Rezoluțiune contract. Decizia 147/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator date 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 147/
Ședința publică din 08.09.2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâta SC SA Tg. M împotriva sentinței civile nr. 317/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat și reclamantul intimat asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei apelante depune la dosar răspuns la întâmpinare, din care 1 ex. se comunică părții adverse, iar față de critica privind faptul că nu există un bilanț auditat, solicită a se încuviința punerea la dispoziție a declarațiilor fiscale pentru a se putea executa auditul
Reprezentantul reclamantului intimat învederează că în acea promisiune de vânzare-cumpărare se vorbește de un audit profesional, financiar-contabil și juridic.
În replică, reprezentantul pârâtei apelante arată că în baza unei singure balanțe nu se poate determina prețul real.
În deliberare, instanța respinge ca nefondată cererea formulată de reprezentantul pârâtei apelante și, nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului pentru motivele invocate, considerând că sentința apelată este criticabilă sub mai multe aspecte, cu cheltuieli de judecată privind taxele de timbru. S-a arătat că auditul nu putea fi făcut până la termenul indicat în contract, că s-a solicitat reclamantului să pună la dispoziție actele firmei și că s-a trimis o notificare pentru încheierea contractului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, arătând că auditul trebuia realizat la sediul SC Grup de la
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 317/07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC Farmacia SA Tg.M și în consecință: s-a dispus rezoluțiunea Contractului încheiat între părți la data de 14 mai 2007, intitulat "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare", pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 125.000 Euro, echivalentul a 420.225 lei, precum și suma de 62.011,89 lei - J din activul circulant net, cu titlu de despăgubiri, conform art. 7.1 din contractul încheiat între părți; s-a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta reconvențională SC Farmacia SA Tg.M, împotriva pârâtului reconvențional și în consecință: a obligat reclamantul - pârât reconvențional să plătească pârâtei reclamantă reconvențională SC Farmacia SA Tg.M suma de 35.000 Euro, la cursul de zi din data plății plus dobânda legală aferentă acestei sume, calculată de la data de 15 mai 2007 și până la data plății efective a acesteia, reprezentând avansul din preț la Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare.
Prin aceeași sentință s-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamantului pârât reconvențional de a pune la dispoziția pârâtei reclamantă reconvențională documentele contabile de la data de referință în vederea finalizării tranzacției, au fost compensate cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces, respectiv suma de 8.022,00 lei pe care pârâta reclamantă convențională SC Farmacia SA Tg.M trebuie să o plătească reclamantului pârât reconvențional cu suma de 7.843,96 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, pe care reclamantul pârât reconvențional trebuie să o plătească pârâtei reclamantă reconvențională SC Farmacia SA Tg.M, în sensul că obligă pârâta reclamantă reconvențională să plătească reclamantului pârât reconvențional diferența rezultată în sumă de 583,04 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 14 mai 2007, s-a încheiat între părți contractul intitulat "promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare", prin care, conform art.2 din contract, reclamantul - în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă pârâtei SC Farmacia SA Tg.M - în calitate de promitentă cumpărătoare, totalitatea părților sociale deținute de acesta, în calitatea sa de asociat unic al SC Grup SRL A, părțile convenind potrivit pct. 4.4. din contract să finalizeze transferul proprietății părților sociale până la data de 15 iunie 2007 - data limită pentru finalizarea tranzacției, doar de comun acord printr-un act adițional, părțile putând conveni asupra prelungirii acestei date.
Conform art. 3.1 din contract, părțile de comun acord au stabilit ca prețul acestei tranzacții, să fie o sumă compusă din 250.000 euro, plus valoarea activelor circulante nete din bilanțul auditat.
Conform art. 3.3 din același contract, s-a mai stabilit că în termen de 2 zile de la semnarea promisiunii, promitenta-cumpărătoare va plăti un avans de 35.000 euro către promitentul vânzător, termen ce a fost respectat, prin Ordinul de plată nr. 373 din 15 mai 2007, SC Farmacia SA Tg.M achitând suma de 114.643,00 lei, echivalentul a 35.000 euro, cu titlu de avans părți sociale pentru SC Grup SRL
Prin art. 4.1. din contract, pârâta s-a obligat să efectueze un audit contabil-fiscal-juridic și profesional, precum și un inventar cu privire la SC Grup SRL A, pe baza situațiilor financiare de la data de 30 mai 2007, iar promitentul vânzător s-a obligat să prezinte toate documentele justificative financiar contabile necesare în acest sens.
