Spete contestatie la executare comercial. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.315/C/2008 -
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Florica Vîrtop JUDECĂTOR 2: Ovidiu Blaga
JUDECĂTOR 3: Ioana Dina
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial d eclarat de debitoarea- SRL, J-, CUI R -,cu sediul în Sat Str.-, -.2. Județ S M,prin lichidatorcu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata creditoare- Grup SAcu sediul în B M,-, Județ M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva încheierii nr.22 din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiectcontestație.
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Instanța, invocă din oficiu excepția tardivității recursului și considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.22 din 27.02.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea respins excepția tardivității invocată de lichidatorul judiciar.
A admis cererea formulată de creditoarea - " GRUP" SA B M, în contradictoriu cu lichidatorul judiciar al - " "SRL S M, în sensul că a dispus suspendarea plăților parțiale stabilite prin planul de distribuire nr. 6291/16.10.2007 afișat la ușa instanței la data de 17.10.2007 și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2652/01.11.2007 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Potrivit raportului asupra fondurilor obținute din lichidare și din încasarea creanțelor și planul de distribuire pentru - " " SRL nr. 6291/16.10.2007, depus la dosarul cauzei, afișat la ușa instanței și publicat în Buletinul procedurilor de insolvență nr. 2.652/01.11.2007 și a rapoartelor de activitate depuse la dosar, în contul debitoarei falite s-a achitat suma de 237.796,40 lei de către unul din creditorii falitei - " GRUP" TÂRGOVIȘTE.
Din probele administrate în dosarul de insolvență rezultă că, pentru ca acest creditor al debitoarei să efectueze această plată s-au alocat sume de bani de la bugetul general consolidat, ca urmare a demersurilor legale întreprinse de creditoarea-contestatoare.
Din copia actelor procedurale depuse în soluționarea contestației - Decizia nr. 5/09.01.2008 dată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr-, rezultă că, în legătură cu pretențiile falitei față de creditoarea sa - " GRUP" TÂRGOVIȘTE, contestatoarea-creditoare - " GRUP" SA a formulat pretenții proprii, fiind sub semnul întrebării îndreptățirea falitei de a beneficia de sumele achitate acesteia de către creditoarea sa, în situația în care instanțele judecătorești ar constata că cererea de intervenție în interes propriu al contestatoarei este temeinică și legală.
De asemenea, din modul de formulare a contestației, scopul urmărit prin aceasta, lipsa unui text expres din Legea nr. 85/2006 care să fie invocat de către contestatoare ca temei de drept al contestației, încadrarea acestei contestații în dispozițiile art. 122 alin. 4 din Legea nr. 85/2006 de către judecătorul sindic doar pentru a se stabili procedura de soluționare a acestei cereri de natură contencioasă, întrucât în fapt și în drept contestatoarea nu critică planul de distribuire sub aspectul legalității acestuia, al ordinii în care se face distribuirea sau al îndreptățirii creditorilor de a le fi distribuite diferite sume de bani ci doar solicită suspendarea efectelor juridice ale acestui plan, reținând momentul ulterior publicării planului și al expirării termenului de contestare al acestuia de la care contestatoarea avea dreptul de contestație, judecătorul sindic a apreciat că excepția tardivității formulării contestației de către creditoare invocată de către lichidatorul judiciar pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 122 din Legea nr. 85/2006 este nefondată motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.
În ce privește solicitarea creditoarei de a suspenda procedura de distribuire a sumelor de bani din contul debitoarei până la soluționarea uni litigiu aflat pe rolul instanțelor judecătorești, judecătorul sindic a apreciat că aceasta nu este vădit inadmisibilă în cadrul procedurii speciale a insolvenței.
Astfel, judecătorul sindic constată că prin temporizarea efectuării unor plăți nu se suspendă întreaga procedură a insolvenței care își va urma în continuare cursul în măsura în care se vor mai încasa diferite sume de bani.
Posibilitatea judecătorului sindic de a dispune suspendarea executării unor măsuri dispuse de către practicianul în insolvență este expres prevăzută și în alte cazuri - art. 21 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit art. 149 din Legea insolvenței, dispozițiile acestei legi se completează în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului d e procedură civilă.
