Pretenţii. Decizia nr. 529/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 529/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-05-2013 în dosarul nr. 5937/176/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 529/R/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE B. A. A.
Judecător M. P.
Judecător F. M. C. FLORENȚA
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de reclamanta S.C. B. B. SRL în insolvență și pârâta S.C. A. A. SRL împotriva sentinței civile nr.4195/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._ .
Obiectul cauzei: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de la termenul din 25.04.2013 când din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.04.2013, când pentru aceleași motive instanța a amânat pronunțarea la data de 07.05.2013, și ulterior la data de 10 mai 2013.
Încheierile din data de 25.04.2013, 30.04.2013 și 07.05.2013 fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, sub dosar nr._, reclamanta S.C. B. B. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. A. ALUMINIU SRL, ob1igarea pârâtei la plata sumei de 20.309 lei reprezentând diferența nedatorată din facturile emise de către pârâtă în perioada iulie 2008 - martie 2009.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 32, 34 si 36 din Ordinul ANRE nr. 3/2007, art. 992-997 C.Civ.
În probațiune, reclamanta a depus în copie notificare, contract de furnizare energie electrică, raport de expertiză efectuat în dosar nr._, facturi emise de către pârâtă (filele 5-12).
La termenul din data 14.11.2011 pârâta a depus întâmpinare (filele 25-30), prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
A fost efectuat și depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă de către expert S. I. (filele 73-89), completat ca urmare a obiecțiunilor formulate de reclamantă (filele 108-109).
Prin sentința civilă nr.4195/2012 a Judecătoriei Alba Iulia, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și în consecință:
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2434,55 lei reprezentând plata nedatorată din facturile emise de pârâtă în perioada iulie 2008 – martie 2009 și a sumei de 120 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamanta . și pârâta . la data de 04.01.2005 intervenit contractul de furnizare electrică nr. 4/2005(f. 6-7 din dosar nr._ ). Potrivit pct. 3 din contractul antemenționat, încheierea acestuia s-a făcut pe o perioadă determinată și anume până la data de 31.12.2005, părțile neprevăzând nici o clauză contractuală de prelungire a contractului la momentul expirării acestuia.
În conformitate cu prevederile art. 3 pct. 14 și pct. 17 din Legea nr. 13 din 9 ianuarie 2007 a energiei electrice prin consumator captiv se înțelege consumatorul de energie electrica care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul, precum și consumatorul eligibil care nu isi exercita dreptul de a-și alege furnizorul iar consumatorul eligibil de energie electrica este definit ca fiind consumatorul de energie electrica care poate sa aleagă furnizorul și sa contracteze direct cu acesta energia necesară, având acces la rețelele de transport și/sau de distribuție;
Instanța având în vedere prevederile legale anterior menționate și concluziile raportului de expertiză ec. S. I. A.(f. 76-89) și a răspunsurilor la obiecțiunile formulate de pârâții (f. 108-109) a reținut că reclamanta . este un consumator captiv având în vedere faptul că aceasta nu dispune de post de transformare propriu și nu își poate asigura consumul necesar de joasă tensiune, reclamanta nedeținând instalații pentru a intra în sistemul de distribuție național, această instalație fiind deținută doar de către pârâta .(f. 80).
Chiar dacă părțile din prezentul litigiu au înțeles să continue raporturile comerciale, în sensul că pârâta a furnizat energie electrică către reclamantă, facturând către reclamantă serviciile prestate conform înscrisurilor de la filele 42-52 iar reclamanta a înțeles să își însușească aceste facturi prin semnarea acestora și achitarea a o parte din acestea, instanța nu a putut reține că aceste raporturi contractuale au avut la bază în derularea ulterioară prevederile contractului de furnizare electrică nr. 4/2005(f. 6-7 din dosar nr._ ) în concret ale art. 7.2 din contractul anterior menționat, de care se prevalează în apărare pârâta.