Prin art.7, părțile au stabilit ca, în cazul în care oricare dintre părți nu își îndeplinește obligația principală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, să plătească cu titlu de despăgubiri o sumă egală cu 50 % din valoarea prețului tranzacției, preț stabilit de părți la art. 3 pct.1 din convenție.
Din raportul intermediar de expertizare financiar-contabilă, întocmit de expert, rezultă că s-au avut în vedere situațiile financiare de la data de 31.03.2007.
Din declarația de martor a acestuia, rezultă că a făcut o singură deplasare la A în luna mai 2007, fără a mai ști exact dat, luând în calcul la expertizarea financiar-contabilă intermediară, doar luna martie 2007, lună pentru care la acel moment era întocmită balanța contabilă, arătând că potrivit dispozițiilor legale, balanțele lunare se întocmesc doar la data de 25 lunii următoare.
Acesta a mai precizat că nu a întocmit raportul final pentru că nu a primit documentele contabile necesare până la 31 mai 2007 și nici una dintre părți nu l-a mai contactat în vederea finalizării raportului financiar-contabil, pârâta nesolicitându-i expres continuarea acestei lucrări.
Din declarația martorului, manager al societății pârâte, rezultă că pârâta dorește în continuare achiziționarea societății arădene, necunoscând aspecte dacă pârâta a trimis în scris reclamantului adresă, din care să rezulte intenția de finalizare a promisiunii din litigiu, iar numita este angajată a societății pârâte.
de verificare aferentă datei de 31 mai 2007, fost încheiată în cursul lunii iunie, fără a se cunoaște exact data, întrucât din interogatoriul reclamantului rezultă că, balanța de verificare aferentă datei de 31 mai 2007 fost încheiată după data de 15 iunie 2007, necunoscând exact data, iar din declarația numitei, contabilă la SC Grup SRL A, rezultă că această balanță a fost întocmită la începutul lunii iunie, probabil 5 iunie 2007.
Reclamantul la data de 5 iunie 2007 trimis pârâtei o adresă prin care arată că, având în vedere data stabilită pentru încheierea promisiunii de vânzare cumpărare - 15 iunie 2007, solicită pârâtei efectuarea auditului în vederea încheierii contractului, această adresă fiind trimisă în loc. Târgu M,-, confirmând de primire numita.
Din adresa de la fila 55 dosar, rezultă că pârâta a notificat reclamantul în vederea prezentării tuturor documentelor contabile de la data de referință 30 mai 2007, notificare trimisă prin executor judecătoresc la data de 29 august 2007, termenul limită pentru finalizarea tranzacției fiind fixat chiar de părți la 15 iunie 2007, deci după mai bine de 2 luni de la data stabilită prin contract.
Anterior acțiunii, între părți s-a încheiat procesul verbal de conciliere directă, la 24 august 2007, părțile neajungând la vreun consens.
Având în vedere condițiile rezoluțiunii, aceea că una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile asumate, în concret pârâta nu a efectuat auditul contabil-fiscal-juridic și profesional, precum și inventarul cu privire la SC Grup SRL A conform art. 4.1 din contract, această obligație neexecutată, fiind esențială pentru încheierea contractului și justifică pronunțarea desființării promisiunii, neexecutarea fiind imputabilă pârâtei, care nu a depus diligențe în acest sens, doar după mai bine de 2 luni de la data stabilită prin contract, a notificat reclamantul în vederea prezentării documentelor contabile, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 1020 și 1021.civ. astfel că a dispus rezoluțiunea Contractului încheiat între părți la data de 14 mai 2007, intitulat "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare".
Având în vedere că părțile au făcut o evaluare prealabilă a întinderii despăgubirilor în caz de neexecutare a convenției prin art.7, părțile stabilind că în cazul în care oricare dintre părți nu își îndeplinește obligația principală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, să plătească cu titlu de despăgubiri o sumă egală cu 5o % din valoarea prețului tranzacției, preț stabilit la art. 3 pct.1 din convenție, instanța raportat la aceste dispoziții contractuale, art. 969 și art. 1066.civ. a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 125.00 euro, echivalentul a 420.225 lei, precum și suma de 62.011,89 lei - J din activul circulant net, cu titlu de despăgubiri, conform art. 7.1 din contractul încheiat între părți.
