Rezoluțiune contract. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.--

DECIZIA NR.452/C/2008-

Ședința publică din data de 3 decembrie 2008

PREȘEDINTE: Vîrtop Florica

JUDECĂTOR 2: Toros Vig Ana Maria

Judecător: - -

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea, în rejudecare a recursului comercial declarat de recurenta - SRL cu sediul în B- și B str. - nr.15, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din A, nr.2,.4, împotriva sentinței nr.930/COM din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect rezoluțiune contract.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru intimații reclamanți avocat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 907,45 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, cauza este la primul termen după casare, recurenta a depus la dosar o cerere de amânare pentru pregătirea apărării și angajarea unui avocat, după care:

Reprezentantul intimaților solicită respingerea cererii de amânare, recurenta a primit citația la data de 2 octombrie 2008, cu 2 luni înaintea termenului de judecată, avea timp pentru pregătirea apărării. Mai mult, casarea și motivele casării erau cunoscute din 24 iunie 2008. În baza art. 156 Cod procedură civilă se poate da un singur termen de judecată temeinic motivat, iar potrivit art. 156 alin. 2 Cod procedură civilă instanța poate da un termen de pronunțare pentru ca părțile să depună la dosar concluzii scrise.

Instanța, în urma deliberării, reținând că societatea recurentă a fost citată pentru acest termen de judecată încă la data de 2 octombrie 2008, dată de la care avea posibikitatea de a-și angaja un apărător, respinge cererea de amânare formulată de recurentă pentru angajarea unui apărător.

În sală fiind prezent domnul avocat, depune la dosar împuternicirea avocațială pentru recurentă, care reiterează cererea de amînare, învederrează instanței că este primul termen după casare, trebuie reanalizate probele administrate în apel, este primul termen în recurs și arată că doar ieri a fost solicitat să se prezinte în această cauză.

Reprezentantul intimaților arată că instanța s-a pronunțat deja asupra cererii de amânare a cauzei, în cauză martori nu mai pot fi audiați și arată că nu are alte cereri de formulat.

Instanța menține dispoziția de respingere a cererii de amânare formulată de recurentă în vederea pregăturii apărării.

Reprezentantul recurentei solicită acordarea unui termen de pronunțare pentru a depune la dosar consluzii scrise.

Reprezentantul intimatei arată că nu are alte cereri și nu se opune acordării unui termen de pronunțare.

Instanța pune în discuție din oficiu competența materială a tribunalului în soluționarea cauzei raportat la valoarea pretențiilor.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea excepției invocate.

Reprezentantul intimaților solicită respingerea excepției, cu cheltuieli de judecată conform listei de cheltuieli pe care o depune la dosar.

Cauza rămâne în pronunțare pe excepția invocată.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Constată că prin Sentința comercialănr.209/16.02.2006 a judecătoriei Beiușs -a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta -. SRL pentru rezoluțiunea convenției încheiate în octombrie 2002 și restituirea sumei de 360.000.000 lei ROL, echivalent a 10.000 Euro.

Această sentință a fost casată cu reținere spre rejudecare în urma admiterii apelului prin decizia nr.2/A/COM/26.06.2006 a tribunalului Bihor, reținând că obiectul principal al cauzei este neevaluabil în bani, care atrage competența tribunalului în prima instanță.

Prin sentința nr.930/COM din 11.05.2007 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta -. SRL județul B, și pe cale de consecință a dispus rezoluția convenției încheiate între părți în perioada octombrie 2002.

Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului echivalentul în lei a sumei de 10.000 EURO la data plății și suma de 4949 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Fapt necontestat de către părți, așa cum rezultă și din întâmpinarea pârâtei de la dosar, în perioada lunii octombrie, aceștia au convenit ca societatea pârâtă să livreze reclamantului o anumită cantitate de ciuperci cu aproximație de 800 kg. - 1 tonă, în schimbul sumei de 10.000 EURO, sumă pe care reclamantul a achitat-o pârâtei conform fila 39 de la dosar și care de asemenea a fost recunoscută de către pârâtă.

