Contestaţie la executare. Decizia nr. 877/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 08-08-2013 în dosarul nr. 2985/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 877/R/2013
Ședința publică de la 08 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Judecător A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Judecător C. L.
Grefier A. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent C. M. B., împotriva sentinței civile nr. 2567/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimat S.. P.. EXPERT INSOLV. SPRL LICHID. JUD. AL S.C. M. E D. LEASING SRL, având ca obiect - contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
În data de 08.08.2013 recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare și timbrului judiciar.
Constată că a recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța lasă cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 26.04.2013, sub dosar nr._, contestatorul C. M. B. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite în dosar execuțional nr.351/2011 de către Biroul Executorului Judecătoresc Sapta F. din A. I., în baza titlului executoriu din Sentința civilă nr.6000/2010 pronunțată de Judecătoria A. I. la data de 09.12.2010, la cererea creditoarei Societatea Profesională Expert Insolvență SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . Leasing SRL, în faliment, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor formelor de executare silită.
Solicită cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru în valoare de 194 lei, timbru judiciar de 5 lei și onorariu avocațial.
În motivarea contestației s-a arătat că, de la data cererii creditoarei, 24.10.2011, înregistrată la biroul executorului judecătoresc sub nr.2628/24.10.2011 și până la data la care executorul a emis Somația mobiliară/09.04.2013, acte de executare silită, a trecut aproximativ un an și jumătate, împlinindu-se astfel termenul de perimare prevăzut de art.389 alin.1 C.proc.civ., prevedere legală în vigoare la data începerii executării silite.
Dispozițiile exprese ale art.650 alin.2 din NCPC califică o contestație la executare ca fiind un incident apărut în cursul executării silite. Executarea silită este o fază de sine stătătoare a procesului civil, cu incidente procedurale și căi de atac proprii. În funcție de momentul începerii executării silite se stabilește și legea aplicabilă, lege care va guverna faza executării silite în integralitatea sa.
Contestatorul concluzionează că executarea silită începută cu somația de plată emisă la data de 09.04.2013 s-a perimat prin trecerea unui termen mai mare de 6 luni de la ultimul act de executare, termenul de perimare fiind împlinit la data de 24.05.2012. Astfel, rezultă că îndeplinirea următoarelor acte începătoare de executare nu au nici un efect cu privire la executarea pornită în baza actului începător, întrucât aceasta a fost perimată. Executorul judecătoresc a solicitat să se dispună încuviințarea executării silite de către instanța de executare în dosar nr._ al Judecătoriei Alba Iulia, cerere care a fost admisă.
Contestatorul mai arată că, dacă cererea de executare a fost încuviințată, executorul judecătoresc va comunica debitorului o copie de pe încheierea dată, împreună cu o copie, certificată de executor pentru conformitate cu originalul, a titlului executoriu și, dacă legea nu prevede altfel, o somație, însă acesta precizează că nu i-a fost comunicată încheierea de încuviințare a executării silite.
Pentru toate actele de executare efectuate în cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să încheie procese-verbale, astfel că dacă s-ar fi efectuat în tot acest timp acte de executare sau cereri ale creditoarei privind executarea silită, care ar întrerupe astfel perimarea, contestatorul învederează că nu are cunoștință de acestea, nefiindu-i comunicate de executorul judecătoresc. Creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept. În aceste condiții, contestatorul solicită instanței să constate perimată executarea silită începută de B. Sapta F. prin comunicarea somației și a titlului executoriu la data de 11.04.2013 și să dispună anularea tuturor actelor și măsurilor de executare silită luate de executorul judecătoresc.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art.389 C.proc.civ.
Contestatorul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată (f.6).
În probațiune, contestatorul a depus: dovada comunicării somației, somația imobiliară din data de 09.04.2013 în dosar execuțional 351/2011 al B. Sapta F., cererea de executare silită, sentința civilă nr.6000/09.12.2010 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, încheierea nr.27/F/CC/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul A. Secția Comercială și C. Administrativ din dosar_, proces-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f.7-16).
La data de 07.06.2013, intimata Societatea Profesională Expert Insolvență SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . Leasing SRL a depus la dosar întâmpinare (f.72-73), prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea contestației ca fiind tardiv introdusă, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată și nefondată.
