Pretenţii. Decizia nr. 329/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 329/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 1054/298/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 329/R/2013
Ședința publică de la 28 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. P. – președintele secției
Judecător: C. C.
Judecător: D. C.
Grefier. M. P.
Pe rol se află recursul declarat de reclamanta recurentă . GROUP SA împotriva sentinței civile nr. 840/2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă în fața instanței avocat P. E. pentru recurentă, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că la dosar reclamanta recurentă a înregistrat la dosar la data de 24. 01.2013 note de ședință iar la data de 27 martie 2013 a înregistrat prin serviciul registratură note scrise.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond .
Apreciază că instanța de fond in mod greșit a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de către intimatul pârât, și a respins acțiunea formulata de către recurentă, ca fiind prescrisă, fără a ține seama de probele administrate la dosarul cauzei. Din cuprinsul acestor înscrisuri reiese faptul ca momentul in care s-a născut dreptul la acțiune in ceea ce îl privește pe intimat, este momentul in care recurenta a aflat ca acesta nu deținea o polița valabila RCA la momentul producerii accidentului.
Prin urmare aceasta data este momentul de la care curge termenul de prescripție, întrucât acesta este momentul la care recurenta a aflat cine e persoana care trebuie sa răspundă de prejudiciul creat. Intimatul nu a negat aceasta vinovăție, recunoscând faptul că absolut normal ca prejudiciul sa fie acoperit.
În ceea ce privește chemarea in garanție formulată de către intimat, în speță a societarii . SRL, în calitate de comitent al intimatului, apreciază că este tardivă formularea unei astfel de cereri, sancțiunea fiind inadmisibilitatea acesteia.
Față de toate aceste considerente, solicită a se dispune admiterea recursului formulat, casarea sentinței civile nr. 840/2012 pronunțate de către Judecătoria S. și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față.
Constată că prin sentința civilă nr. nr. 840/2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul M. A., în contradictoriu cu reclamanta . INSURANCE GROUP SA, și în consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea civilă în pretenții a reclamantei în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:
Prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 9.07.2012, reclamanta . INSURANCE GROUP SA (fosta . INSURANCE GROUP SA) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. A., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului:
- la plata către societatea reclamantă, a sumei de 3.075 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitată de reclamantă pentru pagubele produse autoturismului cu număr de înmatriculare_, proprietatea asiguratului . SA;
- la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de avocat, precum și orice altă cheltuială va reieși necesară pe parcursul procesului.
În motivare se arată că, la data de 7.10.2008, pârâtul conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare B-_/09.09 proprietatea societății G. Internațional Transport SRL, a produs din culpa sa un accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ proprietatea asiguratului reclamantei, respectiv a . SA. Mai exact, șoferul vinovat de acest accident, nu a respectat distanța regulamentară în trafic acroșând în spate autoturismul asigurat la societatea reclamantă în momentul în care acesta a frânat.
Potrivit poliței prezentate de pârât, autoturismul agresor nu era asigurat RCA la data accidentului, valabilitatea poliței începând abia a doua zi.
Autoturismul avariat cu numărul de înmatriculare_ este proprietatea asiguratului Salvetiu L. C., fiind totodată asigurat facultativ pentru avarii auto CASCO la societatea reclamantă cu polița de asigurare AVA_.
Pentru prejudiciul înregistrat de autoturismul asigurat CASCO la societatea reclamantă, ce rezultă din autorizația de reparații numărul_, din declarațiile șoferilor implicați în accident și din celelalte înscrisuri existente la dosarul de daună întocmit de BCR A. AVA/BH/_/08, reclamanta a achitat asiguratului său CASCO suma de 3075,00 lei, conform ordinului de plată din data de 11.03.2009.
Ținând seama de împrejurarea că autoturismul era asigurat CASCO și având în vedere și dispozițiile Legii nr.136/1995 ce prevede că despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, reclamanta este îndreptățită la rândul său să recupereze întreaga sumă plătită de la conducătorul autoturismului ce nu deținea o poliță de asigurare, susținută fiind și de prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995: (preluat de art. 2210 Cod civil): În limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei ..."
Având în vedere dispozițiile art. 1349 și 1357 din Noul cod civil coroborate cu prevederile OUG nr. 195/2002, reclamanta consideră că este îndreptățită să recupereze despăgubirile achitate de la pârât în calitate de persoană vinovată de producerea accidentului.
În drept au fost invocate dispozițiile: art.22, 41 și 54 alin.1 din Legea nr. 136/1995; art. 1349 - 1357, 2210 Cod civil coroborat cu dispozițiile OUG nr. 195/2002; art. 5 Codul de procedură civilă.
