Pretenţii. Decizia nr. 1429/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1429/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 7062/176/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA Nr. 1429/R/2013
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător B. A. A.
Judecător C. C.
Grefier G. M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul M. J. J. FERNANDO împotriva sentinței civile nr. 848/2013 pronunțată de Judecătoria Aiud în dosar nr._ în contradictoriu cu S.C. B. C. S.R.L. F. S.C. A & M GROUP S.R.L. OCNA M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de amânare inițială a pronunțării din data de 07.11.2013, când instanța din timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 13.11.2013 și apoi la data de 20.11.2013, încheieri care fac parte integrantă de prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea civilă înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar civil nr._, declinată prin sentința civilă nr.614/2013 și reînregistrată la Judecătoria Aiud la data de 21.02.2013 sub același nr. de dosar, reclamantul M. J. J. - Fernando a solicitat în contradictoriu cu pârâta . Ocna M., ca pe calea hotărârii judecătorești să se dispună:
-să fie obligată pârâta la plata sumei de_ EURO reprezentând credit nerambursat la scadență conform contractului de creditare nr.10 din data de 10.09.2008 prin ordinul de plată din 19.096.2008.
- despăgubiri civile reprezentate de dobânda legală, calculată de la data scadenței și până la plata efectivă a debitului datorat.
- la plata cheltuielilor de judecată aferente, constând în taxa de timbru și onorariu avocat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1073 C.civ., art.379 alin.3 și 4 C.pr.civ., art.112 și urm. C.pr.civ. și art.274 C.pr.civ.
În dovedirea cererii legal timbrată s-au anexat cererii de chemare în judecată de către reclamant înscrisurile de care înțelege să se prevaleze în susținerea acțiunii (fl.7-16 din dosar nr._ a Judecătoriei Alba Iulia).
Prin întâmpinarea depusă la fila 28 din dosar nr._ a Judecătoriei Alba Iulia pârâta . prin care solicită suspendarea judecării cauzei în cazul în care reclamanta nu precizează pretențiile pentru capătul 2 de cerere așa cum i-a fost solicitat de instanță prin citație;
- declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Aiud, ca fiind instanța competentă din punct de vedere teritorial față de sediul societății pârâte;
- prematuritatea formulării acțiunii față de dispozițiile art.720 ind.1 C.pr.civ., referitor la lipsa convocării la conciliere.;
- constatarea tardivității acțiunii formulate;
Pe fond consideră că nu s-a făcut dovada existenței împrumutului către societatea pârâtă și a intrării acestui împrumut în contul societății pârâte.
Cu cheltuieli de judecată.
La fila 7 a dosarului reclamantul a depus precizări la întâmpinare și excepțiile formulate de pârâtă.
La pretențiile din capătul 2 de cerere arată că au renunțat, astfel cum au precizat și în cererea trimisă Judecătoriei A., împreună cu taxa de timbru în valoare de 7980,27 ron și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Prin sentința civilă nr. 848/2013 a Judecătoriei Aiud, a fost respinsă excepția prescripției.
Pe de altă parte, a fost admisă excepția prematurității introducerii acțiunii, fiind respinsă acțiunea civilă formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut:
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantului invocată de catre parată, instanta a apreciat ca dreptul la actiune al titularului cererii curge de la data scadenței plății, respectiv10.09.2009.
Având în vedere cererea de ordonanță de plată introdusă de reclamant, soluționată prin sentința civilă nr.3041/24.07.2012 a Judecătoriei Alba Iulia, care are ca efect întreruperea termenului de prescripție, actiunea reclamantului fiind promovata in interiorul termenului general de presciptie, in temeiul art. temeiul art.137 alin.1 c.p.c raportat la art.3 din D.167/1958, instanta a apreciat neîntemeiată exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată, instanța a reținut că potrivit art.109 alin.2 Cod proc.civila, "În cazurile anume prevazute de lege, sesizarea instantei competente se poate face numai dupa îndeplinirea unei proceduri prealabile, în conditiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecata:"
În materie comerciala, potrivit art.720 ind.1 alin.1 Cod procedura civila, cuprins în Cap.XIV "Dispozitii privind solutionarea litigiilor în materie comerciala", "În procesele si cererile în materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecata, reclamantul va încerca solutionarea litigiului prin conciliere directa cu cealalta parte".
În acest scop, reclamantul va convoca partea adversa, comunicându-i în scris pretentiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijina acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnatura de primire.
Data convocarii la conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin.2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu aratarea pretentiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecarei parti.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocarii prevazute de alin.2, dovada ca de la data primirii acestei convocari au trecut 30 de zile se anexeaza la cererea de chemare în judecata.
