Pretenţii. Decizia nr. 714/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 714/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 931/176/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 714/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. D.
Judecător D. G.- președinte Secția Civilă
Judecător L. P. P.
Grefier sef R. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta B. L. E. împotriva sentinței civile nr. 1864/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații S.C. B. R. SA MEMBRA A GRUPULUI NAȚIONAL BANK OG GREECE, . -SUCURSALA A..
Obiectul cauzei pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă în instanță părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate prin încheierea inițială de amânare a pronunțării din 26.11.2013, când instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise a acordat un termen de pronunțare la 3.12.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față
Prin sentința civilă nr.1864/2013 Judecătoria A. I. a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. L. E., domiciliată în A. I., .,., jud A. în contradictoriu cu pârâtele . MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE , cu sediul în București, ., ., și . – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., .,, jud. A.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată .
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
„Prin cererea de chemare în judecară înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia în data 06.02.2013, sub dosar nr._, reclamanta B. L. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele . MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE și . - Sucursala A. I., prin hotărârea ce o va pronunța:
- Să constate abuzive și nule clauzele de la art. 6 pct. 1 lit. d privind comisionul de monitorizare credit din convenția de credit nr._/30.01.2007
II. Să constate că prin act adițional pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral contractul, în sensul transformării comisionului de monitorizare prev. de art. 6 pct. 1 lit. d în comision de administrare.
III. Să constate abuzivă și nulă clauza prin care pârâtele au introdus în convenție comisionul de administrare.
IV. Să dispună înlăturarea din convenție și actul adițional a clauzelor privind comisionul de monitorizare și comisionul de administrare.
V. Să oblige pârâtele în solidar la restituirea către reclamantă a sumelor achitate cu titlu de comision de monitorizare și comision de administrare, începând cu luna februarie 2010 și până la data introducerii acțiunii în cuantum de 1195,2 EUR și în continuare până la restituirea efectivă a acestora, precum și dobânda legală,.
VII. Să oblige pârâta . - Sucursala A. I. ca în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să pună la dispoziția reclamantei actul adițional la convenție conform sentinței date și un nou grafic de rambursare a creditului.
VIII. Să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtele convenția de credit nr._/30.01.2007 având ca obiect credit în valoare de_ EUR pentru achiziția imobilului situat administrativ în A. I., ., jud. A. cu ipotecă constituită pe imobilul proprietatea personală situat în A. I., ., ., jud. A., cu o perioadă de rambursare de 360 de luni. Încă din momentul încheierii convenției reclamanta a acționat de pe poziție inegală în raport cu banca, dat fiind contractul încheiat care ar fi contract de adeziune. De asemenea precizează că la art. 6 pct.1 lit.d din contract a fost stabilit comisionul de monitorizare credit în cuantum de 0,1000% calculat asupra sumei aprobate a creditului, plătibil lunar, împreună cu rata de credit. Comisionul de monitorizare a fost prevăzut în convenție fără să se specifice ce reprezintă acest comision. Mai arată că la momentul încheierii contractului reprezentantul pârâtului nu le-a explicat ce reprezintă acest comision și care este destinația lui, apreciind clauza referitoare la comisionul de monitorizare credit transformat în comision de administrare ca fiind abuzivă.
Reclamanta precizează că pârâtele prin această clauză au încercat să acopere riscul creditului iar prin prisma destinației clauza referitoare la comisionul de monitorizare este abuzivă, pentru că imobilul adus în garanție reprezintă 130% din valoarea creditului, fiind obligații instituite în sarcina acestora fără a avea posibilitatea să le negocieze. În cazul în care comisionul de monitorizare ar reprezenta o garanței a creditului ar însemna că banca ar beneficia de o dublă garanție creând în detrimentul reclamantei și contrar bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. În ce privește riscul pentru conduita culpabilă a reclamantei prin convenție s-a prevăzut că în cazul achitării cu întârziere a obligațiilor de plată, banca percepe dobânzi penalizatoare iar în cazul în care nu sunt îndeplinite obligațiile de plată, banca este îndreptățită să treacă la executarea silită a garanției imobiliare, având instituit un drept de ipotecă asupra imobilului.
În ceea ce privește comisionul de administrare introdus prin act adițional de către pârâta de ordin 2 acesta este abuziv întrucât banca a stabilit clauze și obligații noi în sarcina reclamantei în mod unilateral. Caracterul abuziv rezultă din prevederile art. 4 din Legea 193/2000 întrucât nu au fost negociate și creează în detrimentul reclamantei un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Mai arată că potrivit art. 1 lit. a din Anexa la lege sunt considerate abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Având în vedere caracterul abuziv și nelegal al clauzei privind comisionul de monitorizare credit și comisionul de administrare, reclamanta apreciază că se impune înlăturarea lor din convenția de credit.
