Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 3102/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ_ /2013
Ședința publică de la 11 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. M. C.
Grefier: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei de litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta C. D. –M. și pe pârâții . și A. P. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
La data de 11.10.2013 reclamanta a depus la dosar note de ședință.
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.10.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.10.2013 când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi, încheiere ce fac parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta C. D. M., în contradictoriu cu pârâtele ..A și A. P. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea paratelor la plata sumei de 350.000 euro cu titlu de daune materiale si a sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale, in favoarea reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
În fapt, a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 99/20.05.2005 incheiat cu S.C. EURIALINVEST S.A., numitul C. G. a achiziționat autoturismul marca P., având următoarea configurație: Model: P. 206XDESIGN Caroserie: Berlina 5 usi Motorizare: 1.4 HDI/70 CP, culoare: Gris Iceland, echipamente opționale: vopsea metalizata, ABS, aer condiționat, airbag-uri laterale + airbag cortina + airbag pasager, jante aliaj 14.
In data de 19.05.2010, autoturismul marca P. 206xDesign, cu număr de inmatriculare România -_ condus de către numitul C. G., a fost implicat . pe DN 74 A, in apropierea localității Câmpeni, județul A., România, șoferul autoturismului decedând in urma coliziunii cu autoutilitara_ .
In mașina s-a aflat pe scaunul din dreapta fata, soția conducătorului auto, respectiv numita C. D. M., care nu a suferit leziuni majore -airbag-urile pe partea acesteia funcționând.
Pe partea șoferului insa airbag-ul nu a fost funcțional lipsind orice forma de protecție a acestuia considerent care a determinat producerea rezultatului letal.
Apreciază ca in cauza dedusa judecații sunt intrunite condițiile legale privind antrenarea răspunderii contractuale fata de parata de ordin 1.
Răspunderea civila contractuala reprezintă o aplicație particulara a principiului răspunderii civile, in cazurile in care paguba este consecința incalcarii obligațiilor contractuale.
Având in vedere forța obligatorie a contractelor, „puterea de lege" a acestora intre parti, articolul 1073 cod civil stabilește „creditorul are dreptul de a dobândi indeplinirea exacta a obligației si in caz contrar are dreptul la dezdaunare."
Răspunderea contractuala este acea forma a răspunderii civile care poate fi definita ca fiind obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare sau cu intarziere a indatoririlor valabil născute dintr-un contract. Prin neexecutarea de către parata de ordin 1 a obligației cuprinse la art. 4 din contractul nr. 99 incheiat la data de 20.06.2005, intitulat „Condiții de calitate, garantie,service, piese de schimb", reclamanta a incercat un prejudiciu atat de ordin moral cat si material. La articolul indicat, parata de ordin 1 stipulează ca „vânzătorul garantează faptul ca autovehiculul descris in cadrul art. l al prezentului contract corespunde standardelor de calitate si normelor de poluare in vigoare la data semnării prezentului contract."
Pentru a fi in prezenta răspunderii contractuale se cere întrunirea cumulativa a următoarelor condiții: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si culpa debitorului.
In cauza dedusa judecații, fapta ilicita consta in executarea necorespunzatoare a obligației de asigurare a standardelor de calitate, astfel cum s-a prevăzut in cuprinsul contractului.
In urma accidentului rutier in care a fost implicat autoturismul ce a format obiectul contractului de vânzare cumpărare, a reieșit faptul ca acesta nu corespundea din punct de vedere calitativ cu standardele prevăzute in contract.
Astfel, desi s-a achiziționat un autoturism care era dotat cu echipamente opționale :airbag-uri laterale, airbag Cortina si airbag pasager, acestea nu au funcționat, conducând la decesul conducătorului auto, respectiv a soțului reclamantei.
In acest context si având in vedere obligația de garantare a standardelor de calitate, expres asumata prin semnarea contractului de către parata de ordin 1, apreciază ca suntem in prezenta unei executări necorespunzatoare si implicit in situația unei răspunderi civile contractuale.
La momentul producerii accidentului rutier, in mașina se aflau conducătorul auto si reclamanta, pe scaunul pasagerului din dreapta. Aceasta nu a suferit nici o leziune majora in urma impactului intrucat airbagurile laterale si cele cortina situate in partea dreapta a autoturismului s-au deschis. In schimb cele situate pe partea stânga, respectiv cele destinate sa asigure protecție conducătorului auto nu au funcționat.
Concluziile raportului de constatare medico-legala indica o moarte violenta a conducătorului auto, datorata hemoragiei si dilacerara cerebrale, consecutive unui traumatism cranio-vertebral cu fractură de baza de craniu si . primei vertebre cervicale. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce prin lovire de corpuri contondente si comprimare intre corpuri contondente din interiorul unui autovehicul, in condițiile unui accident rutier.
In considerarea faptului ca la momentul impactului, airbag-ul care asigura sistemul de protecție al șoferului, nu s-a deschis, la data de 27 august 2010 s-a procedat la efectuarea diagnozei airbag-urilor autoturismului P. 206, cu număr de înmatriculare_ si cu număr de identificare VF32AA8HZF44739287.
Diagnoza a fost realizata prin verificarea datelor din computerul de bord, de catre inginer Voda M. M., expert auto, posesor al Legitimației de Expert Tehnic nr. 2335-7228, eliberat de Ministerul Justiției la data de 01.08.2000 si inginer H. C., Director General al S.C. ELECTRO SERVÍS S.R.L., asistând si numita C. D. M., in calitate de solicitant si B. F., in calitate de martor asistent. La diagnoza au fost de asemenea invitați si reprezentanții S.C. E. I. S.A., care insa nu au dat curs invitației.
Verificarea s-a efectuat dupa un control al părtilor pe care s-a putut diagnostica modul cum au reacționat sistemele de protecție a airbag-urilor autoturismului la coliziunea cu autoutilitara cu număr de inmatriculare_ . Autoturismul era echipat cu airbag șofer si airbag-uri laterale + airbag-uri cortina + airbag pasager, conform anexei I de la contractul de vânzare cumpărare nr. 99/20.06.2005.
S-a constatat ca in urma coliziunii s-a declanșat airbag lateral dreapta si airbag cortina dreapta.
In afara probelor vizuale privind modul cum a reacționat la coliziune sistemul de airbag-uri, a fost executata diagnoza din computerul de bord al autoturismului in urma căreia a rezultat fisa de diagnoza anexata prezentei. Menționează ca fisa precizează ca a fost detectat un impact in partea din spate. Se mai menționează ca in urma accidentului au rezultat deformări ale caroseriei care denota ca autoturismul, in momentul coliziunii, efectua o rotație si o deplasare in direcția de mers.
In cauza s-a efectuat un raport de expertiza tehnica extrajudiciara de către expert Voda M. M. care a stabilit ca nefunctionalitatea airbag-ului destinat protecției șoferului a provocat decesul conducătorului autoturismului.
