Spete procedura insolventei. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția comercială și de
contencios administrativ și fiscal -
DOSAR Nr.-
DECIZIA NR.316/C/2009-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - - JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului comercial formulat de creditoarea - "" - -prin mandatar avocat-cu sediul procedural ales - B, sector 1, str.-, nr. 44,. 2.. 2,. 3,. 35, în contradictoriu cu intimata debitoare- "" SRL, J-, CUI RO -, cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.375/F din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosarul nr-, având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei, achitată prin ordinul de plată nr.3 din 27 aprilie 2009, plus timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
CURTEA D E APEL
deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.375/F din 25 martie 2009, Tribunalul Satu Mare - judecătorul sindic în temeiul art. 33 alin. 2 teza finală a respins cererea de deschidere procedură insolvență înaintată de creditoarea - "" - cu sediul procesual ales în B, str. - nr. 44,. 2.. 2,. 3,. 35 sector 1 împotriva debitoarei - "" SRL cu sediul procesual în S M-, jud. S M, pentru nedepunere cauțiune.
A respins ca devenită fără obiect contestația debitoarei formulată împotriva cererii de deschidere a procedurii înaintată de creditoare, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanță sub dosar nr. de mai sus, creditoarea - "" - a solicitat instanței deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - "" RL S M, pentru recuperarea creanței creditoarei în cuantum de 16081,89 lei reprezentând debit principal cu dobânzi legale stabilite prin sentința civilă nr. 8568/2008 dată de Judecătoria Sector 1 B în dosar nr-.
În termenul legal prevăzut de art. 33 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, debitoarea - "" SRL SMa contestat existența stării de insolvență prin contestația înregistrată la instanță la data de 03.02.2009 (fila 27 din dosar) solicitând totodată respingerea cererii de deschidere a procedurii ca nefondată și obligarea creditoarei în conformitate cu art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 la plat unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței.
Reținând că prin motivele contestației formulate de către debitoare, aceasta a contestat în mod pertinent creanța creditoarei și că, prin înscrisurile depuse în probațiune aceasta a dovedit că pe rolul instanțelor judecătorești există litigii legate de creanța invocată de către creditoare, existența unei solicitări exprese din partea debitoarei în acest sens, în temeiul art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul sindic a obligat creditoarea la plata unei cauțiuni în cuantum de 1600 lei, reprezentând 10% din valoarea creanței solicitate.
Potrivit art. 33 alin. 3 din legea nr. 85/2006, "la cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă."
Constatând că, în termenul legal, creditoarea nu a consemnat, respectiv nu a făcut dovada consemnării cauțiunii stabilite în sarcina sa de către judecătorul sindic, acesta, în temeiul art. 11 din Legea nr. 85/2006 și a textului de lege amintit, a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoare față de debitoare și a respins ca devenită fără obiect contestația formulată de debitoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs - "" - - prin mandatar, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Satu Mare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, măsura obligării la plata cauțiunii este neîntemeiată în condițiile în care, în primul rând, conform dispozițiilor Legii nr.85/2006, debitoarea este prezumată în insolvență și ca atare nu aceasta este cea care trebuie ocrotită de eventualul prejudiciu cauzat de cererea de insolvență introdusă împotriva ei, ci, dimpotrivă, recurenta creditoare este în pericol de a nu-și putea valorifica creanța în cazul insolvabilității debitoarei, plata cauțiunii ducând la prejudicierea sa în continuare.
Acest pericol este evident, mai ales în situația în care, debitoarea, anterior formulării cererii introductive, se afla în faza procedurii executării silite, procedură în care debitoarea nu a dispus de lichidități în vederea acoperirii creanței sale, creanță care avea la bază titluri executorii definitive și irevocabile.
Argumentul instanței de fond conform căruia "pe rolul instanțelor judecătorești există litigii legate de creanța invocată", consideră că nu este suficient pentru ca această să aprecieze ca întemeiată cererea formulată de intimata debitoare prin care recurenta să fie obligată la plata unei cauțiuni.
Arată că cererea introductivă a avut la bază: sentința civilă nr.8568/ 20.06.2008, ce poartă mențiunea "irevocabilă prin neformularea acțiunii în anulare; procesul verbal de executare silită, ce constituie potrivit art.371/7 alin.4 Cod procedură civilă titlu executoriu.
