Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1129/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 522
Ședința publică de la 02 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
***********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - ROMÂNIA SRL B în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva Sentinței comerciale nr.5167/09.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă în fotocopie la dosar lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe eventuale alte cereri, avocatul apelantei susține că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei în susținerea apelului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, rezervându-și dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
În susținerea apelului arată că terenul în litigiu nu făcea parte din patrimoniul societății comerciale căreia nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr.268/2001, că societățile comerciale agricole reglementate de această lege erau fostele IAS-uri dar societatea RN este o societate înființată prin hotărâre de guvern și provine dintr-o societate comercială care, prin efectul art.20 din Legea nr.15/1990 a dat în proprietate toate bunurile societății în care s-a transformat.
Susține că dreptul de proprietate asupra bunurilor aparține societății comerciale, că RN a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin efectul legii, transmis prin acte între vii cu titlu oneros.
Mai precizează că terenul a fost înstrăinat înainte de intrarea în vigoare a legii privind retrocedarea, deci nu putea fi predat ADS.
Consideră că, faptul că societatea a fost trecută pe lista anexă a Legii 268/2001nu a fost întâmplătoare, că ADS la momentul încheierii protocolului nu a făcut diligențe pentru a afla dacă RN mai avea în
posesie terenul și, de fapt, societatea se afla în procedura falimentului când a vândut terenul.
Lipsa de diligențe pentru aflarea patrimoniului adevărat al RN este o operațiune ilicită a ADS, care nu a făcut identificarea terenului ce formează obiectul protocolului.
Pe excepție, arată că greșit s-a respins ca inadmisibilă cererea întrucât au dorit să se constate că au dobândit dreptul de proprietate, întrucât deja aveau dreptul de folosință și îl au și în continuare.
Mai arată că actul de proprietate a fost încheiat după trei ani de la transcripția în cartea funciară iar ADS nu a îndeplinit condițiile de publicitate. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată;
Prin sentința comercială nr.5167/09.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureștis - respins ca neîntemeiat capătul principal al cererii introductive depusă de reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și ca inadmisibil capătul de cerere subsidiar.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că prin primul capăt al acțiunii reclamantei s-a solicitat constatarea nulității absolute parțiale Protocolului nr. 10105/23.01.2003 prin care - RN SA a predat suprafața de 30,061 ha pentru cauză ilicită, că acest capăt de cerere presupune identificarea dispozițiilor legale fraudate sau încălcate și că într-un mod indirect reclamanta a precizat că prin încheierea protocolului s-ar fi încălcat principiul de drept "nemo dat quod non habet", adică pârâta dobândit de la un neproprietar.
S-a mai reținut că reclamanta a invocat încălcarea șirului de transmisiuni cu privire la dreptul asupra terenului în litigiu, că motivele sale nu sunt suficiente pentru a demonstra cauza ilicită și că acestea ar putea fi avute în vedere în situația unei acțiuni în revendicare.
În continuare s-a apreciat că posibilitatea unei acțiuni în revendicare aduce discuția juridică asupra capătului subsidiar al cererii, că reclamanta și-a justificat interesul acestui capăt subsidiar al acțiunii în sensul că, până la lămurirea situației juridice asupra terenului, nu poate demara lucrările de investiții propuse, întrucât nu i se eliberează autorizația de construire și că în fapt un refuz de emitere a unei asemenea autorizații nu poate fi surmontat prin hotărâri care nu sunt executorii, partea intenționând în schimb să provoace și să obțină o analiză a tulurilor părților pe calea unei acțiuni în constatare. S-a mai reținut că există dubii cu privire la validitatea actului primar, actul de schimb, conform adresei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București către Ministerul Agriculturii în care s-a apreciat de procurori că actul de schimb a fost perfectat cu încălcarea legilor în vigoare și că, pe cale de consecință, este posibil ca reclamanta să fi dobândit, de la persoane care nu aveau un titlu legal obținut. A mai constatat tribunalul că buna-credință nu face obiectul analizei prezentei cauze,că deși reclamanta a invocat prin concluzii scrise faptul că - RN nu făcea parte din categoria societăților comerciale agricole vizate de Legea nr.268/2001, nu a rezultat dacă aceasta a reprezentat o eroare sau o intenție speculativă cu scop de fraudare din partea AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI și că a demonstra frauda, înseamnă a demonstra cauza ilicită, în caz contrar, în prezența unei simple erori