De asemenea, la capitolul F - pagina 5 din acest raport de expertiza extrajudiciara se menționează următoarele poziția avuta in acel moment de către conducătorul auto, corpurile contondente ce se aflau la mișcarea laterala a capului erau doar cele din partea stânga a autoturismului, adică stâlpul mijlociu dintre cele doua usi si usa fata cu geamul usii. Pe stâlpul mijlociu se afla fixat si corpul contondent - sistemul de fixare a centurii de siguranta. Acest traumatism de comprimare sau plaga contuza dispusa oblic puteau fi produse doar de către stâlpul mijlociu dintre cele doua usi sau de sistemul de fixare a centurilor."
Airbag-ul este conceput pentru a se intercala . severa, intre pasager si eventualul corp tare, de care urmează sa se lovească pasagerul din vehicul
In vederea funcționarii sistemului de protecție cu airbag-uri, este necesar sa existe un senzor ce trebuie sa se sesizeze la o decelerare rapida, o reducere a vitezei . scurt, ce este proiectat sa trimită un semnal la computerul mașinii ce declanșează airbag-ul. Acesta este declanșat in 0,04 secunde de la impact( de cinci ori mai repede decât timpul de care are nevoie ochiul pentru a clipi, respectiv 0,2 secunde). Prin declanșarea airbag-ului, victima este protejata de lovirea de părțile laterlale ale autoturismului.
In cauza dedusa judecații, aceasta lovire de partea laterala a autoturismului a provocat decesul conducătorului auto.
Existenta airbagului deschis, intercalandu-se intre șofer si părțile laterale ale autoturismului ar fi condus la salvarea vieții conducătorului auto.
Airbag-ul cortina a fost montat pentru a proteja capul impotriva unui impact cu geamul lateral. Airbag-urile se declanșează la comanda senzorilor de decelare.
Decelarea trebuie definita in raport cu legile fizicii care menționează ca asupra obiectelor in mișcare acționează forța de inerție, care in lipsa altor forte care sa acționeze asupra obiectelor respective, conduce la continuarea mișcării acestora, cu aceeași viteza si in aceeași direcție. In acest context, daca obiectele nu sunt reținute prin diferite metode, acestea vor continua sa se miște cu viteza cu care rula mașina in momentul impactului, cu toate ca autovehiculul s-a oprit brusc.
In cauza dedusa judecații, senzorul a dat semnalul la computer, având in vedere existenta unei opriri bruște, iar acesta a determinat deschiderea airbag-urilor pasagerului dreapta fata, dar computerul nu a dat comanda si de deschidere a celor montate pentru siguranța de la conducătorului auto.
Astfel, prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara s-a concluzionat ca desi computerul airbagurilor era in stare de funcționare, acesta nu a fost programat corespunzător pentru a determina declanșarea airbagurilor poziționate in partea stânga fata a autovehiculului.
Cu toate ca airbag-urile laterale, airbag-urile Cortina si airbag-urile pasager au constituit echipamente opționale la semnarea contractului de vânzare cumpărare incheiat cu parata de ordin 1, destinate sa asigure tocmai o mai mare siguranța pasagerilor aflați in autovehicul, aceasta nu a respectat obligația de asigurare a standardelor de calitate a produsului.
Prin fapta ilicita săvârșita de către societatea ..A, reclamanta a suferit prejudicii atat de natura morala, cat si de ordin material.
Prejudiciul consta in consecințele dăunătoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala ale neexecutarii, executării necorespunzatoare sau cu intarziere a obligațiilor asumate contractual.
In urma evenimentului rutier, aceasta si-a pierdut soțul, iar ulterior a aflat ca la data producerii accidentului rutier era insarcinata minora C. N. I. fiind născuta la data de 15.12.2010.
Decesul conducătorului auto a survenit . care familia trebuia sa onoreze din punct de vedere financiar numeroase obligații in considerarea contractelor de credite sus menționate.
La momentul impactului, numitul C. G. profesa in calitate de medic, având un venit net lunar in suma de 3500 lei. De asemenea, avea angajat in numele cabinetului un credit in derulare in cuantum de 32.000 Euro si un alt credit in calitate de persoana fizica in cuantum de 7.000 Euro. Lipsa venitului lunar constant al soțului petentei a provocat un dezechilibru financiar major in persoana acesteia, fiind nevoita sa plătească singura, in continuare ratele de credit si sa asigure totodată creșterea si intretinerea minorei. Având in vedere venitul net lunar realizat de către soțul petentei, vârsta acestuia la momentul producerii tragicului eveniment, cheltuielile pe care petenta le va avea de susținut in calitate de părinte singur, cu creșterea si educarea fiicei sale, apreciem cuantumul daunelor materiale la suma de 350.000 Euro.
Raportat la trauma incercata de către reclamanta datorata decesului prematur, in condiții tragice si sub privirile acesteia, ale soțului sau ,durerea pe care aceasta o resimte cauzata de creșterea si dezvoltarea fiicei sale fara prezenta si modelul in viata al unui tata, in con siderarea a tot ceea ce presupune un profund disconfort psihic datorat dispariției premature a celui care era sot si, respectiv viitor tata, apreciem ca justificata acordarea daunelor morale ale căror cuantum este apreciat la suma de 100.000 Euro.
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita săvârșita de către parata de ordin 1 si prejudiciul suferit de către reclamanta se prezuma, conform dispozițiilor art. 1082 Cod Civil.
Pagubele suferite de către reclamanta sunt consecința directa a executării necorespunzatoare a obligațiilor de asigurare a standardelor de calitate a autovehicului de către parata de ordin 1.
In ceea ce privește culpa, apreciem ca aceasta se prezuma având in vedere caracterul obligației de rezultat al garanției asumate de către parata de ordin 1.
Răspunderea paratei de ordin 1 este antrenata si in temeiul dispozițiilor Ordonanța Guvernului nr.21/1992 care prevede in mod expres la art. 7 obligația atat a producătorului cat si distribuitorului dea pune pe piața numai produse sigure, testate si respectiv certificate.
Acest act normativ definește noțiunea de consumator ca fiind orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituie in asociații, care acționează in scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale.
Produsul sigur este definit la punctul 9 de la art. 2 ca fiind cel care folosit in condiții normale sau previzibile, nu prezintă riscuri sau care prezintă riscuri minime, tinand seama de intrebuintarea acestuia; riscul se considera acceptabil si compatibil cu un grad inalt de protecție pentru siguranța si sănătatea consumatorului, in funcție de următoarele aspecte:
- caracteristicile produsului, ale ambalării si ale instrucțiunilor de montaj si intretinere;
- efectul asupra altor produse, impreuna cu care acesta poate fi folosit;
- modul de prezentare a produsului, etichetarea, instrucțiunile de folosire si orice alte indicații si informații furnizate de producător;
- categoria de consumatori expusa riscului prin folosirea produsului.
Noțiunea de paguba este definita ca fiind prejudiciul creat consumatorului prin utilizarea unui produs periculos sau a unui produs cu defecte, precum si cel creat de servicii necorespunzatoare furnizate de prestator. Prejudiciul poate fi material, vătămarea integrității corporale sau a sanatatii, precum si pierderea vieții.