În acest sens, instanța a reținut că potrivit art. 36 din Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007 în cazul beneficiarilor de tip consumatori captivi cărora prestatorul le și revinde energie electrică, se încheie un contract pentru serviciul de distribuție prestat de prestator, conform precizărilor art. 29 și un contract de furnizare a energiei electrice de tipul Contractului-cadru de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate sau Contractului-cadru de furnizare a energiei electrice la marii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, aprobate prin Decizia președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 57/1999, cu modificările ulterioare, aplicabil categoriei de consumatori din care face parte beneficiarul. Pentru serviciul de distribuție prestat, prestatorul aplică tariful de distribuție aprobat prin decizie a președintelui ANRE, corespunzător nivelului de tensiune la care este racordat beneficiarul. Pentru revinderea energiei electrice active se aplică prețul mediu lunar de cumpărare, calculat conform precizărilor art. 34.
Prin urmare instanța a reținut că în speța de față sunt aplicabile prevederile de la CAP. VIII - Revinderea energiei electrice de prestator către beneficiar, din Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007
Conform art.32 din Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007 privind aprobarea Metodologiei de stabilire a tarifului pentru distribuția energiei electrice de către persoane juridice, altele decât operatorii principali de distribuție a energiei electrice, precum și a condițiilor pentru retransmiterea energiei se prevede că prestatorul revinde energia electrică activă beneficiarului de tip consumator captiv, cu excepția celui de tip consumator casnic, la prețul mediu lunar de cumpărare al energiei electrice active de către prestator.
La art. 34 din actul normativ precitat se stipulează modul de calcul al prețului mediu de cumpărare al energiei electrice active și anume acesta se obține prin împărțirea valorii energiei electrice active cumpărate (include atât contravaloarea energiei electrice active, contravaloarea taxei de putere, dacă este cazul, cât și a serviciilor aferente transmisiei energiei electrice ori alte taxe aferente energiei electrice active) de prestator, la cantitatea de energie electrică activă cumpărată.
Prin raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de ec. S. I. A. (f.76-89) s-a calculat prețul mediu de cumpărare al energiei electrice active de către pârâta . aferent perioadei în litigiu ca fiind de 0,259 lei/kwh în perioada iulie 2008 - decembrie 2008 și 0,288 lei/kwh în perioada ianuarie 2009 – martie 2009.
Din același raport de expertiză contabilă a reieșit că în perioada iulie 2008- martie 2009 (f.82) pârâta a facturat energie electrică către reclamantă în valoare de_,66 lei, facturile prezentate de pârâtă având un preț mult mai mare decât cel cu care se aproviziona de la furnizor, neexistând o evidență clară de stabilire a acestuia. Instanța constată că în condițiile în care pârâta . respecta dispozițiile art. 32 și art. 34 din Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007 ar fi trebuit să factureze doar suma de_,36 lei, prin urmare pârâta a facturat în plus către reclamantă suma de_,30 lei.
Instanța a reținut că nu sunt justificate apărările pârâtei privitoare la faptul că prețul de facturare aplicat de aceasta către reclamantă include pierderile transformatorului, pierderile pe cablu de transport medie tensiune, cheltuieli de întreținere și exploatare a stației de transformare, precum și amortizarea aferentă investiției de racordare la medie tensiune a ., atâta timp cât Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007 stipulează la art. 32 fără echivoc că revânzarea de energie electrică să se facă la prețul mediul lunar de cumpărare al energiei active.
În atare condiții atâta timp cât între pârâtă și reclamantă nu există un contract de furnizare de energie electrică și nici contract de distribuție, neexistând nici tarif aprobat prin decizie ANRE conform procedurii prevăzute art. 15 din Ordinul A.N.R.D.E. nr. 3 din 23 februarie 2007, pârâta nu putea pretinde la momentul facturării către reclamantă valoarea costului cu investiția făcută în postul de transformare, pierderile transformatorului sau pierderile pe cablu de transport medie tensiune.
Din raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de ec. S. I. A.(f. 88-89) reiese că suma totală facturată de . către . în perioada iunie 2008 – martie 2009 este de_,26 lei iar suma totală reactualizată cu prețul de aprovizionare a lui . către . perioada contractuală iunie 2008 martie 2009 este de_,25 lei rezultând o diferență în plus de_,01 lei. S-a reținut de către expert că din fișa client . înregistrată în contabilitatea pârâtei aceasta figurează cu un debit de_,46 lei prin urmare cum pârâta a facturat către reclamantă mai mult cu suma de_,41 lei iar reclamanta figurează cu debite restante către pârâtă în sumă de_,46 lei rezultă o sumă de restituit din partea pârâtei către reclamantă de 2434,55 lei.
