Pretenţii. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul ALBA

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE F. Ș.

Grefier I. M. G.

Pe rol se află judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta C. T. și pe pârâții B. C. R. SA - SUCURSALA A. I., B. C. R. SA, . și C. M. B., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 11.01.2013 concluzii scrise din partea reclamantei.

Pârâta B. C. R. SA a depus la dosar prin serviciul registratură în data de 11.01.2013 concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07.01.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14.01.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 23.06.2011, sub dosar nr._, reclamanta C. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. Română SA, ., C. M. B. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1. anularea contractului de credit bancar nr.855/PF, încheiat la data 29.06.2007 între reclamantă, în calitate de coplătitor, C. M. B., în calitate de împrumutat și garant și B. C. Română SA.

2. nulitatea absolută a cesiunii de creanță nr.J962/27.10.2010, prin care cedentul – BCR a cedat cesionarului – S. C., creanța născută în baza contractului de credit nr.855/PF/29.06.2007, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare atașate acestuia.

3. anularea contractului de cesiune de creanțe nr.J962/27.10.2010 cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii cesiunii.

4. nerespectarea clauzelor contractuale de către BCR în contractul de credit 855 PF/29.06.2007.

5. cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul de credit bancar mai sus menționat. Precizează că ulterior semnării contractului nu a fost înștiințată de către bancă despre modificarea dobânzii, nerespectarea contractului de către împrumutat, neplata ratelor de către acesta, constatarea unui caz de culpă, intenția băncii de a declara creditul exigibil și de a cesiona către un terț, creanța rezultată din contractul de credit mai sus menționat. Mai arată că la data 27.10.2011, BCR a cesionat către . rezultată din contractul de credit de mai sus, fără a proceda la notificarea sa prealabilă.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art.1391-1398 și art,1402-1404 Cod civil, Legea nr.289/2004, art.11-13 din Legea nr.58/1998.

În probațiune, reclamanta a depus în copie factura fiscală nr._/04.11.2008, notificare, contract de cesiune de creanță nr.3/09.06.2009 (filele 5-8).

Prin sentința civila nr. 4474/2011 a Judecătoriei Alba Iulia s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului A. spre competentă soluționare a cererii formulate de reclamanta C. T., domiciliată în Oiejdea, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin Agenția Cetate, cu sediul în A. I., ., . sediul social în București, ., . II, III și IV, sector 5, C. M. B. cu domiciliul în Sântimbru, ., jud. A..

Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanța a reținut următoarele:

Analizând cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1) Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Alba Iulia invocată de pârâții B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, . și C. M. B., instanța apreciază ca fiind întemeiată în considerarea următoarelor argumente:

Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855PF/29.06.2007 (filele12-14) încheiat la data de 29.06.2007 între pârâtul C. M. B. în calitate de împrumutat, reclamanta C. T. în calitate de coplătitor, pe de o parte și pârâta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA pe de altă parte, aceștia au convenit acordarea către împrumutat a unui credit în sumă de 142.000 euro pentru o perioadă de 300 de luni. (f. 27-32)

Prin contractul de cesiune de creanță nr. J 962/27.10.2010 creanța ce a rezultat din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855PF/29.06.2007 a fost cesionat către pârâta .. (f. 33-37).

Obiectul prezentei cauzei este reprezentat de cererea reclamantei de constatarea nulității contractului de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855PF/29.06.2007 și nulitatea absolută a contractul de cesiune de creanță nr. J 962/27.10.2010 cu consecința repunerii părților în situația anterioară, iar valoarea obligațiilor asumate de părți prin actele juridice a căror nulitate se solicită, a fost de 142.000 euro în ce privește contractul de împrumut și_,93 euro valoarea nominală a creanței cedate la momentul când a intervenit contractul de cesiune.