Viciul ascuns este definit de punctul 21 din art. 2 al OG 21/1992 ca fiind deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta si nici nu putea fi cunoscuta de către consumator prin mijloacele obișnuite de verificare.
In cauza dedusa judecații deficientele sistemului de declanșare a airbag-urilor poziționate pe partea conducătorilor reprezintă un viciu ascuns, astfel cum acesta este definit in OG 21/1992.
Consumatorii trebuie sa fie informați in mod complet ,corect si precis asupra caractersiticilor esențiale ale produsului ce urmează a fi cumpărat, având dreptul in temeiuldisp. art. 10lit.d al OG21/1992 de a fi despăgubiți pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale. Art. 3al OG21/1992 prevedem mod expres dreptul consumatorului de a fi protejat împotriva riscului de a achiziționa un produs care ar putea sa le prejudicieze viata,sanatatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime precum si pe cale de consecința de a fi despăgubiți pentru pagubele generate de calitatea necorespunzatoare a produsului. In acest context se interzice comercializarea produselor care utilizate in condiții normale pot pune in pericol viata,sanatatea sau securitatea consumatorilor.
In cazul in speța apreciază ca deficienta calitativa a produsului livrat nu a fost cunoscuta si nici nu putea sa fie cunoscuta de către consummator prin mijloace obișnuite de verificare situație denumita generic in lege ca fiind viciu ascuns.
Articolul 7 din OG 21/1992 prevede la litera b ca distribuitorii sunt obligați sa se asigure ca produsele oferite spre comercializare sunt sigure si respecta condițiile prescrise sau declarate. In speța, parata de ordin 1 nu a respectat aceasta obligație si nu a asigurat standardele de calitate ale autoturismului. In atare situație, consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri ,potrivit clauzelor contractuale sau dispozițiilor legale, incazul remedierii ori al Înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzatoare, in temeiul disp.art.16 din Og 21/1992.
Vânzătorul sau prestatorul suporta toate cheltuielile legate de aceste deficiente, situație care nu il exonerează de răspundere pe producător in relația cu acesta, conform disp. Art. 12 alin. 2 din OG 21/1992.
De asemenea, in temeiul art. 5 din Legea 449/2003 vânzătorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate cu contractul de vânzare cumparare.In considerarea textului de lege invocat, conformitatea presupune ca produsul sa prezinte parametrii de calitate si performanta la care consumatorul se poate aștepta in mod rezobanil data fiind natura produsului si declarațiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia făcute de vânzător, de producător sau de reprezentantul acestuia.
Art. 9 din legea 449/2003 menționează in mod expres ca vânzătorul este răspunzător fata de consumator pentru orice lipsa de conformitate existenta la momentul cand au fost livrate produsele.
Răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, apreciem ca este incidența in raport cu parata de ordin 2.
Acest tip de răspundere civila este reglementat de dispozițiile art. 998-999 Cod Civil, care prevde ca „orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat, a4 repara."
Condițiile răspunderii civile pentru fapta proprie sunt regăsite in cauza dedusa judecații, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, culpa.
Fapta ilicita consta in acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat incalarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane, iar in speța consta in deficientele de fabricație ale autoturismului produs de către parata de ordin 2. Aceasta are calitatea de producător al autoturismului si in consecința avea obligația sa asigure respectarea standardelor de calitate ale produselor fabricate. Prin defecțiunea airbag-urilor de pe partea conducătorului auto au fost prejudiciate drepturile si interesele legitime ale reclamantei si ale conducătorului auto. Urmare a accidentului rutier si a deficientelor autovehicului acesta a decedat. In atare situație, fapta ilicita consta in oferirea spre comercializare a unui produs care nu intruneste elementele de siguranța standard.
Răspunderea producătorilor fata de consumatori a fost reglementata si de dreptul comunitar, prin directiva 85/374/CEE din 25iulie 1985 modificata prin directiva 1999/34/CEE.
S-a instituit astfel principiul răspunderii fara culpa a producătorilor europeni.
Aceste dispoziții comunitare au fost transpunse in legislația naționala prin legea 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte.
Aceasta reglementează raporturile juridice dintre producători si persoanele vătămate ori prejudiciate de produsele cu defecte puse in circulație, răspunderea civila pentru pagubele generate de aceste produse, precum si dreptul la acțiune pentru repararea pagubelor.
Produsul cu defecte reprezintă produsul care nu oferă siguranța la care persoana este îndreptățită sa se aștepte, tinandu-se seama de toate împrejurările, inclusiv de:
-modul de prezentare a produsului;
-toate utilizările previzibile ale produsului;
-data punerii in circulație a produsului.
Paguba consta in prejudiciul cauzat prin moartea sau vătămarea integrității corporale sau a sanatatii unei persoane, astfel cum este definita de articolul 2 din legea 240/2004.
Acest act normativ enumara la articolul 6 condițiile necesare in vederea antrenării răspunderii civile ale producătorului, respectiv: persoana prejudiciata trebuie sa faca dovada pagubei, a defectului si a raportului de cauzalitate dintre defect si paguba.
In speța sunt intrunite aceste condiții, fiind evidențiate defecțiunile sistemului airbag poziționat pe partea stânga a autovehiculului, precum si legătura de cauzilate intre aceasta defecțiune si decesul conducătorului auto.
In ceea ce privește paguba suferita de către reclamanta, aceasta se regăsește in cele enumerate in cuprinsul art. 2 litera c punctul 1, respectiv prejudiciul cauzat prin moartea conducătorului auto, in speța soțul reclamantei.
In ceea ce privește condițiile prejudiciului patrimonial, respectiv:
- sa fie cert- existenta pagubei suferita de către reclamanta este neîndoielnica si evaluabila in bani. Prejudiciul este actual.;
- sa fie nereparat- victima, in speța, reclamanta nu a beneficiat de nici o măsura reparatorie, nu a primit despăgubiri;
Răspunderea civila a producătorului este antrenata, in temeiul dispozițiilor comunitare chiar in absenta culpei.
Cu toate acestea, in cauza dedusa judecații, fapta ilicita a fost săvârșita de către parata de ordin 2 cu forma de vinovăție a neglijentei, care nu a prevăzut consecințele, desi trebuia si putea sa le prevadă in circumstanțele date.
În drept, a indicat art.998-999,1073,1082 Cod Civil, OG 21/1992, Legea 449/2003, Legea 240/2004; Directiva nr. 85/374/CEE din 25iulie 1985 modificata prin Directiva 1999/34/CEE.
Pârâta S.C. E. I. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a instanței de judecată.
