Contestaţie la executare. Hotărâre din 05-12-2013, Tribunalul ALBA

II. Pe fondul cauzei.

Se constată că prin contestația înregistrată la data de 25.03.2013 contestatoarea . a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce urmează să o pronunțe să anuleze somația dispusă în dosarul execuțional al Biroului Executorului Judecătoresc Sapta F. la data de 13.03.2013 prin care a fost stabilită data de deplasare pentru ridicarea chioșcului ce este amplasat pe terenul intimatei.

De asemenea, s-a mai cerut ca instanța să dispună suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.

În motivarea contestației se susține că măsura ridicării chioșcului este nelegală deoarece este o construcție fixă, astfel că ar presupune demolarea, fiind nevoie de o autorizație de demolare și de o documentație de demolare, or în lipsa unei astfel de autorizații și față de împrejurarea că chioșcul este edificat pe un teren care nu este proprietatea intimatei somația și toate actele emise de executorul judecătoresc se impun a fi anulate.

În al doilea rând, contestatoarea a invocat aspectul că a investit Judecătoria A. I. cu o acțiune în constatarea nulității contractului de închiriere a terenului pe care este amplasat chioșcul, pentru motivul că terenul nu se află în patrimoniul intimatei ci în domeniul public al Municipiului A. I..

În ședința de judecată din data de 30.04.2013 instanța a respins cererea de suspendare a executării silite – fila 157.

În temeiul art.402 din codul de procedură civilă contestația la executare a fost respinsă pentru următoarele considerente:

1. Executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care este reprezentat de o hotărâre judecătorească ce de rămas definitivă și executorie, prin care contestatoarea a fost obligată să își ridice chioșcul, astfel că văzând dispozițiile art.399 al.1 din Codul de procedură civilă pe calea contestației nu se mai poate pune în discuție fondul dreptului privitor la proprietatea terenului.

2. Aspectul dacă este sau nu necesară o autorizație de demolare este nerelevant și nu poate să oprească executarea silită, în primul rând pentru motivul că așa cu reiese din caietul de sarcini de la fila 126 – cap. VIII – construcția are un caracter provizoriu, iar în al doilea rând chiar dacă s-ar admite că ar fi nevoie de o astfel de autorizație față de titlul executoriu prin care chiar contestatoarea este obligată la ridicare, lipsa autorizației apare ca o invocare a propriei culpe în a nu o obține.

3. Aspectul că chioșcul nu ar fi amplasat pe un teren care s-ar afla în proprietatea intimatei ci pe domeniul public este nerelevant pentru contestația la executare și nu poate să fie luat în considerare pentru că nu privește nerespectarea dispozițiilor privitoare la procedura de executare silită, iar așa cum s-a mai arătat pe calea contestației nu se mai poate pune în discuție fondul dreptului privitor la proprietatea terenului.

4. Nici cel de al doilea motiv al contestației nu poate să fie primit deoarece invocarea introducerii unei acțiuni pentru constatarea nulității contractului de închiriere nu privește executarea silită.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs recurentul ., solicitând să fie modificată în parte sentința civilă nr. 1974/14.05.2013, a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr._, în sensul admiterii contestației la executare și drept consecință:

- anularea somației întocmite de B. Sapta F. în dosarul execuțional nr. 176/2011, pentru deplasarea și ridicarea chioșchiului situat pe terenul din apropierea stației CF A. I., cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că prin sentința civilă nr. 1974/14.05.2013 Judecătoria A. I. a respins contestația la executare pe care a formulat-o împotriva intimatei C. Națională de Căi Ferate -CFR SA București - Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF " B., în legătură cu formele de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 176/2011 de către B. Sapta F. din A. I.. De asemenea a respins excepția puterii lucrului judecat invocată de către C. Națională de Căi Ferate - CFR SA București - Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF " B..

Prima instanță a respins contestația pentru următoarele considerente:

- ridicarea chioșchiului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, iar cu ocazia contestației la executare nu se poate pune în discuție fondul dreptului de proprietate privitor la propietatea terenului,

- lipsa autorizației de demolare este nerelevantă și nu poate opri executarea silită, recurenta neputând invoca propria culpă în obținerea autorizației,

- aspectul că respectivul chioșc este amplasat pe un teren care nu este proprietatea intimatei, ci aparține domeniului public nu poate fi pus în discuție cu ocazia contestației la executare,

- nici motivul introducerii unei acțiuni pentru constatarea nulității contractelor de închiriere nu privește executarea silită.

Susține că sentința recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:

1) Ridicarea construcției ( chioșc alimentar) presupune demolarea acestuia așa cum a arătat în contestația la executare:

- chioșcul a fost cumpărat de recurentă în anul 1996 de la ., care la rândul ei l-a cumpărat de la S.C. A. Pam S.A, iar A. Pam l-a construit între anii 1975-1980, deci acest chioșc exista când recurenta a încheiat primul contract cu C. de Căi Ferate, Regionala Cluj pentru terenul în cauză, în anul 1996; mai târziu prin reorganizarea C.F.R, terenul a trecut la intimata C. CF B.,

- fiind o construcție fixă este nevoie de autorizație de demolare eliberată în temeiul art. 1 și următoarele din legea nr. 50/1991 privind disciplina în construcții,

- autorizația de demolare poate fi obținută nu doar de recurentă cum eronat se susține în sentința recurată ci și de intimata C. Națională de Căi Ferate - CFR SA București - Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, întreținere și Reparații CF " B..