Pârâtul M. A., legal citat, nu s-a prezentat în instanță, însă a formulat și a depus în scris, la dosar, întâmpinare (f. 56-57), prin care a solicitat:
- pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind prescrisă;
- pe fondul cauzei, introducerea în cauză a societății . SRL, în calitate de utilizator al autotractorului B-_/09.09 ( deținut în leasing, proprietara . proprietar al remorcii implicate în evenimentul rutier care face obiectul prezentei acțiuni și antrenarea răspunderii acesteia în calitate ce comitent al pârâtului;
- exonerarea pârâtului de la plata sumei de 3.075 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor de reparații și recuperarea acestei sume de la societatea de asigurare la care era asigurat autotractorul B-_ /09.09, sens în care se impune obligarea societății . SRL să depună copie după asigurarea RCA încheiată pentru autotractor.
În motivare, se arată că, pe cale de excepție, pârâtul solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, având în vedere că evenimentul rutier s-a petrecut în data de 7.10.2008, iar factura nr. 2668/19.01.2009 - reprezentând contravaloarea reparațiilor - a fost achitată la data de 11.03.2009, dată de la care curge termenul general de prescripție de 3 ani. Astfel, la data introducerii acțiunii, 11.07.2012 termenul de prescripție este împlinit.
Pe fondul cauzei, se arată că, pârâtul, în calitate de conducător auto, angajat al . SRL a acroșat la data de 7.10.2008 cu semiremorca_ un autoturism în curtea societății . din Oradea, cauza accidentului - astfel cum pârâtul a arătat și în declarația dată cu ocazia evenimentului, fiind surparea pavajului din curtea societății, culpa pârâtului nefiind stabilită de către poliție și nefiind exclusivă.
În aceste condiții, pârâtul a înmânat proprietarului autoturismului avariat copia după RCA remorcii în vederea reparării autoturismului, dar acesta a înțeles să-și repare autoturismul în baza poliței CASCO deținute, deși putea să folosească în acest sens polița RCA.
Față de împrejurarea că utilizator a autotractorului B-_/09.09 este societatea . SRL, pârâtul consideră că răspunderea sa este exclusivă în baza obligației de a încheia și deține o poliță valabilă RCA. Pârâtul a comunicat păgubitului polița pentru semiremorcă având în vedere că autoturismul a fost acroșat cu aceasta, el neavând cunoștințe în materia daunelor și asigurărilor și neavând obligația legală de a încheia o poliță RCA pentru autovehiculul condus în calitate de angajat al societății.
Pârâtul precizează că nu mai este angajat al societății . SRL de mai mult de 1 an, și nu-și amintește dacă acesta deținea sau nu un RCA valabil pentru autotractor, cu atât mai mult cu cât acesta era deținut în leasing, iar contractul de leasing obligă de obicei la încheierea poliței RCA. În aceeași ordine de idei pârâtul arată că societatea este cea care este obligată să încheie polița de asigurare.
Într-adevăr, este un drept al păgubitului de a-și repara autoturismul avariat în baza asigurării CASCO, dar acest lucru nu poate reprezenta temeiul recuperării contravalorii reparaților de la un conducător auto în condițiile existenței unei polițe RCA valabile, obligativitatea instituită de legiuitor pentru încheierea acesteia fiind tocmai asigurarea pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule.
În drept au fost invocate dispozițiile:art. 115 Cod procedură civilă.
Instanța i-a pus în vedere pârâtului să indice în ce calitate solicită a fi introdus în cauză . SRL din punct de vedere procedural. Ținând seama că pârâtul a arătat că înțelege să-l introducă în cauză pe . SRL în calitate de pârât, instanța a respins această cerere ca inadmisibilă, întrucât un pârât nu poate chema în judecată o altă persoană în calitate de pârât (eventual de chemat în garanție sau intervenient).
Prin concluziile formulate și depuse în scris la dosar, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. A arătat în esență că reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor asiguratului său CASCO la data de 11.03.2009, dată de la care prejudiciul în patrimoniul reclamantei a fost cunoscut. Pentru recuperarea acestuia, reclamanta a introdus acțiune în regres în data de 2.08.2011, acțiune ce a făcut obiectul dosarului cu nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, pârâtul M. A. având calitatea de intervenient forțat.