În motivarea întâmpinării, intimata solicită, pe cale de excepție, respingerea contestației ca fiind tardiv introdusă, având în vedere că dosarul execuțional a cărui acte se contestă a fost întocmit în cursul anului 2011. Intimata invocă dispozițiile art.25 alin.1 NCPC și dispozițiile art.401 C.proc.civ. învederând că, contrar celor afirmate de contestator în acțiunea formulată, prima somație mobiliară emisă în dosar a fost la data de 04.11.2011, în consecință, termenul de 15 zile prevăzut de lege este depășit de mult.
Pe fondul cauzei, intimata solicită respingerea contestației ca fiind netemeinică și nefondată, având în vedere că executarea silită a fost începută în dosarul nr.351/2011 în anul 2011, concluzionând că, debitorul își întemeiază greșit contestația pe dispozițiile NCPC. Pe de altă parte, întreaga contestație a debitorului este motivată de faptul că primul act de executare silită întreprins în dosar a fost la data de 09.04.2013. În realitate, acesta este doar ultimul act de executare silită întreprinse în dosar, fapt care reiese din dosarul de executare silită.
Intimata mai arată că, prin sentința civilă nr.6000/2010, pronunțată de Judecătoria A. I. la data de 9.12.2010 în dosarul nr._, contestatorul trebuie să plătească societății M. & D. Leasing SRL, suma de 34.168,10 lei. Ulterior, după rămânerea definitivă a hotărârii, lichidatorul judiciar a formulat cererea de executare silită nr.4498/17.10.2011, ce a fost înaintată spre soluționare Biroului Executorului Judecătoresc Spata F.. Ulterior, la data de 28.10.2011, Judecătoria A. I. a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de către executorul judecătoresc.
Intimata subliniază că prima somație mobiliară emisă în dosarul execuțional a fost cea din data de 04.11.2011, la doar șase zile distanță de încuviințarea executării silite, nicidecum la o distanță de un an și jumătate, cum eronat se susține contestatorul.
Intimata a solicitat judecarea cauzei și în eventualitatea lipsei de la dezbateri.
Intimata a depus în probațiune copie de pe somația mobiliară emisă la data de 04.11.2011 în dosar execuțional nr.351/2011 al B. Sapta F. (f.74).
La dosar s-au mai depus, la solicitarea instanței, copii certificate pentru conformitate cu originalul actelor aflate în dosarul execuțional nr. 351/2011 al B. Sapta F. ( f.18-63).
Prin sentința nr.2567/2013 pronunțată de Judecătoria A. I.:
A respins excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimata Societatea Profesională Expert Insolvență SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . Leasing SRL, prin întâmpinare.
A respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul C. M. B., domiciliat în Sântimbru, ., județ A. în contradictoriu cu intimata SOCIETATEA PROFESIONALĂ EXPERT INSOLVENȚĂ SPRL, ÎN CALITATE DE LICHIDATOR JUDICIAR AL . LEASING SRL, cu sediul social în D., ..2, ..
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a respins excepția tardivității prezentei contestații la executare, întrucât se invocă de către contestator faptul că executarea silită este perimată, astfel că cele 15 zile în care trebuie invocată această excepție nu au cum să curgă de la primul act de executare silită efectuat în cauză, acest termen fiind incompatibil cu termenul de 6 luni care trebuie să curgă pentru a se invoca perimarea executării silite.
În al doilea rând, această contestație la executare a fost formulată în termenul de 15 zile de când a fost efectuat de către executorul judecătoresc ultimul act de executare silită în cauză. Astfel, executorul judecătoresc a comunicat contestatorului o somație mobiliară în data de 09.04.2013 (fila 57), iar prezenta contestație a fost introdusă în data de 26.04.2013, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art.401 din Vechiul Cod de Procedură Civilă.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, a fost invocată perimarea executării silite, pe motiv că ar fi trecut un an și jumătate de la data când creditoarea a solicitat executorului să înceapă executarea silită (24.10.2011) și până la data când s-ar fi emis somația mobiliară (09.04.2013 – fila 57).