În conformitate cu art.119 Cod civil, în contractele sinalagmatice, clauza penală este subînțelesă întotdeauna în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligațiile asumate. Oricum, indiferent de modalitatea de livrare, în schimbul plății contravalorii mărfii, pârâta vânzătoare are obligația de predare a bunurilor, obligație pe care pârâta nu și-a îndeplinit-

În ceea ce privește susținerile pârâtei conform cărora prin nepreluarea mărfii de către reclamant, acesta i-ar fi creat prejudicii nerealizate din încasarea prețului total al mărfii achiziționate, instanța le-a respins ca neîntemeiate câtă vreme în susținerile sale pârâta nu și-a formulat o cerere reconvențională în pretenții și prin care să justifice cuantumul eventualului prejudiciu, rezultat din nerespectarea obligației reclamantului de preluare a mărfii.

Din depozițiile martorilor audiați în cauză, atât cei din partea reclamantului, cât și a pârâtei, rezultă fără echivoc faptul că înțelegerea între părți a existat, contravaloarea mărfii a fost achitată iar pârâta nu a făcut dovada solicitării adresate reclamantului de preluare a mărfii, neexistînd un proces verbal de predare-primire sau proces-verbal de recepție a mărfii, prin urmare, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de predare a mărfii, motiv pentru care în cauză sunt incidente dispozițiile art.1019 - 1020 Cod civil, astfel că instanța apreciază cererea ca fiind întemeiată și pe cale de consecință va dispune rezoluția convenției dintre părți și va obliga pe pârâtă să plătească reclamantului echivalentul în lei a 10.000 EURO la data plății.

În ceea ce privește apărările pârâtei, conform cărora obligația de livrare a mărfii cădea în sarcina reclamantului, s-a apreciat că nu are relevanță în cauză întrucât pârâtul se elibera de obligație în momentul justificării predării-primirii mărfii.

Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 Cod proc. civilă, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4.949 RON cu titlul cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și onorariu avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ca apel în ședința din 12.12.2007, apelanta - SRL, județul B, care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună respingerea acțiunii formulate de reclamantul intimat, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr.4/28.01.2008 Curtea de Apel a admis ca fondat apelul declarat de - SRL împotriva sentinței nr.930/COM din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care a modificat-o în sensul respingerii în totalitate acțiunii formulate de reclamantul, decedat la 20.07.2007 continuată de moștenitorii, -, în contradictoriu cu - SRL, reclamanții intimați au fost obligați la 1.907 lei/RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța astfel Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin soluția dată de instanța de fond a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, s-a dispus rezoluția convenției încheiată între părți, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantului în lei suma de 10.000 Euro la data plății.

În motivare se reține, în principal, faptul că pârâta nu și-a formulat acțiune reconvențională în pretenții pentru justificarea eventualului prejudiciu, luându-se în considerare și depozițiile martorilor audiați și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unui proces-verbal de recepție a mărfii, pârâta neîndeplinindu-și obligațiile de predare a mărfii.

Se apreciază că, existența raporturilor contractuale existente între părți și reprezentarea reclamantului de către numitul sunt dovedite prin însăși motivarea acțiunii precum și din declarațiile martorilor propuși de reclamant (fila 29 dosar1188/2005 și filele 12 și 17 din dosar 5497/2006)

Problema achitării mărfii contractate, de asemenea nu poate fi pusă în discuție.

Din declarația martorului și reprezentantului reclamantului se reține afirmația că pârâta apelantă ar fi avut obligația livrării mărfii cu mijloace proprii sau contractate, prețul mărfii incluzând și contravaloarea transportului.

Această afirmație nu poate fi reținută pentru că nu este dovedită cu nici o probă, nefăcându-se pe tot parcursul procesului dovada că pârâta avea obligația să livreze marfa la o anumită adresă indicată de reclamantă sau împuternicitul acesteia, concluzia fiind că reclamantul, prin reprezentantul său avea obligația să-și ridice marfa cu mijloacele proprii sau contractate, de la depozitul pârâtei și să o transporte la destinația la care dorea.