În ceea ce privește stabilirea competenței, instanța constată că tribunalul este instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu, în speță sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 1, lit. b) din Codul de procedură civilă, începând cu 01.10.2011, potrivit căruia procesele si cererile in materie civila al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împarțeală judiciara, a cererilor in materia succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar sunt de competența tribunalului. De altfel instanța constată că nici la momentul când a fost introdusă acțiunea de către reclamantă, 23.06.2011, când erau în vigoare dispozițiile art. 2, pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, judecătoria nu era instanța competentă material să judece prezentul litigiu prin prisma dispozițiilor art. 2, pct. 1, lit. a din codul de procedură civilă și ceea ce a statua Înalta Curte de Justiție și Casație prin Decizia nr. 32/09.06.2008.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul, prin sentința comerciala nr 14/. declinarea în favoarea Judecătoriei Alba Iulia a competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta C. T., domiciliată în Oiejdea, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin Agenția Cetate, cu sediul în A. I., ., ., cu sediul social în București, ., . II,III și IV, sector 5, C. M. B., cu domiciliul în Sântimbru, ., jud. A..

Constată intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul A. și Judecătoria A. I..

Trimite dosarul la Curtea de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța aceasta soluție Tribunalul a reținut următoarele:

Se reține că are caracter de cerere principală capătul de cerere referitor la anularea contractului de credit bancar și cel referitor la constatarea nulității absolute a cesiunii de creanță nr. J962/27.10.2010.

Capătul de cerere privitor la repunerea pârâților în situația anterioară încheierii convențiilor raportat la valoarea obligațiilor asumate de părți prin actele juridice, care este de 142.000 euro în ce privește contractul de împrumut și_,93 euro, valoarea nominală a creanței la momentul când a intervenit contractul de cesiune, are caracter accesoriu întrucât rezolvarea lui depinde de soluția adoptată față de capătul principal de cerere.

De asemenea se constată că fundamentul juridic al raportului litigios îl reprezintă disp. art. 12, 13, 14 din Legea nr. 193/2000 privind protecția consumatorilor, lege specială care are prioritate în concurs cu norma generală cuprinsă în art. 2 alin. 1 lit. a din codul de procedură civilă și care conferă plenitudine de competență judecătoriilor în constatarea existenței sau inexistenței clauzelor abuzive din contractele de împrumut bancar.

Așadar competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, nefiind incidente în speță disp. art. 2 pct. 1 lit. a din c. pr. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia a statuat în soluționarea unui conflict negativ de competenta identic dintre Tribunalul A. și Judecătoria A. I., prin sentința comercială nr. 15/2011 pronunțată în dosarul nr._ că soluționarea cauzelor de această natură este de competența Judecătoriei Alba Iulia.

Așa fiind, constatând conflictul negativ de competență intervenit între Tribunalul A. și Judecătoria A. I. instanța, conform art. 22 cod de procedură civilă, va trimite cauza instanței competente, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia, în vederea soluționării acesteia.

Curtea de apel A. prin sentința nr.3/2012 a stabilit în favoarea Tribunalului A. competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C. T. împotriva pârâților B.C.R. S.A., . și C. M. B. pentru anulare acte și repunerea în situația anterioară.

Pentru a pronunța aceasta soluție au fost reținute următoarele:

În soluționarea conflictului negativ de competență curtea de apel constată că reclamanta solicită, în principal, anularea contractului de credit bancar nr.855/PF/2007 încheiat, în calitate de coplătitor, cu pârâta BCR SA. De soluția dată acestui capăt de cerere depinde soluționarea capetelor de cerere nr.2, 3 și 4. În susținerea cererii în anularea contractului de credit reclamanta a invocat lipsa multiplului exemplar și necomunicarea unui exemplar al contractului.

Încălcarea drepturilor pe care reclamanta le avea, în calitate de consumator, este invocată prin raportare la contractul de cesiune încheiat între pârâți, contract ulterior celui de credit și a cărui opozabilitate față de reclamantă depinde de soluția dată acțiunii în anularea contractului de credit bancar.

Reclamanta solicită și repunerea în situația anterioară încheierii contractului de credit și a celui de cesiune, valoarea creanței depășind pragul de 100.000 lei prevăzut de art.2 pct.1 lit. a Cod procedură civilă, în vigoare la 23.06.2011 când procesul a fost pornit.

Prin urmare, față de obiectul cauzei și de data înregistrării litigiului pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, curtea de apel constată că Tribunalul A. este competent să soluționeze cauza, în temeiul art.2 pct.1 lit. a Cod procedură civilă, în vigoare la 23.06.2011.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta C. T..

ICCCJ prin decizia civilă nr. 2748/2012 a respins recursul declarat, menținând ca legala soluția Curții de Apel A. I..