Cererea în anulare formulată de debitoarea intimată în dosarul nr- a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 1 ca tardiv formulată, prin sentința civilă nr.4565/2009, sentință irevocabilă.
Introducerea cererii de insolvență reprezintă exercitarea unui drept al creditoarei, împotriva debitoarei, care întrunea la data cererii condițiile legii insolvenței și care nu poate afecta în nici un fel societatea debitoare, în condițiile în care împotriva debitoarei nu s-a deschis însă procedura insolvenței.
Normele de procedură cu privire la cererea pentru depunerea unei cauțiuni nu prevăd obligativitatea judecătorului sindic de a accepta o astfel de cerere, și nici motivele pentru care îi poate obliga pe creditori.
În consecință, așa cum reiese și din literatura de specialitate, judecătorul sindic trebuie să dea dovadă de multă reținere în admiterea cererii de obligare la cauțiune, având în vedere motivele prezentate de debitor și de întreaga situație de fapt și de drept.
Admițând o astfel de cerere, arată recurenta, instanța de fond nu a făcut decât să o prejudicieze încă o dată, întrucât pe lângă paguba deja suportată, ar fi trebuit să indisponibilizeze o sumă egală cu 10%din creanță, doar pentru simplul motiv că așa a cerut debitoarea.
Scopul obligării la cauțiune este tocmai acoperirea eventualelor pagube suferite de debitor prin admiterea cererii. Însă, această cerere se justifică numai dacă creditorul face un abuz de drept sau este de rea credință.
Ori, față de situația pe care debitoarea o avea la data promovării cererii de insolvență, în curs de executare silită și aflată în insolvență vădită, neputând să-și acopere creanța cu lichiditățile din cont, apreciază că nu se poate pune nici o clipă problema unui abuz de drept din partea sa.
Concluzionează recurenta că, cea care se află în culpă vădită este debitoarea - "" SRL, care nu a efectuat plățile la scadență față de ea, precum și faptul că a fost obligată în mod neîntemeiat la plata cauțiunii.
În drept a invocat dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, art.299 și următoarele Cod procedură civilă, art.8 din Legea nr.85/2006.
Intimata - "" SRL S M, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta - "" - - prin mandatar ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 - Legea insolvenței, "la cererea debitorului, judecătorul sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauțiune de cel mult 10% din valoarea creanțelor. Cauțiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauțiunea va fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitori.Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.
În speță, judecătorul sindic a reținut corect că, prin motivele contestației formulate de către debitoare, aceasta a contestat în mod pertinent creanța creditoarei, dovedind că pe rolul instanțelor judecătorești există litigii legate de creanța invocată de către creditoare, iar pentru nedepunerea cauțiunii stabilite în termen a aplicat sancțiunea prevăzută de textul legal enunțat mai sus, respectiv respingerea cererii introductive formulate de creditoare.
Legea într-adevăr, nu prevede motivele pentru care judecătorul sindic poate obliga creditorii la plata unei cauțiuni, acesta fiind dator să analizeze cu mult discernământ critic cererea debitorului și să îi ceară acestuia să facă dovada susținerilor.
Cum în cauză, debitoarea susține că nu se află în stare de insolvență, este justificată stabilirea cauțiunii de către judecătorul sindic, deși creanța creditoarei a avut la bază un titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr.8568/20.06.2008 a Judecătoriei Sectorului 1 B, pronunțată în procedura somației de plată, reglementată de nr.OUG119/2007, fiind atributul judecătorului sindic de a aprecia dacă se impune sau nu consemnarea unei cauțiuni în scopul prevenirii unor abuzuri, și deci al protejării debitorului împotriva unor cereri nejustificate ale creditorilor.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" - - prin mandatar.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta - "" - -prin mandatar avocat,împotriva sentinței nr.375/F din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. dec. -
- în concept - 27.10.2009
- jud. fond. -
- tehnoredact. - 4 ex.
- 10.11.2009
2 com. 12.11.2009 cu:
- - "" - - prin mandatar avocat
- - "" SRL,
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