În speță se constată existența uni caz temeinic argumentat care ar justifica luarea măsurii solicitate de către judecătorul sindic constând în existențe pe rolul instanțelor judecătorești a unui litigiu atipic în care se invocă un drept propriu de către un terț și se pune în discuție în mod direct valabilitatea plății efectuate de către un creditor în prezenta cauză.
Pentru a se evita apariția unor situații juridice noi cu consecințe patrimoniale pentru toți participanții la procedură (restituirea sumelor ce s-ar achita) atât pentru debitoarea falită, cât și pentru ceilalți creditori, reținând că sumele aflate în contul falitei sunt sau ar putea fi purtătoare de dobânzi bancare, judecătorul sindic a apreciat că măsura suspendării efectuării plăților solicitată de către contestatoare se impune a fi luată în cauză pentru o mai bună administrare a justiției și pentru a se asigura părților respectarea dreptului la un proces echitabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs - SRL - prin lichidator judiciar SMs olicitând admiterea recursului și casarea încheierii atacate cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță - judecător sindic.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin încheierea atacată judecătorul sindic a respins excepția tardivității invocată de lichidator și a măsurii de distribuire a sumelor aflate în fondul debitorului, admițând cererea formulată de creditoarea - Grup SA B M, dispunând măsura suspendării temporare a plăților parțiale stabilite prin planul de distribuire nr.6291/16.10.2007.
Privitor la publicare, arată că raportul de activitate al lichidatorului și planul de distribuire au fost depuse la dosarul instanței la termenul din 17.10.2007 în aceeași dată fiind depus spre publicare în Buletinul procedurilor de insolvență, așa cum a făcut dovada prin xerocopia cererii de depunere înregistrată. Nu este culpa sa dacă acesta a fost publicat în Buletin doar în nr.2652/2007 din data de 1.11.2007.
Arată că în art.122 alin.3 Legea 85/2006 se precizează că se pot formula contestații în termenul de 15 zile de la afișare și nu de la publicare în Buletinul de insolvență. Judecătorul sindic a dispus afișarea raportului la termenul din 17.10.2007, iar lichidatorul a comunicat tuturor creditorilor prin corespondență, raportul și planul de distribuire, având în vedere că nu toți creditorii au acces la buletin, consideră astfel că acest creditor a fost notificat în timp pentru a avea posibilitatea formulării unei contestații.
Mai arată că în conținutul încheierii atacate se face referire la art.122 al.4 și 21 al.4 din Legea insolvenței, iar în pagina 3 alin.3(înainte de dispozitiv) se menționează că judecătorul sindic urmează să admită contestația creditoarei în temeiul art.11, art.22 din Legea 85/2006 raportat la art.244 Cod procedură civilă, fără a se preciza în baza cărui aliniat în cadrul art.11 se face referire și mai ales se menționează se menționează art.22 din Legea 85/2006, care nu se referă în nici un caz la măsura suspendării, ci la măsuri coercitive care se aplică lichidatorului judiciar.
Consideră inadmisibilă măsura suspendării temporare a plăților stabilite prin planul de distribuire până la soluționarea irevocabilă a dosarului - aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, având ca obiect acțiune în pretenții formulată de lichidator în contradictoriu cu debitorul falitei - Grup SA Târgoviște. Sumele prevăzute în planul de distribuire privesc sume considerate ca fiind parțiale, obținute din încasarea de creanțe în cursul unei corespondențe ținute cu debitorul,în urma căreia a recunoscut de bună voie că datorează suma de 242.174 lei. Doar restul creanței susținute, acesta a refuzat să îl recunoască, pentru diferența de sumă fiind deschisă acțiunea în prezenții.
În baza art.20 lit.1 și art.25 lit.g din Legea 85/2006 intră în atribuțiile administratorului judiciar, respectiv al lichidatorului judiciar "încasarea creanțelor;formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului" și nu se referă la fonduri obținute din "vânzarea de bunuri" așa cum a specificat intimata creditoare în notele de ședință.
