Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 605/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1441/2008)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 605
Ședința publică din 12 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol pronunțarea în cauza privind apelurile declarate de apelanții - reclamanți, împotriva sentinței comerciale nr. 3240 din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- cât și apelul declarat de apelanții - intervenienți și împotriva sentinței comerciale nr. 3240 din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție, în contradictoriu cu intimata SC - - SRL.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv la data de 5 decembrie și apoi la 12 decembrie 2008 când în urma deliberării a pronunțat următoarele:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.3240/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială au fost respinse ca neîntemeiate cererea principală formulată de reclamanții-pârâți - și și cererea conexă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta-reclamantă SC - - SRL; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC - - SRL, a obligat reclamanții pârâți și la plata de 309.352 lei reprezentând c/val. lucrări, cât și la plata sumei de 18.070 euro reprezentând sumă plătită cu titlu de chirie, către pârâta-reclamantă; a fost respinsă cererea reclamanților-pârâți și reclamantei la acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 7.01.2005, între reclamantii-pârâti și, în calitate de locatari, pe de o parte, și pârâta-reclamantă SC SRL, în calitate de locatar, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de închiriere având ca obiect transmiterea dreptului de folosință asupra imobilului situat în B,-, pentru o perioadă de 10 ani în scopul utilizării cu destinația club, restaurant, bar, cafe, servicii etc. conform obiectului de activitate.
Părțile au stabilit prin clauza 3 contravaloarea chiriei ca fiind de 2780/1 euro/lună, suma de 25.020 euro fiind achitată, în avans, la data semnării contractului, reprezentând echivalentul chiriei pentru o perioadă de 9 luni. S-a stipulat că, după expirarea celor nouă luni, chiria se va achita în avans, lunar, cel mai târziu la data de 15 ale lunii în curs. Conform înțelegerii între părți, pentru renovări a fost acordată locatarului o perioadă de grație de 3 luni.
In conformitate cu clauza 4, chiriașul avea dreptul să efectueze toate lucrările de consolidare, interioare și exterioare, renovări, zugrăveli, restaurări, etc. ale întregului imobil din subsol până la mansardă, de cea mai bună calitate, schimbând și instalațiile electrice, cele sanitare, canalizări și canal, etc. refacerea arhitecturii peisagere, demolarea garajului existent și refacerea lui după 10 ani,având obligația de a conserva în condiții optime, vitraliile, sobele mai puțin câteva din ele și arhitectura actuală a imobilului; chiriașul s-a obligat de asemenea ca toate finisajele pe care le va efectua să fie de cea mai bună calitate și efectuate în așa fel încât să nu dăuneze clădirii; toate îmbunătățirile aduse imobilului, urmând a trece în proprietatea proprietarilor, conform înțelegerii, după zece ani de la executarea lor. Proprietarii și-au dat acordul pentru toate renovările, consolidări, recompartimentări, etc, în valoare de cel puțin 140.000 Euro, pe care chiriașul le va efectua pe parcursul contractului, și dacă era nevoie de aprobări speciale, pentru unele dintre lucrări, a mandatat pe chiriaș ca în baza contractului acestea să poată fi obținute de chiriaș pe cheltuiala sa.
Prin clauza 5 s-a stabilit că locatarul poate rezilia unilateral (denunța unilateral) contractul numai cu un preaviz de 3 luni. Părțile au convenit că în cadrul acestui contract se poate invoca dreptul de retenție.
La data de 21.03.2005, pârâta-rec1amantă a înțeles să denunțe contractul de închiriere conform notificării depuse la filele 14-15 din dosarul nr- al Judecătoriei sector 1 B (data primirii notificării fiind expusă de reclamanții - pârâti și în cuprinsul cererii de chemare în judecată), invocându-se neînregistrarea, din culpa locatorilor, a contractului de închiriere la Administrația Financiară Sector 1 și inducerea in eroare a societății cu privire la calitatea de unic proprietar al imobilului. În aceste condiții, raportat la dispozițiile art.s din contract denunțarea își produce efecte după trecerea unui termen de 3 luni de la data notificării, respectiv de la data de 21.06.2005, aceasta fiind data încetării contractului, fiind incidente, prevederile art.969 Cod Civil. Tribunalul reține că pârâta-reclamantă a realizat la imobilul închiriat lucrări de reparații, consolidări, renovări și îmbunătățiri.