Reclamanta apreciază că sumele achitate cu titlu de comision de administrare și de monitorizare credit reprezintă o plată nedatorată care potrivit art. 1092 C.civ trebuie restituită.
De asemenea învederează că banca avea obligația să-și constituie provizioane de risc de credit, iar potrivit disp. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002 în vigoare la data contractării creditului, constituirea de provizioane specifice de risc de credit se referă la crearea acestora și se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Astfel, având în vedere că aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, rezultă că acestea cad în sarcina băncii, nereprezentând venituri, astfel încât nu pot fi percepute de la împrumutat. Mai mult banca pentru a diminua riscul insolvabilității unui debitor avea posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului însă a preferat să transfere tot acest risc asupra clientei, cu toate că aceasta a suportat riscul de credit încă de la început prin aducerea drept garanție a unui imobil. Totodată precizează că sumele achitate cu titlu de comision de monitorizare credit reprezintă o plată nedatorată care stă temei al restituirii prestațiilor bănești iar contractul nu intră în domeniul incidenței excepției de la principiul restitutio in integrum, acesta fiind un contract încheiat uno ictu.
În dovedirea cererii s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prev. art. 274 C.p.c. și Legii 193/2000.
La cerere s-a atașat un set de înscrisuri - filele 7-18
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru în temeiul art.15 lit. j din Legea nr.146/1997, raportat la art.1 alin.2 din OG nr.32/1995.
Pârâtele au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii ca acțiune directă, precum și excepția netimbrării capătului 5 de cerere.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii. Se arată că Legea aplicabilă este Legea 190/1999, care stabilește în mod expres regulile ce vor fi avute în vedere la încheierea contractelor de credit ipotecar pentru investiții imobiliare precum și clauzele obligatorii pentru protecția consumatorilor pe care trebuie să le cuprindă acestea. Contractul de credit imobiliar nr._/30.01.2007 respectă în totalitate prevederile Legii 190/1999, respectiv cuprinde clauzele obligatorii pentru protecția consumatorilor, clauze stabilite în mod expres de legiuitor în art. 9 din Legea 190/1999. Astfel clauza privind comisionul de monitorizare prevăzută la art. 6 lit. d din contract este o clauză obligatorie conform voinței legiuitorului exprimată prin disp. Legii 190/1999 și cuprinsă în contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare. De asemenea apreciază că, clauza contractuală prevăzută la art. 6 lit. d din contract respectă întocmai și în totalitate cerințele art. 1 din Legea 193/2000, este clară, precisă, fără echivoc, și nu necesită cunoștințe de specialitate. Mai mult termenii de „comision” și „ de monitorizare” nu codifică vreun mesaj ascuns pentru care să fie necesară decriptarea acestora, sunt termeni întrebuințați în mod obișnuit și frecvent, în mod curent, iar reclamanții puteau solicita explicații în faza precontractuală în cazul în care nu ar fi înțeles acești termeni.
Susținerea reclamantei că la data încheierii contractului de credit bancar nu i-a fost explicat ce reprezintă acest comision de monitorizare și care ar fi destinația este falsă și nedovedită, împrumutata a luat la cunoștință despre acest comision de monitorizare și l-a acceptat ca urmare a semnării contractului de credit.
Referitor la motivul invocat de reclamantă, potrivit căruia clauza prevăzută la art. 6 lit.d din contract este abuzivă întrucât creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților nu poate fi primită întrucât s-a prevăzut în contract, la art. 6 lit. d, în mod clar, concret și precis că pentru creditul acordat împrumutatul va plăti comisionul de monitorizare credit, în cuprinsul contractului de credit nu este prevăzut că pentru riscul nerestituirii sumei creditului acordat să se plătească vreun comision iar o clauză ar pune sub semnul echilibrului contractual drepturile și obligațiile părților numai în condițiile în care clauza respectivă ar da dreptul creditorului de a modifica clauza respectivă fără să fi fost negociată o astfel de modificare, or în speță clauza prev. la art. 6 lit. d din contract nu cuprinde nici o mențiune care să dea dreptul băncii de a proceda la modificarea acesteia.
