Spete procedura insolventei. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 302
Ședința publică din 27 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 3: Anca
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile formulate de creditoarele AUTORITATEA DE VALORIFICARE A ACTIVELOR STATULUI și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI A, împotriva sentinței civile nr. 2891/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL, - SRL, BANCA CORMERCIALA SA S - SUCURSALA A, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, - & SRL, PRIN LICHIDATOR, - SA, și - F & M SRL, PRIN LICHIDATOR - SA, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2891/11.12.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Arad, judecătorul sindic, în baza art. 31 alin.5 din Legea nr. 85/2006, a conexat dosarul nr- al Tribunalului Arad la prezentul dosar, a respins cererea formulată de - SA având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - F & M SRL, a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Expert, a dispus plata de către - administrator al debitorului - F & M SRL a sumei de 248.762,82 lei pe seama averii debitorului, autorizând creditorii în baza art. 142 din Legea 85/2006 să urmărească această sumă, conform tabelului definitiv al creanțelor din 28.10.2007 și a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - F & M SRL
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 12.11.2007, data poștei, creditorul - SA a înregistrat pe rolul Tribunalului Arado cerere de deschidere a procedurii insolvenței debitorului - F & M SRL I, formându-se dosarul nr-, conexat din oficiu, în baza art. 31, alin. (3) din Legea 85/2006 la prezentul dosar.
Dat fiind faptul că împotriva debitorului - F & M SRL s-a deschis anterior procedura insolvenței, prin sentința nr. 13/08.01.2007, analizând cererea formulată de - Sa ca o cerere de deschidere a procedurii, aceasta este lipsită de obiect. Dacă această cerere este apreciată ca având valoarea unei declarații de creanță, aceasta este tardiv introdusă deoarece a fost stabilit termenul limită de depunere a creanțelor la 05.03.2007 și prin urmare este tardiv depusă, ceea ce atrage de asemenea respingerea cererii.
Judecătorul sindic a reținut că la data de 12.06.2007 lichidatorul judiciar Expert a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului - F & M SRL, în limita sume de 248.762,82 lei, sumă ce reprezintă totalul creanțelor, de la acea dată, împotriva averii debitorului, suma urmând fi precizată funcție de creanțele ulterioare.
În motivare, lichidatorul judiciar Expert a arătat că pârâtul, în calitate de administrator al debitorului, nu a depus nici unul din documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 deși a fost notificat în acest scop și că din adresele Primăriei I rezultă că nici debitorul nici pârâtul nu figurează cu bunuri în evidențele instituției, considerând că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, făcând să dispară unele documente contabile și deturnând sau ascunzând o parte a activului debitorului.
Judecătorul sindic a reținut că pârâtul este înscris la.C de pe lângă Tribunalul Arad ca și administrator al debitorului - F & M SRL, că în această calitate nu a depus la dosar sau la lichidatorul judiciar nici un document din cele prevăzute de Legea nr. 85/2006, totalul pasivului debitorului, conform tabelului definitiv al creanțelor depus la dosar la 30.10.2007 fiind de 249.997,59 lei, activele circulante ale debitorului, la data de 31.12.2005 fiind, conform bilanțului depus pe anul 2005 și publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor de 2.245.225 lei.
, nu s-a putut identifica nici un bun aparținând debitorului iar în evidența Primăriei nici debitorul nici pârâtul nu figurează cu bunuri.
Neprezentarea documentelor corelat cu faptul că în ultimul bilanț contabil depus la Ministerul Finanțelor debitorul figurează cu active circulante care nu se pot identifica faptic, a creat prezumția că aceste active au fost deturnate din activul debitorului în dauna creditorilor și că documentele contabile fie nu au fost ținute de către pârât fie nu sunt predate în mod intenționat ceea ce echivalează cu dispariția lor raportat la dosarul cauzei.
S-a reținut că există un prejudiciu cauzat creditorilor care nu își pot recupera creanțele deși scriptic există rezerve în averea debitorului, iar prejudiciul este datorat faptei pârâtului care a făcut să dispară atât documentele cât și bunurile debitorului, astfel că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs creditoarele A și AVAS B, solicitând admiterea acestora și modificarea sentinței civile atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii de lichidare față de debitoare.
Creditoarea recurentă A, arată în motivare că prin sentința nr. 2891/11.12.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea - F & M SRL, soluție pe care o consideră nelegală, sentința pronunțată fiind netemeinică.
Se arată că, potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, "O procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese arătate mai sus, creditoarea recurentă consideră că nu se află în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare și că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul - F & M SRL.
Consideră că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, astfel că solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul continuării procedurii insolvenței.
În drept invocă dispozițiile art. 132 alin.2 din Legea 85/2006, art. 304 pct.9 și art. 3041.proc.civ.