În fapt, a arătat că potrivit disp. art. 6. LITIGII din contractul de vanzare-cumparare nr. 99/20.06.2005: " Orice neînțelegere între părțile semnatare, decurgând din încheierea, interpretarea sau executarea prezentului contract, se va soluționa pe cale amiabilă la sediul vânzătorului. În caz de esec al concilierii, partea nemulțumită se va adresa Tribunalului Municipiului București sau Judecătoriei Sectorului 1 a Municipiului București, ca instanță a locului prevăzut în contract pentru executarea obligației de livrare a vehiculului,, chiar si în caz de recurs sau apel în garanție. " De asemenea în speță, sunt incidente disp. 107 alin (1) coroborate cu disp. art. 113 alin ( 3 ) Cod procedura civilă, care prevăd: " Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel." si respectiv" (3) instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract;"
Potrivit art. 19 Cod proc. civila vechi, în vigoare la data încheierii contractului de v-c, "Părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fata instanței, ca pricinile privitoare la bunuri sa fie judecate de alte instante decât acelea care, potrivit legii, au competenta teritorială, afară de cazurile prevăzute de art. 13,14,15 si 16 ". Competenta teritorială fiind reglementata de norme de ordine privată, menționarea în contract a unei clauze atributive de competenta are drept consecință prorogarea voluntară de competenta, permisă de disp. art. 19 Cod proc. civilă, vechi. Așadar, în speță, competenta teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță, aparține Tribunalului București, si nu Tribunalului A. cum în mod greșit a apreciat reclamanta.
Pârâta a mai invocat excepția netimbrării acțiunii.
Potrivit disp. art. 20 alin (1) din Legea nr. 146/1997,: (1)" Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. "Acțiunea reclamantei este una evaluabilă în bani ( pretenții), motiv pentru care are obligația să achite taxa judiciară de timbru potrivit Legii nr. 146/1997, modificată si completată ulterior. Dispozițiile acestei legi sunt de strictă interpretare, motiv pentru care legiuitorul a prevăzut în mod expres la art. 21 alin (1), în ce situații, persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008. Acțiunea reclamantei nu poate fi întemeiată pe prevederile O.G. nr. 21/1992, acest act normativ fiind aplicabil numai raporturilor dintre comercianți si consumatori, iar nu în raporturile dintre comercianți, cum sunt părțile în speță. La data producerii accidentului rutier, 19.05.2010, autovehiculul se afla în proprietatea Cabinetului Medical C. G.-D., conform procesului verbal de cercetare la fata locului, încheiat de catre I.P.J. A., persoană fizică autorizata, neinclusă în categoria consumatorilor pentru a beneficia de privilegiile legislației în materie.
În acest sens, în situația în care reclamanta nu a achitat taxa judiciară de timbru corespunzător pretențiilor sale, solicită ca în temeiul disp. art. 20 alin (2) din Legea 146/1997, să i se pună în vedere acesteia să achite taxa judiciară de timbru, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 20 alin (3) din aceiași lege.
Pârâta a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active.
Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații. Din contractul de vânzare - cumpărare nr. 99 din 20.06.2005, reiese faptul că titularul dreptului din raportul juridic încheiat cu subscrisa este C. G. si nu reclamanta . Disp. art. 973 Cod civil vechi, prevede cu o deosebită forță și punctualitate "Convențiile n-au efect decât între părțile contractante". Se consacră astfel principiul relativității efectelor contractului între părțile acestuia din care se degajă ideea conform căreia, un contract valabil încheiat nu poate da naștere la drepturi și/sau obligații decât în contul celor care au participat la încheierea sa, si pe cale de consecință răspunderea contractuală pentru livrarea de produse neconforme nu poate fi invocată de terțele persoane. Aceeași forță se degajă și din conținutul prevederilor art. 969 al. 1 Cod civil care statuează "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă faptul că reclamanta este fosta soție a conducătorului auto C. G.-D. si în același timp titularul " Cabinetului Medical C. G.-D. ", proprietar al autovehiculului la data accidentului.
De asemenea, un alt argument în susținerea excepției invocate, îl constituie împrejurarea că în speță, nu există nici o hotărâre judecătoreasca definitivă si irevocabila, care să fi constatat existenta unui asa-zis " defect de fabricație" sau " viciu ascuns".
Invocă și excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că acțiunea reclamantei, în raport de obiectul ei, este o acțiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului, întemeiată pe disp. art. 1352 si următoarele Cod civil vechi. Solicită ca instanța să califice acțiunea reclamantei ca o acțiune în răspundere pentru viciile ascunse ale lucrului aspect în raport de care se impune verificarea termenului de prescripție prevăzut de art. 5 din Decretul nr. 167/1958. În speță, apreciază că incidente sunt disp. legii speciale în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 99 din 20.06.2005, respectiv Decretul nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă. Potrivit disp. art. 1: " Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege ". Prin acțiunea introductivă, reclamanta solicită plată de despăgubiri materiale si daune morale, însă fată de data livrării bunului contractual ( 31.07.2005 ) dreptul material la acțiune s-a prescris. Potrivit art. 5 din Decretul nr. 167/1958: "Dreptul la acțiune privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, se poate prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, în cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie." Rezultă deci că acțiunile redhibitorii sau estimatorii pot fi intentate . 6 luni, iar dacă viciile au fost ascunse cu viclenie (ceea ce presupune că vânzătorul a fost de rea - credință, cunoscând viciile) în termenul general de prescripție extinctivă, respectiv 3 ani, conform art. 3 din decretul sus menționat, iar potrivit art. 11 din Decretul nr. 167/1958,: " Prescripția dreptului la acțiune privind viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate, începe sa curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai tirziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării. "
Pe fondul cauzei, arată că pretențiile reclamantei sunt nedatorate, motiv pentru care acțiunea reclamantei trebuie respinsă ca neîntemeiată. Sustinerea reclamantei că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii subscrisei având ca temei răspunderea contractuală pentru o asa-zisă "fapta ilicită" este lipsită de suport. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 99/20.06.2005, ne-am obligat să livrăm cumpărătorului C. G., autoturismul mai sus indentificat în termenii si condițiile ofertei si ale fisei de contractare, inclusiv garanția de bună funcționare pe o durată de 24 de luni de la data livrării, respectiv 31.07.2005, lucru care s-a si întâmplat. Răspunderea vânzătorului pentru eventualele defecte sau vicii ascunse ale bunului sunt expres reglementate de lege, respectiv de dispozițiile Decretului Lege nr. 167/1958, privind prescripția extinctivă, cât si de disp. art. 1352-1359 Cod civil vechi, ambele reglementări în vigoare la data încheierii raportului juridic civil.
Reclamanta îsi întemeiază cererea pe disp. art. 1073 si 1082 Cod civil vechi, justificându-si pretențiile pe fapta ilicită a subscrisei, concretizată în neexecutarea contractului. Temeiul de drept invocat este unul greșit. Premisa generală a angajării răspunderii contractuale o constituie existența unui contract valabil încheiat, ori în speță, între subscrisa si reclamantă nu există un raport juridic. Arată că, cumpărătorul autoturismului a fost C. G. si nu C. G.-D..