Pârâtele precizează că afirmația reclamanților potrivit căreia comisionul de monitorizare credit reprezintă o dobândă ascunsă, nu poate fi primită având în vedere că dobânda reprezintă prețul folosinței banilor, pe care debitorul îl plătește creditorului în timp ce comisionul de monitorizare credit este prețul operațiunilor efectuate de creditor în scopul utilizării rambursării creditului acordat împrumutatului consumator. În ceea ce privește actul adițional arată că acesta a fost încheiat conform voinței legiuitorului exprimată prin dispozițiile art. 95 din OUG 50/2010 și nu a fost rezultatul voinței unilaterale a băncii, iar prin redenumirea comisionului de monitorizare credit în comision de administrare cu menținerea procentului acestuia, a modului de calcul și de plată nu s-a făcut decât să se adapteze termenul folosit în contract la termenul folosit de legiuitor prin OUG 50/2010. Mai arată că afirmațiile reclamantei referitoare la constituirea provizioanelor specifice de risc de credit se iau în calcul și comisionul de monitorizare/administrare credit și că aceste provizioane ar fi deductibile fiscal sunt nelegale și neîntemeiate. De asemenea precizează că, contractul de credit bancar ipotecar este un contract cu executare succesivă, astfel că interpretările date de reclamantă precum și modalitatea de restituire a creditului acordat și a dobânzii aferente acestuia nu schimbă natura juridică a contractului.
În dovedirea întâmpinării s-a solicitat admiterea probelor cu înscrisuri și interogatoriu.
În drept, pârâtele au invocat prevederile art.115 – 118 Cod pr. civilă, art. 242 al.2 C.pc.
Prin încheierea ședinței publice din data de 25.03.2013 instanța a respins excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare ( fl. 39-40).
La termenul de judecată din data de 22.04.2013 a fost administrată proba cu interogatoriul reclamantei ( fl. 69-71).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 30.01.2007 între părți s-a încheiat Contractul de credit bancar ipotecar nr._, conform căreia creditul obținut de reclamantă este de_ euro, rambursabil în 360 de luni de la data încheierii contractului.
La art. 6 pct. 1 lit. d din contract a fost stabilit un comision de monitorizare credit de 0,1000% flat calculat asupra sumei aprobate a creditului, plătibil lunar împreună cu rata de credit.
Potrivit art.1 alin.1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Art.4 alin.1 din același act normativ prevede că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Potrivit art. 36 al. 1 din OUG 50/2010 pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.
Potrivit art. 36 al. 3 din OUG 50/2010 „comisionul de administrare credit se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea /efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului”.
Din examinarea convenției de credit bancar ipotecar_/30.01.2007 rezultă că s-a stipulat plata unui comision de comision de monitorizare credit de 0,1000% flat calculat asupra sumei aprobate a creditului, plătibil lunar împreună cu rata de credit, comision pe care instanța îl apreciază ca fiind legal raportat la disp. art. 36 al. 3 din OUG 50/2010 susmenționat, acest comision de monitorizare nefiind altceva decât un comision de administrare credit așa cum este definit de textul de lege susmenționat, comision acceptat de art. 36 din OUG 50/2010 ca fiind valabil.
Instanța reține că, pe lângă acest comision de monitorizare credit, s-a mai prevăzut si un comisionul de rambursare in avans, de 4% flat calculat asupra sumei rambursate în avans, comisionul de neutilizare,, de 1,50%/an care se calculează la numărul de zile corespunzătoare raportate la un an de 365 zile, calculată asupra sumei neretrase din credit. si comisionul de notificare de 1,00 euro /notificare.
În acest context, raportat la dispozițiile legale susmenționate rezultă că perceperea comisionului de monitorizare a creditului a fost si poate fi justificata în mod rezonabil, prin efectuarea de catre banca, prin mijloace specifice, a operatiunilor de supraveghere lunara a situatiei acestuia, cu atat mai mult cu cat, desi mentionat printre comisioanele enumerate la art. 6, reclamantei nu i s-a perceput initial si comisionul de administrare a creditului, (stabilit ca fiind de 0,00%), astfel ca, este exclusa ideea unei duble impuneri in detrimentul reclamantei, pentru servicii similare prestate de banca, administrarea, respectiv monitorizareacreditului, având practic aceeași semnificație..
Nu se poate reține susținerea reclamantei că, contractul de credit a fost unul de adeziune fiindu-i impus de bancă, în contextul în care singurul comision contestat a fost cel de monitorizare credit, or, dacă ar fi fost așa cum susține reclamanta ar fi trebuit să fie contestate toate clauzele convenției.
Pe de altă parte nu se poate susține că reclamanta nu ar fi cunoscut ce reprezintă acest comision de monitorizare a creditului, în condițiile în care semnificația acestuia rezultă din chiar denumirea de ``monitorizare``, nefiind un termen care să nască dubii cu privire la semnificația acestuia și care nu presupune, pentru înțelegerea sa, cunoștințe de specialitate.
