Pretenţii. Decizia nr. 1195/2013. Tribunalul ALBA

Decizia nr. 1195/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 4950/176/2012

ROMÂNIA

TRIBUNALUL A.

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

DECIZIA NR. 1195/R/2013

Ședința publică de la 10 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: A. C. P. – președintele secției

Judecător: D. C.

Judecător: C. M. C.

Grefier: M. P.

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta recurentă . împotriva sentinței civile nr. 1325/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ..

Obiectul cauzei – pretenții.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.

Față de lipsa părților, instanța lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în cauză la a doua strigare, se constată de asemenea, lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că la dosar reclamanta recurentă . a înregistrat la data de 29 iulie 2013 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 141,50 lei și timbru judiciar în cuantum de 3 lei.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și lasă cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 1325/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanță, la data de 26.07.2012, sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta . ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.400 lei, sumă reprezentând contravaloarea facturii fiscale cu nr. 2008/18.10.2011 în valoare totală de 8.535 lei emisă de pârâtă către reclamant, din care suma de 3.400 lei reprezintă valoare avans achitat de reclamantă A mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că între cele două părți s-au desfășurat relații comerciale constând în livrarea de mărfuri, respectiv mobilă de birou, iar ca urmare a înțelegerii verbale dintre părți pârâta a emis factura fiscală cu nr. 2008/18.10.2011 în valoare totală de 8.535 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor ce urmau să fie livrate către reclamantă care a achitat un avans de 3.400 lei. În urma acestei plăți, pârâta urma să pună la dispoziția reclamantei marfa cumpărată și să o monteze.

Se mai arată că deși s-a achitat prețul pârâta nu mai livrat marfa achitată parțial conform avansului pe care îl probează cu extrasul de cont anexat cererii.

Se precizează că în baza raporturilor comerciale desfășurate de părți a rezultat o creanță certă,. lichidă și exigibilă și că s-au îndeplinit condițiile prev. de art. 720/1 codul de procedură civilă.

În drept s-au invocat disp. art. 1073 și urm Codul civil.

S-a atașat cererii un set de înscrisuri, filele 5-12

Cererea a fost legal timbrată, f. 20,21.

La data de 26.10.2012, reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a solicitat repunerea părților în situația anterioară și anume restituirea avansului operat de 3.400 lei.

Pârâta a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a arătat că în data de 18.11.2011 s-au deplasat pentru măsurători mobilier la sediul reclamantei, s-a convenit asupra comenzii și s-a emis factura în valoare de 8.535 lei, din care s-a plătit un avans de 3400 lei, restul urmând a fi achitat la livrarea comenzii, respectiv în luna februarie 2012. A mai arătat că în luna ianuarie, beneficiarul a adus modificări comenzii, deși părțile au convenit să nu afecteze înțelegerea financiară. În luna februarie, când s-a convenit să se facă livrarea, reclamanta nu a fost de acord să efectueze plata pentru diferență decât la un termen considerat de pârâtă mare și fără garanția unui bilet la ordin sau fila CEC, astfel că au propus livrarea parțială a mărfii echivalentul a ceea ce s-a plătit, lucru neacceptat de reclamantă.

La data de 12.12.2012 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită repunerea în situația anterioară a părților ca efect al plății nedatorate, solicitând reversabilitatea situației comerciale prin restituirea avansului. A mai arătat că acest avans s-a achitat conform înțelegerii consensuale a părților, pârâta nu a pus la dispoziția reclamantei marfa comandată și achitată parțial conform avansului achitat

La data de 15.01.2013 a invocat temeiul de drept al cererii formulate art. 1341-1344 Noul Cod Civil, apreciind că avansul achitat de reclamantă de 3.400 lei reprezintă plată nedatorată și solicită reversabilitatea situației comerciale prin restituirea avansului

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:

Conform art. 1341 NCC: (1) Cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire. (2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a plătit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri. 3) Se prezumă, până la proba contrară, că plata s-a facut cu intenția de a stinge o datorie proprie.

Așadar, plata nedatorată poate fi definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. Cel care a primit plata necuvenită cu bună credință este ținut la restituire numai în măsura în care s-a îmbogățit.

Dacă cel care a primit plata nedatorată nu o restituie de bună voie, atunci creditorul poate recurge la o acțiune în justiție numită în repetițiune.

Pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia debitorul va fi obligat la restituirea către creditor a ceea ce a primit, este necesară îndeplinirea mai multor condiții: În primul rând, existența unei plăți (solutio). Prestatia pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, să fi fost făcută, așadar, cu titlu de plată (solutio), indiferent de obiectul ei: o sumă de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice. În al doilea rând, plata să fi urmarit o datorie inexistentă din punct de vedere juridic în raporturile dintre cei doi. Datoria este inexistentă când ea n-a existat niciodată, când deși a existat, a fost stinsă, când este facută altei persoane decât creditorului. În al treilea rând, plata să se fi făcut din eroare Eroarea priveste doar pe debitor, nu și pe creditor. Eroarea trebuie să fie determinantă, în sensul că în lipsa ei, plata n-ar fi facută.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite aceste condiții întrucât așa cum chiar reclamanta a precizat prin cererea de chemare în judecată și prin precizările de acțiune depuse la dosar, între părți s-au derulat relații comerciale în formă simplificată, înțelegerea verbală a părților fiind concretizată în emiterea facturii fiscale cu nr. 2008/18.10.2011 în valoare totală de 8.535 lei asumată prin semnătură și ștampilare de părți, din care reclamanta a achitat suma de 3.400 lei cu titlu de avans

Raportat la aceasta, instanța de fond a constatat că prestația nu s-a facut cu titlu de plată, ci cu un alt titlu, contract, astfel că obligatia de restituire se va naste pe un alt temei juridic, practic, fiind încheiat un contract valabil între cele două părți,, partea interesată poate pretinde executarea obligației asumate sau rezoluțiunea.

În exercitarea rolului său activ, instanța a citat în mai multe rânduri reclamanta cu mențiunea de a preciza dacă nu înțelege să solicite rezoluțiunea contractului și repunerea părților în situația anterioară prin restituirea avansului achitat, iar prin precizările de acțiune depuse la dosarul cauzei, reclamanta și-a manifestat în mod expres dorința de a solicita repunerea în situația anterioară a părților și restituirea avansului achitat cu titlu de plată nedatorată, motivând nu doar în fapt, dar și în drept cererea de chemare în judecată pe temeiul plății nedatorate.

În acest context, date fiind manifestările de voință ale reclamantei, de principiul disponibilității care guvernează procesul civil și pentru toate considerentele susmenționate, în baza art. 1341-1344, apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile plății nedatorate, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., solicitând modificarea sentinței, având ca temei art. 304 pct. 9 Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului, a arătat că:

În fapt, între cele două părți societăți comerciale, D. D. SRL și ., s-au desfășurat raporturi comeciale constând în livrarea de mărfuri, în speță fiind vorba despre livrarea unei mobile de birou. Ca urmare a încheierii înțelegerii verbale dintre părți, pârâta a emis factura fiscală cu nr 2008/18.10.2011 în valoare de 8.535,00 RON, reprezentând contravaloarea mărfurilor ce urmau să fie livrate către creditoarea D. D. SRL.

Că reclamanta a achitat către debitoare sub formă de avans suma de 3.400 RON, așa cum cutuma impune pentru livrarea unor astfel de mărfuri, și anume operarea livrării unor astfel de mărfuri ce au ca obiect mobila, în consecință plații acestei sume pârâta urmând să pună la dispoziție marfa comandată și să o monteze.

Deși s-a achitat avansul mai sus menționat, conform înțelegerii părților, pârâta a pus reclamantei la dispoziție marfa comandată și achitată parțial conform avansului.

În consecință, raporturilor comerciale desfășurate între părți, respectate de către reclamnata ., însă neonorate de către pârâta ., ne aflăm în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile.

În drept, în primă instanță, și-a întemeiat pretențiile pe articolele 1341-1344 Codul civil ce definesc plata nedatorată, care consideră că sunt în măsură să califice atitudinea de neplată a pârâtului, având în vedere că:

1 - prestația pe care solvensul - creditorul D. A. SRL, a executat-o, are semnificația juridică a unei plați, este operată cu titlul de plată - achitarea unei sume de avans reprezentând contravaloarea facturii fiscale cu nr 2008/18.10.2011 în valoare totală de 8.535,00 RON, avans în consecința căruia pârâta ar fi trebuit să livreze și să monteze mărfurile comandate de către reclamantă

2 - plata a urmărit o datorie inexistentă, dat fiind că mărfurile nu au fost puse la dispoziția pârâtei nici până la momentul actual, în concluzie a fost achitat un debit inexistent dat fiind inexistența contraprestației acestuia

3 - plata a fost operată din eroare, având în vedere că reclamanta a fost indusă în eroare de buna credința a pârâtei de a livra mărfurile comandate de către aceasta

În consecință, afirmă reclamanta că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile legale privind raționamentul plății nedatorate pe care și-a întemeiat cererea.