Potrivit art. 992 și art. 993 Cod civil, cel ce, din eroare sau cu știința, primește aceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit. Acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetitiune în contra creditorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta.
Astfel, prin recursul declarat, reclamanta a solicitat modificarea hotaririi in sensul admiterii in intregime a acțiunii formulate.
În motivare, se arată că dintr-o eroare de interpretate a probelor din dosar instanța de fond a dat eficienta afirmației expertei care a arătat in cuprinsul expertizei ca pirita, potrivit fisei client mai are de achitat doar suma de 2434 lei.
Ori aceasta fisa client nu tine seama de dispozițiile legale incalcate de pirita cu ocazia facturării excesive a cantității de curent consumata, in litigiu fiind chiar maniera de facturare eronata a piritei.
In fisa client se reflecta doar situația facturilor emise aflate in litigiu datorita nerespectarii dispozițiilor legale inserate in Ordinul ANRDE nr. 3 din 23 februarie 2007 - nu si situația corecta care ar rezulta din respectarea acestor norme.
De asemenea, prin recursul declarat, pârâta a solicitat:
- în principal, să casarea hotărârii atacate și să trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea refacerii expertizei;
- în secundar, modificarea în tot a hotărârii atacate, și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei.
-cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât pornește de le premisa eronată că reclamanta . ar fi avut calitatea de consumator captiv, deoarece nu deținea instalații proprii de racordarea la rețeaua de energie electrică. Pe de altă parte, dacă, totuși, se poate considera că reclamanta ar fi avut calitatea de consumator captiv, expertiza judiciară trebuie refăcută întrucât prețul mediu trebuie să includă si "contravaloarea energiei electrice active, contravaloarea taxei de putere, dacă este cazul, cât și a serviciilor aferente transmisiei energiei electrice ori alte taxe aferente energiei electrice active".
Ori, prețul mediu de cumpărare calculat de expertă nu a inclus nici măcar pierderea de energie rezultată la transformarea curentului din medie tensiune în curent de joasă tensiune, de aproximativ 2% din consumul de energie activă.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea a recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței civile nr.4195/2012, arătând că in cadrul dosarului de insolventa -dosar nr._ - aceeași recurenta si-a depus cerere de creanța, dar dupa judecarea contestațiilor, instanța a stabilit ca recurenta ., a incasat sume peste cele legale si deci nu are poziția de creditor al debitoarei ., ci cea de debitor, datorând debitoarei sama de 62.111.23 lei.
În drept, art. 115 C. pr.civilă.
La termenul din 25.04.2013, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat de pârâtă.
Examinând excepția tardivității și respectiv recursurile prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu conform disp. art. 3041 din Codul de procedură civilă, tribunalul reține următoarele
Mai întâi potrivit art.137 alin.1 Cod pr.civilă, sub aspectul excepției invocate din oficiu, se reține că potrivit art.301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Sentința civilă nr.4195/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. împotriva căreia au declarat recurs părțile, i-a fost comunicată pârâtei la data de 15.11.2012 conform dovezii de comunicare existente la fila 123 din dosarul primei instanțe. Cererea de recurs a fost formulată de pârâtă doar la data de 05.12.2012, fiind expediată de aceasta prin poștă așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă în recurs (fila 25), deși termenul de recurs era expirat încă la data de 03.12.2012.
Potrivit art.103 Cod procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei. În acest din urmă caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării în același termen fiind arătate și motivele împiedicării.
Raportat la aceste împrejurări, reținând că recurenta nu a formulat cerere de repunere în termenul de recurs, în cadrul căreia să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurarea mai presus de voința acesteia, să exercite calea de atac în termenul prevăzut de lege, se constată că excepția tardivități recursului pârâtei este întemeiată, urmând a fi admisă.
Cum în cauză a fost admisă excepția tardivități recursului declarat de pârâtă, iar motive de ordine publică nu au fost sesizate de instanța de control judiciar, sentința atacată urmează a fi cenzurată doar prin prisma criticilor invocate de reclamantă.