Contravaloarea acestor lucrări, rezultând din materialul probator administrat în prezenta cauză este de 309.352 lei (RON). Astfel, tribunalul a avut în vedere constatările și concluziile expuse în cuprinsul raportului de expertiză în specialitatea construcții (la care s-a făcut referire anterior), mai exact în conținutul răspunsului la obiecțiuni (filele 22-53 - vol.III), conform cărora contravaloarea lucrărilor de reparații, consolidări, renovări și îmbunătățiri la partea de construcții este de 296.352 RON. Expertul a precizat că lucrările executate au constat numai în reabilitări și îmbunătățiri care nu necesită autorizări în condițiile Legii nr.51/1990 republicată, prin confruntarea planurilor puse la dispoziție de către părți cu constatările din teren ale expertului, rezultând că nu au fost efectuate intervenții la structura de rezistență. Aceste lucrări au fost efectuate până la data de 21.03.2005.
Instanța nu a luat în considerare cel de al doilea raport de expertiză în construcții efectuat în cauză de expertul, în condițiile în care valoarea la care trebuie stabilită contravaloarea lucrărilor este valoarea de circulație și nu cea de achiziție, nu au fost efectuate lucrări la structura de rezistență a imobilului, iar toate lucrările menționate în primul raport de expertiză au fost dovedite de reclamanții-pârâți și prin celelalte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului, fotografiile prezentate, acceptarea de către reclamanții-pârâți a unor lucrări ca fiind executate de partea adversă, situațiile de plată și facturile depuse în dosar. Expertul, prin primul raport de expertiză, a prezentat în mod detaliat cantitățile de materiale și contravaloarea acestora și a manoperei lucrărilor realizate de societatea -- SRL.
Prin raportul de expertiză în specialitatea artă au fost identificate picturile murale (frescă) efectuate de pârâta-reclamantă, acestea fiind evaluate la suma de 340.000.000 lei (ROL) (34.000 RON), valoare ce include materiale folosite, manopera și valoarea artistică. Totodată, expertul a enumerat lucrările de amenajare interioară, estimate la suma de 335.000.000 lei ROL (33.500 RON). "
Tribunalul reține că, în ceea ce privește contravaloarea picturilor murale, pârâta-reclamantă a solicitat prin acțiune doar valoarea de 13.000 lei RON (130.000.000 lei ROL).
Tribunalul a apreciat ca neîntemeiate atât cererea precizată, cât și cererea conexă, urmând a le respinge ca atare, constatând că pârâta reclamantă beneficiază de un drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la restituirea contravalorii lucrărilor efectuate, în cuantum de 309.352 lei, drept de retenție consacrat și convențional (clauza 5 alin.3).
In ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că pârâta - reclamantă a efectuat lucrări de reparații, consolidări, novări și îmbunătățiri in valoare de 309.352 lei, sumă la plata căreia având în vedere dispozițiile art.1444 cod civil vor fi obligați reclamanții-pârâți și.
Pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamanților-pârâți și la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând contravaloarea chiriei achitate în avans, invocându-se îmbogățirea fără just temei. Suma de 25.020 Euro, recunoscută ca fiind plătită prin răspunsurile la interogatoriu date de reclamanții-pârâți, a reprezentat, conform prevederilor contractuale, avansul pentru o perioadă de 9 luni, în condițiile în care pentru primele 3 luni contractuale s-a convenit ca locatarul să nu plătească chiria. Ca atare, suma de 25.020 Euro a reprezentat chiria aferentă perioadei 7.04.2005 - 7.01.2006.
Contractul de închiriere a încetat, ca efect al denunțării unilaterale, la data de 21.06.2005, astfel încât pentru perioada 7.04.2005 - 21.06.2005 pârâta - reclamantă datorează sumele stabilite cu titlu de chirie, în această perioadă imobilul fiind folosit în temeiul contractului de închiriere.
După momentul încetării contractului, locatarul beneficiind de un drept de retenție, nu datorează chirie și nici contravaloarea lipsei de folosință. Ca atare, pârâta-reclamantă are dreptul la restituirea sumei de 18.070 Euro, plătită în avans pentru perioada 21.06.2005-7.01.2006, calculată astfel: 2780 euro/luna x 6 luni = 16.680 Euro; 16.680 euro + 1390 euro reprezentând contravaloarea chiriei aferentă perioadei 21.12.2005-7.01.2006)= 18.070 euro.
