii să avanseze sumele necesare continuării procedurii, potrivit notificărilor de la filele 67-68, însă creditorii nu au răspuns pozitiv acestei solicitări.
Ca urmare a imposibilității identificării de bunuri sau resurse necesare continuării procedurii și stingerii pasivului societății insolvente, lichidatorul judiciar a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de lichidare.
Constatând că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art. 61 din lege, precum și faptul că din probele de la dosar rezultă că societatea nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său, față de considerentele mai sus arătate și în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea A, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea spre rejudecare iar în subsidiar modificarea sentinței atacate. În sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006 și de asemenea, formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator al debitoarei conform art. 147 din Legea nr. 85/2006 republicată.
În motivare creditoarea recurentă arată că potrivit art. 2 din Legea 85/2006 scopul legii conform art.2 este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, scop care cere o serie de măsuri și diligențe în sarcina lichidatorului judiciar care nu poate propune închiderea procedurii decât dacă din evidențele contabile rezultă că nu sunt bunuri în inventar și dacă cu certitudine se constată că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată starea de insolvență a societății.
Potrivit art.5 din Legea 85/2006 "Organele care aplică proceduri sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni."
Potrivit art.4 din Legea nr. 85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul. Debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
De asemenea, se arată că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Recurenta mai arată că nu poate fi acceptată o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
De asemenea, în aplicarea art. 147 din lege, se arată că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și ca atare este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii. Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări creditoarea avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii la închiderea procedurii, în situația dată făcând aceste precizări în calea de atac legală.
În drept invocă dispozițiile art. 2, 5, 131 138 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
Debitoarea prin lichidator judiciar Aaf ormulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate.
În motivare se arată că termenul de judecată din data de 06.04.2009, prin Raportul de activitate depus la dosarul cauzei lichidatorul a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de în temeiul ar;. 131 din Legea nr. 85/2006, pe motiv că societatea debitoare nu deține bunuri mobile și/sau imobile de valorificat, potrivit informațiilor deținute de către acesta, nu are disponibil bănesc și nici drepturi de creanță de încasat, iar nici unul dintre creditori nu si-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii. Astfel, lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic închiderea procedurii, având în vedere că nu s-au putut identifica nici o sursă de acoperire a cheltuielilor pe care continuarea procedurii insovenței față de debitoare le-ar fi generat.
Față de motivele de recurs invocate de către recurentă lichidatorul judiciar învederează următoarele:
1. Referitor la susținerile potrivit cărora "scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii potrivit art. 131 din Legea 85/2006", lichidatorul judiciar apreciază că această interpretare a legii este greșită. În prezenta cauză a depus toate diligentele, a efectuat toate demersurile necesare identificării bunurilor mobile și imobile în averea debitoarei și a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri, iar art. 131 din Legea 85/2006 impune judecătorului sindic închiderea procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative si nici un creditor nu se ofară să avanseze sumele corespunzătoare, în orice stadiu al procedurii.
2. Vizavi de posibilitatea introducerii unor acțiuni oblice pentru recuperarea creanțelor, lichidatorul judiciar arată că nefiind în posesia actelor contabile ale societății s-a aflat în imposibilitatea efectivă de a identifica sumele de recuperat, pentru a putea, apoi, să procedeze la acționarea debitorilor în justiție în vederea recuperării creanțelor.
3. Referitor la susținerile recurentei, potrivit cărora în lipsa actelor contabile nu se poate trage concluzia că nu sunt bunuri, se arată că lichidatorul judiciar a invocat lipsa bunurilor în patrimoniul debitoarei pe baza unei adrese oficiale din partea Primăriei Municipiului A, depusă în copie la dosarul cauzei, în care se specifică faptul că societatea debitoare nu figurează în baza de date a Direcției Venituri A cu bunuri mobile și/imobile supuse impozitării.
4. În ceea ce privește obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a) și a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori, lichidatorul judiciar precizează că, a întocmit respectivul raport și a arătat la Secțiunea a IV-a, că în absența documentelor contabile ale societății lichidatorul judiciar se află în imposibilitatea efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insoIvență a debitoarei. Punerea unor concluzii de atragere a răspunderii materiale a organelor de conducere reprezintă rezultatul unei analize economice minuțioase și temeinice a activității societății, care nu se poate face decât pe baza unor documente, cifre, indicatori economici, care puse cap la cap să conducă la o concluzie bine fundamentată și pertinentă. însă în lipsa acestor documente, indicatori și alte elemente strict necesare, o astfel de analiză, încă și amănunțită cum pretinde recurenta, este imposibil de efectuat, lichidatorul judiciar arătând acest fapt la termenele de judecată.
Se arată că în prezentul dosar lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile legale pe care le putea efectua, avansând sume din averea proprie în acest sens. O continuare a procedurii necesită cheltuieli suplimentare, astfel că. nefiind identificate bunuri care să poată fi valorificate, a notificat toți creditorii, printre care si recurenta, cu privire la exprimarea disponibilității de a avansa sumele de bani care să acopere aceste cheltuieli, recurenta neexprimându-și în nici un fel poziția față de această problemă.
5. În motivarea recursului A invocă și faptul că lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din lege, deși acest lucru se impunea. Referitor la acest aspect, lichidatorul judiciar învederează că nu a considerat oportună formularea unei astfel de plângeri având în vedere situația patrimonială a debitoarei. Acest demers nu ar fi avut altă finalitate decât generarea unor cheltuieli suplimentare pe care fondul de lichidare ar fi trebuit să le suporte, în condițiile în care debitoare nu deține nici un bun în patrimoniu, creanțe de încasat sau disponibilități bănești. Consideră că formularea unei plângeri penale s-ar dovedi utilă doar în cazul în care ar exista indicii că în patrimoniul debitoarei s-ar găsi ceva, motiv pentru care, în situația dată, lichidatorul judiciar a apreciat acest demers ca fiind inoportun. Ba mai mult, prevederile art. 131 sunt pe deplin aplicabile, necondiționat de formularea unei plângeri în temeiul art. 147.
