Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-10-2013, Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 3127/176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 1282/R/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. L.
Judecător F. Ș.
Judecător C. C.
Grefier D. M.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurent N. M. D. împotriva Sentinței civile nr. 4704/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. și pe intimat S.C. S. C. SRL, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza spre soluționare .
INSTANȚA
Asupra recursului de față ;
Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._, astfel cum a fost precizată la filele 114-115, contestatoarea N. M. D. a solicitat ca în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L., prin hotărâre judecătorească, să se dispună:
- anularea procesului-verbal încheiat la data de 19.04.2012 în dosarul execuțional nr. 15/2012;
- anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către Biroul Executorului Judecătoresc M. F. G. și încetarea executării silite începute împotriva contestatoarei în vederea recuperării debitului de 37.473 euro;
- anularea notării (înscrierii) în CF_ UAT A. I. top 3631/3, CF_ – C 1 –_ A. I., nr. top 3631/3/LV a somației nr. 15/05.03.2012 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. F. G. pentru suma de 37.473 euro plus 9184,74 lei.
- obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea contestației, contestatoarea a arătat că, împreună cu soțul său, N. H. N., a încheiat la data de 30.08.2007 cu Banca Comercială Română – Agenția A. I., contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1171/PF/30.08.2007. A achitat ratele aferente contractului până în ianuarie 2010, inclusiv. Contravaloarea ratelor stabilite prin contract au fost de aproximativ 560 lei/lună. Această valoare s-a menținut până în luna octombrie 2008, inclusiv, apoi în luna septembrie valoarea ratei s-a ridicat la 640 lei/lună, apoi la 700-730 lei/lună. A încercat să achite ratele, însă soțul contestatoarei a suferit un accident de mașină în urma căruia a rămas cu o infirmitate locomotorie pe viață, iar contestatoarei i-a fost redus salariul și, astfel, nu au mai putut munci pentru a avea resursele materiale necesare achitării ratelor.
La data de 09.02.2012 a primit de la Biroul Executorului Judecătoresc M. F. G. adresa prin care i s-a adus la cunoștință faptul că între BCR și S.C. S. C. S.R.L. a intervenit contractul de cesiune de creanță nr. J 1179/10.12.2009.
Într-adevăr prin contractul de cesiune de creanță încheiat între BCR și S.C. S. C. S.R.L. s-a cesionat o creanță, contractul de cesiune de creanță nefiind un contract ce constituie titlu executoriu. În condițiile în care BCR ar fi cesionat contractul de credit bancar încheiat între BCR și contestator, contract de credit ce constituie titlu executoriu, atunci executarea silită începută în dosarul execuțional nr. 15/2012 ar fi fost pornită în baza unui titlu executoriu. Însă, în dosarul execuțional mai sus amintit s-a procedat la începerea și desfășurarea actelor de executare silită în baza unui contract ce nu constituie titlu executoriu.
În atare situație, intimata nu poate pune în executare cesiunea de creanță, ci doar BCR putea cere executarea silită a creditului bancar. Potrivit noului Cod civil, S.C. S. C. S.R.L. poate să-și realizeze creanța pe cale unei acțiuni personale (art. 2432) dar nicidecum pe calea executării silite.
În drept, au fost invocate prevederile art. 399 – 404 Cod procedură civilă și art. 2429, art. 2430 și următoarele din Nodul Cod civil.
Prin întâmpinarea formulată (filele 119-121), intimata a invocat, pe cale de excepție, tardivitatea formulării precizării contestației iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea excepției, intimata a apreciat că prin precizarea contestației, contestatoarea a formulat o contestație la executare însăși, rațiune pentru care devin aplicabile dispozițiile art. 401 alin. 1 lit. c. Cu alte cuvinte, debitorul trebuia să solicite anularea tuturor formelor de executare silită de la momentul la care a luat cunoștință de primul act de executare silită și nu după aproximativ 5 luni prin intermediul unei precizări.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că, este evident că executarea silită nu a fost demarată în baza contractului de cesiune de vreme ce debitorul, prin Contractul de credit, terț față de Contractul de cesiune, nu și-a asumat vreo obligație prin acest ultim contract. Izvorul obligațiilor debitorului este Contractul de credit prin Contractul de cesiune de creanță fiind modificată numai persoana creditorului.
Astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de executare silită, a fost solicitată punerea în executare a contractului de credit și nu a contractului de cesiune, iar Contractul de credit constituie titlu executoriu, astfel cum rezultă din prevederile art. 120 din Legea nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului.
La solicitarea instanței, Biroul Executorului Judecătoresc M. F. G. a comunicat, în copie certificată, dosarul execuțional nr. 15/2012 (filele 13-102).
La termenul de judecată din 13.11.2012 instanța a reținut cauza în pronunțare, atât asupra excepției cât și asupra fondului cauzei.