Inexistența avizelor și autorizațiilor necesare efectuării lucrărilor de instalații, necesare potrivit Legii nr.10/1995 și nr.108/1997, determină aprecierea instanței în sensul că nu poate fi acordată contravaloarea acestor lucrări întrucât nu au un caracter util, neprofitându-le reclamanților. Referitor la utilajele de bucătărie, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada existenței acestora în imobilul menționat. S-a depus la dosarul cauzei numai factura nr.-/4.04.2005 în valoare de 617.583.358 lei, reprezentând contravaloarea unor echipamente profesionale gastronomice și de bucătărie, fără a fi detaliate aceste echipamente și fără a se proba existența acestora în spațiul închiriat.
Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantei referitoare la contravaloarea consultantei economice și audit, a consultanței în vederea montajului utilajelor gastronomice, pârâta-reclamantă nefăcând dovada plății facturilor (filele 185, 273-274 vol.I), depuse în susținerea pretențiilor.
Cât privește contravaloarea facturilor de gaze și telefon, tribunalul a reținut că aceasta nu este cuvenită pârâtei-reclamante întrucât respectivele cheltuieli sunt aferente exercitării dreptului de folosință al părții în baza contractului de închiriere și, ulterior încetării contractului, dreptului de retenție.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanții - pârâți, și.
De asemenea, hotărârea instanței de fond este atacată cu apel și de către intervenienții și, aceștia apelând și încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă în principiu cererea lor de intervenție.
Apelul declarat de către reclamanții pârâți vizează, în esență, următoarele aspecte:
1.Analizând dispozițiile art.5 ultimul paragraf din contractul de închiriere se constată că părțile au stabilit că numai chiriașul poate rezilia unilateral contractul, proprietarul beneficiind de dreptul la un preaviz de 3 luni.
În opinia apelanților, termenul de 3 luni este instituit exclusiv în favoarea proprietarului, acesta urmând a beneficia de chirie pentru un interval de timp de minim 3 luni în care urmează a stabili modalitatea de valorificare ulterioară dreptului său de proprietate. Perioada de preaviz nu poate privi decât obligația de plată a chiriei și nicidecum celelalte obligații privind realizarea lucrărilor de consolidare a imobilului și cu atât mai puțin cele de amenajare.
În opinia apelanților, data încetării efectelor contractuale este 21.03.2005, data notificării de reziliere.
2.Instanța a admis în parte cererea reconvențională, încălcând flagrant dispozițiile art.129 alin.4 și 6.pr.civ.
Astfel, apelanții consideră că instanța nu a pus în discuția părților încadrarea pe care și-a întemeiat hotărârea, art.1444 Cod civil, încălcând principiul contradictorialității, precum și dreptul acestora la apărare.
În opinia apelanților, încălcarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 6.pr.civ. atrage după sine sancțiunea nulității sentinței atacate.
3.Apelanții susțin că dispozițiile art.1444 Cod civil nu sunt aplicabile în speță, aceste dispoziții reglementând situația juridică a contractelor de locațiune care încetează ca urmare a vânzării bunului ce face obiectul locațiunii.
4.Cererea pârâtei - reclamante de obligare a reclamanților-pârâți la plata c/valorii lucrărilor efectuate asupra imobilului în litigiu a fost în mod greșit admisă în parte, soluția legală fiind aceea de respingere în tot.
În opinia apelanților, în speță nu sunt îndeplinite condițiile specifice aplicării principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Se arată că raportul de expertiză în construcții întocmit de expertul este singurul raport care răspunde în mod pertinent obiectivelor stabilite de instanță, acesta concluzionând că intimata-pârâtă nu a efectuat lucrări de consolidare și de refacere, ci doar lucrările de îmbunătățire deschise de expert, toate lucrările fiind efectuate fără autorizație de construire și fără documentație de execuție.
Se mai arată că o situație similară rezultă și din raportul de expertiză tehnică în instalații întocmit de către expertul, precum și din raportul întocmit de către expertul în artă.
Apelanții consideră că odată revenit imobilul în posesia acestora, nu se vor putea folosi de aceste lucrări, ele reprezentând un risc major pentru siguranța imobilului și a locatarilor.
5.Instanța de judecată nu a fost investită cu vreun capăt de cerere sau prin vreo excepție de fond privind stabilirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei, încălcându-se astfel disp. art.129 alin.6 pr.civ.
Se mai arată că dreptul la retenție conferă o simplă detenție precară, fără dreptul la fructe, respectiv dreptul de a folosi bunul în mod gratuit.
Ca atare, se impunea evacuarea pârâtei.
6.Instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta-reclamantă a realizat în imobil lucrări de reparații, consolidări, renovări și îmbunătățiri în valoare totală de 309.352 lei, întemeindu-și hotărârea pe concluziile expertului.