Cu ocazia acestui proces, pârâtul avea posibilitatea să aducă lămuriri și să facă precizările de rigoare, însă nu s-a apărat, nedepunând întâmpinare. Pe cale de consecință, lipsa întâmpinării reprezintă o recunoaștere tacită a pretențiilor reclamantei, operând, astfel, o întrerupere a termenului prescripției dreptului material la acțiune. Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei împotriva pârâtului M. A. nu este prescrisă, prin recunoașterea tacită a pretențiilor reclamantei. Termenul de prescripție, care începuse să curgă la data de 11.03.2009 a fost întrerupt, un alt termen de prescripție începând să curgă de la data primirii citației de către intervenientul forțat în dosarul nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate instanța reține următoarele:
Din declarațiile părților și din actele de la dosar, instanța reține că la data de 7.10.2008 pârâtul conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare B-_ proprietatea societății G. Internațional Transport SRL, a fost implicat într-un accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ proprietatea asiguratului reclamantei. Autoturismul avariat cu numărul de înmatriculare_ este proprietatea asiguratului ARABESQUE SRL, fiind totodată asigurat facultativ pentru avarii auto CASCO la societatea reclamantă.
Pentru prejudiciul înregistrat de autoturismul asigurat CASCO la societatea reclamantă, reclamanta a achitat contravaloarea reparațiilor acestuia în sumă de 3.075,00 lei, conform ordinului de plată din data de 11.03.2009 (f. 8).
Potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958, republicat: Prescripția se întrerupe:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel in folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare, chiar daca cererea a fost introdusa la o instanța judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;
c) printr-un act începător de executare.
Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a introdus o cerere de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București împotriva pârâtului . S.A și a intervenient forțat M. A. (pârât în acțiunea de față). Acea cerere de chemare în judecată ar fi întrerupt prescripția dreptului la acțiune dacă ar fi fost admisă. De pe portalul instanțelor de judecată, instanța constată că Judecătoria Sectorului 1 a respins cererea reclamantei ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin urmare, cursul prescripției nu a fost întrerupt conform art. 16 aliniatul ultim din Decretul nr. 167/1958, republicat. Astfel, sunt neîntemeiate susținerile reclamantei că termenul prescripției ar fi fost întrerupt și că ar fi început un nou termen de prescripție de la momentul primirii citației de către pârât în dosarul nr._/299/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.
Instanța reține că la data de 5.07.2012 când a expediat prin poștă reclamanta acțiunea ce face obiectul dosarului de față, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al reclamantei era împlinit. Având în vedere dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, republicat, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta recurentă . GROUP SA, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a Decretului nr. 167/1958 (întemeiat pe art. 304 alin 9 Codul de procedură civilă).
Că instanța de fond prin sentința recurată a respins acțiunea, admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de intimatul pârât prin întâmpinare.
Că, în calitate de asigurător CASCO a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, a chemat în judecată pe numitul M. A. solicitând contravaloarea prejudiciului produs urmare a evenimentului din data de 7.10.2008. Cererea a fost motivată prin faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost implicat într-un accident rutier la acea dată, accident produs din culpa numitului M. A., conducătorul autoturismului B-_ (aparent asigurat RCA la . Reasigurare SA).
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța a reținut în motivarea sentinței atacate faptul că inițial recurenta reclamantă s-a îndreptat cu acțiune în regres împotriva asigurătorului RCA al auto vinovat, respectiv S.C. Generali România Asigurare Reasigurare SA, cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorul 1 București sub nr._/299/2011. Însă, abia la termenul din 8.03.2012, termen la care . Reasigurare SA a depus întâmpinare în dosarul_/299/2011, a luat la cunoștință de faptul că răspunzător de producerea prejudiciului se face numitul M. A., acesta nedeținând o poliță RCA valabilă la data accidentului.
Având in vedere apărările formulate de către . Reasigurare SA, și ținând cont de întâmpinarea depusă în dosarul_/299/2011, de care a luat cunoștință la termenul din 8.03.2012, recurenta reclamantă a formulat acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. în data de 9.07.2012 sub nr._ .
Susține recurenta că instanța de judecată a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune fără a ține cont de înscrisurile care au fost depuse la dosarul cauzei.
În conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Așa cum rezultă din declarația dată de pârât în fața organelor de poliție, cât și din interogarea bazei de date a Centrului de Informare CEDAM, la data producerii accidentului 7.10.2008 autovehiculul cu nr. de înmatriculare B-_ deținea aparent o poliță RCA emisă de . Reasigurare SA, această societate urmând să răspundă pentru prejudiciile cauzate de asiguratul său.
Abia la termenul din 8.03.2012 societatea pârâtă a demonstrat faptul că polița RCA prezentată de M. A. nu era valabilă, aceasta fiind data la care a luat cunoștință de persoana care răspunde pentru prejudiciile cauzate in urma accidentului din data de 7.10.2008. Totodată, persoana răspunzătoare era deja introdusă în cauză în calitate de intervenient forțat.
