Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția Comercială, de contencios Administrativ și Fiscal

DOSAR NR.- -

DECIZIE NR.461/Com/2009 -

Ședința publică din 17 decembrie 2009

PREȘEDINTE: Sotoc Daniela- -- judecător

- - -JUDECĂTOR 2: Blaga Ovidiu

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B - O, str. -, nr.2 B, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL B,-, jud.Bprin lichidator VEST AUDITO,-, părți în litigiu fiind și intimata creditoare Banca Română pentru Dezvoltare - SA prin Sucursala B - O, I, nr.4 și intimatele pârâte din B,--4. jud.B și din, nr.111, jud.B, împotriva Sentinței nr.1180/F/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecător sindic, având ca obiect angajare răspundere.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, s-a solicitat judecarea cauzei și în eventuala lipsă a părților de la dezbateri, intimatele pârâte au depus la dosar cereri de amânare în vederea pregătirii apărării, intimata creditoare a depus la dosar întâmpinare, după care:

Instanța,apreciază că intimatele pârâte au avut timp pentru angajarea unui apărător, având în vedere că au primit citațiile pentru termenul de azi la 23.09.2009 (filele 8-9 dosar), motiv pentru care respinge cererile de amânare formulate în cauză.

CURTEA D APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin Sentința nr. 1180/F/2009, Tribunalul Bihora admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele domiciliată în B,--36 și domiciliată în, nr. 111 și, pe cale de consecință, a respins ca prescrisă cererea formulată de creditoarea - prin Sucursala B cu sediul în O, I, nr. 4, în calitate de președinte al comitetului creditorilor debitoarei Com și creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu sediul în O,- B, împotriva pârâtelor și.

Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că faptele imputate prin cele două cereri de chemare în judecată a pârâtelor ar fi fost săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, fapt ce impune analiza excepțiilor și apărărilor de fond formulate în cauză prin prisma prevederilor Legii nr. 64/1995 republicată. În cuprinsul acestui act normativ legiuitorul nu a instituit o dispoziție similară celei prevăzute de art. 139 din Legea 85/2006, astfel încât, fiind vorba de o acțiune cu caracter patrimonial, ea este supusă termenului general de prescripție de 3 ani instituit de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958.

În motivare, instanța de fond mai arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea. Întrucât persoana celor două pârâte a fost cunoscută încă de la data învestirii instanței de judecată, urmează a fi determinat momentul la care creditorii au cunoscut sau trebuia să cunoască paguba.

În materia insolvenței paguba constă în creanța pentru care creditorii au depus cererile de admitere la masa credală. Stabilirea acestui aspect s-a făcut la data de 02.07.2001 prin depunerea tabelului preliminar de creanțe rămas definitiv prin expirarea termenului de formulare a contestațiilor. Faptul că pe parcursul derulării procedurii de lichidare a bunurilor debitoarei nu s-a reușit acoperirea în întregime a creanțelor înscrise în tabele, nu poate duce la prorogarea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție extinctivă, întrucât art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 are un caracter imperativ.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs DGFP B, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului de a solicita atragerea răspunderii fostului administrator al COM și, pe cale de consecință, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtelor la plata în solidar a pasivului debitoarei.

În motivarea recursului, recurenta arătat că prin cererea introdusă la Tribunalul Bihor în data de 12.09.2007, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas olicitat instanței atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtelor și în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1, lit. c) și d), pe motivul neîndeplinirii de către acestea a obligațiilor ce le reveneau în calitate de administratoare a COM

Totodată, recurenta mai susține că, din analiza cererilor formulate de BRD - și DGFP B, instanța a reținut în mod greșit că faptele imputate prin acestea au fost săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii 85/2006, fiind aplicabile prevederile Legii 64/1995, lege care, susține reclamanta, nu cuprindea dispoziții de natura celor prevăzute la art. 139 din Legea 85/2006 și, prin urmare, intervine termenul general de prescripție de 3 ani.

Recurenta mai precizează că, din motive neimputabile creditorilor, procedura de vânzare a activelor debitoarei s-a desfășurat pe o perioadă foarte lungă de timp, în toată această perioadă nu s-a putut determina pasivul acesteia și, prin urmare, nici suma pentru care să se solicite atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori.

Prin întâmpinare, intimata BRD Generale a solicitat să se dispună admiterea recursului declarat de recurenta DGFP

Intimata COM prin lichidator Vest audit O, și, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta DGFP B ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, în lipsa unui termen de prescripție special prevăzut de Legea 64/1995 republicată, acțiunea reglementată de art. 124 din acest act normativ, fundamentată pe răspunderea civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale, este o acțiune prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

De asemenea, judecătorul sindic a apreciat în mod judicios că termenul de prescripție a dreptului la acțiune a început să curgă de la data la care administratorul judiciar sau orice persoană interesată au cunoscut existența prejudiciului și persoana sau persoanele vinovate de producerea acestuia, iar pe de altă parte, că dispozițiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958 nu leagă începutul termenelor de prescripție de cunoașterea de către titularul dreptului la acțiune a tilularul care administratorul,ta arătat:rsoanele vinovate de producerea acestuia, iar pe de altă parte, a început să curgăcuantumului prejudiciului suportat.

În speță procedura prevăzută de Legea 64/1995 republicată a fost deschisă prin încheierea din data de 24.11.1999, raportul lichidatorului judiciar privind cauzele și împrejurările care au dus societatea debitoare la încetare de plăți a fost afișat la ușa instanței la data de 27.02.2008, iar cererea întemeiată pe dispozițiile art. 124 din lege, a fost înregistrată la data de 03.09.2008, cu depășirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul 167/1958.

Referitor la susținerea recurentei cum că în Legea 64/1995 nu erau prevăzute dispoziții referitoare la prescripția dreptului la acțiune de natura celor prevăzute de art. 139 din Legea 85/2006, instanța o apreciază ca fiind neîntemeiată, deoarece, după cum s-a motivat și mai sus, acțiunea întemeiată pe prevederile art. 124 din Legea 64/1995 are natura juridică a unei acțiuni în răspundere civilă delictuală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 312 Cod de procedură civilă, raportat la prevederile art. 1 și 3 din Decretul 167/1958, recursul declarat de recurenta B va fi respins ca nefondat.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B - O, str. -, nr.2 B, în contradictoriu cu intimata debitoare SC COM SRL B,-, jud.Bprin lichidator VEST AUDITO,-, împotriva Sentinței nr.1180/F/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor - judecător sindic pe care o menține în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER

Red.hot.; 11.01.2010

Jud. fond

Dact.; 12.01.2010; 7 ex.

- 5 exemplare comunicate cu:

- recurenta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice B - O, str. -, nr.2 B,

- intimata debitoare SC COM SRL B,-, jud.Bprin lichidator VEST AUDITO,-,

- intimata creditoare Banca Română pentru Dezvoltare - SA prin Sucursala B - O, I, nr.4

- intimatele pârâte:

- din B,--4. jud.B

- din, nr.111, jud.

- 5 comunicări emise la __. 01 2010; predate la expediție la __. 01. 2010

Președinte:Sotoc Daniela
Judecători:Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu, Tătar Ioana

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Oradea