neputându-se distinge dacă aceasta a fost a AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI sau a fost provocată prin mașinațiuni ori omisiuni relevante cu prilejul întocmirii listelor anexe la Legea nr. 268/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii principale astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că Protocolul cu nr.10105/23.01.2003 încheiat între RN și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI este lovit de nulitate absolută parțială pentru cauză ilicită întrucât la data încheierii sale imobilul teren în suprafață de 9.487,76 nu se mai află în proprietatea RN, fapt cunoscut de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, că nici un moment RN nu a fost o societate comercială agricolă căreia să-i poată fi aplicate prevederile Legii nr.268/2001, referitoare la societățile agricole și că menționarea acesteia în anexa legii indicate mai sus este rezultatul unei erori cauzate de o confuzie gravă cu privire la natura societății comerciale în discuție. Apelanta învederează că terenul în litigiu a fost înstrăinat de înainte de intrarea în vigoare a legislației speciale privind privatizarea societăților comerciale agricole, că ei i-au fost transmise în proprietate toate bunurile din patrimoniul său prin efectul articolului 20 alin.2 din Legea nr.15/1990 și că nu putea să facă obiectul Protocolului cu nr.10105/2003 un teren pe care l-a înstrăinat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 268/2001 (în a cărei anexă figurează din eroare). Mai arată că terenul în litigiu i-a fost transmis inițial numitului G în baza unui contract de schimb încheiat cu și că acest imobil a intrat în circuitul civil, a fost lotizat și scos din circuitul agricol în anul 2003 după ce cunoscut o serie de proprietari succesivi. Subliniază faptul că a devenit ope legis titulara dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu ca efect al dispozițiilor Legii nr. 15/1990 și că AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI care a dat curs dispozițiilor Legii nr.268/2001, în condițiile în care terenul amintit nici nu se mai afla în proprietatea și-a demonstrat cu prisosință intenția speculativă la data încheierii Protocolului atacat, element care a generat și a favorizat conduita ilicită, în forma fraudării legii.
În continuare arată că înstrăinările succesive care au avut loc cu privire la acest teren au fost realizate prin acte autentice care au fost legal intabulate, că la nivelul anului 2003 cerințele Legii nr. 7/1996 nu permiteau o astfel de transmisiune cum a fost cea dintre și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI fără efectuarea de cadastru și publicitate imobiliară și că oricum terenul în litigiu nu ar fi putut să facă obiectul Protocolului ci, cel mult, terenul agricol primit în schimb de către.
Apelanta critică și hotărârea de respingerea ca inadmisibilă a capătului subsidiar al acțiunii deoarece la o asemenea soluție se putea ajunge numai prin invocarea unei excepții procesuale ori, în realitate toate motivele de așa-zisa inadmisibilitate ale cererii reținute de instanță au vizat fondul cauzei. Se arată că s-a făcut o gravă confuzie între interesul justificat la promovarea prezentei acțiuni în constatare și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să nu aibă caracter executoriu și că în fapt hotărârea judecătorească prin care se tranșează situația juridică a unui imobil nu trebuie și nici nu poate să fie executorie decât în condițiile în care reclamantul are interesul să o pună în executare. Mai învederează că deține deja posesia asupra terenului în litigiu și că simpla recunoaștere de către o instanță judecătorească a dreptului său de proprietate contestat de un terț îi dă dreptul de a obține de la autoritatea competentă autorizația de construcție solicitată.
În final subliniază că - ROMÂNIA SRL nu are posibilitatea de a formula o acțiune în revendicare, contrar susținerilor primei instanțe, câtă vreme deține posesia asupra bunului iar singura acțiune avută la îndemână este cea în constatare prevăzută și reglementată de articolul III Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care se apără în fapt și în drept împotriva pretențiilor apelantei. Pe de o parte AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI arată că actele de schimb și de vânzare amintite de - ROMÂNIA SRL sunt opozabile partes, că ar fi fost necesar să se facă în cauză dovada transmiterii dreptului de proprietate de la adevăratul proprietar, care nu poate fi în lipsa unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, iar pe de altă parte că societății SA, fiind cuprinsă în Anexa 3 la Legea nr. 268/2001, la poziția 68 îi revenea obligația legală de a preda către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, prin protocol, inclusiv suprafața de teren care formează obiectul prezentului litigiu. Referitor la cel de-al doilea capăt al acțiunii se arată că prima instanță, în mod temeinic și legal, a respins ca inadmisibil acest capăt subsidiar câtă vreme reclamanta a intenționat să provoace și să obțină o analiză a titlurilor părților pe calea unei acțiuni în constatare.