Apelul formulat de către intervenienți vizează respingerea ca neîntemeiată, în principiu, a cererii acestora de intervenție.
Se arată că cererea de intervenție este în primul rând în interes propriu, fiind făcută de către intervenienți în calitate de moștenitori pentru conservarea drepturilor pe care le au asupra imobilului din care s-a cerut evacuarea pârâtei și pe care le consideră fraudate prin încheierea și derularea contractului de închiriere și periclitate de cererea reconvențională a pârâtei.
Se mai arată că este o cerere și în interesul reclamanților pârâți, care sunt și ei moștenitori, având un interes comun în protejarea masei succesorale față de acțiunile abuzive ale pârâtei-reclamante.
Intimata SC - - SRL formulează întâmpinare pentru fiecare apel declarat, solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri de către apelanți.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că ambele apeluri sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul reclamanților.
Potrivit contractului de închiriere încheiat la data de 7.01.2005 apelanții reclamanți, în calitate de proprietari, au închiriat imobilul situat în-, pentru o perioadă de 10 ani pentru club - restaurant - bar - caf) - Servicii etc.
De asemenea, aceștia au recunoscut dreptul chiriașului de a efectua toate lucrările de consolidare, interioare și exterioare, renovări, zugrăveli, restaurări etc, ale întregului imobil din subsol până în mansardă, de cea mai bună calitate, schimbând și instalațiile electrice, cele sanitare, canalizări și canal etc, refacerea arhitecturii, demolarea garajului existent și refacerea lui după 10 ani, având obligația de conserva în condiții optime vitraliile, sobele și arhitectura actuală a imobilului.
Intimata chiriașă se obliga ca toate finisajele pe care le va efectua să fie de cea mai bună calitate și efectuate în așa fel încât să nu dăuneze clădirii.
Proprietarii își dădeau acordul pentru toate renovările, consolidările și recompartimentările în valoare de cel puțin 140.000 euro.
Pornind de la aceste dispoziții contractuale rezultă că apelanții reclamanți au cunoscut și acceptat faptul că imobilul proprietatea lor va avea o altă destinație decât aceea de locuință, dând dreptul chiriașului să efectueze toate lucrările de consolidare (interioare și exterioare), renovări, zugrăveli, restaurări etc. pentru întregul imobil, fără a detalia și specifica ce anume lucrări și ce obiective sunt vizate.
Ca atare, apelanții-reclamanți nu pot contesta efectuarea lucrărilor efectuate care se încadrează în mod generic în categoria lucrărilor enumerate în contract.
Obligația intimatei era de a efectua lucrări de renovare, consolidare, restaurare, zugrăveli etc. până la limita sumei de 140.000 euro, clauză contractuală care are eficiență în această situație a rezilierii contractului de închiriere înainte de termen.
Este de necontestat faptul că intimata a efectuat lucrările generic prevăzute în contractul de închiriere, astfel cum rezultă din întregul material probatoriu administrat în cauză (declarații de martori, înscrisuri, planșe foto, expertize) și atâta vreme cât c/val. acestor lucrări nu depășește suma de 140.000 euro, acesta are dreptul la încasarea acestei c/valori.
Este lipsită de temei orice susținere a apelanților reclamanți referitoare la faptul că au fost efectuate doar "câteva", categorii de lucrări efectiv realizate de intimată și cu privire la faptul că nu se aduce nici un spor de valoare imobilului, atâta vreme cât nu au fost detaliate lucrările anume ce urmau a fi efectuate, lipsa de diligență aparținându-le acestora.
De asemenea este lipsită de temei afirmația că intimata nu și-a executat corespunzător obligația, asumată în contract întrucât nu s-a realizat cea mai mare parte din categoriile de lucrări la care s-a obligat, că nu s-a atins cuantumul valoric de 140.000 euro.
Astfel, aceste obligații erau prevăzute a fi executate pe toată derularea contractului, situația de față ivindu-se ca urmare a desființării înainte de termen a contractului, după numai câteva luni de la data încheierii, astfel încât este firesc ca lucrările să nu fi fost executate în totalitate.
De altfel, este lipsit de relevanță acest aspect, atâta vreme cât intimata a executat lucrări de genul prevăzut în contract și care nu depășesc valoarea de 140.000 euro.
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea pe concluziile primului raport de expertiză tehnică în construcții, acesta fiind singurul care se corobora cu celelalte probe administrate în cauză.