Mai arată că intimata creditoare - Grup SA și-a întemeiat contestația pe Legea insolvenței și Codul procedură civilă, fără a specifica articolele în baza cărora o formulează. În aceste condiții judecătorul sindic a considerat "în lipsa unui text expres din Legea 85/2006, care să fie invocat de către aceasta ca temei legal" să o încadreze în disp.art.122 al.4 din Legea 85/2006. Legea insolvenței specifică foarte clar, în mai multe articole posibilitatea creditorilor de a formula contestații la rapoartele lichidatorului și la planul de distribuire. Dispozițiile legii nu fac mențiuni la conținutul contestațiilor și astfel consideră recurenta că se include și măsura suspendării temporare a plăților prin planul de distribuire, așa cum a solicitat contestatoarea, având posibilitatea de a face referire la aceste articole. Judecătorul sindic poate dispune suspendarea temporară a executării măsurilor contestate, doar pentru situații de urgență și pentru a se evita un prejudiciu iminent, care altfel ar fi greu de reparat. Prezenta situație, consideră recurenta că nu se încadrează în prevederile legale, nefiind dovedită o situație urgentă.
Recurenta mai arată că în dosarul de pretenții aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița intimata creditoare a formulat o cerere de intervenție în nume propriu pentru suma de 5.297.2. 83 lei vechi, deși consideră că atâta vreme cât între intimată și debitoare nu a existat nici un raport comercial direct, nu se putea crea un prejudiciu prin distribuirea unor sume obținute de lichidator, mai ales că orice sume recuperate de către lichidator se distribuie tot în cadrul procedurii de insolvență și conform legii speciale. Consideră deci că nu există nici o legătură de cauzalitate între dosarul în pretenții și cel de faliment în ceea ce privește existența unui prejudiciu și distribuirea de sume. Mai mult, creditoarea are dreptul de a fi îndestulată pentru suma cu care este înscrisă în dosarul de faliment, iar în cazul în care instanța din D va considera cererea acesteia ca fiind legală și temeinică, poate recupera creanța de acolo, restul putând fi acoperit și din cadrul dosarului de faliment, dacă este cazul, dar există și posibilitatea ca să nu fie recunoscută întreaga creanță de recuperat de la debitorul falitei, sau chiar de loc.
Mai subliniază de asemenea că acțiunea în prezenții a fost formulată în anul 2006 iar până la o soluționare irevocabilă va mai, tergiversându-se fără temei legal distribuirea sumelor obținute în procedura de lichidare, iar pe această perioadă, chiar dacă suma recuperată se afla în contul falitei și se consideră a fi purtătoare de dobânzi bancare, trebuie luată în considerare și creșterea mai Mac heltuielilor de administrare aferente procedurii.
Pentru toate cele arătate mai sus, solicită instanței admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau în cazul în care instanța constată că este competentă, să rețină cauza spre judecare.
Deși legal citați, intimații - Grup SA B M și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, nu s-au prezentat în instanță.
La termenul din 11.09.2008, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității introducerii recursului și a rămas în pronunțare cu privire la această excepție.
Examinând această excepție, instanța o apreciază ca fondată pentru următoarele considerente:
Conform prev.art.8 alin.2 din Legea 85/2006, "termenul de recurs este de10 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel".
În speță, încheierea nr.22/F/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare - judecător sindic a fost comunicată recurentei la data de 31.03.2008 iar recursul a fost înregistrat la Tribunalul Satu Mare la data de 15.04.2008 (data poștei, conform borderoului de expediție - fila 14 dosar), cu depășirea termenului de 10 zile de la comunicare, prevăzut în textul de lege la care s-a făcut referire mai sus.
În consecință, în baza prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prev.art. 8 alin.2 din Legea 85/2006, excepția de tardivitate a introducerii recursului invocată din oficiu va fi admisă iar recursul declarat de recurenta - SRL- prin lichidator S M va fi respins ca tardiv introdus.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca tardivrecursul declarat de debitoarea- SRL, J-, CUI R -,cu sediul în Sat Str.-, -.2. Județ S M,prin lichidatorcu sediul în S M,-, Județ S M, în contradictoriu cu intimata creditoare - Grup SA cu sediul în B M,-, Județ M și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marecu sediul în S M,-, județ S, împotriva încheierii nr.22 din 27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 19.09.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 26 septembrie 2008
Președinte:Florica VîrtopJudecători:Florica Vîrtop, Ovidiu Blaga, Ioana Dina
