Contestaţie la executare. Decizia nr. 539/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 539/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 16-05-2013 în dosarul nr. 692/107/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 539/R/2013
Ședința publică de la 16 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Judecător F. M. C. FLORENȚA
Judecător B. A. A.
Grefier M. U.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de debitoarea D. C. M. împotriva Deciziei nr.734/R/2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata . SIBIU.
Obiectul cauzei: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților.
Pentru a le da părților posibilitatea să se prezinte în cauză, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, s-a constatat, de asemenea, lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează că la data de 16.05.2013 contestatoarea a depus la dosar „completări la contestația în anulare”.
Instanța constată că în fapt în completarea la contestația în anulare, contestatoarea a dezvoltat practic motivele contestației, astfel că nu se impune comunicarea acestora cu intimata.
Față de actele dosarului și având în vedere că, contestatoarea a solicitat în temeiul disp.art. 242 alin.2 Cod procedură civilă judecarea cauzei și în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare față;
Prin contestația la executare înregistrată la Judecătoria Câmpeni sub nr._ și completată (fila 18), contestatoarea D. C. M. a chemat în judecată pe intimata . SIBIU solicitând ca prin hotărâre judecătorească:
-să se anuleze formele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 267/2011, aflat pe rolul Executorului Judecătoresc loaniciu Sapta F. L., de pe langa Judecătoria Aba lulia.
-să se suspende executarea pana la soluționarea contestației.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 379 si art. 399-403 din Codul de Procedura Civila.
Cererea nu a fost timbrată.
Prin sentința civila nr. 326/2012 a Judecătoriei Câmpeni s-a dispus anularea ca netimbrată a contestației la executare formulată de contestatoarea D. C. M..
Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatoarea criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței.
Prin decizia nr.734/R/2012 a Tribunalului A., a fost admisă excepția inadmisibilității recursului și pe cale de consecință, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - debitoare D. C. M. împotriva sentinței civile nr. 326 din 22 martie 2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei CÂMPENI. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că potrivit art. 137 alin 1 cod procedură civilă trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei.
Așa fiind, instanța din oficiu a invocat excepția inadmisibilității recursului raportat la obiectul recursului care vizează nemulțumirea recurentei in raport de încheierea nr. 67/2012 pronunțata in dosarul nr._ (fila 42) a Judecătoriei Câmpeni prin care a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar și s-a dispus scutirea de la plata a jumătate din taxa judiciara de timbru in cuantum de 194 lei ca si a jumătate din cuantumul cauțiunii fixate de instanța in cuantum de 34.862,95 lei, urmând ca contestatoarea sa plătească suma de 97 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru si suma de_,50 lei cu titlu de cauțiune si in consecința in raport de încheierea nr. 103/2012. prin care s-a soluționat irevocabil, in sensul respingerii, cererea de reexaminare (filele 229 - 231).
Potrivit art. 15 din OUG 51/2008 privind acordarea ajutorului public judiciar:
Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.
Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.
Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.
S-a constatat astfel că aspectele care au făcut obiectul cererii de reexaminare sub aspectul admiterii in parte a cererii de ajutor public judiciar nu mai pot fi readuse in discuție pe calea recursului, încheierea de reexaminare fiind irevocabilă.
Nu s-a reținut nici încălcarea art.6/1 CEDO în sensul limitării accesului la justiție întrucât achitarea taxelor judiciare de timbru nu înfrânge principiul gratuității justiției și, implicit, al accesului liber la justiție, deoarece partea căzută în pretenții poate fi obligată la restituirea sumelor avansate în condițiile art.274-276 Cod procedură civilă; mai mult, prin Legea taxelor judiciare de timbru nr.146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile, iar legislația națională asigură și alte garanții efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar și în cazul persoanelor cu posibilități materiale reduse.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare contestatoarea D. C. M., care solicitat casarea deciziei ca fiind netemeinica si nelegala iar ca urmare a rejudecarii fondului de la cel mai vechi act de procedură sa se admită acțiunea sa, prin care a solicitat acordare de ajutor public de stat prevăzut de OUG nr. 51/2008.