În speța de față nu se poate susține că perceperea comisionului de monitorizare ar trebui să fie asimilat comisionul de risc și că perceperea acestui comision de monitorizare ar fi fost destinat acoperirii unor riscuri, ceea ce nu se justifica, de vreme ce reclamanta a adus garantii imobiliare iar bunurile asupra carora erau instituite asemenea garantii, erau asigurate si politele de asigurare, cesionate in favoarea bancii., comisionul de monitorizare fiind în realitate un comision de administrare acceptat de lege, comision care, așa cum a recunoscut și pârâta, a fost transformat în comision de administrare prin actul adițional aflat la filele 25-28..
În aceste condiții raportat la cele susexpuse, instanța apreciază că prin actul adițional susmenționat nu s-a făcut altceva decât să se schimbe denumirea comisionul de monitorizare în comision de administrare. Chiar dacă actul adițional nu a fost semnat de către reclamantă, raportat la toată motivarea susexpusă, instanța apreciază legalitatea perceperii comisionului de monitorizare, transformat ulterior în comision de administrare credit, instanța apreciind că perceperea comisionului de administrare a creditului prin actul adițional susmenționat se circumscrie exigentelor OUG nr.50/2010.
Raportat la cele susexpuse, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. L. E., domiciliată în A. I., ., ., jud A. în contradictoriu cu pârâtele . MEMBRĂ A GRUPULUI N. BANK OF GREECE , cu sediul în București, ., ., și . – SUCURSALA A. I., cu sediul în A. I., .,, jud. A.
In temeiul art. 274 din Codul de Procedura Civila, va respinge capătul de cerere al reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată .”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta B. L. E. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În expunerea de motive a arătat următoarele :
Sentința recurată este netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea L.193/2000 având în vedere faptul că a fost transformat comisionul de monitorizare credit în comision de administrare .
Potrivit art. 1 al. 1 din lege contractul încheiat între comerciant și consumator, inclusiv pentru prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Clauza contractuală prin care s-a stabilit un comision de monitorizare credit nu a fost lămurită, nu a fost explicitată, este o clauză abuzivă întrucât vizează acoperirea riscului creditului, deși riscul creditului era acoperit prin garanțiile imobiliare aduse de recurent. În acest fel banca și-a asigurat o garanție suplimentară a creditului pe care nici nu a prevăzut-o ca atare și explicit, ceea ce creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților semnatare, ceea ce contravine prevederilor art. 4 din lege.
De asemenea, banca a prevăzut dobânzi penalizatoare pentru plata cu întârziere a obligațiilor debitorului, astfel că acest comision de monitorizare nu poate fi privit nici ca un risc pentru conduita culpabilă a debitorului.
Clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul se apreciază a fi abuzivă dacă prin ea însăși sau în coroborare cu alte clauze creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Comisionul de monitorizare credit reprezintă în realitate o dobândă ascunsă, ceea ce contravine dispozițiilor art. 1 și 4 din lege, fiind o clauză abuzivă.
Prin actul adițional, pârâta intimată a introdus comisionul de administrare credit fără ca această clauză să fie negociată cu debitorul obligației.
Sunt considerate clauze abuzive, potrivit pct 1 lit. a din anexa la lege, prevederile contractuale prin care comerciantul modifică unilateral clauza contractului, fără un motiv întemeiat.
Pentru aceste considerente, recurentul apreciază ca dovedit caracterul abuziv și nelegal al clauzei contractuale privind comisionul de monitorizare credit și comisionul de administrare, iar ca urmare a constatării acestui caracter reclamantului recurent i se cuvine restituirea sumelor plătite cu acest titlu către bancă.
Scopul determinant urmărit de bancă prin includerea comisionului de monitorizare și transformarea acestuia în comision de administrare a fost obținerea unui profit, acest comision nu face parte din prețul contractului, constituirea provizioanelor de risc de credit nu cad în sarcina beneficiarului serviciului, acestea fiind cheltuieli ale băncii, în sensul art. 11 din regulamentul BNR nr. 5/2002.
A fost invocată și practica CJCE în interpretarea art. 6 din Directiva nr. 93/CEE a Consiliului din 5/04.1993, directivă ce se regăsește în art. 6 din L:193/2000.