S-au depus și note cu concluzii scrise de către apelantă.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de hotărârea atacată și motivele de apel invocate Curtea apreciază că apelul formulat de către reclamanta - ROMÂNIA SRL este nefondat și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
- ROMÂNIA SRL a promovat o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului cu nr. 10105/23.01.2003 încheiat între - RN SA și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu privire la suprafața de 9487,76 pentru cauză ilicită, cu motivarea că acest teren se află în proprietatea reclamantei. S- subliniat că la data încheierii actului imobilul teren sus-menționat nu se mai află în proprietatea, fapt cunoscut și de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și că prin Protocolul atacat ambele părți au urmărit înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului, deși cunoșteau sau ar fi trebuit să cunoască reala situație a terenului aflat în proprietatea - ROMÂNIA SRL.
În contextul celor amintite se solicită constatarea nulității absolute parțiale a protocolului pentru cauză ilicită. Pentru a examina pretențiile reclamantei nu trebuie analizate înscrisurile enumerate de aceasta cu care justifică ultimul act de dobândire asupra terenului în litigiu întrucât instanța nu a fost investită cu o acțiune în revendicare imobiliară și nu este ținută să compare între ele drepturile celor de la care provin cele două titluri (respectiv actul din care ar reieși că reclamantul a dobândit terenul de la persoane care la rândul lor l-au dobândit de la alte persoane care au încheiat actul inițial cu - RN SA, și respectiv, Protocolul nr. 10105/23.01.2003, apreciat de reclamantă ca fiind un veritabil act de înstrăinare a aceluiași teren care ar fi fost încheiat de această dată de neproprietara - RN SA și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI).
Ceea ce trebuie analizat este conținutul Protocolului din perspectiva respectării normelor juridice care reglementează condițiile de valabilitate ale actului juridic.
Reține că - RN a fost cuprinsă în Anexa 3 lapoziția 68 și că avea obligația legală de a preda AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI terenurile deținute în administrare. Actul a fost încheiat în temeiul dispozițiilor Legii nr.268/2001 a nr.HG 626/2001, a Ordinului nr. 150/2002 și 106/2002 al Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Ministerului Administrației Publice.
De altfel, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI este o instituție care exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole (- SA fiind considerată societate comercială agricolă și inclusă în anexa Legii nr. 268/2001) și a celor aflate permanent sub luciul de apă astfel că societății în calitate de administrator al terenului agricol îi revenea obligația de a preda imobilul teren aflat în administrare.
După cum arată și intimata Protocolul atacat nu poate fi apreciat ca titlu translativ de proprietate deoarece societățile agricole cuprinse în Anexa Legii nr.268/2001, cărora le-a revenit obligația de a preda terenurile dețineau respectivele imobile în folosință, nefiind deținătoare a unor titluri de proprietate. Reclamanta a încercat să supună atenției o adevărată construcție juridică al cărei rol a fost de a convinge în speță că - RN SA a devenit proprietară a terenului în litigiu ca efect al intrării în vigoare a Legii nr.15/1990.
De altfel, reclamanta a promovat acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului prevalându-se de calitatea sa de proprietară și posesoare a terenului în litigiu, calitate care ar fi fost nesocotită de părțile semnatare ale Protocolului. Prin aceasta - ROMÂNIA SRL a înțeles să justifice în dosar cauza ilicită invocată ca motiv de nulitate absolută a Protocolului și ulterior frauda la lege amintită în cuprinsul motivelor de apel.
Așa cum s-a arătat mai sus Protocolul amintit nu reprezintă un titlu translativ de proprietate asupra terenului și nu s-a pus la momentul încheierii lui problema verificării dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ceea ce urmărește reclamanta este lămurirea situației juridice asupra terenului după cum singură precizează în cererea de chemare în judecată. Tot reclamanta arată că dacă nu se pune problema nulității Protocolului atunci trebuie să i se dea câștig de cauză ei, prima care a efectuat formalitățile de publicitate imobiliară în legătură cu terenul în litigiu.