Conform art.389 al.1. din Vechiul Cod de Procedură Civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept. Prin urmare, pentru a opera perimarea executării silite, trebuie să fi trecut mai mult de 6 luni între două acte de executare silită.
Astfel, se poate observa că se susține de către contestator că a trecut aproximativ un an și jumătate între data la care creditorul a cerut executorului judecătoresc să înceapă executarea silită (24.10.2011 – fila 28) și emiterea somației mobiliare (09.04.2013 – fila 57).
Instanța a respins această apărare a contestatorului, întrucât cererea creditorului de începere a executării silite nu reprezintă un act de executare silită. Conform Vechiului Cod de Procedură Civilă, primul act de executare silită îl reprezintă somația, prin care i se pune în vedere debitorului să-și execute obligațiile (art.387 V.Cod proc.civ.). Prin urmare, nu prezintă importanță, din punct de vedere al perimării executării silite, ce perioadă a curs între data formulării cererii de începere a executării silite și data primului act de executare silită (s-ar fi putut invoca, eventual prescripția executării silite, dacă s-ar fi împlinit termenul de 3 ani, însă nu este cazul în speță).
În plus, instanța a constatat că somația mobiliară din data de 09.04.2013 (fila 57) nu este primul act de executare silită efectuată în cauză.
Astfel, încă din data de 26.10.2011 (fila 28), executorul judecătoresc a solicitat instanței să încuviințeze executarea silită față de debitor (contestator), cerere admisă de către instanță (fila 29) la data de 28.10.2011, astfel că executorul judecătoresc a emis somația mobiliară (primul act de executare silită) la data de 04.11.2011 (fila 34).
Ulterior, au fost emise adrese de poprire către bănci (filele 36-46), însă nu s-a reușit recuperarea debitului din cauza lipsei fondurilor și a bunurilor mobile urmăribile în patrimoniul debitorului.
Creditoarea a stăruit, periodic, în continuarea executării silite (filele 55-56) pentru recuperarea datoriei, iar la data de 09.04.2013, executorul a emis o nouă somație mobiliară (fila 57), identică cu cea din data de 04.10.2011 (fila 34), în care i se pune în vedere debitorului să-și execute obligațiile.
Prin urmare, această ultimă somație mobiliară nu reprezintă primul act de executare silită efectuat în cauză, ci ultimul.
Contestatorul a mai invocat că nu i s-a comunicat o copie după încheierea instanței de încuviințare a executării silite și o copie după titlul executoriu ce se execută, odată cu somația mobiliară din 09.04.2013.
Instanța a constatat că art. 387 din Vechiul Cod de Procedură Civilă (Noul Cod de Procedură Civilă nu este aplicabil în speță) prevede obligația pentru executorul judecătoresc de a comunica debitorului o somație, în care să menționeze, printre altele, titlul executoriu în baza căreia s-a început executarea silită. Prin urmare, nu trebuia comunicat efectiv acest titlu executoriu și nici încheierea instanței de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. M. B., solicitând instanței ca, prin decizia ce o va pronunța, sa dispună admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de recurs, se arată următoarele:
Recurentul a primit la data de 11.04.2013 o somație de la B. Sapta F. din A. I.. Împotriva executării silite a formulat contestație la executare pe care a înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, la data de 26.04.2013.
S-a învederat că, la solicitarea instanței de fond, executorul a depus dosarul de executare nr.351/2011, din care rezultă că acesta a efectuat următoarele acte de executare silită în perioada 25.10._13:
- La data de 25.10.2011 - Cerere către Primăria Sântimbru -P..30 din dosarul de fond
- La data de 26.10.2011 - Cerere de încuviințare a executării silite-P..28 din dosarul de fond
- La data de 04.11.2011 - Proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare -P..33
- La data de 04.11.2011 - Somație mobiliara-necomunicată -P..34
- La data de 04.11.2011-Adresă către toate băncile privind poprirea conturilor-pag.35
- La data de 04.11.2011-Adresa către toate băncile privind poprirea conturilor-pag.36-44
- La data de 04.06.2012-Proces verbal de constatare -P..53-dosar de fond
- La data de 09.04.2013-Somatie mobiliara-P..57-dosar de fond
- La data de 09.04.2013-Adresă către C. M. B.-P..58
Susține că toate acestea sunt acte de executare silită legale, emanate de la executorul judecătoresc, mai puțin Procesul verbal de constatare încheiat la data de 04.06.2012 – a doua zi de Rusalii, zi nelucrătoare, încălcându-se astfel prevederile art. 386/3 din Codul de procedură civilă.
