Spete pretentii comerciale. Decizia 268/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.268
Ședința Publică de la 19.05.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Scheaua
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, pronunțarea cererii de apel, formulată de apelanta MUNICIPIUL B reprezentată de Primarul General, împotriva sentinței comerciale nr.12413 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE ".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 5.05.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data 12.05.2008 și ulterior pentru astăzi, 19.05.2008.
CURT E
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta Municipiul Bac hemat în judecată pârâta SC RA solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumelor de 128.253,12 RON reprezentând taxă de concesiune, indexare de concesiune și penalități de întârziere pentru perioada 2002 - 2004.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de asociere nr.3175/21.04.1993 având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatare distinctă de către părțile contractante a blocului din ansamblul, contract valabil pe toată durata construcției.
Prin art. 18 din contract pârâta s-a obligat să achite anual taxa de concesionare a terenului aferent construcției, taxă indexabilă în raport cu rata inflației.
Pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, cu privire la plata taxei de concesiune ceea ce a determinat calcularea de majorări și penalități de întârziere.
Pârâta nu a recunoscut debitul pretins, în cursul procedurii prealabile de conciliere.
Prin cerere precizatoare, formulată la 22.02 2006, reclamanta Municipiul Bap recizat cuantumul pretențiilor, detaliind modalitatea de calcul raportat la perioada pentru care nu s-a achitat taxa de concesiune în cuantumul stabilit prin contract, precum și în raport cu titlul cu care sunt solicitate despăgubirile.
Prin întâmpinarea formulată la 25.01.2006, pârâta RA Administrația Română a Serviciilor de - a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
S-a susținut că suma totală pretinsă în cerere nu corespunde cu sumele defalcate astfel că reclamanta probează certitudinea creanței; în acțiune numărul imobilului nu corespunde celui indicat în contractul de asociere în participațiune, pentru care s-a îndeplinit procedura concilierii prealabile.
Pe fondul cauzei s-a arătat că reclamanta a omis a preciza în acțiune, raportat la prevederile art.18 din contract că părțile nu au stipulat un termen scadent pentru plata anuală de concesiune, indexată cu rata anuală a inflației, context în care nu se poate reține culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației de achitare a taxei de concesionare în termenii și condițiile contractului, în lipsa stabilirii termenului de plată, asupra căruia s-a dispus prin Hotărârile nr.11 și 76 din 2003.
S-a arătat ca pârâta a plătit anual taxele în perioada 2002 - 2004, în conformitate cu dispozițiile Hotărârii nr.106/29.05.2001, beneficiind de o reducere cu 95% a taxei de concesionare, interpretarea eronată a propriilor acte, de către reclamantă nu poate fi imputat pârâtei.
Prin sentința nr.12413/31.10.2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bucureștia respins cererea formulată de către Municipiul B, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel instanța reținut că pârâta nu datorează sumele pretinse întrucât beneficia de dispozițiile Hotărârii nr. 162/23.08.2001 și ale Hotărârii nr.162/23.08.2001privind reducerea cu 95% a taxei de concesionare pentru terenurile aferente blocurilor terminate și puse în funcțiune ce au făcut obiectul contractelor de asociere în participațiune încheiate în temeiul HG nr. 441/1991, întrucât pârâta nu figura cu debite aferente contractului de asociere scadente și neachitate.
Astfel, raportat la adresa nr.976/07.12.2001 Primăria Municipiului B s-a apreciat că pârâtei i s-a recunoscut dreptul de a beneficia de reducerea taxei de concesiune cu 95%, adresă prin care au fost comunicate datoriile aferente anului 2001 cu termen de plată la 31.12.2001; faptul că acestea au fost achitate la termenul scadent a îndreptățit pârâta să achite numai 5% din contravaloarea facturilor comunicate reprezentând taxă de concesiune aferentă anilor 2002, 2003, 2004.
Cu privire la majorările și penalitățile de întârziere solicitate în temeiul dispozițiilor OG nr.26/2001, HG nr.1513/2002, HG nr.784/14.07.2005, s-a apreciat că acestea nu sunt datorate întrucât nu au fost stabilite de părți prin contractul de asociere, ci ulterior prin nr.11/23.01.2003, după achitarea obligației de plată de către pârâtă.
De asemenea, suma datorată cu titlul de indexare taxă de concesiune a fost achitată în cuantum de 5% din suma facturată, potrivit dispozițiilor nr.76/2003.