Având în vedere pe de o parte că, arvuna trebuie stipulată în mod expres în contractul dintre părți, ceea ce nu e cazul, întrucât prin art. 3.3 din același contract, s-a stabilit că în termen de 2 zile de la semnarea promisiunii, promitenta-cumpărătoare va plăti un avans de 35.000 euro, - și nu arvună - nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1298.civ. invocate de reclamant, în speță stabilindu-se un acont, care reprezintă o parte din preț, și că, pe de altă parte, s-a făcut o evaluare anticipată a întinderii despăgubirilor în caz de neexecutare a convenției prin art.7, instanța a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională SC Farmacia SA Tg.M, împotriva reclamantului pârât reconvențional
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - reclamantă reconvențională SC Farmacia SA Tg.M, solicitând admiterea acestuia, și în consecință: modificarea în parte a sentinței civile apelate ca fiind nelegală și netemeinică, în sensul respingerii acțiunii reclamantei - intimate prin care s-a cerut rezoluțiunea promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare; respingerea capătului de cerere prin care a fost obligată la plata sumei de 125.000 euro plus 62,011,89 lei; menținerea dispozitivului prin care s-a admis obligarea pârâtului-reconvențional intimatei la plata în favoarea SC Farmacia SA Tg.M a sumei de 25.000 Euro; admiterea capătului de cerere din acțiunea reconvențională privind obligarea intimatului pârât reconvențional de a pune la dispoziție toate documentele pentru a putea efectua auditul final, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.
În motivare se arată că sentința este absolut nelegală deoarece instanța de fond a acordat reclamantei intimate mai mult decât a cerut, respectiv, aceasta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 125.000 Euro cu titlu de despăgubiri, iar instanța a obligat-o în plus față de ceea ce s-a cerut, și la plata sumei de 62.011,89 lei.
În al doilea rând, instanța de fond a făcut o aprecierea greșită asupra stării de fapt și a probatoriului administrat în cauză. Astfel, art. 4.1. din Promisiunea sinalagmatică de vânzare cumpărare prevede că vânzătorul va prezenta toate documentele justificative și actele contabile ale societății.
Din raportul intermediar depus precum și din declarațiile martorului, reiese că acesta a reușit să efectueze un audit contabil financiar având în vedere doar datele contabile de la data de 31 martie 2007, iar din declarația reclamantului, reiese că balanța de verificare aferentă lunii mai a fost terminată după data de 15 iunie 2007 - ulterioară termenului de încheiere a contractului final. Este adevărat că din declarația contabilei reclamantei intimate reiese că balanța de verificare aferentă datei de referință - 31 mai 2007 - a fost finalizată în jurul datei de 5-6 iunie 2007, dar aceeași martoră declară că salariile aferente lunii mai sunt plătite la data de 10 lunii pentru luna precedentă, ceea ce înseamnă că balanța de verificare nu cuprindea date exacte.
Din declarațiile de la dosar se poate trage concluzia că nu s-a putut stabili cu exactitate data certă a finalizării balanței de verificare aferentă datei de referință și, fără verificarea tuturor documentelor, un audit contabil financiar nu poate fi realizat, logica unui audit fiind tocmai determinarea activului net circulant și, pe această bază, determinarea valorii finale a tranzacției.
În al treilea rând, consideră pârâta apelantă, soluția instanței de fond este criticabilă și din perspectiva faptului că numai în condițiile unui refuz neîndoielnic venit din partea sa de a încheia contractul de cesiune de părți sociale poate genera dreptul de a solicita rezoluțiunea Promisiunii și dreptul la daune, condiție care nu este îndeplinită, pe de o parte deoarece reclamantul nu a probat că a solicitat încheierea contractului de vânzare-cumpărare, solicitare fermă, cu un conținut fără echivoc, transmisă pe adresa apelantei prin intermediul unui executor judecătoresc, o asemenea notificare nefiind transmisă; pe de altă parte, nu există nici un răspuns, la fel de neechivoc al apelantei, de a refuza încheierea contractului de vânzare cumpărare de părți sociale, din contră și prin notificarea transmisă reclamantului, precum și din cele înserate atât în întâmpinare cât și în declarația reprezentantului apelantei, aceasta și-a exprimat foarte clar poziția în sensul că dorește, în continuare, să finalizeze tranzacția, respectiv dorește încheierea contractului de vânzare-cumpărare de părți sociale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului în ceea ce privește capetele de cerere prin care se solicită modificarea sentinței apelate și menținerea în totalitate a sentinței emisă de Tribunalul Arad ca fiind temeinică și legală.