Această solicitare se impune a fi cercetată pe calea unei acțiuni în revendicare iar nu pe calea unei acțiuni în constatare unde în cadrul probei cu acte nu are a se distinge între titlurile care provin de la același autor.
Pe de altă parte, apelanta a declarat că se bucură de posesia terenului în litigiu iar legea ocrotește posesia, independent de vreo dovadă a dreptului care pretinde a se manifesta prin ea.
Chiar și în condițiile în care - RN SA ar fi fost trecută în Anexa 3 a Legii nr. 268/2001, dintr-o eroare reclamanta nu a putut dovedi că această situație i-ar fi imputabilă AGENȚIEI DOMENIILOR STATULUI.
Mai mult, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a invocat în combaterea pretențiilor reclamantei, care s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr.15/1990,prevederile HG nr. 167/1990 prin care s-a înființat întreprinderea de prelucrarea cărnii "B ", act normativ care a stat la baza înființării - RN SA - urmare a divizării întreprinderii de prelucrare a cărnii. Reține că această Hotărâre împreună cu HG nr.834/1991 și Ordinului nr.67/1992 au stat la baza întocmirii procesului-verbal din data de 10.09.1993 prin care a fost delimitată proprietatea - RN în suprafață de 10,37 ha din. - nr.238-240 ( în care se cuprinde și terenul în litigiu) și că, deși au fost demarate de către procedurile pentru acordarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, acest act nu a fost emis niciodată (fapt confirmat de către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI și necontestat de către apelantă care cu ocazia concluziilor în apel a mai declarat că - RN SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului ca efect al legii - Legea nr.15/1990, neavând relevanță prin urmare împrejurarea că nu s-a emis niciodată în cauză un certificat de atestare a dreptului de proprietate de către Ministerul Agriculturii și Alimentației).
La data încheierii Protocolului cu nr.10105/23.01.2003a cărui anulare se cere terenul în suprafață de 10 ha situat în B,. - nr.238-240, în care se cuprinde imobilului în litigiu, (parcela A 495), avea destinația de teren agricol cum se învederează prin chiar cererea de chemare în judecată unde se precizează că la8.09.2003(data ulterioară Protocolului) i-a fost promisă reclamantei, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare scoaterea terenului din circuitul agricol.
Într-adevăr, a figurat la momentul încheierii Protocolului cu nr. 10105/2003, în Anexa 3 a Legii nr. 268/2001, întrucât s-a dat curs cerințelor legii amintite care dispun în sensul că "prevederile prezentei legi se aplică și societăților comerciale rezultate în urma divizării sau fuziunii societăților comerciale care dețin în exploatare terenuri cu destinația agricolă, precum și societăților naționale care funcționează sub autoritatea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale (articolul 2 alin. 1 Legea nr.268/2001).
Reiese așadar că prin încheierea Protocolului atacat, - RN SA și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI s-au conformat prevederilor Legii nr.268/2001 și că sunt neîntemeiate pretențiile - ROMÂNIA SRL de constatarea nulității absolute parțiale a Protocolului nr. 10105/23.01.2003 pentru cauză ilicită și fraudarea legii.
Pentru considerentele expuse pe larg mai sus cu privire la capătul subsidiar al cererii principale prin care s-a solicitat să se constate dreptul de proprietate al - ROMÂNIA SRL asupra terenului în litigiu și ținând seama de împrejurarea că partea a încercat să supună examinării aspecte care ar putea fi analizate în cadrul unei eventuale acțiuni în realizare, precum acțiunea în revendicare prin cumpărare de titluri, Curtea apreciază că în mod temeinic și legal i-au fost respinse reclamantei de către tribunal pretențiile formulate. Capătul subsidiar de cerere a fost respins de prima instanță ca inadmisibil după ce a constatat că reclamanta a intenționat să provoace și să obțină o analiză a titlurilor părților (care provin de la același autor) pe calea unei acțiuni în constatare, ceea ce nu se poate subscrie cerințelor articolului 111 Cod procedură civilă.
Față de cele expuse, având în vedere dispozițiile legale invocate și dispozițiile articolului 1169 -1170 cod civil și articolului 111 Cod procedură civilă Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul declarat de către - ROMÂNIA SRL ca nefondat.
./.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - ROMÂNIA SRL cu sediul în B,- N, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței comerciale nr.5167/09.04.2008 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 decembrie 2008.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. Jud.
Tehnored.IN
4 ex/8.12.2008
Com.2 ex./
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