În motivarea recursului său, creditoarea AVAS B arată că sentința recurată este prematur pronunțată, contrară spiritului Legii 85/2006, sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art. 142, al.2 din Legea 85/2006, care devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar de "orice îndatoriri și responsabilități".
Consideră că, prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane, ei neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile acelor persoane.
Astfel, analiza propunerii lichidatorului privind închiderea procedurii și a problemei pe care o pune în discuție trebuie să pornească de la interpretarea sistematică a textelor de lege care se aplică cauzei de față și anume Legea 85/2006:
- Art.2 - "Scopul legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment".
- Art. 5, alin.1 - "Organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul și lichidatorul".
- Art. 138 alin.1 - "Judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere sau de conducere".
- Art. 140 - "Sumele depuse potrivit art. 138, alin.1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".
- Art. 136 - "Prin închiderea procedurii, judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
- Art. 142 alin.1 - "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138, alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă".
Din analiza textelor de lege mai sus menționate rezultă următoarele concluzii:
- Procedura de instituire a răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliților este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006 și poate fi aplicată atât în cadrul fazei de reorganizare judiciară cât și în cadrul fazei de faliment.
- Hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului, se pronunță în raport cu debitorul, creând astfel un drept de creanță al acestuia față de membrii organelor sale de conducere pentru sumele cu care instanța i-a obligat și nu dă naștere unui drept de creanță al creditorilor față de persoanele sus menționate.
- Sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea membrilor organelor de conducere ale falitului sunt destinate, în caz de faliment (cum este situația de față), pentru acoperirea pasivului, fiind distribuite de lichidatorul judiciar, conform art. 123 din Legea nr. 85/2006.
- Întreaga procedură de valorificare a bunurilor debitorului, de recuperare a creanțelor falitului și de distribuire a sumelor obținute în cadrul acestei lichidări, este în sarcina lichidatorului judiciar.
În acest context legislativ, nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât din analiza textelor de lege sus menționate rezultă că executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitorilor aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138, se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară, prin intermediul executorului judecătoresc.
Astfel, sentința recurată nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilind de asemenea și procedura exactă de executare a acesteia și nu precizează, de asemenea, destinația sumelor recuperate, despre care Legea nr. 85/2006 dispune potrivit art. 140 că "vor intra în averea debitorului și vor fi destinate în caz de faliment, acoperirii pasivului". Prin urmare, creditoarea recurentă consideră "autorizarea" creditorilor "să pună în executare dispoziția anterioară conform art. 142 din Legea nr. 85/2006" ca fiind insuficientă și inoperantă practic.
Prin modificarea art. 142, alin.1 în care se dispunea că "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138, alin.1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar (care de altfel nu are această competență), ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
Aceasta nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță (inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142, alin.2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", rezultă că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată și că ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Recurenta creditoare consideră că interpretarea corectă a acestui text de lege trebuie făcută numai în sensul că executarea silită a persoanelor prevăzute de art. 138, alin.1 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială, trebuie efectuată de lichidatorul judiciar prin intermediul executorului judecătoresc numai în cadrul procedurii de faliment, din următoarele considerente, deoarece art. 142, alin.2 cuprinde dispoziții care nu pot fi puse în aplicare după închiderea procedurii de faliment.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 142, alin.1 "După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 85/2006 "Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
În acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil (deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se execută - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
De asemenea, prin interpretarea art. 142, alin.2 Legea 85/2006 în sensul că executarea silită trebuie efectuată de creditori după închiderea procedurii, prin intermediul executorului judecătoresc și prin distribuirea sumelor obținute conform tabelului definitiv consolidat și dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-ar ajunge la situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar, competență pe care acesta nu o poate avea.
Aceeași concluzie rezultată și din faptul că printr-o astfel de interpretare s-ar nesocoti Legea nr. 85/2006 care cuprinde dispoziții speciale privind judecarea contestațiilor la planurile de distribuire a sumelor obținute și a instanțelor abilitate să le judece (în cazul Legii nr. 85/2006 - judecătorul sindic din cadrul tribunalului d e la sediul debitorului iar în cazul Codului d e procedură civilă - instanța de executare, respectiv judecătoria).
Este evident faptul că prin închiderea procedurii, creditorii sunt în imposibilitate de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii insolvenței.
În drept, invocă prevederile art. 3041.proc.civ. și art. 12, alin.1 din Legea 85/2006.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursurile urmând a fi respinse ca nefondate, pentru considerentele ce succed:
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea DGFP A, Curtea reține că în mod corect prima instanță-judecător sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței asupra debitoarei - F & M SRL, fiind aplicabile dispozițiile art. 131 din Legea 85/2006, în sensul că în averea debitoarei nu a putut fi identificat și inventariat nici un fel de bun (a se vedea raportul de la filele 420-425 din dosarul primei instanțe).