În motivare, se arată că decizia instanței de recurs a fost de respingere a acțiunii contestatoarei motivata de „excepția inadmisibilitatii recursului raportat la obiectul recursului care vizează nemulțumirea acesteia raportata la încheierea nr. 67/2012, pronunțata in acest dosar prin care a fost admisa in parte cererea de acordare de ajutor public judiciar.
Instanța de recurs s-a pronunțat doar pe excepția inadmisibilitatii recursului raportata la încheierea nr. 67/2012, nu si pe motivele de nelegalitate a Sentinței civile nr. 326/2012, motive prevăzute la art. 304, cod proc.civ. si a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului.
Asa dupa cum a arătat si in cererea de recurs, decizia instanței de fond a fost data cu aplicarea greșita a legii, privand-o pe contestoare de dreptul de a se adresa unui judecător, cu consecința directa a incalcarii dreptului de acces liber la o instanța.
Respingând recursul instanța de recurs a interpretat greșit actul juridic dedus judecații si a omis sa cerceteze motivele de recurs referitoare la aplicarea greșita a legii.
Soluția data in acest dosar este rezultatul unei greșeli materiale, instanța a omis din greșeala sa cerceteze fondul precum si motivele de modificare sau de casare a Sentinței civile nr. 326/2012. O asemenea omisiune constituie o incalcare a dreptului la un proces echitabil, care presupune ca motivele si mijloacele de apărare ale contestatoarei sa fie analizate in substanța, chiar daca aceasta analiza nu presupune un răspuns detaliat la fiecare argument.
In drept: art. 304 (lit. 2,6,7, 8 si 9), art. 317 si art. 318 Cod proc.civilă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În motivare, se arată că în fapt, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de art.317 șl 318 din codul de procedură civilă.
Contestatoarea nu a specificat motivele contestației astfel cum sunt reglementate prin dispozițiile art.317 șl 318 cod proced.civ.
Din motivația expusă de contestatoare în cuprinsul contestației rezultă că aceasta consideră decizia atacată ca fiind rezultatul unei greșeli materiale, dar fără să indice care este această greșeală, că instanța a omis să cerceteze fondul precum șl motivele de modificare sau de casare a sentinței civ. nr.326/2012, indicând ca temei de drept art.317 și 318 cod proced.civilă.
Așa cum rezultă din decizia contestată, instanța de recurs a respins recursul ca inadmisibil raportat la obiectul cererii de recurs care viza nemulțumirea recurentei față de încheierea nr.67/2012 pronunțată în dosarul_ a Judecătoriei Câmpeni, prin care i-a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar, încheiere rămasă irevocabilă prin respingerea cererii de reexaminare conform încheierii nr.103/2012.
În mod legal instanța de recurs a constatat că aspectele care au făcut obiectul cererii de reexaminare sub aspectul admiterii în parte a cererii de ajutor public judiciar nu mai pot fi readuse în discuție pe calea recursului, încheierea de reexaminare fiind irevocabilă, respingând recursul ca inadmisibil.
Față de cele de mai sus, suține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate a contestației în anulare formulată de contestatoare, situație ce impune respingerea contestației ca nefondată.
La termenul din 16.05.2013, contestatoarea a depus completări la contestația in anulare, calificate de instanță ca fiind dezvoltare a motivelor contestației.
In fapt, se arată că decizia instanței de fond a fost data cu aplicarea greșita a legii, privand-o de dreptul de a se adresa unui judecător, cu consecința directa a încălcării dreptului de acces liber la o instanța.
Contestatoarea a depus toate actele solicitate de instanța si prevăzute la art. 14 din OUG nr. 51/2008, pentru acordarea de ajutor public de stat, iar din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada clara a faptului ca nu are posibilitățile financiare pentru a achita sumele menționate mai sus.