Împotriva acestei sentința a formulat apel reclamanta Municipiul B invocând motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța a apreciat greșit actul dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia ceea ce a determinat pronunțarea unei hotărâri lipsită de temei legal.
S-a arătat că în mod greșit s-a reținut că pârâta beneficiază de reducerea cu 95% la plata taxei de concesiune, și în raport cu această reducere a achitat în integralitate debitul aferent anilor 2002, 2003, 2004; pârâta nu a beneficiat de reducerea cu 95% din taxa de concesiune întrucât a achitat cu întârziere taxa aferentă anului 2001; adresa 976/07.12.2001, nu reprezintă o înștiințare privind reducerea taxei de concesiune datorată ci o comunicare prevederilor nr.106/29.05.2001, precum și a termenului scadent.
Cu privire la penalitățile și majorările solicitate s-a învederat că nu era necesară stipularea expresă a acestora întrucât reprezintă o sursă de venit la bugetul local, potrivit art.4 OUG nr.54/28.06.2006, redevența obținută din concesionare se face venit la bugetul de stat și la bugetele locale, creanțelor bugetare fiindu-le incidente dispozițiile OG nr.26/2001, HG nr.1513/2002, HG nr.784/14.07.2005.
Prin întâmpinarea formulată de intimata RA ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ a SERVICIILOR de, la data de 17.03.2008 s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Au fost reluate susținerile formulate și reținute în primă instanță, potrivit cărora, pentru obligația de plată a taxei de concesiune stabilită în sarcina concesionarului nu a fost stipulat termen scadent, situație în care nu se poate reține în sarcina pârâtei culpa neexecutării obligațiilor asumate în termenii și condițiile contactului.
De asemenea, s-a susținut că adresa nr.976/07.12.2001 nu reprezintă o simplă înștiințare, întrucât sumele au fost calculate prin diminuarea taxei datorate cu procentul stabilit prin nr106/29.05.2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În fapt, între părți a intervenit contractul de asociere nr.3175/21.04.1993, având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatare distinctă de către părțile contractante a blocului din ansamblul.
Prin art.18 din contract pârâta s-a obligat să achite anual taxă de concesionare pentru terenul aferent, indexată cu rata anuală a inflației, în cazul neîndeplinirii culpabile sau al îndeplinirii cu întârziere pârâta fiind ținută în conformitate cu dispozițiile art. 13 din contract, prin care nu se distinge cu privire la natura obligațiilor asumate, să achite majorări și penalități.
Clauza, chiar dacă inclusă în contractul de asociere, are valoarea unui contract de concesiune cu privire la terenul aferent construcției, fiindu-i incidente prevederile legale în materie.
Contractul așa cum rezultă din art. I, a fost încheiat sub imperiul dispozițiilor HG 441/1991, act normativ prin care, în art.2 se face trimitere la dispozițiile Legii 15/1991, în vigoare al data încheierii contractului.
În consecință, clauzelor contractului privind raporturile de concesionare a terenului aferent construcției, pe toată perioada existenței acesteia au fost convenite de părți sub imperiul dispozițiilor art.25 - 29 din Legea nr.15/1990, ce reglementau regimul concesiunilor.
Ca urmare a modificărilor și abrogărilor succesive, în prezent raporturile contractuale se supun dispozițiilor OUG 54/2006 ce reglementează concesiunea bunurilor proprietate publică, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.22/2007.
În raport cu această calificare a naturii juridice a raporturilor stabilite între părți, apreciem că, sumele datorate cu titlul de taxă de concesiune reprezintă creanțe bugetare, surse de venit la bugetul local potrivit art.4 alin.1 din OG nr.54/2006.În ceea ce privește majorările și penalitățile de întârziere acestea s-au datorat în raport cu legislația în vigoare la data scadenței obligației bugetare, actele normative în succesiunea lor fiind Decretul nr.221/1960 în vigoare la data încheierii contractului, abrogat prin OG nr.11/1996, modificată prin OG 26/2001, abrogată prin OG nr. 61/2002, la rândul său abrogată prin OG 92/2003.
În consecință chiar dacă părțile nu ar fi stipulat penalități de întârziere pentru neexecutarea obligației de plată a taxei pentru concesiune aceasta nu ar fi împiedicat determinarea lor în raport cu dispozițiile legale aplicabile creanțelor bugetare. Instanța va înlătura apărările pârâtei potrivit cărora nu se poate reține culpa acesteia pentru achitarea cu întârziere sumelor pretinse cu titlul de taxă concesiune, câtă vreme prin contract nu s-a stipulat termen scadent.