Importanta concilierii directe si, implicit, obligativitatea acesteia decurg si din scopul acestei proceduri si anume în cererea de a solutiona pe cale amiabila litigiul si, totodata, de a preveni introducerea unor cereri intempestive, care sa puna în dificultate cealalta parte.
De aceea, procedura concilierii directe trebuie sa întruneasca conditiile exprese ale art.720 ind.1 alin.2 si urm. Cod proc.civila, prevazute tocmai în scopul de a nu transforma aceasta procedura într-o simpla formalitate si de a face sa reprezinte o veritabila încercare de solutionare amiabila a litigiului.
În speta, s-a apreciat de instanța de fond că aceste conditii nu sunt îndeplinite, motiv pentru care, a admis exceptia prematuritatii si, pe cale de consecinta, s-a respins cererea formulata de reclamant, ca fiind prematur formulata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, dat fiind că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
În motivare, se arată că având in vedere considerentele hotărârii recurate (pag.2) este de observat că hotărârea instanței de fond nu se circumscrie exigențelor art 261 pct. 5 C. proc. civ..
Potrivit art.304 pct. 7 raportat la art.261 pct.1 Cod procedura civila, exigenta motivării impune prezentarea coerenta si efectiva a examenului critic al magistratului de natura sa susțină rezultatul deliberării, dar si concordanta argumentelor cu aspectele deduse in judecata de către parte.
Motivarea este de esența hotărârilor și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. În hotărâre trebuie să fie arătate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care au fost înlăturate cererile părților (art.261 al.l pct.5 Cod proc.civ.). În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost ele soluționate.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond si-a incalcat obligația de a-și motiva hotărârea, obligație pe care art. 6 § 1 din Convenție o impune instanțelor.
Maniera extrem de succinta in care se exprima considerentele soluției face hotărârea data criticabila din perspectiva legalității, in măsura in care nu creează transparenta asupra silogismului judiciar care explica si justifica dispozitivul si nu arata, la situația concreta supusa judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Judecătorul fondului soluționează cererea pe cale de excepție fara a indica in concret motivul pentru care a apreciat ca reclamantul nu a parcurs procedura prealabila a concilierii directe, prevăzuta de art.720 ind.1 C.pr. civ.
Astfel, in analiza excepției prematuritatii instanța de fond nu face altceva decât sa citeze prevederile art.720 ind.1 C.pr. civ.
Nemotivarea hotărârii atacate rezulta din faptul ca judecătorul fondului si-a argumentat soluția in patru rânduri, in care a formulat concluzii cu caracter generic, respectiv a reținut ca procedura concilierii directe trebuie sa îndeplinească condițiile exprese ale art. 720 ind.1 C.pr. civ., condiții care nu sunt îndeplinite in prezenta speța.
Prima instanța nu a indicat probele care au creat instanței convingerea ca se impune admiterea excepției prematuritatii, neindicand motivele pentru care a considerat ca dovada parcurgerii procedurii concilierii directe, depusa de subsemnat la dosarul cauzei, nu indeplineste cerințele art. 720 ind.1 C.pr. civ.
F. de cele menționate mai sus, in condițiile in care, cauza nu a fost soluționata in mod real, potrivit garanțiilor conținute de art. 6 din CEDO, concretizate in exprimarea de către magistrat a tuturor argumentelor decizorii, si răspunsul sau la apărările si argumentele principale ale părtilor, precum, potrivit art. 312 alin. 3 si 5 Cod procedura civila/se impune casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei la prima instanța in vederea soluționării sale.
In mod greșit instant de fond a admis excepția prematuritatii acțiunii fata de neparcurgerea de către reclamant a procedurii concilierii prealabile prevăzuta de art. 720 ind.1 C.pr. civ.
Potrivit art. 720 ind.1 C. proc. civilă in procesele si cererile in materie comerciala evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare in judecata, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directa cu cealaltă parte. In acest scop, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Așadar, în aceasta materie, legiuitorul a condiționat promovarea cererii de chemare în judecata de parcurgerea unei proceduri prealabile, procedura prealabila care asa cum a afirmat si in cuprinsul cerererii de chemare in judecata si in cuprinsul precizărilor depuse pentru termenul de judecata din data de 03.05.2013 a fost parcursa in cauza, existand de altfel la dosar inscrisul doveditor in acest sens.
De altfel, instanța de fond face referire la acest inscris in considerentele hotărârii atacate, insa apreciază ca dovada convocării la conciliere directa nu reprezintă o veritabila încercare de soluționare amiabila a litigiului.