Analizând actele și lucrările depuse la dosarul cauzei se apreciază ca nefondat prezentul recurs pentru considerentele ce vor fi expuse:
Părțile au încheiat contractul de credit ipotecar nr._/30.01.2007 . Acest contract conține și clauza privitoare la comisionul de monitorizare credit stabilit procentual asupra sumei creditului care se achită lunar împreună cu rata de credit.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că denumirea comisionului de monitorizare credit este o clauză clară, fără echivoc și pentru înțelegerea căreia nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Din cuprinsul contractului de credit încheiat se poate observa că nu au fost stabilite comisioane care prin denumirea lor să ascundă în realitate același conținut, ceea ce ar fi putut determina pe beneficiarul contractului de credit să invoce neexplicitarea termenilor folosiți de bancă. Faptul că părțile au convenit un comision de monitorizare credit și nu toate comisioanele tipice existente pe piața bancară la momentul încheierii contractului, cum ar fi comisionul de administrare al creditului, denotă că s-a purtat o negociere la momentul semnării contractului.
Potrivit art. 9 din contractul de credit bancar încheiat între părți, împrumutatul a autorizat banca să preia din disponibilitățile deținute de acesta în conturile sale deschise la bancă sumele datorate conform prezentului contract, în măsura scadenței obligației, prin debitarea automată a conturilor, și să facă în numele și pe contul său orice operațiune de schimb valutar necesară pentru conversia sumelor în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale.
Reclamantul recurent nu a considerat conținutul art 9 din contract o clauză abuzivă, iar pentru îndeplinirea acestei clauze sunt necesare operațiuni bancare pe care operatorul, banca, le realizează contra unui comision. Acest comision, la momentul semnării contractului între părți a fost denumit ca și comision de monitorizare, banca alegând această formulă și fără a solicita și un alt comision cum ar fi cel de administrare credit.
Ulterior, prin . OUG nr. 50/2010 și în aplicarea prevederilor art. 36 din această lege banca a înlăturat comisionul de monitorizare credit și prin actul adițional încheiat a prevăzut comisionul de administrare credit în același procent și în aceleași condiții ca și comisionul de monitorizare. B. a înțeles că nu poate percepe numai comisioanele prevăzute de lege, respectiv de analiză dosar, și de administrare credit, sens în care pentru eliminarea tuturor ambiguităților a definit comisionul perceput în terminologia folosită de lege.
Potrivit art 36 al. 3 din OUG 50/2010 a fost definit comisionul de administrare ca fiind perceput pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. Din definiția dată comisionului de administrare prin textul de lege invocat rezultă similitudinea între acesta și comisionul de monitorizare practicat anterior de bancă. Este importantă precizarea că la încheierea contractului de creditare banca nu a perceput un comision de administrare și unul de monitorizare credit, toate operațiunile ce rezultă din disp. art. 9 din contractul de credit fiind efectuate contra comisionului de monitorizare. Pentru acuratețe juridică și în vederea respectării disp. art. 36 din OUG 50/2010 banca a redefinit acest comision în comision de administrare credit, fără însă a schimba procentul datorat cu acest titlu.
Se apreciază că nici clauza prin care a fost prevăzut comisionul de monitorizare credit în contractul de creditare și nici clauza prin care a fost redefinit prin actul adițional comisionul în comision de administrare credit nu sunt clauze abuzive în sensul L:193/2000, așa cum a reținut și instanța de fond.
Comisionul de monitorizare prevăzut inițial de L.190/1999 și cel de administrare credit prevăzut în OUG nr. 50/2010 sunt comisioane legale, cu un înțeles clar pentru orice parte care nu are cunoștințe de specialitate, sunt prevăzute în contract legătură strânsă cu cealaltă clauză contractuală prev. la art. 9 din prezentul contract și nu reprezintă nici garanție suplimentară de restituire a creditului nici o dobândă ascunsă și nici parte din provizioanele de risc, obligația băncii ce nu se impută asupra creditului beneficiarului contractului.
Părțile au convenit ca banca să efectueze operațiunile prev. în art. 9 din contract, operațiuni pentru care banca solicită un comision, deci cuprinsul și înțelesul acestui comision este fără echivoc.
Pentru considerentele expuse, prezentul recurs urmează a fi respins.
În cauză nu sunt datorate cheltuieli de judecată întrucât recurenta a căzut în pretenții, iar reclamanta nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B. L. E. împotriva sentinței civile nr. 1864/2013 pronunțată de Judecătoria A. I..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Decembrie 2013.
Președinte, E. D. | Judecător, D. G. președinte Secția Civilă | Judecător, L. P. P. |
Grefier sef, R. D. | ||
Red. P.L.
Tehnored. R.D.14 Ianuarie 2014
Judecător fond: D. E. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1186/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 113/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