În motivare se arată că prin precizarea de acțiune depusă la primul termen de judecată a solicitat obligarea apelantei la plata sumei de 125.000 euro plus J din activele circulante nete ale societății SC Grup SRL A, conform clauzei penale stabilite în contract, că ulterior a identificat cuantumul activelor circulante nete ale acestei societăți, cuantum care a fost acceptat de către apelantă ca fiind corect stabilit în fața primei instanțe de judecată, iar timbrarea acțiunii a fost efectuată la întreaga sumă solicitată, incluzând și cota de din activele circulante nete, respectiv cei 62.011,89 lei invocați de apelantă.
În ceea ce privește a doua susținere a apelantei pârâte potrivit căreia balanța de verificare nu putea cuprinde date exacte în condițiile în care era realizată înainte de data de 10 lunii pentru luna anterioară deoarece salariile se plătesc numai în data de 10 lunii la SC Grup SRL A, se arată că balanțele se încheie pentru lunile care s-au încheiat și cuprind datele contabile până în ultima zi a lunii.
Reclamanta intimată arată că a depus toate diligențele în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare părți sociale, finalizând balanța de verificare în termen pentru ca societatea SC Grup SRL A să poată fi auditată, însă apelanta pârâtă nu și-a mai manifestat intenția de a încheia acest audit, devenind astfel imposibilă încheierea tranzacției datorită culpei exclusive a apelantei.
Cu privire la cea de-a treia susținere a apelantei pârâte, se observă o contradicție între susținerile pe care se întemeiază apelul. În ceea ce privește obligația intimatei-reclamante de a prezenta înscrisurile contabile, apelanta consideră că "obligațiile contractuale asumate de către fiecare dintre părți trebuie să fie executate cu bună-credință și din proprie inițiativă, și nu la solicitarea celeilalte părți", iar după numai două paragrafe, referindu-se la obligația dânsei de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale afirmă că intimata reclamantă avea obligația de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare, printr-o "solicitare fermă, cu un conținut fără echivoc, transmisă pe adresa subscrisei prin intermediul unei executor judecătoresc".
Reclamanta intimată arată că a notificat apelanta cu privire la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, notificarea fiind trimisă la adresa la care mai mulți martori au atestat că s-a semnat promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare și unde, anterior, au fost purtate negocierile. Că martorul, în calitate de manager de marketing la societatea pârâtă atestă faptul că s-a ocupat personal de încheierea acestei tranzacții și nimeni altcineva în arară de dânsul și dl. nu s-a ocupat de finalizarea acesteia, iar în această calitate confirmă și faptul că apelanta pârâtă avea obligația de a efectua auditul contabil-fiscal-juridic precum și inventarul în localitatea A, la sediul reclamantei, printr-un auditor independent numit de către pârâtă în persoana d-lui.
Cu toate acestea, martorul susține că a efectuat o singură deplasare la A, iar ulterior apelanta pârâtă nu i-a mai solicitat efectuarea unei alte deplasări în vederea finalizării raportului de audit a cărui termen de finalizare nici nu i-a fost comunicat. Reiese astfel în mod evident faptul că apelanta pârâtă nu a dorit finalizarea acestui raport și în consecință finalizarea tranzacției.
În drept, invocă prevederile art. 970.civ. art. 115-118, 282 și urm. proc.civ.
Pârâta apelantă SC Farmacia SA Tg.M a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită înlăturarea apărărilor făcute de intimatul reclamant ca fiind nerelevante în cauză, arătând că documentele care ar fi trebuit să fie prezentate erau: certificatul de atestare fiscală, statele de plată, raportul caselor de marcat, extrasele de cont, declarațiile fiscale 100 și 300, fișa mijloacelor fixe, documente ce nu au fost transmite, în pofida obligației imperative inserate în Promisiune.
Sub acest aspect, consideră că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a stării de fapt, deoarece s-a limitat a lua în considerare, în exclusivitate balanța lunii iunie 2007.
Nu există la dosarul cauzei nici o probă care să confirme faptul că toate documentele aferente exercițiului financiar lunii mai 2007 au fost predate auditorului, astfel cum această obligație îi incumba intimatului reclamant.
Examinând apelul declarat de pârâta SC Farmacia SA Tg.M prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este parțial întemeiat, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 62.011,89 lei, reprezentând J din activul circulant net cu titlu de despăgubiri.
În acest sens, conform art. 7 rap. la art. 3.1 din contractul încheiat între părți, în cazul culpei uneia din părțile contractante aceasta este obligată să plătească celeilalte părți o despăgubire egală cu 50% din valoarea prețului contractului, respectiv 250.000 Euro plus valoarea activelor circulante nete din bilanțul auditat.