Soluția data de instanța, in dosarul mai sus menționat, a fost de a admite in parte cererea de acordare de ajutor public judiciar, dispunând scutirea de la plata a jumătate din taxa judiciara de timbru in cuantum de 194,00 lei precum si jumătate din cuantumul cauțiunii fixate in cuantum de 34.862,95 lei, urmând sa plătească suma de 97,00 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru si suma de 17.431,50 lei cu titlu de cauțiune.
Încheierea nr. 67/2012, pronunțata de Judecătoria Câmpeni, este data cu aplicarea greșita a legii si cu ingradirea dreptului de acces in justiție, intrucat contestatoarea, asa dupa cum reiese din actele depuse la dosarul cauzei, nu are posibilitățile financiare pentru a achita aceste sume, total disproporționate fata de veniturile pe care le realizează.
In susținerea celor afirmate mai sus, precizează următoarele:
1. Cererea de acordare de ajutor public judiciar, a fost făcuta in data de 07.12.2011, iar Legea nr. 251/2011 care modifica cuantumul sumelor minime prevăzute la art. 8, alin.1 si 2, din OUG nr. 51/2008, a fost publicata in M.O. nr. 866 din 08.12.2011 ori potrivit Constituției României, art. 78:
„Legea se publica in Monitorul Oficial al României si intra in vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o data ulterioara prevăzuta in textul ei", iar potrivit art.15, alin. 2 din Constituția României: „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
2. Potrivit art. 6, alin.1 din Codul Civil: „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă"
3. Potrivit principiului neretroactivitatii legii civile: „o lege nu se poate aplica asupra faptelor prin care se constituie sau se sting situații juridice, nici asupra efectelor acestor situații, care s-a consumat înaintea intrării în vigoare a legii noi".
Precizează faptul ca la data la care a formulat cererea de acordare de ajutor public judiciar dispozițiile OUG nr. 51/2008, art. 8, alin.1 si 2, privitoare la cuantumul sumelor de la care se poate solicita ajutor public judiciar, scutire in proporție de 100%, erau in vigoare si numai ulterior au fos modificate prin Legea nr. 251/2011.
Pentru a beneficia de un drept legitim, de a avea acces la o instanța, care nu poate fi ingradit de un obstacol sau impediment, de drept sau de fapt, care ar putea sa puna iar în discuție insasi substanța sa, a apelat la prevederile legale, valabile la data formulării cererii.
Aceasta restricție financiara impusa, chiar diminuata, ii aduce o limitare a dreptului de acces liber la justiție, astfel incat cererea sa este legitima si motivata. Un astfel de impediment constituind fixarea unui cuantum excesiv al sumei ce se impune a fi avansate, potrivit legislației naționale, pentru exercitarea unei acțiuni in justiție, in lipsa mijloacelor financiare necesare in acest caz reprezintă practic o privare a dreptului de a se adresa unui judecător, cu consecința directa a încălcării dreptului de acces liber la o instanța.
Desi in situația de fata, instanța a înjumătățit cuantumul taxelor impuse inițial, CEDO a reiterat că nivelul cheltuielilor de judecata, apreciat în contextul circumstanțelor unei spete date, inclusiv capacitatea reclamantului de a le achita, precum si faza procedurala in care aceasta restricție este impusa sunt factori care trebuie luați in considerare atunci cand se determina daca o persoana e beneficiat de dreptul de acces „la un tribunal" sau daca, datorită cuantumului cheltuielilor de judecata, dreptul de acces „la un tribunal" a fost restrâns in asa măsura incat este afectat in insasi, substanța sa.
Tot CEDO a subliniat ca, limitarea dreptului de acces la un tribunal nu este compatibila cu prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție decât daca prin aceasta se urmărește un scop legitim si daca exista un grad rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat.