Astfel, în ce privește recursul acestei părți, trebuie menționat că în mod corect instanța de fond a reținut existența raporturilor juridice care s-au derulat între reclamantă și pârâtă, precum și cuantumul sumei facturate de pârâtă în plus pe seama reclamantei (_,01 lei), neimpunându-se precizări suplimentare, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a contestat raportul de expertiză contabilă sub acest aspect.
În schimb, referitor la existența unor debite restante ale reclamantei către pârâtă (suma de_,46 lei), în mod greșit instanța de fond a procedat la constatarea compensării legale a datoriilor, reținând în final că în cauză este justificată obligarea pârâtei doar la plata sumei de 2434,55 lei cu titlu plată nedatorată.
Compensația, ca mod de stingere a datoriilor reciproce, reglementată de art. 1143 și următoarele din Vechiul Codul civil (aplicabil în cauză având în vedere data nașterii raporturilor juridice), operează în cazurile și condițiile expres arătate. Intre acestea, potrivit art. 1145 Cod civil, compensația nu are loc decât între două datorii care sunt certe, lichide și exigibile.
Deși legea nu prevede expres, pentru a opera compensația este necesar ca acele datorii să fie și simultane, întrucât finalitatea acestei operațiuni juridice se limitează doar la plata restului necompensat, împiedicând astfel părțile să facă plăți inutile.
In speță, nu este îndeplinită condiția existenței unei datorii certe, lichide și exigibile a reclamantei către pârâtă, pentru compensarea datoriilor.
Astfel, nu poate fi ignorat faptul că în cadrul dosarului de insolvență, pârâta a invocat împrejurarea că are împotriva debitoarei . aflată în procedura reglementată de Legea 85/2006, o creanță de_,46 lei, la care a calculat și accesorii – creanță refuzată de administratorul judiciar (creanța principală fiind sensibil egală cu cea pentru care instanța de fond a constatat intervenirea compensării legale – în condițiile în care diferența este de doar 4 lei), iar judecătorul sindic a respins contestația formulată de creditoare împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei, sentința nr.791/F/2012, pronunțată în dosar nr._ /a1 (f.17 dosar recurs), rămânând irevocabilă prin respingerea recursului creditoarei, potrivit informațiilor furnizate de portalul instanțelor de judecată.
Este adevărat că potrivit art. 52 din Legea nr.85/2006, deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când conditiile prevazute de lege în materie de compensare legala sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii, însă, așa cum s-a arătat anterior, compensația nu se justifică (chiar trecând peste faptul că ar putea fi invocată doar în cadrul dosarului de insolvență), atâta timp cât, cu putere de lucru judecat s-a constatat că debitoarea – în speța de față, reclamanta nu are vreo datorie către pârâtă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 312 alin.1 rap. la art. 301 și art. 103 alin. 1 din codul de procedură civilă recursul pârâtei S.C. A. Aluminiu S.R.L. va fi respins ca tardiv formulat.
Totodată, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă recursul declarat de reclamantă va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată în parte în sensul că va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei și a sumei de 16.005,46 lei reprezentând plată nedatorată din facturile emise de pârâtă în perioada iulie 2008-martie 2009, rezultând în final suma totală de 18.440,41 lei.
Raportat la soluția pronunțată în cauză, văzând dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, nu se vor acorda cheltuielile de judecată solicitate de pârâta recurentă. Pe de altă parte, reclamanta nu a solicita cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității recursului declarat de pârâtă.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta S.C. A. Aluminiu S.R.L. împotriva sentinței civile nr.4195/2012 a Judecătoriei Alba Iulia.
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. B. B. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte sentința recurată și în consecință:
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei și a sumei de 16.005,46 lei reprezentând plată nedatorată din facturile emise de pârâtă în perioada iulie 2008-martie 2009, rezultând în final suma totală de 18.440,41 lei.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.05.2013.
Președinte, B. A. A. | Judecător, M. P. | Judecător, F. M. C. FLORENȚA |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.P.M.
20.05.2013/2ex.
Jud.fond.-F.S.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 88/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 379/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