În cauză nu s-a făcut un bilanț auditat al SC Grup SRL A prin care să se stabilească valoarea activelor circulante nete, aceasta fiind de fapt și una din motivațiile solicitării rezoluțiunii contractului, astfel încât reclamantul nu este îndreptățit să solicite cu titlu de despăgubiri sumei de 62.011,89 lei, reprezentând J din activul circulant net.
Susținerea reclamantului că valoarea indicată de el în acest sens nu a fost contestată de pârâtă nu este întemeiată, atâta timp cât pârâta, prin motivele de apel, critică și obligarea sa la plata acestei sume, solicitând să fie exonerată de la plata către reclamant.
Așa fiind, sub acest aspect, apelul declarat de pârâtă este întemeiat, urmând ca, în baza art. 296. pr. civ. acesta să fie admis în parte și să fie schimbată în parte sentința apelată, în sensul că se va admite în parte acțiunea reclamantului, respingându-se capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 62.011,89 lei, reprezentând J din activul circulant net cu titlu de despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtă este însă nefondat în ceea ce privește celelalte motive invocate de aceasta.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut în fapt că la data de 14 mai 2007 s-a încheiat între părți contractul intitulat "promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare", prin care, conform art.2 din contract, reclamantul, în calitate de promitent vânzător, s-a obligat să vândă pârâtei SC Farmacia SA Tg.M, în calitate de promitentă cumpărătoare, totalitatea părților sociale deținute de acesta, în calitatea sa de asociat unic al SC Grup SRL A, părțile convenind potrivit pct. 4.4. din contract să finalizeze transferul proprietății părților sociale până la data de 15 iunie 2007, data limită pentru finalizarea tranzacției, doar de comun acord printr-un act adițional părțile putând conveni asupra prelungirii acestei date.
Conform art. 3.1 din contract, părțile de comun acord au stabilit ca prețul acestei tranzacții, să fie o sumă compusă din 250.000 euro, plus valoarea activelor circulante nete din bilanțul auditat.
Conform art. 3.3 din același contract, s-a mai stabilit că în termen de 2 zile de la semnarea promisiunii, promitenta-cumpărătoare va plăti un avans de 35.000 euro către promitentul vânzător, termen ce a fost respectat, prin Ordinul de plată nr. 373 din 15 mai 2007, SC Farmacia SA Tg.M achitând suma de 114.643,00 lei, echivalentul a 35.000 euro, cu titlu de avans părți sociale pentru SC Grup SRL
Prin art. 4.1. din contract, pârâta s-a obligat să efectueze un audit contabil-fiscal-juridic și profesional, precum și un inventar cu privire la SC Grup SRL A, pe baza situațiilor financiare de la data de 30 mai 2007, iar promitentul vânzător s-a obligat să prezinte toate documentele justificative financiar contabile necesare în acest sens.
Prin art.7, părțile au stabilit ca, în cazul în care oricare dintre părți nu își îndeplinește obligația principală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, să plătească cu titlu de despăgubiri o sumă egală cu 50 % din valoarea prețului tranzacției, preț stabilit de părți la art. 3 pct.1 din convenție.
În mod corect prima instanță a constatat că, având în vedere condițiile rezoluțiunii, aceea că una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile asumate, în concret pârâta nu a efectuat auditul contabil-fiscal-juridic și profesional, precum și inventarul cu privire la SC Grup SRL A conform art. 4.1 din contract, această obligație neexecutată, fiind esențială pentru încheierea contractului și justifică pronunțarea desființării promisiunii, neexecutarea fiind imputabilă pârâtei, care nu a depus diligențe în acest sens, întrucât după mai bine de 2 luni de la data stabilită prin contract, a notificat reclamantul în vederea prezentării documentelor contabile. De aceea, fiind întrunite condițiile art. 1020 și 1021.civ. în mod legal prima instanță a dispusă rezoluțiunea Contractului încheiat între părți la data de 14 mai 2007, intitulat "Promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare" din culpa pârâtei.
Pârâta este în culpă pentru neefectuarea auditului stabilit prin contract, întrucât termenul până la care trebuia efectuat auditul a fost stabilit chiar de către aceasta, iar reclamantul a fost de acord cu efectuarea auditului și cu punerea la dispoziție a documentelor necesare în acest sens.
Astfel, reclamantul la data de 5 iunie 2007 trimis pârâtei o adresă prin care arată că, având în vedere data stabilită pentru încheierea promisiunii de vânzare cumpărare - 15 iunie 2007, solicită pârâtei efectuarea auditului în vederea încheierii contractului.