Mai susține recurenta, în ceea ce privește art 304 pct 5 Codul de procedură civilă, pe care de asemenea îl invocă, încălcarea formelor de procedură prevăzute, sub sancțiunea nulității de art 105 alin 2, pentru că deși prima instanța face referire în motivarea sentinței la faptul ca pârâta a depus prin serviciul registratură întampinare la dosarul cauzei, arătând motivele pe care își constituie apărarea, această întâmpinare nu i-a parvenit, astfel încâ nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință motivele apărării invocate, deși a solicitat pe tot parcursul judecății aplicarea art 242 alin. 2 C.. Cu privire la această întâmpinare, pârâta invoca faptul că (așa cum instanța specifică în motivarea sentinței) înțelegerea inițială dintre părți a suferit modificări pe parcurs, de aceea marfa nu a fost livrată, argumente pe care de altfel pârâta nu le-a susținut probator.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Deliberând asupra recursului de față, prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar și a dispozițiilor art. 304/1 Codul de procedură civilă, tribunalul reține că recursul este ne/fondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând, reclamanta susține în recurs că prima instanță a interpretat eronat dispozițiile legale privind raționamentul plății nedatorate pe care și-a întemeiat reclamanta cererea.

Această susținere este greșită.

În mod corect a apreciat judecătoria că plata nedatorată poate fi definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligații la care nu era ținută și pe care a făcut-o fără intenția de a plăti datoria altuia. Cel care a primit plata necuvenită cu bună credință este ținut la restituire numai în măsura în care s-a îmbogățit. Dacă cel care a primit plata nedatorată nu o restituie de bună voie, atunci creditorul poate recurge la o acțiune în justiție numită în repetițiune.

Dar, pentru a se naște raportul juridic în temeiul căruia debitorul va fi obligat la restituirea către creditor a ceea ce a primit, este necesară îndeplinirea a trei condiții, iar niciuna dintr aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță.

În primul rând, existența unei plăți (solutio). Prestația pe care solvensul a executat-o trebuie să fi avut semnificația operației juridice a unei plăți, să fi fost făcută, așadar, cu titlu de plată (solutio), indiferent de obiectul ei: o sumă de bani, un bun individual determinat sau un bun determinat prin caractere generice. În al doilea rând, plata să fi urmarit o datorie inexistentă din punct de vedere juridic în raporturile dintre cei doi. Datoria este inexistentă când ea n-a existat niciodată, când deși a existat, a fost stinsă, când este facută altei persoane decât creditorului. În al treilea rând, plata să se fi făcut din eroare. Eroarea prive.te doar pe debitor, nu și pe creditor. Eroarea trebuie să fie determinantă, în sensul că în lipsa ei, plata n-ar fi facută.

Chiar reclamanta a precizat prin cererea de chemare în judecată și prin precizările de acțiune depuse la dosar, că între părți s-au derulat relații comerciale, înțelegerea verbală a părților fiind concretizată în emiterea facturii fiscale cu nr. 2008/18.10.2011 în valoare totală de 8.535 lei asumată prin semnătură și ștampilare de părți, din care reclamanta a achitat suma de 3.400 lei cu titlu de avans

Deci, prestația nu s-a facut cu titlu de plată, ci cu un alt titlu, contract, astfel că obligatia de restituire se naște pe un alt temei juridic, practic, fiind încheiat un contract valabil între cele două părți, partea interesată poate pretinde executarea obligației asumate sau rezoluțiunea.

Recurenta a invocat ca al doilea motiv de recurs art 304 pct 5 Codul de procedură civilă, ce privește încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art 105 alin 2, pentru că deși prima instanța face referire în motivarea sentinței la faptul ca pârâta a depus prin serviciul registratură întampinare la dosarul cauzei, arătând motivele pe care își constituie apărarea, această întâmpinare nu i-a parvenit, astfel încâ nu a avut posibilitatea de a lua la cunoștință motivele apărării invocate.

Și acest motiv de recurs este nefondat.

Astfel, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, însă după depunerea acesteia, reclamanta și-a modificat de două ori cererea, cu privire la temeiurile de fapt și drept ale cererii sale.

La data de 12.12.2012 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a arătat că solicită repunerea în situația anterioară a părților ca efect al plății nedatorate, solicitând reversabilitatea situației comerciale prin restituirea avansului.

Iar la data de 15.01.2013 a invocat temeiul de drept al cererii formulate art. 1341-1344 Noul Cod civil, apreciind că avansul achitat de reclamantă de 3.400 lei reprezintă plată nedatorată și solicită reversabilitatea situației comerciale prin restituirea avansului

Judecătoria s-a pronunțat asupra acțiunii reclamantei astfel modificate, așadar pârâta nu a depus întâmpinare relativ la cererea modificată, așa că reclamanta nu a suferit nici o vătămare prin aceea că nu i s-a comunicat întâmpinarea.

Având în vedere acestea, în baza art. 312 alin. 1 Codul de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta recurentă . împotriva sentinței civile nr. 1325/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._ .

Pentru aceste motive.

În numele legii,

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta recurentă . împotriva sentinței civile nr. 1325/2013 a Judecătoriei Alba Iulia pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.10.2013.

Președinte,

A. C. P. președintele secției

Judecător,

D. C.

Judecător,

C. M. C.

Grefier,

M. P.

Redactat/Tehnoredactat DC/2 exemplare/30.12.2013

Judecător fond: D. E. P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 1195/2013. Tribunalul ALBA