Potrivit doctrinei, fapta ilicită săvârșită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului celeilalte părți prin neexecutarea obligațiilor contractuale. Reclamanta îi impută faptul că nu a asigurat garanția bunului vândut, însă mai întîi, trebuiesc avute în vedere doua aspecte, în principal, lipsa raportului juridic cu reclamanta si expirarea termenului de 24 de luni de garanție al bunului, termen împlinit la 30.07.2007, de unde rezultă prescripția dreptului material la acțiune, iar în subsidiar în cazul obligațiilor pecuniare, sunt excluse invocarea nerespectarii condițiilor de calitate stabilite în clauzele contractuale sau în standardele uzuale".( executare necorespunzătoare) In speță, trebuie avută în vedere culpa exclusivă a conducătorului auto, concretizată în nerespectarea regulilor de circulație pe timp meteo nefavorabil (ploaie)
Pentru a se naște obligația de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert, adică existenta s-a să fie sigură si să se poată stabili întinderea lui. în speță, subscrisa nu a avut nici o contribuție la nașterea prejudiciului, respectiv nu a săvârșit nici o faptă ilicită, accidentul producându-se exclusiv din vina conducătorului auto decedat.
Pentru antrenarea răspunderii civile contractuale este necesară existența raportului de cauzalitate între neexecutarea obligațiilor contractuale și prejudiciul suferit de creditor. Debitorul nu poate fi obligat la plata de daune-interese atunci când neexecutarea prestației sau prestațiilor se datorează forței majore sau unui caz fortuit. Lor le sunt asimilate și fapta creditorului și fapta unei terțe persoane. în speță, reiterăm culpa conducătorului auto care a neglijat condițiile meteo nefavorabile si indicatoarele de circulație, accidentul producându-se într-o curbă pe un carosabil umed, datorită ploii. în materie de răspundere civilă contractuală, de regulă, nu există deosebire de efecte între forța majoră și cazul fortuit. Ele alcătuiesc una și aceeași cauză care exclude existența raportului de cauzalitate, nefiind întrunită această condiție a răspunderii civile. Lipsa raportului de cauzalitate face inaplicabile regulile răspunderii civile.
Obligația de a răspunde pentru prejudiciile cauzate prin neexecutarea contractuală este legată de neexecutarea culpabilă a contractului, or în speță fată de subscrisa răspunderea nu funcționează, întrucât nu este culpabilă, cât timp nu există o hotărâre definitivă si irevocabilă din care să rezulte faptul că bunul contractual a fost afectat de un defect de fabricație sau viciu ascuns consecință ce a dus la nedeschiderea airbagului lateral stg. de la șofer. Pentru angajarea răspunderii contractuale, reclamanta este ținută să facă dovada că subscrisa este în culpă întrucât i-a predat un autoturism necorespunzător calitativ. Autoturismul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumparare a corespuns prescripțiilor tehnice si de calitate ale producătorului, fiind omologat la punerea în circulație conform înscrisului intitulat" Certificat de omologare națională de tip pentru circulația pe drumurile publice emis în baza Legii nr. 230/2003, nr. 4059/21.10.2004 cu nr. de omologare AFPU1H0011T4AE3." de Registrul Auto Român.
Accidentul s-a datorat exclusiv culpei șoferului decedat.
Afirmațiile reclamantei cu privire la faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile de garantie prevăzute la art. 4 din contract sunt gratuite si prin acestea reclamanta încearcă să-si justifice asa-zisele pretenții fără temei. Autoturismul a corespuns standardelor de calitate si normelor de poluare, fiind certificat de autoritatea națională din domeniul auto, însă nu putem accepta acuzațiile în lipsa unei sentințe definitive si irevocabile care sa ateste existenta unui defect de fabricație la airbagul lateral aferent șoferului, fiind o acuzație prematură cu trimitere la garanția bunului. Airbagul autovehiculului este un echipament auto de securitate pasivă a pasagerilor, controlat electronic, numit si Sistem de Reținere Suplimentară (SRS). în caz de coliziune, airbagul se activează automat, un generator pirotehnic umplând cu gaz (azot), aproape instantaneu, o pungă specială de plastic, cu scopul de a proteja ocupanții automobilului. Expertiza tehnică de spécialité ce urmează a se efectua în cauză, în condițiile legii urmează a stabili dinamica accidentului, zona de impact, dacă anterior accidentului, autovehiculul avea inspecțiile si reviziile efectuate la zi, prezenta setările corespunzătoare funcționarii airgagului lateral stg. șofer, etc.
Mai mult, reclamanta este decăzută din dreptul de a mai invoca drepturi de garantie, inclusiv de defecte sau viei ascunse, în condițiile prescrierii dreptului material la acțiune si a culpei exclusive a conducătorului auto. Prin termen de garantie se înțelege: limita de timp, stabilită de către producător, în cadrul căreia produsul achiziționat trebuie sa-si păstreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuită a acestuia, daca deficientele nu-i sint imputabile, perioada de garantie curge de la data dobindirii produsului de către consumator; ( art. 2 din O.G. 21/1992 )
" Fapta ilicită " constând în executarea necorespunzătoare a obligației de asigurare a standardelor de calitate invocată de reclamantă nu există, sens în care afirmațiile acesteia sunt nedovedite. Nu trebuie si nu putem tine cont de o expertiză efectuată la cerere, adică extrajudiciară, întrucât aceasta nu ne este opozabilă.
Pentru a legitima asa - zisa expertiză tehnică extrajudiciară, reclamanta o invocă ori de căte ori are ocazia, de această dată afirmând că dl. expert a stabilit că decesul a fost cauzat de nefunctionalitatea airbagului. Cauzele morții au fost stabilite de către medicul legist conform certificatului de deces si nu de către expertul desemnat la cerere să efectueze asa-zisa expertiză tehnică. Nu își însușește lucrarea denumită: Raport de Expertiză Tehnică - la cerere -. Efectuarea unei tranzacții prin livrarea unui bun ce a corespuns prescripțiilor tehnice si a standardelor de calitate specifice destinației sale, nu are de a face cu obligațiile de ordin social si personal, cu veniturile sau cu afacerile derulate, pentru justificarea pretențiilor.
Reclamanta solicită plata sumei de 350.000 euro, cu titlu de daune materiale, însă nu prezintă un mod de calcul pentru a se înțelege cum s-a ajuns la acest cuantum.
Consecințele accidentului nu au nimic comun cu derularea contractului de vanzare-cumparare nr. 99/20.06.2005, încheiat cu C. G., tatăl șoferului decedat. Din toate înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă fără echivoc faptul că bunul nu a fost folosit în condiții optime si cu respectarea regulilor de circulație, raportat la condițiile meteo.
De asemenea cu privire la daunele morale în cuantum de 100.000 euro, sunt necuvenite. Subscrisa nu a avut nici o contribuție la acest eveniment rutier si de aceea nu trebuie să suporte pretenții nejustificate. Dispozițiile art. 1082 Cod civil vechi sunt inaplicabile, fată de lipsa calității de debitor a subscrisei.
Cu privire la temeiul antrenării răspunderii bazat pe disp. O.G. nr. 21/1992. Produsele comercializate de subscrisa sunt sigure si certificate de autoritatea națională în domeniu Registrul Auto Român, fiind o marcă internațională de notorietate în materie de calitate si siguranță în trafic însă pentru aceasta trebuiesc respectate regulile de circulație, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Dispozițiile O.G. nr. 21/1992, nu sunt incidente în cauză, raportat si la faptul că la data accidentului autovehiculul era proprietatea Cabinetului Medical C. G.-D., persoana fizică autorizată ce nu beneficiază de prevederile ordonanței invocate. Potrivit art. 2. alin (2) prin consumator se înțelege: " orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite in asociații, care acționează in scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale,"
În subsidiar, normele O.G. nr. 21/1992, prevăd la art. 12 " Consumatorii au dreptul de a pretinde agenților economici remedierea sau înlocuirea gratuita a produselor si serviciilor obținute, precum si despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficientelor constatate in cadrul termenului de garanție sau de valabilitate. Dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora."