Arată că în mod eronat instanța a considerat că termenul de prescripție în prezenta cauză începe să curgă de la data efectuării plații despăgubirii, respectiv 11.03.2009.
Având in vedere faptul ca persoana răspunzătoare de prejudiciile cauzate urmare a accidentului a fost identificată la data de 8.03.2012, si respectând dispozițiile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție începea să curgă de la data de 8.03.2012.
Potrivit art. 3 din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani de zile.
Totodată, recurenta reclamantă nu avea cum verifica validitatea poliței de asigurare RCA, având în vedere faptul că șoferul vinovat de producerea accidentului prezentase acea poliță organelor de Politie care au protocolat accidentul din data de 7.10.2008, iar în baza de date a Centrului de Informare CEDAM, administrat de către CSA, autovehiculul respectiv apărea ca fiind asigurat de răspundere civilă la data producerii accidentului la . Reasigurare SA.
Daca s-ar opta pentru interpretarea conform căreia dreptul asigurătorului poate fi exercitat împotriva persoanei responsabile înainte de subrogare, deci înainte de data plății, s-ar încălca dispozițiile art. 1886 Cod civil, care prevăd că nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusa acestui mod de stingere.
De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia 3341/8.07.2003 a statuat faptul că dreptul la acțiunea in regres a asigurătorului contra unui terț, efectuată în temeiul art. 22 din Legea 36/1995 privind asigurările, prin subrogare în drepturile propriului asigurat dezdăunat se prescrie în termenul general de 3 ani, calculat de la data efectuării plății către asigurat.
În drept, a invocat dispozițiile articolelor 304, 304/1 si art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Decretul 167/1958.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Deliberând asupra recursului de față, prin prisma motivelor invocate de reclamantă, tribunalul reține că recursul este ne/fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, la data de 7.10.2008, pârâtul, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare B-_/09.09, proprietatea societății G. Internațional Transport SRL, a produs din culpa sa un accident rutier în urma căruia a fost avariat autoturismul cu numărul de înmatriculare_ proprietatea asiguratului reclamantei, respectiv a . SA. Mai exact, șoferul vinovat de acest accident, nu a respectat distanța regulamentară în trafic acroșând în spate autoturismul asigurat la societatea reclamantă în momentul în care acesta a frânat.
Potrivit poliței prezentate de pârât, autoturismul condus de pârât nu era asigurat RCA la data accidentului, valabilitatea poliței începând abia a doua zi.
Autoturismul avariat cu numărul de înmatriculare_ este proprietatea asiguratului Salvetiu L. C., fiind totodată asigurat facultativ pentru avarii auto CASCO la societatea reclamantă cu polița de asigurare AVA_.
Pentru prejudiciul înregistrat de autoturismul asigurat CASCO la societatea reclamantă, ce rezultă din autorizația de reparații numărul_, din declarațiile șoferilor implicați în accident și din celelalte înscrisuri existente la dosarul de daună întocmit de BCR A. AVA/BH/_/08, reclamanta a achitat asiguratului său CASCO suma de 3075,00 lei, conform Ordinului de plată nr. 405 din data de 11.03.2009 (fila 8 dosar fond).
Reclamanta a expediat acțiunea împotriva pârâtului la data de 5.07.2012, prin poștă.
La această dată, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al reclamantei era împlinit, având în vedere dispozițiile art. 1 și 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prescripția dreptului la acțiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Curtea supremă de Justiție, prin Decizia 3341/8.07.2003, invocată chiar de reclamantă, a reținut că dreptul la acțiunea in regres a asigurătorului contra unui terț, în temeiul art. 22 din Legea 36/1995 privind asigurările, prin subrogare în drepturile propriului asigurat dezdăunat, se prescrie în termenul general de 3 ani, calculat de la data efectuării plății către asigurat.
În speță, această plată s-a efectuat la 11.03.2009, iar reclamanta a expediat acțiunea împotriva pârâtului la data de 5.07.2012, prin poștă, cu depășirea termenului de prescripție extinctivă, ce s-a împlinit la 11.03.2012.
Având în vedere că în mod corect a soluționat instanța de fond, în sensul admiterii, excepția prescripției extinctive ridicate de pârât, în baza art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta recurentă . GROUP SA împotriva sentinței civile nr. 840/2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. A..
Pentru aceste motive.
În numele legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă . GROUP SA împotriva sentinței civile nr. 840/2012 a Judecătoriei S. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâtul intimat M. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.03.2013.
Președinte, A. C. P. președintele secției | Judecător, C. C. | Judecător, D. C. |
Grefier, M. P. |
Redactat/Tehnoredactat DC/9.04.2013/2 exemplare
Judecător fond: I. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1387/2013. Tribunalul ALBA | Obligatia de a face. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