Textul art. 131 din Legea 85/2006 nu condiționează închiderea procedurii insolvenței decât de inexistența bunurilor din patrimoniul debitoarei, iar nu de alte împrejurări.
Soluția închiderii procedurii în baza art. 131 din Legea 85/2006, în orice stadiu al acesteia, este prevăzută de legiuitor pentru a evita efectuarea de cheltuieli din fondul de lichidare în condițiile în care creditorii, persoanele direct interesate în continuarea procedurii, nu își asumă riscul efectuării unor astfel de cheltuieli.
În speță, creditorii nu au înțeles să avanseze sumele necesare pentru cheltuielile administrative ale procedurii, deși li s-a pus în vedere în cadrul ședinței judecătorului sindic din data de 30.10.2007.
Dispozițiile art. 132, alin. 2 din Legea 85/2006, invocate de către creditoarea recurentă, vizează ipoteza existenței unor bunuri în patrimoniul debitoarei, bunuri ce au fost lichidate, iar sumele de bani obținute au fost distribuite, însă o asemenea ipoteză nu se verifică în speță, având în vedere că nu au fost identificate bunuri în patrimoniul debitoarei.
În ceea ce privește recursul formulat de creditoarea AVAS, Curtea constată că în mod legal și temeinic, judecătorul sindic a considerat că se poate închide procedura insolvenței, chiar dacă nu s-a început executarea silită asupra fostului administrator social.
Redactarea art. 142, alin. 2 din Legea 85/2006 lasă să se înțeleagă că executarea silită a persoanei a cărei răspundere a fost angajată conform art. 138 din Legea 85/2006 poate fi făcută atât în cursul procedurii insolvenței, până la închiderea acesteia, cât și după.
Textul alin. 1 al art. 142 din Legea 85/2006 stabilește atât organul care poate proceda la executarea silită, cât și modul în care aceasta trebuie efectuată, și anume conform prevederilor Codului d e procedură civilă, distribuirea sumelor făcându-se conform tabelului creanțelor.
Așadar, atribuțiile executorului judecătoresc sunt stabilite de lege și nu este necesar ca executarea silită să fie pornită în timpul procedurii insolvenței, pentru a se stabili modul de executare și de distribuire a sumelor obținute.
Repartizarea sumelor obținute din executarea silită se face conform ordinii de pe tabelul creanțelor, pus la dispoziție de către lichidatorul judiciar, ori nu se poate spune că această comunicare a tabelului creanțelor nu se poate face decât până la închiderea procedurii.
Este adevărat, astfel cum susține creditoarea AVAS, că, prin închiderea procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități privitoare la procedură, conform art. 136 din Legea 85/2006, însă principalele atribuții ale lichidatorului judiciar sunt enumerate exemplificativ de art. 25 din Legea 85/2006, ori nu se poate afirma că printre acestea ar putea fi și comunicarea tabelului creanțelor executorului judecătoresc.
Așadar, comunicarea tabelului creanțelor se poate face și după închiderea procedurii, întrucât practicianul în insolvență nu își încetează existența.
Textul art. 142 din Legea 85/2006 nu specifică faptul că numai lichidatorul judiciar are posibilitatea de a solicita începerea executării silite, ci doar că acesta va furniza executorului judecătoresc tabelul creanțelor.
Sentința atacată se poate executa la cererea oricărui creditor, iar sumele astfel obținute vor fi repartizate de executorul judecătoresc conform tabelului creanțelor, iar persoana care a avansat cheltuielile de executare va beneficia de restituirea acestora cu prioritate, din lichiditățile obținute în urma executării silite.
Nu ar fi în beneficiul creditorilor ca procedura insolvenței să se întindă până la executarea silită integrală a fostului administrator social, întrucât ar fi generate cheltuieli inutile.
Conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul acestui act normativ este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență. Această procedură implică parcurgerea unor etape, printre care lichidarea pasivului debitorului, repartizarea sumelor obținute și, eventual, acoperirea pasivului debitorului prin antrenarea răspunderii și a altor persoane. Ori, atâta timp cât aceste proceduri au fost parcurse, averea debitorului a fost lichidată și s-a stabilit și răspunderea fostului administrator social, continuarea procedurii insolvenței nu-și mai are sensul și nu ar face decât să provoace alte cheltuieli inutile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2891/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
RED./17.04.2008
TEHNORED./2 EX/18.04.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
JUDECĂTOR SINDIC:
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Cătălin Nicolae Șerban, Anca