De asemenea reclamanta în necunostintă de cauză invocă în susținerea pretențiilor, inclusiv norme de drept ce nu erau în vigoare la data nașterii raportului juridic, respectiv Legea nr. 449/2003. Potrivit disp. art. 27 alin (1) al acestei legi: "Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007 ", sens în care aplicabile cauzei sunt dispozițiile legale în materie la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 99/20.06.2005, încheiat între: S.C. E. I. S.R.L. (fostă S.A.) si dl. C. G., CNP._, în calitate de cumpărător, motiv pentru care nefiind în vigoare, înțelege să nu răspundem la motivele reclamantei.
In drept, indică disp. art. 205 Cod proc. civilă.
Pârâta A. P. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat mai multe excepții, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că data de 20 iunie 2006, C. G. (CNP_) a achiziționat de la E. I. SA (devenită ulterior E. I. SRL), distribuitor P. în România, un autovehicul P. 206 X Design.
La data de 19 mai 2010, autovehiculul mai sus menționat la volanul căruia se afla C. G.-D. (CNP_) a fost implicat într-un accident de circulație soldat cu decesul conducătorului auto, pasagerul din dreapta (soția victimei, reclamanta în prezenta cauză) supraviețuind fără a-i fi fost cauzate leziuni. Ambele autovehicule implicate în accident au fost grav avariate. Accidentul a avut loc pe DN 74A, în direcția de mers Abrud - Cîmpeni., în zona orașului Cîmpeni, în condiții meteo de ploaie și carosabil ud.
Conform Rezoluției din data de 15.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpeni în dosar 799/P/2010, accidentul a fost cauzat de conducătorul autovehiculul P. 206, C. G.-D., care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum.
În data de 20 mai 2013, soția conducătorului decedat introduce o cerere de chemare în judecată împotriva E. I. și A. P. susținând că decesul soțului ei s-a produs din cauză că airbag-urile autovehiculului pe care îl conducea nu s-au deschis pe partea stânga și solicită obligarea pârâtelor la plata în solidar de despăgubiri de 350.000 euro cu titlu de daune materiale și 100.000 euro cil titlu de daune morale.
Arată că în anul 2012 A. P. a fost convocată de reclamantă la conciliere pentru stabilire modalitate despăgubire. Fără a accepta la niciun moment argumentarea sau concluziile Reclamantei, A. P. și-a manifestat totuși disponibilitatea și buna-credință și a dat curs invitației la conciliere și între părți au avut loc o . întâlniri în scopul efectuării unei expertize contradictorii, care în cele din urmă nu a fost efectuată în principal deoarece reclamanta nu a pus la dispoziție toate clementele care să permită efectuarea ei (e.g. planșele fotografice de la cercetarea la fața locului (color, suport digital), planșele fotografice de ia societățile de asigurare Casco și RCA, planșele fotografice de la raportul de necropsie, etc).
Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 (în vigoare la data introducerii prezentei acțiuni), "acțiunile și cererile introduse ta instanțele judecătorești (...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru", iar potrivit art. 20 (1) din aceeași lege "(t)axele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru pentru introducerea prezentei acțiuni, solicită anularea acțiunii în temeiul art 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Invocă și excepția necompetentei teritoriale.
Conform art. 6 - Litigii din Contractul de vânzare-cumpărare nr. 99/20.06.2005 invocat de Reclamantă, în caz de litigii decurgând din încheierea, interpretarea sau executarea contractului, competența de soluționare revine Tribunalului Municipiului București sau Judecătoriei Sector 1 București.
Această clauză de atribuire convențională de jurisdicție este posibilă în lumina art. 19 din codul de procedură civilă de Ia 1865 (în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare) și ea impune o competență exclusivă între părți, care nu mai intră în concurs cu celelalte reguli de competență teritoriala alternative. Astfel, litigiul principal dintre E. I. și reclamantă ar fi trebuit să fie deferit instanțelor din București și, pe cale de consecință, și acțiunea împotriva A. P. ar fi trebuit să fie înaintată tot în fața instanțelor din București.
Pe fondul cauzei, arată că prin cererea formulată, reclamanta se întemeiază pentru partea de acțiune împotriva A. P. pe răspunderea civilă delictuală reglementată de dispozițiile art 098-999 Cod Civil ! 864 și pc dispozițiile Legii nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, republicată.
Pentru a se reține o eventuală răspundere delictuală, conform Cod Civil 1864 Reclamanta trebuie să facă dovada următoarelor elemente cumulative; existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ce privește răspunderea conform Legii nr. 240/2004, art, 6 din lege prevede expres: persoana prejudiciată trebuie să facă dovada pagubei, a defectului și a raportului de cauzalitate dintre defect și pagubă,
Cu privire ia faptul ilicit / la defect:
Reclamanta susține că fapta ilicită a A. P. constă în oferirea spre comercializare a unui produs care nu întrunește elementele de siguranță standard1, considerând că autovehiculul a fost cu defect deoarece în contextul accidentului în care a fost implicat autovehiculul nu s-au declanșat airbag-urile de pe partea stângă, invocând în sprijinul pretențiilor sale un raport de expertiză tehnică extrajudiciară.
Ca un prim punct legat de raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, subliniază că aceasta nu a fost efectuată în condiții de contradictorialitate, prin urmare nu îi poate fi opozabilă în prezenta acțiune. De altfel, elementele reținute în această expertiză sunt de multe ori contradictorii iar concluziile sunt exprimate pro causa și bazate pe raționamente false sau irelevante, astfel încât exprimă rezerve cu privire la acest raport de expertiză, solicitând ca el să fie îndepărtat din probatoriu.
Apoi, faptul că airbag-ul stânga față și cortină stânga nu s-au declanșat nu înseamnă neapărat și proba unui defect; pentru aceasta, reclamanta ar trebui să probeze că airbag-urile vizate ar fi trebuit să se deschidă într-o coliziune de tipul celei intervenite în cazul de față.
Or, în cazul de față, airbag-urile de pe partea stângă nu trebuiau să se deschidă, astfel că nedeschiderea lor nu poate fi considerată un defect ci este rezultatul modului corect de funcționare a sistemului de protecție prin airbag cu care era dotat autovehiculul.
Astfel, din toate documentele depuse la dosar reiese că ne aflăm într-o situație de coliziune din spate, autovehiculul condus de C. G.-D. fiind angrenat într-o mișcare de rotație în urma derapării, intrând cu spatele în autovehiculul care circula regulamentar din sensul opus.