În scopul arătat la alin. 1 art. 720 ind.1 C.pr. civ, reclamantul va convoca partea adversa, comunicându-i în scris pretențiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigura transmiterea textului actului si confirmarea primirii acestuia.
Convocarea se poate face si prin înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire. Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului si a punctului de vedere al fiecărei parti. înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada ca de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecata.
Analizând convocarea la conciliere trimisa de reclamant către societatea debitoare prin prisma condițiilor mai sus enunțate, rezulta fara nici un dubiu ca instanța a apreciat greșit ca aceasta nu reprezintă o veritabila incercare de soluționare amiabila a litigiului.
Astfel, au fost comunicate pârtii adverse, în scris, pretențiile reclamantului (suma de 84.968 Euro) si temeiul lor legal (restituire imprumut contract de împrumut din data de 10.09.2008), precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea (au fost anexate contractul de imprumut din data de 10.09.2008 precum si ordinal de plata in favoarea . SRL, actuala .), iar convocarea a fost efectuata prin scrisoare recomandata cu dovada de primire.
Conform confirmării de primire depusa la dosar somația a fost returnata având in vedere ca a expirat termenul de păstrarea la Oficiul Postal.
Sediul este un element de identificare al societății și, câtă vreme nu sunt efectuate mențiunile corespunzătoare cu privire la schimbarea acestuia, sediul rămâne cel înscris în registrul comerțului, întrucât toate mențiunile se realizează pentru opozabilitate.
Reclamantul a respectat dispozițiile art. 87 pct2 Cod proc.civ.. care reprezintă norma generala în materie de citare si comunicare acte de procedura, si care prevede ca persoanele juridice de drept privat sunt citate, prin reprezentanții lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, dupa caz, al reprezentantei. Adresa folosită la trimiterea convocării la concilierea directa este sediul social al societății, astfel cum apare acesta înregistrat la Oficiul Național al Registrului Comerțului, fiind depus la dosar extras de informare emis de ONRC.
În ce privește data convocării pentru conciliere aceasta a fost fixata la 05.04.2012 fiind respectat termenul de minim 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Convocarea la conciliere a fost expediata la data de 23.02.2012 fiind avizata pentru inapoiere la data de 09.03.2013, motivat de faptul ca a expirat termenul de păstrare.
Refuzul debitoarei de a se prezenta la oficiul postal in vederea ridicării scrisorii recomandate nu echivalează cu neindeplinirea de către reclamant a obligației instituite prin art. 720 ind.1 C.pr. civ.,
În plus, a fost complinită si condiția ca in cazul in care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, de la data primirii acestei convocări sa fi trecut 30 de zile. Asa cum a arătat mai sus, convocarea la conciliere a fost inapoiata reclamantului la data de 09.03.2013 iar prezenta acțiune a fost înregistrata pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 26.10.2012.
Mai mult decât atat, anterior introducerii prezentei acțiuni, reclamantul a investit Judecătoria A. I. cu doua acțiunii ce au avut ca obiect somație de plata, care potrivit doctrine si jurisprudentei sunt asimilate concilierii directe,
Prima somație de plata, ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost respinsa motivat de faptul ca pretențiile reclamantului nu se circumscriu domeniului de aplicare stabilit pentru somații de plata prin art.1 alin. 1 din O.G. 5/2001.
Cea de-a doua somație de plata, ce a făcut obiectul dosarului nr._ a fost respinsa ca urmare a admiterii excepției de netimbrare a acțiunii.
Practica judiciară, opiniile doctrinare și, de curând, anumite prevederi exprese ale legii au reglementat cadrul în care anumite acte sau acțiuni anterioare ale reclamantului pot fi asimilate concilierii directe, astfel încât dacă sunt realizate anterior deschiderii acțiunii în instanță nu mai este necesară o convocare expresă la conciliere directă. Prin urmare, printr-o decizie a înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat faptul că, dacă anterior deschiderii acțiunii comerciale în instanță, reclamantul a mai inițiat o încercare de obținere a titlului executor în baza dispozițiilor speciale ce reglementează ordonanța de plată sau somația de plată, pentru aceleași sume, nu mai este necesară parcurgerea etapei prealabile a convocării la conciliere directă.
Nu in ultimul rand, nerespectarea unora din prevederile art.720 ind.1 din codul de procedură civilă nu atrage în mod automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
De necontestat, dispozițiile art. 720 ind.1 alin. 1 Cod procedură civilă privind efectuarea concilierii prealabile, în litigii comerciale evaluabile în bani, sunt obligatorii.
În schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în articolul menționat, începând cu alineatul 2, dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedește o vătămare, ceea ce, in prezenta speța nu s-a realizat.