Din adresa de la fila 55 dosar, rezultă că pârâta a notificat reclamantul în vederea prezentării tuturor documentelor contabile de la data de referință 30 mai 2007, notificare trimisă prin executor judecătoresc la data de 29 august 2007, termenul limită pentru finalizarea tranzacției fiind fixat chiar de părți la 15 iunie 2007, deci după mai bine de 2 luni de la data stabilită prin contract.
Faptul că reclamantul a fost de bună credință rezultă și din aceea că a pus la dispoziție persoanei desemnate în acest sens, martorul toate documentele necesare efectuării auditului. Din raportul intermediar de expertizare financiar-contabilă, întocmit de expert, rezultă că s-au avut în vedere situațiile financiare de la data de 31.03.2007.
Din declarația de martor a acestuia, rezultă că a făcut o singură deplasare la A în luna mai 2007, luând în calcul la expertizarea financiar-contabilă intermediară doar luna martie 2007, lună pentru care la acel moment era întocmită balanța contabilă, arătând că potrivit dispozițiilor legale balanțele lunare se întocmesc doar la data de 25 lunii următoare.
Acesta a mai precizat că nu a întocmit raportul final pentru că nu a primit documentele contabile necesare până la 31 mai 2007 și nici una dintre părți nu l-a mai contactat în vederea finalizării raportului financiar-contabil, pârâta nesolicitându-i expres continuarea acestei lucrări.
Pentru finalizarea auditului era necesar ca persoana stabilită de pârâtă pentru efectuarea acestuia, respectiv expertul, să se deplaseze la A, la sediul societății la care trebuia efectuat auditul, ceea ce nu s-a întâmplat din culpa pârâtei, în condițiile în care reclamantul a notificat pârâta în acest sens la data de 05.06.2007.
Având în vedere că părțile au făcut o evaluare prealabilă a întinderii despăgubirilor în caz de neexecutare a convenției prin art.7, părțile stabilind că în cazul în care oricare dintre părți nu își îndeplinește obligația principală de a încheia contractul de vânzare-cumpărare de părți sociale, să plătească cu titlu de despăgubiri o sumă egală cu 5o % din valoarea prețului tranzacției, preț stabilit la art. 3 pct.1 din convenție, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 125.000 euro, dar nu și suma de 62.011,89 lei, J din activul circulant net (dat fiind că nu s-a întocmit un bilanț auditat), cu titlu de despăgubiri, conform art. 7.1 din contractul încheiat între părți.
Având în vedere pe de o parte că, arvuna trebuie stipulată în mod expres în contractul dintre părți, ceea ce nu e cazul, întrucât prin art. 3.3 din același contract, s-a stabilit că în termen de 2 zile de la semnarea promisiunii, promitenta-cumpărătoare va plăti un avans de 35.000 euro, - și nu arvună - nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1298.civ. invocate de reclamant, în speță stabilindu-se un acont, care reprezintă o parte din preț, și că, pe de altă parte, s-a făcut o evaluare anticipată a întinderii despăgubirilor în caz de neexecutare a convenției prin art.7, prima instanță legal și temeinic a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională SC Farmacia SA Tg.M, împotriva reclamantului pârât reconvențional pentru restituirea acestei sume ca efect al rezoluțiunii contractului, respingând cererea reconvențională în ceea ce privește obligarea reclamantului de a pune la dispoziție documentele pentru efectuarea auditului final, dat fiind că urmare a rezoluțiunii contractului încheiat între părți o asemenea solicitare este lipsită de obiect.
Așa fiind, întrucât în rest apelul declarat de pârâtă este nefondat, Curtea urmează să mențină în rest dispozițiile sentinței apelate, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată din primă instanță, prin aplicarea art. 276. pr. civ.
Ca efect al admiterii în parte a apelului declarat de pârâtă, Curtea va obliga reclamantul la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată parțiale în apel către pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de pârâta SC Farmacia SA, cu sediul în Tg. M,--105, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr. 317/07.03.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în A,-, jud.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 62.011,89 lei, reprezentând J din activul circulant net cu titlu de despăgubiri.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă reclamantul la plata sumei de 600 RON cheltuieli de judecată parțiale în apel către pârâtă.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,GREFIER,
- - - - - -
RED./15.09.2008
TEHNORED./4 EX/15.09.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex. - SC Farmacia SA Tg.
-
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