Precizează că instanța de fond a greșit ținând cont de acest aspect, respingând astfel contestația la executare, motivând că nu poate primi apărarea cu privire la faptul că de la data actului de executare silită întocmit la 04.11.201 și până la comunicarea somației emisă la 09.04.2013 au trecut mai mult de șase luni și astfel intervenind perimarea executării silite.
A susținut că nu există la dosarul de executare silită depus la dosarul instanței de fond decât cererea din 03.12.2012 – pag. 54 – la care executorul judecătoresc (prin răspunsul dat la pag. 55 din dosarul de fond) recunoaște faptul că actele de executare s-au efectuat toate la data de 04.11.2011, răspunsurile băncilor ulterioare datei de 04.11.2011 nefiind acte de executare silită și că, chiar dacă s-ar lua în considerare și data acestor răspunsuri, ultimul primit ar fi la data de 09.01.2012. Recurentul a învederat astfel că între această dată și data cererii depuse de creditoare, respectiv 03.12.2012, au trecut mai mult de șase luni, fiind aplicabile prevederile art. 389 C., fără nici un dubiu.
S-a concluzionat că, în mod absolut, a intervenit perimarea de drept a executării silite în dosarul execuțional 351/2011, în conformitate cu prevederile .art.389 alin.1 din Vechiul cod de procedură civilă, întrucât creditorul a lăsat sa treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, în speța de față această dată fiind 4.11.2011, fară să fi urmat alte acte de executare pană la data de 09.04.2013,chiar dacă la data de 03.12.2012 a intervenit o cerere de informare a creditorului privind stadiul executării silite - P..54 din dosarul de fond - și aceasta este formulată peste termenul de 6 luni de la data de 4. 11.2011, data actelor de executare silită întocmite anterior de către executorul judecătoresc.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma criticilor expuse, dar și din oficiu, în baza art 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse:
Contrar celor susținute de recurent, și procesul verbal de constatare încheiat de executorul judecătoresc la data de 4.06.2012, este act de executare silită. Actul menționat nu a fost anulat și, ca atare, produce efecte juridice.
Aprecierea recurentului că a fost încheiat a doua zi de Rusalii, zi nelucrătoare nu poate conduce la înlăturarea actului, câtă vreme nu a fost desființat.
Nu s-a dovedit ca procesul verbal s-a încheiat, de fapt, la data de 04.06.2013, precizându-se în cuprins data de 4.06.2012, cu scopul de a întrerupe perimarea.
Recurentul nu are în vedere împrejurarea că actul de la fila 55 din dosarul de fond, care reprezintă răspunsul din data de 10.12.2012 dat de executorul judecătoresc cererii de stăruință a creditorului constituie act de urmărire și nu dă relevanță juridică corespunzătoare cererii de stăruință a creditorului (fila 54).
De la această dată a stăruinței creditorului (fila 54) din data de 3.12.2012 și până la data emiterii unei noi somații în data de 9.04.2013, identice cu cea din 4.10.2011, nu a trecut mai mult de 6 luni, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 389 C..
În mod greșit, recurentul ia în calcul doar ultimul răspuns primit de la bănci, din 9.01.2012, ignorând răspunsul executorului judecătoresc din 10.12.2012. Ca atare, critica recurentului că a intervenit perimarea executării silite în dosar 351/2011 întrucât creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare nu poate fi primită.
Ca atare, soluția instanței de fond este corectă, judecătorul fondului în mod judicios apreciind că, în speță, creditoarea a stăruit periodic in continuarea executării silite pentru recuperarea datoriei, fără a fi incident termenul de perimare.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin 1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul contestatoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de contestatorul C. M. B. împotriva sentinței civile nr. 2567/2013 pronunțate de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 August 2013.
Președinte, D. C. | Judecător, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă | Judecător, C. L. |
Grefier, A. P. |
Red /Tehnored L.C./2EX/09.08.2013
Jud fond. M. M. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 40/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 1186/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