6. Cât despre obligația lichidatorului judiciar de a comunica raportul final și bilanțul de închidere creditorilor și a judecătorului sindic, de a convoca Adunarea Generală a Creditorilor pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecțiuni cu privire la acesta, în temeiul art. 129, se arată că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 129, întrucât societatea debitoare neavând bunuri în patrimoniu, lichidatorul judiciar nu a putut proceda la valorificare, urmând ca apoi să se conformeze dispozițiilor art. 129 din Legea 85/2006, motiv pentru care lichidatorul judiciar presupune că recurenta din eroare în susținerea motivelor de recurs arată că instanța a dispus închiderea procedurii în baza unui raport final, întrucât în acest dosar procedura insolvenței a fost închisă în temeiul art. 131 din.Legea 85/2006.
7. În ceea ce privește neconvocarea Adunării Generale a Creditorilor, lichidatorul judiciar reiterează prevederile art. 1 31 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, unde se stipulează că "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului or că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat. Este evident din modul în care este formulat acest text de lege că închiderea procedurii în temeiul său nu este condiționată de convocarea anterioară a adunării generale a creditorilor.
Singura condiție impusă de lege este aceea a lipsei bunurilor care să poată fi valorificate, coroborată cu neavansarea de către nici un creditor a sumelor necesare continuării procedurii. Doctrina și jurisprudența arată că în ipoteza închiderii procedurii în temeiul art. 131 din Lege este irelevantă cauza care a provocat insolvența debitoarei, convocarea adunării generale a creditorilor și că măsura închiderii procedurii intervine indiferent de felul creanțelor sau izvorul acestora, neexistând un tratament discriminatoriu al creditorilor.
Prin urmare, lichidatorul judiciar consideră ci în prezenta cauză și-a depus toate diligentele pentru a-și aduce la îndeplinire atribuțiile, iar prevederile art. 131 din Legea insolvenței sunt pe deplin aplicabile având în vedere aspectele menționate mai sus, prima instanță pronunțând o sentință temeinică el legală.
Cum din aspectele relatate mai sus reiese că lichidatorul a efectuat toate demersurile necesare identificării bunurilor mobile și imobile în averea debitoarei lichidatorul consideră recursul formulat de creditoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI A ca fiind nefondat și în consecință solicită respingerea acestuia.
În drept, art. 25, art. 131 din Legea nr. 85/2006, art. 308, alin. (2) proc. civ.
Examinând recursul declarat de creditoare prin prisma motivelor invocate, dar și conform art. 3041.proc.civ. Curtea constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Astfel, așa cum rezultă din expunerea practicalei sentinței comerciale nr. 638/06.04.2009, tribunalul a primit raportul de închidere a procedurii și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență depuse de lichidatorul judiciar la termenul la care s-a judecat cauza. La acest termen de judecată, creditoarea recurentă nu a fost prezentă, având termen în cunoștință.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii prevăzut de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul sindic va putea să dea o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Această dispoziție legală se aplică în condițiile în care a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței conform art.1 alin.2 lit.c pct.1 și lit.d din Legea nr. 85/2006.
În această ipoteză, lichidatorul judiciar nu întocmește raportul final asupra căruia statuează art. 129 din aceeași lege, dar procedura simplificată necesită totuși întocmirea unui raport de închidere a acesteia care să conțină atestarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, precum și pronunțarea lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor ce au condus la necesitatea închiderii procedurii pe acest temei și a oportunității antrenării răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.
Un astfel de raport trebuie adus la cunoștința creditorilor pentru ca aceștia din urmă să poată formula eventuale obiecțiuni sau, după caz, să solicite, în condițiile prevăzute de art. 138 alin.3 din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei. Curtea de Apel relevă că sub aspect procedural un astfel de raport având consecința închiderii procedurii simplificate a insolvenței are regimul juridic prevăzut de art. 54 alin. 3-5 din Legea nr. 85/2006, în sensul că trebuie pus în discuția părților în condițiile în care acestea au cunoștință de conținutul raportului, iar eventualele obiecțiuni sau cereri asupra raportului de închidere trebuie soluționate în condiții de contradictorialitate, nemijlocire, oralitate și în ședință publică. În funcție de existența unor astfel de obiecțiuni sau cereri de admiterea sau respingerea acestora, judecătorul sindic urmează să se pronunțe și asupra raportului de închidere.
În cauză lichidatorul judiciar a întocmit raportul cu propunerea de închidere și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la starea de insolvență, însă nu au fost aduse la cunoștința creditorilor, fiind depuse la instanță la data la care s-a judecat cauza, astfel că recurenta în mod temeinic susține că i-a fost vătămat dreptul de a formula obiecțiuni la raport, ceea ce echivalează cu vătămarea dreptului la apărare, respectiv cu încălcarea normelor procesual civile ce impun contradictorialitatea și dezbaterea nemijlocită a tuturor aspectelor cauzei.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct.5 și 312 alin.5 proc.civ. sens în care se va admite recursul declarat de către creditoare, va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Arad în vederea continuării procedurii insolvenței, în conformitate cu dispozițiile legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 638/06.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Casează sentința și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Dr. Dr.
GREFIER
RED./MM/14.07.2009
TEHNORED. /14.07.2009
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Magdalena Mălescu, Marian