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul reține următoarele:

Reclamanta C. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. C. Română SA, ., C. M. B. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

1. anularea contractului de credit bancar nr.855/PF, încheiat la data 29.06.2007 între reclamantă, în calitate de coplătitor, C. M. B., în calitate de împrumutat și garant și B. C. Română SA.

2. nulitatea absolută a cesiunii de creanță nr.J962/27.10.2010, prin care cedentul – BCR a cedat cesionarului – S. C., creanța născută în baza contractului de credit nr.855/PF/29.06.2007, împreună cu orice drepturi, fructe și beneficii prezente și viitoare atașate acestuia.

3. anularea contractului de cesiune de creanțe nr.J962/27.10.2010 cu consecința repunerii părților în situația anterioară încheierii cesiunii.

4. nerespectarea clauzelor contractuale de către BCR în contractul de credit 855 PF/29.06.2007.

5. cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele:

La data de 29.06.2007 a semnat cu BCR prin Agenția Cetate, Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855/PF în calitate de coplătitor, astfel cum rezultă din conținutul contractului.

Coplătitorul este acel participant la credit a cărui venituri sunt luate în considerare alături de cele ale solicitantului de credit pentru obținerea unei sume mari de bani . În cazul în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile de plată coplătitorul este obligat să plătească debitele scadente.

Reclamanta arată că deși a semnat acest contract nu i-a fost înmânat un exemplar original al acestuia însoțit de Condițiile generale de CREDITARE - Anexa la Contractul de credit - astfel cum prevede conținutul contractului spre finalul acestuia.

Reclamanta mai precizează că ulterior semnării acestui contract nu a fost niciodată înștiințată de bancă, în perioada 29.06.2007 – până în prezent, despre: modificarea dobânzii; nerespectarea contractului de către împrumutat ; neplata ratelor de către acesta, constarea unui caz de culpă ; intenția băncii, în caz de neplata ratelor de către împrumutat de a declara creditul exigibil și de a cesiona către un terț creanța rezultată din contractul de credit mai sus menționat.

La data de 27.10.2010 BCR a cesionat către S. C. creanța rezultată din contractul de credit mai sus menționat, fără ca, înainte de a proceda la cesionarea creditului, să o notifice. Această obligație este prev. de art. 8.3 din Condițiile Generale de creditare – Anexa la Contractul de credit bancar nr. 855 /PF 29.06.2007.

Încălcarea acestei obligații a fost constatată și de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor A. astfel cum rezultă din Adresa nr. 113/14.04.2011.

Prin contractul de cesiune, creanța rămâne neschimbată, păstrându-și natura sa, fie ea civilă sau comercială și garanțiile care o însoțesc.

Conform principiului „nemo plus juri sad alium transfere ptest quam ipse habet” cesionarul nu poate avea mai multe drepturi decât ale creditorului cedent.

Un credit își păstrează denumirea și caracteristicile de credit atâta vreme ce banca este parte în contractul de credit nr. 855 Pf /29.06.2007, acesta nefiind reziliat. Acesta este un contract intuitu personae în raport cu banca, fiindcă numai băncile pot acorda credite, Conform Legii 190/1999.

Cesiunea în sine este practic o „simulație” a băncii BCR, care este în esență ilicită, deoarece urmărește eludarea unor dispoziții imperative ale legii financiar bancare care instituie un monopol legal, așa cum a mai arătat reclamanta în ce privește încheierea contractelor de credit bancar precum și a constituirii provizioanelor de risc și a păstrării unui nivel minim de solvabilitate a băncii .

Potrivit Codul Civil și regulilor de drept social, sancțiunea care intervine în cazul unei simulații ilicite este nulitatea contractului simulate - cesiunea de creanță dintre BCR și . care este filială a acestei bănci .

Cu privire la nerespectarea contractului de credit nr. 855 PF 29.06.2007, mai susține reclamanta că ratele lunare stabilite prin grafic de către bancă au fost achitate conform graficului de rambursare emis la data de 29.06.2007.

BCR nu a înștiințat reclamanta niciodată despre modificarea dobânzilor, nu a notificat-o cu privire la neplata ratelor sau cu privire la eventuale întârzieri la plata acestora, de către împrumutat.