Cea de-a doua expertiză tehnică efectuată de către expertul a fost dispusă de către instanța de fond în temeiul art.212 alin.1 pr.civ. întrucât aceasta nu se considera lămurită de prima expertiză, expertiză care nu a fost declarată nulă și care nu a fost înlăturată.
Referitor la efectuarea lucrărilor de artă, fără nici un fundament legal, apelanții contestă valoarea lor artistică, contestă valoarea prea mare a materialelor folosite, deși nu au interzis în mod expres efectuarea unor lucrări, dimpotrivă au dat dreptul intimatei de a efectua orice lucrare de genul celor prevăzute în contract, precum și finisaje de cea mai bună calitate.
Referitor la interpretarea dispozițiilor art.5 ultimul paragraf din contractul de închiriere, aspect invocat în cadrul primului motiv de apel, Curtea constată că dreptul de a rezilia unilateral contractul aparține doar chiriașului, însă numai după existența unui preaviz de minim 3 luni.
Intimata a respectat aceste dispoziții, notificând concediul în data de 21.03.2005, ceea ce înseamnă că data încetării efective a contractului va fi calculată peste trei luni de la data notificării intenției de reziliere.
Se mai invocă încălcarea dispozițiilor art.129 alin.4 și 6.pr.civ. respectiv faptul că instanța nu a pus în discuția părților încadrarea juridică pe care și-a întemeiat hotărârea și care nu fost invocată de către parte.
Și această susținere este nefondată, având în vedere că în materie civilă nu este reglementată această obligație a judecătorului, acesta nefiind ținut de încadrarea juridică dată de părți, neexistând nici o sancțiune în această situație.
Dispozițiile legale invocate de către apelanții reclamanți se referă la exercitarea rolului activ al judecătorului, la limitele exercitării acestui rol.
Cu privire la dreptul de retenție, într-adevăr instanța de judecată nu a fost investită cu vreun capăt de cerere în acest sens, astfel cum susțin apelanții, însă nici nu s-a pronunțat prin dispozitiv cu privire la această cerere.
Existența dreptului de retenție, prevăzut în convenția părților, a constituit un motiv pentru respingerea cererii de evacuare formulată de către reclamanți față de pârâtă.
Recunoscând dreptul de retenție al intimatei, instanța nu a recunoscut și dreptul acesteia la fructele civile, aceste fructe vizând o eventuală chirie pe care intimata, în calitate de detentor precar, ar avea dreptul să o încaseze de la un terț.
Recunoscându-i acest drept, intimata poate folosi imobilul fără a datora chirie apelanților pe toată această perioadă.
În ceea ce privește apelul intervenienților, Curtea constată că este legală și temeinică soluția instanței de fond dată prin încheierea din 16.02.2007.
Astfel, apelanții intervenienți susțin că au formulat intervenție în interes propriu deși, din cuprinsul cererii nu rezultă care este obiectul acesteia și care este dreptul propriu invocat.
Poate fi calificată ca o cerere de intervenție în interesul uneia din părți, însă la data pronunțării încheierii și a hotărârii atacate intervenienții nu aveau dreptul de a interveni, calitatea de moștenitor nefiindu-le recunoscută printr-o sentință definitivă și irevocabilă chiar dacă ulterior pronunțării hotărârii de către instanța de fond, apelanților intervenienți li s- recunoscut calitatea de moștenitor, acest lucru este lipsit de relevanță având în vedere că prin decizia pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr- la data de 26.09.2008, intervenienților li s-a acordat doar un drept de creanță asupra averii defunctului, prin atribuirea imobilului în lotul celorlalți moștenitori.
Față de cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanții, cu sediul ales în B la Prof. și Asociații din B, Calea nr.141,.3,.14, sector 6, cu sediul ales în B, Calea nr.141,.3,.14, sector 6 și cu sediul ales în B, Calea nr.141,.3,.14, sector 6, și cu domiciliile în B, str.-.- - nr.7, sector 1împotriva sentinței comerciale nr.3240 din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- cât și apelul declarat de apelanții - intervenienți și ambii cu domiciliul în B-, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr.3240 din data de 05.03.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de intervenție, în contradictoriu cu intimata SC - - SRL cu sediul în B,- B, sector 2 și cu sediul ales în B,-, sector 5.
Respinge cererea intimatei privind acordarea cheltuielilor de judecată ca nefondate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I
GREFIER,
-a
Red.Jud. - 17.12.2008
Tehnored. - 22.12.2008
12 ex.
Fond: Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