Văzând declarația prepusului reclamantei (fila 29), coroborată cu declarația martorului, s-a reținut că, marfa livrată acestuia pentru că nu s-a prezentat cu mijloc de transport pentru aor idica, în vederea evitării unei pagube, fiind livrată altui beneficiar, situația repetându-se și la noua comandă lansată ca urmare a plății anticipate a mărfii, cu precizarea că de această dată marfa nu a mai fost livrată altui beneficiar ci a fost pusă la dispoziția reclamantului până la deteriorarea calității acesteia.

În cauză recurenții reclamanți au formulat recurs, soluționat de Înalta Curte de Casație și justiție, care prin decizia nr.2295/24.06.2008 a admis recursul, a casat decizia Curții de APEL ORADEA, cauza fiind trimisă pentru soluționarea căii de atac ca fiind apel, reținând că cererea pentru rezoluțiunea contractului este evaluabilă în bani, sens în care calea de atac declarată trebuie judecată ca și recurs.

Rejudecând calea de atac formulată de - SRL împotriva sentinței nr.930/COM/11.05.2007 a tribunalului Bihor, ca și recurs, instanța din oficiu a pus în discuția părților competența materială a tribunalului în soluționarea cauzei față de valoarea procesului.

Problema juridică în sensul că acțiunea pentru rezoluțiunea convenției este evaluabilă în bani a fost soluționată de instanța supremă și această dezlegare dată problemei este obligatorie.

Codul d e procedură civilă reglementează competența în primă instanță atât a judecătoriei cât ți a tribunalului în raport de valoarea procesului.

În materia comercială, se prevede în art.2 pct.1 lit.a cod procedură civilă competența derogatorie de la competența generală a judecătoriilor, în favoarea tribunalului, numai a proceselor a căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei.

Valoarea prezentului proces este de 10.000 Euro care transformat în lei la cursul zilei de 30.06.2005 data înregistrării acțiunii, este de 36.000 lei pentru care soluționarea în fond a cauzei revenea judecătoriei.

Văzând că tribunalul a judecat cauza în primă instanță cu încălcarea competenței, în baza art.304 pct.3 și 312 alin.2 cod procedură civilă se impune casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la Judecătoria Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE.

ADMITE ca fondat recursul declarat de - SRL cu sediul în B- și B str. - nr.15, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din A, nr.2,.4, împotriva sentinței nr.930/COM din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea ținând seama de considerentele prezentei decizii.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.12.2008.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

Red.dec.TVA

Jud fond

Tehn.red./2 ex.

09.12.2008

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.-

ÎNCHEIERE

Camera de consiliu din data de 11 decembrie 2008

Președinte: - -

Judecător: - - - -

Judecător: - -

Grefier:

Pe rol fiind soluționarea din oficiu a erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul Deciziei nr.452/03.12.2008 în dosarul nr.- privind pe recurenta - SRL cu sediul în B- și B str. - nr.15, județul B în contradictoriu cu intimatul reclamant, -, și, toți cu domiciliul ales la Cabinet avocat din A, nr.2,.4.

La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă părțile.

Procedura este completă, părțile nefiind citate.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Verificând din oficiu dispozitivul Deciziei nr.452/3.12.2008, se constată că s-a trecut în minută instanța la care se trimite dosarul în urma casării cu trimitere ca fiind Judecătoria Oradea, sens în care s-a și redactat dispozitivul deciziei, cum în cauză nu se punea problema competenței teritoriale, excepția limitându-se la competența materială între judecătorie și tribunal, este o evidentă eroare materială strecurată în dispozitivul deciziei.

Potrivit art. 281 (1) Cod procedură civilă erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Cum în minuta și dispozitivul deciziei s-a strecurat eroarea materială menționată, în baza textului de lege enunțat, instanța urmează aoî ndrepta din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

DISPUNE:

. din oficiu eroarea materială strecurată în minuta și dispozitivul Deciziei nr.452/3.12.2008 în sensul că în loc de "pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradea ", cum greșit s-a trecut, se va menționa "pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Beiuș ", cum este corect.

Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2008.

Președinte Judecător Judecător Grefier

- - - - - - - -

Red.înc.TVA

În concept la 11.12.2008

Tehn.red./3 ex.

11.12.2008

Președinte:Vîrtop Florica
Judecători:Vîrtop Florica, Toros Vig Ana Maria

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Decizia 452/2008. Curtea de Apel Oradea