Precizează faptul că nu a fost înștiințată cu privire la declararea anticipată a scadenței creditului ori intenția băncii de a cesiona creditul și nici nu i s-a acordat un termen notificat de bancă în care să i se pună în vedere u n termen de plata ratelor neachitate de împrumutat .

În cazul în care debitorul nu își plătește obligațiile, coplătitorul este obligat să plătească debitele scadente .

În conformitate cu prevederile art. 8.3 din Condițiile generale de creditare Anexa la Contactul de credit nr. 855 „banca va notifica împrumutatul și după caz, terțele persoane obligate în baza prezentului contract, în scris, în 15 zile de la constatarea unui caz de culpă și, în cazul în care deficiențele nu sunt înlăturate în perioada de timp indicate de banca în notificare, banca are dreptul să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume datorate „ .

Cu alte cuvinte banca nu putea declara creditul scadent și exigibil, apoi să-l cesioneze, decât după notificarea în scris a tuturor părților contractante, obligate prin contract și după împlinirea termenului de 15 zile stabilit în contract.

Însă BCR nu a respectat această obligație asumată prin contract astfel că se face vinovată de încălcarea acesteia, ceea ce duce la anularea cesiunii și drept consecință repunerea părților în situația anterioară, în vederea obligării băncii de a respecta contractul asumat.

În drept se invoca prevederile Legii nr. 193/2000 privind contractele încheiate cu consumatorii, art. 1393 Cod civil, Legea nr. 289/2004, Legea nr. 58/1998.

La data de 14.09.2011 pârâta BCR SA a depus la dosar întâmpinare, fila 12 prin care a solicitat respingerea în principal pe excepție a acțiunii și în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii formulate de reclamanta ca vădit neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepția necompetentei materiale, excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a paratei, excepția lipsei calității procesuale pasive a BCR SA. A., excepția netimbrării acțiunii, excepția prematurității acțiunii.

In motivarea întîmpinării parata a arătat următoarele:

Prin contractul de cesiune de creanța nr. 1962/27.10.2010, BCR a cesionat drepturile sale procesuale rezultate din împrumuturile de care a beneficiat reclamantul cesionarului ., intervenind in litigii ca continuator în toate drepturile și obligațiile procesuale izvorâte din prezentul litigiu.

Pârâta a menționat faptul că această cesionare este temeinica și legală, fiind întemeiată atât pe prevederile art. 1391 -1398 cod civil și art. 969 cod civil, contractul de cesiune fiind legal încheiat și reprezentând voința reală a părților semnatare. Art. 969 cod civil consacră principiul forței obligatorii a contractului ce are ca și consecințe forța obligatorie pentru părțile contractante cât și pentru instanțele de judecată, care au sarcina de a asigura executarea lui.

Referitor la cauza (scopul) contractului de cesiune de creanța pârâta a arătat că acesta a fost determinat de interesul legitim al BCR SA de a recupera cât mai rapid o parte cât mai mare din debitul cedat, în scopul asigurării unor fonduri necesare îndeplinirii obiectului său de activitate principal. Pentru cesionar scopul legitim a fost acela de a achiziționa creanța în condițiile unei economii de piață concurențială.

Fiind un contract sinalagmatic, principalele obligații (prestații) la care s-au obligat părțile sunt ale cedentului de a ceda, transfera și vinde cesionarului creanțele cedate și respectiv ale cesionarului de a achita prețul cesiunii în schimbul creanțelor cedate.

Creanțele cedate reprezintă creanțele și încasările și orice alte sume, inclusiv dar fără limitare la principal, dobândă, penalități, onorarii și comisioane, datorate cedentului de către debitorii cedați sau de către orice alte persoane (precum garanții) în baza contractelor de credit, împreună cu toate drepturile, fructele și beneficiile aferente acestora, existente la data cesiunii, care sunt transferate, cedate și vândute de cedent cesionarului, în conformitate cu prezentul contract.

În ceea ce privește opozabilitatea cesiunii, din interpretarea sistematică și literală a prevederilor art. 1, art.2 lit.a și art.29 din Titlul VI al Legii nr.99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în cauză fiind realizată această formalitate, sens în care s-a depus înscrierea 2010-_ - SLT in Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare referitoare la creanțele evidențiate în contractul de cesiune nr. J962/27.10.2010).