Faptul că ne aflăm într-o situație de coliziune din spate reiese la o simplă inspecție vizuală a epavei și din planșele fotografice realizate cu ocazia cercetării la fața locului de Poliția Orașului Cîmpcni și din testul de diagnoză efectuat și care menționează "detectare coliziune spate" (documente depuse de Reclamantă la dosar).
Or, în cazul coliziunilor din spate, airbag-urile nu se declanșează, ele fiind specifice coliziunilor frontale sau laterale. Acest fapt este confirmat și de Procesul-verbal întocmit de PSA Direcția Cercetare și Dezvoltare în urma analizei planșelor fotografice de la locul accidentului în care se reține "/« caz de impact în partea din spate a vehiculului (din spate către față), airbag-urile vehiculului nu se declanșează în cazul unui șoc din spate sever, numai centurile pirotehnice sunt declanșate. /„./ Având în vedere fotografiile transmise, șocul principal- asupra P.-ului 206 este fără îndoială un șoc din spate care nu conduce la declanșarea airbag-ului cortină.
Tipul de coliziune din spate se coroborează de altfel și cu analiza leziunilor suferite de victimă. Conform concluziilor raportului de constatare medico-legală efectuat de Dr. V. G., decesul victimei a fost cauzat de "hemoragie și dilacerate cerebrală consecutive unui traumatism emniovertebral cu fracturi de bază de craniu și . primei vertebre cervicale"1. Or, traumatismele cervicale la nivelul vertebrelor din zona gâtului sunt specifice accidentelor în care impactul s-a produs din spate, capul pasagerilor fiind supus unei mișcări bruște către spate, în coliziunile toarte violente putându-se înregistra fracturi ale vertebrelor din zona gâtului.
Or, așa cum s-a subliniat mai sus, în cazul coliziunilor din spate airbag-urile nu se declanșează, principala măsură de siguranță fiind centura de siguranță și tetiera. Prin urmare, faptul că în cazul de față airbag-ul față stânga și airbag-ul cortină stânga nu s-au declanșat nu este un defect de fabricație, reacția fiind una normală în contextul dinamicii accidentului cu impact, violent din spate.
Afirmația reclamantei că airbag-ul frontal de pe partea șoferului și airbag-ul cortină stânga ar fi trebuit să se deschidă așa cum s-au deschis și airbag-urile frontal de pe partea pasagerului și cortină dreapta este falsă și nu este susținută din punct de vedere tehnic.
Airbag-urile frontale se deschid la un impact frontal, iar airbag-urile laterale se deschid în caz de impact lateral, pe partea în care s-a produs o decelerare puternică. în cazul de față, deschiderea airbag-ului față dreapta și a airbag-ului cortină dreapta se poate explica prin faptul că, după primul impact care a avut ioc descentrat în spate, autovehiculul s-a rotit în sensul acelor de ceas și a fost proiectat înspre extremitatea dreaptă a drumului, înregistrându-se apoi o decelerare laterală puternică într-o zonă de impact secundară lateral dreapta, care a condus la deschiderea airbag-urilor pe partea dreaptă. Un astfel de impact nu a existat și pe partea stângă a autovehiculului, prin urmare nu sa existat niciun motiv ca airbag-urile pe partea stângă să se deschidă.
Având în vedere aspectele susmenționate, nu se poate reține un defect al sistemului de airbag, deoarece airbag-urile față stânga și cortină stânga nu trebuiau să se deschidă în dinamica impactului din spate și nici nu se poate demonstra că ele trebuiau să se deschidă. Față de aceste argumente, solicităm respingerea acțiunii, lipsind o condiție esențiala pentru angajarea răspunderii civile a A. P.: defectul conform art. 6 din Legea nr. 240/2004, respectiv fapta ilicită conform art, 998-999 Cod Civil 1864.
Cu privire la raportul de cauzalitate între fapta ilicită si prejudiciu
Reclamanta afirmă că există o legătură de cauzalitate între defecțiunile la sistemul de airbag și decesul conducătorului auto, fără însă a detalia și, mai important, fără a proba acest lucru. Simpla afirmație că decesul s-a produs din cauză că nu s-au deschis airbag-urile pe partea conducătorului auto nu este suficientă pentru a proba această legătură de cauzalitate.
Pe de o parte, așa cum a arătat și mai sus, airbag-urile de pe partea stângă nu trebuiau să se deschidă, ele reacționând corespunzător raportat la tipul de impact înregistrat, și anume coliziune din spate.
Pe de altă parte, pentru a analiza raportul de cauzalitate, trebuie analizate leziunile suferite de victimă care au condus la deces și identificarea modului în care ele s-ar fi putut produce și, apoi, să se facă dovada faptului că dacă airbag-urile vizate s-ar fi deschis respectivele leziuni nu s-ar fi produs.
Or, concluzia raportului de constatare medico-legală a fost că decesul victimei a fost cauzat de "hemoragie si dilacerare cerebrală consecutive unui traumatism cranio-vertebral cu fracturi de bază de craniu și . primei vertebre cervicale", fiind decelate "la nivelul bulbului rahidian, la joncțiunea bulbo-medulara, zona de dilacerare cu disecția substanței cerebrale" "fracturi de bază de craniu", ". eschiloasă de coloană cervicală la nivel C7", toate aceste leziuni fiind specifice traumatismelor care survin în accidentele cu impact din spate. În același context de impact din spate descentrat, anumite leziuni ale capului au putut fi produse de impactul cu hayonu! ca urmare a înclinării spătarului scaunului conducătorului auto spre spate.
Aceste tipuri de leziuni nu fac parte din cele care ar putea fi protejate de airbag-uti Conform descrierii testului de impact Euro NCAP, pentru acest tip de coliziune din spate se urmăresc în principal elemente dc domeniul proiectării scaunelor. în special geometria tetierei, ușurința folosirii și ajustării ei, blocarea ei și integritatea scaunului în general, deci elemente care țin foarte mult de statura și de stilul fiecărui conducător auto în parte în aranjarea scaunului. De altfel, în testul Euro NCAP4 de impact din spate care a fost introdus în anul_ nu se face deloc referire la aîrbag-uri și nu se reține la niciun moment că șoferul sau pasagerii ar putea fi protejați de airbag-uri, leziunile specifice accidentelor din spate având o dinamică și un mod de producere diferite de cele care survin în accidente frontale sau laterale.
Astfel, în cazul de față, chiar dacă s-ar fi deschis airbag-urile stânga față și stânga cortină (ceea ce oricum nu era normal deoarece în virtutea inerției mișcarea conducătorului auto în interiorul autovehiculului era spre dreapta), deznodământul accidentului ar fi fost același, leziunile letale ale victimei survenind în zona gâtului / la baza
craniului, zonă care fizic nu este și nu are cum să fie în zona de protecție a airbag-urilor.
Fața de aceste argumente, nu se poate reține o legătura de cauzalitate între faptul că airbag-urile pe partea șoferului nu s-au deschis și decesul conducătorului auto, nici această condiție a răspunderii civile a A. P. nefiind astfel îndeplinită.