Prin sentinta civila nr. 4704/2012 Judecătoria a A. I. a dispus admiterea în parte a excepției tardivității formulării contestației la executare, invocată de intimata S.C. S. C. S.R.L., în ceea ce privește anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către B. M. F. G. și încetarea executării silite, precum și anularea notării în CF 73639UAT A. I. top 3631/3, CF_-C1-_ A. I., top 3631/3/LV a Somației nr. 15/05.03.2012 emisă pentru suma de 37.473 Euro plus 8184,74 lei și respingerea contestației la executare sub acest aspect, ca tardiv formulată.
Respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare formulată de contestatoarea N. M. D., cu domiciliul în A. I., . M., nr.1B, ., jud. A.. în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L., cu sediul în București, ., . II,III și parțial IV, sector 5.
Respingerea cererii de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanță a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției de tardivitate a formulării contestației la executare invocată de către intimată, instanța a apreciat-o întemeiată în parte, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 401 alin. 1 C.pr.civ. lit. c „Contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când: c) debitorul care contestă executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somația sau executarea se face fără somație”.
În speță, contestatoarea a solicitat prin cererea introductivă anularea procesului verbal încheiat la data de 19.04.2012 în dosarul execuțional nr. 15/2012, iar prin precizarea de contestație la executare depusă în ședința publică din data de 10.07.2012 (f.114-115) a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către B. M. F. G. și încetarea executării silite, precum și anularea notării în CF 73639UAT A. I. top 3631/3, CF_-C1-_ A. I., top 3631/3/LV a Somației nr. 15/05.03.2012 emisă pentru suma de 37.473 Euro plus 8184,74 lei.
Din înscrisurile emise în dosarul execuțional nr. 15/2012, reiese că, contestația la executare formulată împotriva procesului verbal încheiat la data de 19.04.2012 în dosarul execuțional nr. 15/2012 a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. 1 C.pr.civ. lit. a.
În ceea ce privește precizarea de contestație la executare depusă în ședința publică din data de 10.07.2012 (f.114-115) prin care contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către B. M. F. G. și încetarea executării silite, precum și anularea notării în CF 73639UAT A. I. top 3631/3, CF_-C1-_ A. I., top 3631/3/LV a Somației nr. 15/05.03.2012 emisă pentru suma de 37.473 Euro plus 8184,74 lei, instanța a reținut că debitoarea a luat la cunoștință de primul act de executare la data de 14.02.2012, aceasta semnând dovada de primire depusă la fila 68 dosar.
Astfel, având în vedere dispozițiile art. 101 alin. 1 Cod procedură civilă potrivit cărora „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”, termenul de decădere instituit de art. art. 401 alin. 1 C.pr.civ. lit. c s-a împlinit pentru contestatoare la data de 01.03.2012.
Față de împrejurarea că, contestatoarea a solicitat anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către B. M. F. G. la data de 10.07.2012 și având în vedere dispozițiile art. 401 alin. 1 C.pr.civ. lit. c, instanța a constatat că precizarea la contestație la executare a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege și, în consecință, a admis în parte excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată, doar în ceea ce privește anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 15/2012 de către B. M. F. G. și încetarea executării silite, precum și anularea notării în CF 73639UAT A. I. top 3631/3, CF_-C1-_ A. I., top 3631/3/LV a Somației nr. 15/05.03.2012 emisă pentru suma de 37.473 Euro plus 8184,74 lei și a respins contestația la executare sub acest aspect, ca tardiv formulată.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește cererea de anulare a procesului verbal încheiat la data de 19.04.2012 în dosar execuțional nr. 15/2012, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de cesiune de creanțe nr. J1179/10.12.2009 (f.30-43), Banca Comercială Română, în calitate de cedent, a cesionat intimatei S.C. S. C. S.R.L., creanța în sumă de 37.473 Euro pe care o avea de primit de la debitoarea N. M. D., în baza Contractului de credit nr. 1117PF/30.08.2007 (f.21-26).
Prin contractul de Ipotecă nr. 1117 PF /31.08.2007 (f.26-28), debitorii N. H. N. și N. M. D. au garantat împrumutul în valoare de 31.500 euro plus dobânzile aferente, acordat prin Contractul de credit nr. 1117 PF din 30.08.2007, constituind o ipotecă de R. I asupra imobilului înscris în CF nr._ a localității A. I., nr. top. 3631/3/LV.
În dosar execuțional nr. 15/2012 a B. M. F., la cererea intimatei S.C. S. C. S.A., s-a început executarea silită a contestatoarei N. M. D. pentru suma de_ Euro, în baza titlului executoriu Contract de credit nr. 1117PF/30.08.2007 (f.21-26).
Prin încheierea nr. 273/CC/2012, pronunțată de Judecătoria A. I. în dosarul nr._, a fost încuviințată cererea de executare silită formulată de intimata S.C. S. C. S.R.L..
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, iar alin. (2) dispune că „Nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal”.