Astfel, la data formulării prezentei cereri BCR nu mai era creditorul sumelor împrumutate de pârâtul C. M. Benjamin în temeiul contractului nr. 855/PF/29.06.2007.

În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 146/1997 „acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în și prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepțiile prevăzute de lege”.

Reclamanta a solicitat prin cererea formulată anularea contractului de credit bancar nr.855/PF, încheiat la data 29.06.2007 între reclamantă, în calitate de coplătitor, C. M. B., în calitate de împrumutat și garant și B. C. Română SA., nulitatea absolută a cesiunii de creanță nr.J962/27.10.2010, constatarea nulității contractului de cesiune nr. J962/27.10.2010, drept pentru care pârâta a considerat că sunt incidente prevederile art. 2 alin.(l) din Legea 146/1997, conform cărora „acțiunile și cererile evaluabile în bani, introduse ia instanțele judecătorești, se taxează (…)”

De asemenea, prin decizia nr. 32/09.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus „ ...sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea (...) nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale (...)”

Pârâta a mai arătat că prezentul litigiu este unul de natura comercială, atât din prisma părților implicate, BCR SA și ., care, în conformitate cu prevederile art. 7 cod comercial au calitatea de comerciant (,,sunt comercianți aceia care fac fapte da comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită, și societățile comerciale”), cât și din prisma caracterului litigiului (pune în discuție valabilitatea unui act juridic încheiat între doi comercianți).

În conformitate cu prevederile art. 720 ind. 1 c.proc. civ. „în procesele și cererile în materie comercială, evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte".

În acest sens este evident că litigiul existent este de natură comercială, această natură rezidând atât din calitatea de comercianți a părților (societăți comerciale înregistrate la Registrul Comerțului) cât și din caracterul litigiului (obligarea pârâtei la plata unei anumite sume și alte cheltuieli).

Caracterul comercial reiese si din natura contractului, acesta fiind unul de împrumut sume de bani de la o societate comercială, obiectul acestuia constând în darea/primirea de bani (în ceea ce privește contractul de credit 855/PF/29.06.2007). Referitor la contractul de cesiune nr. J962/27.10.2010 este evident faptul ca are atât caracter cât și obiect comercial, rezultând fără tăgadă caracterul comercial al acțiunii formulate.

Având în vedere cele menționate anterior pârâta a considerat că reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile, așa cum imperativ cere art. 720 indice 1 Cod proc. civ.

Pe fondul cauzei pârâta a arătat că la data de 29.06.2007, între BCR SA prin Agenția Cetate și C. T., în calitate de coplatitor și C. M. B. în calitate de împrumutat și garant, a fost încheiat contractul de credit nr. 855/PF/29.06.2007, ulterior acest contract fiind modificat prin semnarea unui act adițional.

Garantarea împrumutului a fost efectuată prin încheierea unui contract de ipotecă (855/PF/29.06.2007), autentificat sub nr. 1092/29.06.2007 la Biroul Notarului Public S. R. M., prin care reclamantul, în calitate de garant ipotecar, garanta restituirea creditului prin constituirea în favoarea BCR a unei ipoteci de rang II și III asupra imobilelor casă și loc de casă de 250 mp din localitatea Sântimbru nr. 50B, jud. A., loc de casă intravilan de 750 mp în Sântimbru și teren arabil de 1440 mp în localitatea Oiejdea.

Pârâta a aratat ca acest contract nr 855/PF/29.06.2007,, are potrivit art. 969 cod civil putere de lege între părțile contractante, fiind fundamentat pe teoria autonomiei de voință.

Raportat și la contractul de cesiune nr. J962/27.10.2010 cât și la cesiune, pârâta consideră că acesta s-a încheiat cu respectarea condițiilor contractuale și a dispozițiilor legale în materie.

În conformitate cu art. 10 din Condițiile generale de creditare anexă la contractul de credit nr. 855/PF/29.06.2007 - semnate si însușite de reclamant - „banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale".