In drept: dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1, art. 304 pct. 7 raportat la art. 261 pct. l, art. 312 C.pr.civilă.
Probe: înscrisuri
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanta recurentă și din oficiu conform disp. art. 3041 din Codul de procedură civilă tribunalul constată că acesta este fondat pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse.
Este adevărat că potrivit disp. art. 7201 alin. 1 din codul de procedură civilă: în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul are obligația de a încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte .
Reclamantul a făcut dovada că a notificat pârâta înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, în vederea achitării sumelor ce fac obiectul prezentului dosar, în baza contractului de împrumut din data de 10.09.2008, depunând în acest sens invitația la conciliere directă (fila 17-18) și dovada comunicării acesteia cu confirmare de primire (fila -19), neputând fi imputabil reclamantului faptul că pârâta nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea scrisorii recomandate.
Rațiunea instituirii procedurii concilierii directe rezidă în necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a se simplifica procedura de soluționare a cauzelor având ca obiect pretenții de natură bănească, ce se pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinței părților față de soluționarea litigiilor pe cale judecătorească.
Faptul că nu s-a reușit efectiv realizarea unei concilieri în sensul că părțile nu s-au întâlnit și nu au ajuns la o înțelegere, este lipsit de relevanță, întrucât prin disp. art. 7201 alin. 1 din codul de procedură civilă nu se stabilește în sarcina reclamantului obligația de a soluționa litigiul pe cale amiabilă ci doar de a încerca aceasta.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 348/26.01.2005 a statuat că: prevederile privind efectuarea concilierii prealabile sunt obligatorii, însă termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate de art. 7201 alin. 2 și nu reprezintă condiții cerute imperios de lege. Nerespectarea prevederilor art. 7201 referitoare la aceste aspecte atrage nulitatea concilierii numai dacă partea face dovada unei vătămări.
Or, pârâta nu a făcut dovada vătămării suferite și care nu ar putea fi înlăturată altfel decât printr-o notificare cu menționarea expresă a tuturor elementelor prevăzute de textul de lege anterior menționat.
Mai mult, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de fond, pârâta și-a exprimat refuzul categoric de a achita orice sumă reclamantei, susținând pe de o parte că debitul prescris, iar pe de altă parte, că nu s-a făcut dovada existenței împrumutului.
Procedura concilierii directe nu reprezintă un scop în sine, rolul acesteia fiind de a încunoștința pârâtul cu privire la pretențiile reclamantului și de a-i da posibilitatea să își îndeplinească de bună voie obligațiile pentru a evita ajungerea în fața instanței de judecată și efectuarea unor cheltuieli suplimentare ca urmare a acționării sale în instanță.
În speță acest scop a fost atins deoarece, din notificarea trimisă de reclamant, pârâta ar fi putut lua efectiv cunoștință de pretențiile acestuia, în măsura în care și-ar fi ridicat corespondența.
Atâta timp cât prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii acțiunii, invocând apărări de fond, exprimându-și refuzul categoric de a achita reclamantului vreo sumă de bani în legătură cu pretențiile formulate, o altă notificare a pârâtei în acest sens, chiar cu respectarea tuturor condițiilor prevăzute de art. 7201 alin. 2 din codul de procedură civilă, ar fi fost lipsită de orice utilitate practică, întrucât răspunsul pârâtei era fără îndoială același.
Punerea reclamantului în situația de a adresa pârâtei o altă convocare la conciliere cu privire la aceleași pretenții, ar fi nu numai o sarcină inutilă dar și mult prea împovărătoare, fiind de natură să aducă atingere în mod grav, dreptului acestuia la un proces echitabil și chiar dreptului de acces la justiție.
În plus, nu poate fi ignorat faptul că anterior intentării acțiunii de drept comun, reclamantul a demarat și procedura somației de plată conform OG 5/2001, or practica judiciară este consecventă în a considera că această procedură sumară ține loc de procedură prealabilă, câtă vreme pârâta a lut cunoștință de pretențiile reclamantului.
În aceste condiții, în mod greșit a considerat prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe cu pârâta și a admis excepția prematurității.
Având în vedere considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.312 alin.5 Cod procedură civilă prezentul recurs va fi admis, sentința atacată va fi casată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în vederea evocării fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M. J. J., împotriva sentinței civile nr.848/2013 a Judecătoriei Aiud și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
Președinte, M. P. | Judecător, B. A. A. | Judecător, C. C. |
Grefier, G. M. P. |
Red./Tehnored.P.M.
26.11.2013/2ex.
Jud.fond-L.M.C.
| ← Actiune în daune contractuale. Sentința nr. 33/2013.... | Pretenţii. Decizia nr. 602/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