Dacă obligația nu este cu termen, plata se datorează deîndată; prin contract taxa de concesiune s-a convenit a fi achitată anual, ceea ce înseamnă că acesta este datorată la data de 31 decembrie a anului fără a fi necesară o stipulație expresă în contract.
Acest termen care opera de la data încheierii contractului de drept, încetează a-și mai produce efectele ca urmare a adoptării Hotărârii nr.11/23.01.2003 prin care s-a prevăzut plata semestrială, până la sfârșitul semestrului în curs taxele de concesionare; prin Hotărârea nr.76/02.04.2003 se modifică Hotărârea nr.11/23.01.2003, în sensul că termenul scadent pentru taxele de concesiune este 31 decembrie a anului.
În consecință de la încheierea contractului, termenul scadent pentru plata taxei de concesionare a fost 31 decembrie anului.
În ceea ce privește efectele adresei nr.976/07.12.2001, de care pârâta a înțeles să se prevaleze refuzând achitarea integrală a contravalorii taxei de concesiune, conform facturilor comunicate, prin aceasta Primăria Municipiului Baî ncunoștințat pârâta cu privire la adoptarea Hotărârii nr. 106/29.05.2001, privind reducerea cu 95% a taxei de concesionare pentru persoanele fizice sau juridice care nu figurează în evidențele contabile ale Primăriei cu debite aferente contractelor de asociere, fiind totodată calculată și taxa de concesionare aferentă anului 2001.
Din cuprinsul adresei nu rezultă că pârâta beneficiază de reducerea cu 95%, cu atât mai mult cu cât, așa cum rezulta din verificările efectuate de către reclamantă, pârâta înregistra debite restante, motiv pentru care solicitările pârâtei privind calcularea debitelor conform prevederilor nr. 106/2001 au fost respinse.
De asemenea în susținerea punctului său de vedere pârâta s-a raportat exclusiv la plata cu întârziere a taxei de concesionare, deși din cuprinsul Hotărârii 106/2001 rezultă că beneficiari ai reducerii cu 95% a taxei de concesionare sunt persoanele fizice sau juridice care nu figurează în evidențele contabile cu debite aferente contractelor de asociere.
Din probatoriul administrat în apel, sentința comercială nr.3125/30.06.2005 pronunțată de Tribunalul București menținută prin decizia comercială nr.549/25.10.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI pârâta a fost obligată la plata sumei de 281.921.193 lei cotă de profit aferentă contractului de asociere în participațiune nr.3175/21.04.1993 și penalități de întârziere în cuantum de 239.914.932 lei calculate până la 08.01.2003, astfel că nejustificat aceasta a refuzat plata integrală a taxei de concesiune, invocând dispozițiile nr.106/2001, sub incidența cărora nu se afla.
În raport cu acestea, apreciază eronate cele reținute în sentința atacată cu privire la achitarea taxei de concesiune, în termen și în cuantumul datorat.
În mod justificat reclamanta a refuzat calcularea taxei de concesiune conform celor prevăzute prin Hotărârea nr.106/2001, având în vedere datoriile înregistrate în derularea contractului de asociere în participațiune nr.3175/21.04.1993, facturile comunicate în termen pârâtei, refuzate parțial la plată au fost emise cu respectarea clauzelor contractuale.
În consecință apreciind nelegală și netemeinică sentința atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 296 civ. va admite apelul, va schimba sentința atacată și va admite acțiunea; va obliga pârâta la plata sumei de 128.253, 12 RON reprezentând taxă de concesiune pentru perioada 2002 - 2004 cu majorările, penalitățile și indexările aferente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite apelul formulat de apelanta MUNICIPIUL B reprezentată de Primarul General, împotriva sentinței comerciale nr.12413 din 31.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ "ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE ".
Schimbă în tot sentința atacată și pe fond:
Admite acțiunea.
Obligă pârâta la plata sumei de 128.253,12 RON reprezentând taxă de concesiune pentru perioada 2002 - 2004, cu majorări, penalități și indexări, aferentă contractului nr.3175/21.04.1993, -4.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Cristina ScheauaJudecători:Cristina Scheaua, Alina Sekely Popa