2) Pe de altă parte consideră că în mod nejustificat prima instanță nu a dispus suspendarea executării silite din dosarul execuțional mai sus menționat până la soluționarea irevocabilă a acțiunii pe care a formulat-o împotriva intimatei pentru constatarea nulității contractelor de închiriere și a actului adițional care formează obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Alba Iulia cu termen de judecată la 9 septembrie 2013.

A fost depusă întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului.

Analizând recursul de față, instanța constată următoarele:

Motivele de recurs sunt neîntemeiate, astfel că acesta va fi respins ca atare, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Împrejurarea că acel chioșc a fost cumpărat de recurentă în anul 1996 de la ., care la rândul ei l-a cumpărat de la S.C. A. Pam S.A, iar A. Pam l-a construit între anii 1975-1980 nu validează un titlu de proprietate în favoarea recurentei, în condițiile în care nu există dovada opozabilă a dreptului de proprietate a constructorului inițial asupra chioșcului. În plus, acest aspect este irelevant la acest moment procesual, având în vedere că executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care este reprezentat de o hotărâre judecătorească ce de rămas definitivă și executorie, prin care contestatoarea a fost obligată să își ridice chioșcul, astfel că văzând dispozițiile art.399 al.1 din Codul de procedură civilă pe calea contestației nu se mai poate pune în discuție fondul dreptului privitor la proprietatea terenului. Acest aspect a fost reținut corect și de către prima instanță.

Instanța de recurs constată că în prezent sentința comercială 501/2010 a Tribunalului A. este irevocabilă, prin respingerea apelului prin decizia 27/04.03.2011 a Curții de Apel A. I., respectiv prin anularea ca netimbrat a recursului, prin decizia din 21.10.2011 a ÎCCJ. D. urmare, obligația de demolare stabilită în sarcina recurentei, în mod irevocabil prin sentința comercială 501/2010 a Tribunalului A., pronunțată în dosar_ nu mai poate fi pusă în discuție, întrucât s-ar încălcă autoritatea de lucru judecat. Orice argumente privitoare la proprietatea chioșcului și imputabilitatea obligației de demolare nu mai pot fi avute în vedere în prezenta cauză, nefiind valorificate în cauza înregistrată sub nr._, întrucât ar determina încălcarea autorității de lucru judecat.

În consecință, legalitatea și temeinicia titlului executoriu nu mai pot fi puse în discuție.

În mod corect prima instanță nu a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei, întrucât cererea este contrară dispozițiilor legale aplicabile. Suspendarea executării silite poate fi solicitată cel mult până la pronunțarea sentinței primei instanțe, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 403 al. 1 C.p.c., întrucât aceasta are putere executorie, urmând ca de la data pronunțării să se execute soluția cuprinsă în dispozitiv, fără riscul unei contradicții cu o încheiere interlocutorie anterioară, care să poată, principial, acorda o suspendare a executării după finalizarea cauzei în primă instanță. Chiar dacă suspendarea executării poate fi cerută din nou în calea de atac, ea nu mai poate fi acordată în stadiul actual al procedurii, având în vedere soluția de respingere a recursului.

Nici cererea de suspendare a cauzei până la finalizarea dosarului_ nu poate fi primită, având în vedere că soluțiile din cele dosare nu sunt interdependente, în cererea care a format dosarul_, recurentul din cauza de față solicitând să se constate nulitatea contractului de închiriere nr. 056/L/710/04.10.2006 încheiat cu pârâta, având ca obiect terenul în suprafață 92 mp situat în Stația CF A. I. în spatele clădirii de călători, poziția 3+4+14 din planul de situație al stației, să se constate nulitatea contractului de închiriere nr. 204/09.03.2009 și actului adițional nr. 1/2010 încheiate de părți și având ca obiect terenul în suprafață 92 mp situat în Stația CF A. I. în spatele clădirii de călători, poziția 3+4+14 din planul de situație al stației și să se constate nulitatea actului adițional nr. 1/15.04.2010 la contractul de închiriere nr. 204/09.03.2009. Cauza de față are ca obiect contestație la executare relativă la o construcție.

În considerarea celor de mai sus, apreciind că motivele de recurs sunt neîntemeiate, instanța, în baza art. 312 C.p.c., va respinge recursul formulat de recurentul ., împotriva sentinței civile nr. 1974/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurentul ., împotriva sentinței civile nr. 1974/2013 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.

Red.CMC

Jud. fond F. S. C.

Tehnored. MD/2ex/05.01.2014