Învederează instanței prevederile art. 8, alin.3 din OUG nr. 51/2008, aplicabile, prin care se stipulează ca: „Ajutorul public judiciar se poate acorda si in alte situații, proporțional cu nevoile solicitantului, in cazul in care costurile certe sau estimate ale procesului sunt de natura sa ii limiteze accesul efectiv la justiție, inclusiv din cauza diferentelor de cost al vieții dintre statul membru in care acesta isi are domiciliul sau reședința obișnuita si cel din România", de unde se poate deduce ca legiuitorul a avut in vedere si alte situații in care, solicitantul de ajutor public judiciar, care nu poate face fata cheltuielilor ocazionate cu purtarea procesului, pentru a nu i se limita accesul efectiv la justiție, sa poată beneficia de ajutorul statului in astfel de situații.
In drept, art.304 (lit.2,6,7, 8 si 9), art. 317 si art. 318 Cod proc.civ.. Totodată invocă prevederile art. 15, alin. 2 din OUG nr. 51/2008.
Verificând decizia nr.734/R/2012, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.318 alin.1 din Codul de procedura civila, hotararile instantelor de recurs, pot fi atacate cu contestatie in anulare, cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala, sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În aplicarea textului de lege antementionat, practica judiciara a fost si este consecventa in sensul ca, greselile instantei de recurs care deschid calea contestatiei in anulare, sunt greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozitiilor legale, pe aceasta cale nefiind admisibil sa se analizeze justetea solutiei pronuntate, tinzandu-se la reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, intrucat, in caz contrar, calea de atac a contestatiei in anulare se transforma in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.
Or, in speta, prin motivatia adusa contestatiei in anulare formulate, contestatoarea nu a adus deciziei pronuntate de instanta de recurs, critici care sa poata fi incadrate in motivele antementionate, pentru care contestatia in anulare poate fi admisibila si cu atat mai putin in cadrul celor prevazute de art. 317 din Codul de procedura civila, care vizeaza vicii ale procedurii de citare sau eludarea normelor de ordine publica, privitoare la competenta.
Astfel, instanța de recurs a reținut că recursul declarat este inadmisibil întrucât vizează nemulțumirea recurentei in raport de încheierea prin care i-a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar si in raport de încheierea prin care s-a soluționat irevocabil, in sensul respingerii, cererea de reexaminare formulată. În acest context, s-a constatat astfel că aspectele care au făcut obiectul cererii de reexaminare sub aspectul admiterii in parte a cererii de ajutor public judiciar nu mai pot fi readuse in discuție pe calea recursului, încheierea de reexaminare fiind irevocabilă.
Așadar, chestiunile privind invocarea din oficiu a excepției inadmisibilității și soluționarea recursului pe excepția invocată nu pot fi considerate ca fiind rezultatul unei erori materiale, în sensul art.318 alin.1 Cod pr.civilă, fiind evident că, în fapt, contestatoarea supune cenzurii instanței sesizate cu prezenta cale extraordinară de atac, justețea soluției pronunțate în recurs.
În plus, se reține că nici un text de lege nu obligă instanța de recurs să examineze cauza pe fond, în măsura în care consideră că trebuie să se pronunțe în prealabil asupra unor excepții care fac de prisos analizarea fondului, iar pe de altă parte, soluționarea recursului pe excepție nu deschide părților calea contestației în anulare pentru acest motiv.
Distinct de aceste aspecte, se reține că deși recursul contestatoarei a fost soluționat pe excepția inadmisibilității, instanța de control judiciar a analizat și a concluzionat că art.6/1 CEDO - obligatoriu pentru instanțele naționale, nu a fost încălcat.
Pentru cele ce preced, neputandu-se retine incidenta in speta a vreunuia din motivele de contestatie in anulare expres si limitativ prevazute de art.318 din Codul de Procedura Civila, contestatia in anulare formulata impotriva deciziei civile nr.734/R/2012 a Tribunalului A., este lipsita de temei, urmand a fi respinsa ca atare.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare declarată de către contestatoarea D. C. M., împotriva deciziei nr.734/R/2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului A..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.05.2013.
Președinte, M. P. | Judecător, F. M. C. FLORENȚA | Judecător, B. A. A. |
Grefier, M. U. |
Red./Tehnored.P.M
29.05.2013/2ex.
Jud.recurs-C.L.,C.C.,F.S.
| ← Dizolvare societate. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 541/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