Cu privire la vinovăție:
Din înscrisurilor depuse la dosar de către reclamantă, în cazul de față organele judiciare au reținut că accidentul s-a produs exclusiv din vina victimei, care nu a adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum (ploaie, carosabil umed) și, într-un viraj semnalizat corespunzător, a pierdut controlul volanului, intrând apoi în coliziune cu un autovehicul care circula regulamentar din sens opus. Conform Rezoluției din data de 15.09.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cîmpeni în dosar 799/P/2010, decesul lui C. G.-D. s-a datorat propriei culpe.
În drept, a indicat art. 205 din Codul de Procedură civilă, art. 998 și următoarele Cod civil, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 240/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prioritar soluționării excepției, instanța respinge cererea de rectificare a încheierii din data de 16.09.2013, întrucât este formulată de o persoană fără calitate și care nu are un interes direct, întrucât cererea vizează consemnările referitoare la altă parte litigantă.
În baza art. 248 NCPC, instanța se va pronunța asupra excepției invocate:
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile reclamantei în privința incidenței legislației consumatorilor pentru lămurirea competenței instanței. Astfel, se constată că au fost părți în contractul 99/2005, numitul C. G. și pârâta .. La data de 01.08.2005, vehiculul a fost înstrăinat de către numitul C. G. către C. IND C., al cărui titular este defunctul C. G.-D., căruia i s-a menționat în contract CNP-ul (_).
Instanța consideră că prin efectul contractului, numitul C. G. nu putea transmite decât avantajele patrimoniale dobândite prin contractul 99/2005, nu și drepturile strâns legate de calitatea sa personală, de consumator - netransmisibile. Aceasta nu poate face obiectul cesiunii, doar consumatorul personal putând activa în favoarea sa beneficiile recunoscute de legislația incidentă în această materie, inclusiv cele relative la competența teritorială alternativă.
Instanța nu va avea în vedere la stabilirea competenței nici art. 6 din contractul 99/20.06.2005 (filele 93-96), pe care s-a întemeiat pârâta AUTOMOBILE P. SA, având în vedere cele statuate de CJCE în cauza 137/08 - VB Pénzügyi Lízing Zrt. împotriva F. S., astfel:
„Potrivit unei jurisprudențe constante, sistemul de protecție pus în aplicare prin Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii se bazează pe ideea că un consumator se găsește într‑o situație de inferioritate față de un vânzător sau un furnizor în ceea ce privește atât puterea de negociere, cât și nivelul de informare, situație care îl conduce la adeziunea la condițiile redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, fără a putea exercita o influență asupra conținutului acestora.
Curtea a statuat de asemenea că, având în vedere o astfel de situație de inferioritate, articolul 6 alineatul (1) din directiva menționată prevede că o clauză abuzivă nu creează obligații pentru consumator. Astfel cum reiese din jurisprudență, este vorba despre o dispoziție imperativă care urmărește să substituie echilibrul formal pe care îl instituie contractul între drepturile și obligațiile cocontractanților printr‑un echilibru real, de natură să restabilească egalitatea dintre aceste părți.
Pentru a asigura protecția urmărită de directivă, Curtea a subliniat că situația de inegalitate care există între consumator și vânzător sau furnizor nu poate fi compensată decât printr‑o intervenție pozitivă, exterioară părților la contract.
Astfel, în cadrul atribuțiilor care îi revin în temeiul dispozițiilor directivei, instanța națională trebuie să verifice dacă o clauză din contractul care face obiectul litigiului cu care este sesizată intră în domeniul de aplicare al acestei directive. În caz afirmativ, instanța menționată este obligată să aprecieze, dacă este cazul din oficiu, această clauză în raport cu cerințele privind protecția consumatorului prevăzute de directiva menționată.
În ceea ce privește prima fază a examinării ce trebuie efectuată de instanța națională, rezultă din dispozițiile coroborate ale articolelor 1 și 3 din directivă că aceasta se aplică oricărei clauze prin care se stabilește competența jurisdicțională teritorială exclusivă, ce figurează într‑un contract încheiat între un vânzător sau un furnizor și un consumator și nu a făcut obiectul unei negocieri individuale.
În ceea ce privește o clauză care a fost inserată fără a face obiectul unei negocieri individuale într‑un contract încheiat între un consumator și un vânzător sau un furnizor și care conferă o competență exclusivă instanței în raza căreia era situat sediul vânzătorului sau al furnizorului, Curtea a statuat, la punctul 24 din Hotărârea Océano Grupo Editorial și Salvat Editores, că o astfel de clauză trebuie considerată abuzivă în sensul articolului 3 din directivă în cazul în care, în contradicție cu cerința de bună‑credință, provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract, în detrimentul consumatorului.
Trebuie să se arate că clauza la care se referă întrebarea instanței naționale în acțiunea principală, la fel ca și o clauză care are ca obiect conferirea competenței, pentru toate litigiile care decurg din contract, instanței în raza căreia se află sediul vânzătorului sau al furnizorului, creează în sarcina consumatorului obligația de a se supune competenței exclusive a unei instanțe care poate fi departe de domiciliul său, ceea ce poate face mai dificilă prezentarea sa în fața acesteia. În cazul unor litigii având ca obiect sume limitate, cheltuielile implicate în sarcina consumatorului pentru a compărea în fața instanței s‑ar putea dovedi disuasive și l‑ar putea determina pe acesta să renunțe la orice acțiune în justiție sau la orice apărare. O astfel de clauză intră, așadar, în categoria celor având ca obiect sau ca efect excluderea sau obstrucționarea dreptului consumatorului de a introduce acțiuni în justiție, categorie prevăzută la punctul 1 litera (q) din anexa la directivă.
În plus, o astfel de clauză de stabilire a competenței jurisdicționale exclusive permite vânzătorului sau furnizorului gruparea tuturor litigiilor aferente activității sale profesionale în fața unei singure instanțe, care nu este cea în raza căreia are reședința consumatorul, ceea ce facilitează în același timp organizarea prezentării vânzătorului sau a furnizorului menționat în instanță și o face mai puțin oneroasă.”
Instanța, în lipsa unei solicitări incidentale din partea reclamantei, nu va face aprecieri asupra valabilității clauzei în dispozitivul prezentei sentințe, însă nu îi va da eficiență în ceea ce privește aspectele privitoare la competență.
D. urmare, singurele dispoziții legale relevante în materia stabilirii competenței teritoriale sunt cele generale, care atribuie competența în favoarea instanței de la sediul pârâtei.
În consecință, în baza art. 132 al. 3 raportat art. 130 al. 3 NCPC, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A., invocată de ambele pârâte și va declina judecarea cererii formulate de reclamanta C. D. M. în contradictoriu cu pârâtele . și AUTOMOBILE P. SA, spre competentă soluționare Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A., invocată de ambele pârâte.
Declină judecarea cererii formulate de reclamanta C. D. M. în contradictoriu cu pârâtele . și AUTOMOBILE P. SA, spre competentă soluționare Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.10.2013.
Președinte, C. M. C. | ||
Grefier, B. A. |
Red Tehnored CMC / B.A.
Ex. 2 / 20.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 45/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Hotărâre din 23-05-2013, Tribunalul ALBA → |
|---|