Pornind de la acest text de lege, instanța a analizat dacă executarea silită împotriva contestatoarei N. M. D. a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, însă această verificare a vizat doar procesul-verbal din 19.04.2012, vizat prin contestația inițială, având în vedere că, așa cum s-a reținut anterior, contestația privind actele de executare anterioare este tardiv formulată.
În conformitate cu dispozițiile art.372 C.proc.civ., procedura executării silite se va efectua numai în temeiul hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul executoriu poate fi definit ca fiind înscrisul în temeiul căruia, în condițiile legii, creditorul poate solicita valorificarea creanței constatate în acesta.
Cesiunea de creanță este o modalitate de transmitere a obligațiilor în formă convențională, prin care un creditor – numit cedent – transmite o creanță a sa unei alte persoane – numit cesionar – debitorul creanței fiind obligat față de cesionar odată cu îndeplinirea formalităților de opozabilitate a acestei operațiuni, fără a i se cere consimțământul.
Notificând cesiunea de creanță debitorului cedat, înainte de plata datoriei, acesta devine obligat față de cesionar, pentru valoarea nominală a creanței. Creanța rămâne neschimbată, în sensul că își păstrează natura, garanțiile care o însoțeau și, dacă este o creanță ce constă într-o sumă de bani, va continua să producă aceiași dobândă.
Instanța a reținut că izvorul obligațiilor contestatoarei este Contractul de credit nr. 1117PF/30.08.2007 (f.21-26), contract ce constituie titlu executoriu potrivit prevederilor art. 120 din Legea nr. 99/2006, iar prin Contractul de cesiune de creanță nr. J1179/10.12.2009 (f.30-43), Banca Comercială Română, în calitate de cedent, a cesionat intimatei S.C. S. C. S.R.L., creanța în sumă de 37.473 Euro pe care o avea de primit de la debitorii N. H. N. și N. M. D..
Astfel, având în vedere că executarea silită a început în baza Contractului de credit nr. 1117PF/30.08.2007, contract ce constituie titlul executoriu, cum în cauză nu există nici un motiv de anulare a procesului verbal încheiat la data de 19.04.2012 în dosar execuțional nr. 15/2012, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea N. M. D. în contradictoriu cu intimata S.C. S. C. S.R.L.
Față de soluția de respingere a contestației la executare, instanța, în temeiul art. 274 C.pr.civ.,a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Impotriva acestei soluții a declarat recurs contestatoarea N. M. D. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate si admiterea acțiunii așa cum a fost formulata
In motivarea recursului se arată următoarele:
Instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că izvorul obligațiilor contestatoarei este Contractul de credit nr. 1117PF/2007.
Prin contractul de credit nr. 1117PF/2007 recurenta și-a asumat obligațiile stipulate în contract față de BCR iar în aceste condiții BCR deține titlu executoriu. Însă prin contractul de cesiune de creanță a fost cesionată creanța și nu contractul de credit..
Așadar contractul de cesiune de creanță nu constituie titlu executoriu iar în consecință nu se poate purcede la executarea silită a debitoarei în baza acestui contract de cesiune.
În concluzie susține că, instanța nu a indicat probele care au creat instanței convingerea că se impune respingerea contestației. Potrivit art.. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. 1 Cod procedură civilă, exigența motivării impune prezentarea coerentă și efectivă a examenului critic al magistratului de natură să susțină rezultatul deliberării, dar și concordanța argumentelor cu aspectele deduse în judecată de către parter.
Maniera extrem de succintă în care se exprimă considerentele soluției face hotărârea dată criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparența asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată, la situația concretă supusă judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța de recurs retine următoarele.
Potrivit art. 137 alin 1 cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei . Așa fiind, invocând din oficiu excepția netimbrării cererii de recurs, constată următoarele .
Raportat la obiectul litigiului, si calea de atac formulată, recurenta N. M. D. avea obligația legală să timbreze recursul cu suma de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei - fila 19 a dosarului .- .
Se constată că la termenul din data de 24.10.2013, recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale de achitare a taxei judiciare de timbru datorate si nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilite de către instanță.
Potrivit art.. 11 alin 1 din Legea 146/1887 privind plata taxelor judiciare de timbru cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din:
- taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță;
- taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.
Potrivit art. 20 alin 3 din Legea 146/1997 neîndeplinirea obligației de plată a taxelor judiciare de timbru, la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 11 alin 1 si art. 20 alin 3 din Legea 146/1997, instanța de recurs va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta -contestatoare N. M. D. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului și în consecință:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta -contestatoare N. M. D. - împotriva sentinței civile nr 4704/2012 pronunțată în dosarul nr_ . al Judecătoriei Alba Iulia .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24.10 2013.
Președinte, C. L. | Judecător, F. Ș. | Judecător, C. C. |
Grefier, D. M. |
Red.SF
Jud. fond B. L.
tehnored. MD/2ex/10.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1281/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 1397/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