În ceea ce privește opozabilitatea cesiunii, din interpretarea sistematică si literală a prevederilor art.1, art.2 lit. a și art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, cesiunile drepturilor de creanță îndeplinesc condiția de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de Garanții Reale Mobiliare, în cauză fiind realizată această formalitate, sens în care pârâta a depus înscrierea 2010-_ - SLT în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare referitoare la creanțele evidențiate în contractul de cesiune nr. J962/27.10.2010).

În drept pârâta a invocat prevederile art. 115 și urm. Cod pr.civ., art. 2 al.1 lit.a Cod pr.civ., art. 720 ind.1 Cod pr.civ., art.2 din Legea nr. 146/1997.

În dovedirea susținerilor pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.

In probațiune a depus următoarele înscrisuri: Contract de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855/PF/29.06.2007, Condiții Generale de Creditare – Anexa la contractul de credit bancar nr. 855/ PF/29.06.2007, Contract de cesiune de creanțe, Notificare, Anexa nr. 28 – Model de Notificare și Consimțământ al Societăților de asigurare privind cesiunea, Anexa 3 – Proceduri de lucru, Anexa la contractul de cesiune de creanță nr. 7962 din data de 27.10.2010, Adresa înaintată de către BCR – Sucursala Jud. A. către B. Comercială Română – Agenția Cetate - A. I., Adresa comunicată de către BCR SA către numita C. T. și cererea înaintată de către numita C. T. - prin care aceasta a revenit cu adresă către BCR – Sucursala Jud. A..

La data de 16.09.2011 pârâta . a depus la dosar întâmpinare, fila 48 a dos - prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamanta ca urmare a admiterii excepțiilor invocate și motivate în cuprinsul întâmpinării, iar pe fond ca neîntemeiată.

Astfel, pârâta a ridicat următoarele excepții: excepția necompetentei materiale, excepția insuficientei timbrări, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția conexării prezentei cauze la dosarul nr._/107/2010.

In motivarea întimpinării parata . a arătat următoarele:

Chiar daca reclamanta nu a știut exact suma cu care pretinde că a fost prejudiciat de către BCR are în continuare obligația stabilirii valorii acțiunii. astfel ca trebuia sa dea pretențiilor sale o valoare estimativă și să timbreze la valoarea aceasta, iar daca se va dovedi din probatoriu ca valoarea obiectului acțiunii era în realitate mai mare, atunci reclamanta va completa timbrajul.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de capătul al patrulea de cerere parata a arătat ca având în vedere că reclamanta a înțeles să se judece în ceea ce privește acest capăt de cerere numai în contradictoriu cu BCR, pârâta a apreciat că nu are calitate procesuală pasivă.

Față de disp. art. 164 alin 1 din Cod pr civ parata a solicitata admiterea excepției conexării prezentei cauze la dosar nr._/107/2010.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În fapt, între B. Comercială Română SA, în calitate de cedent și . a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. J962/27.10.2010 prin care au fost cesionate și creanța deținută de către BCR împotriva paratului împrumutat C. M. B. și a reclamantei coplătitoare C. T., creanța decurgând din contractul de credit nr. 855/PF/29.06.2007.

Întrucât paratul avea restanțe mari la plata ratelor asumate prin contractul de credit, anterior cesiunii de creanță BCR l-a somat pe acesta prin notificarea nr._/06.10.2010 să își plătească restanțele, avertizându-l că în caz contrar întreaga datorie vă fi declarată scadentă anticipat. Având în vedere că acesta nu s-a conformat și nu a achitat sumele datorate, BCR, în conformitate cu prevederile contractului de credit și a condițiilor generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar, a declarat soldul creditului scadent anticipat, acesta devenind exigibil.

Astfel BCR a cesionat către . o creanța certă, lichidă și exigibilă în conformitate cu prevederile art. 1391 și urm. cod civil.

Pentru opozabilitate, cesiunea a fost notificată debitorilor cedați așa cum rezultă și din Notificările nr. HC_/28.10.2010 și HC_/02.11.2010, atașate prezentei întâmpinări.

De asemenea, contractul de cesiune a fost înregistrat în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare sub numărul_/28.10.2010, respectiv 2010-_-SLT în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 99/1999 Titlul VI.

Cesiunea de creanța s-a efectuat în temeiul art. 1391 și urm. cod civil și prin urmare acordul debitorului cedat nu este necesar pentru valabilitatea acesteia.

În urma cesionarii creanța este în continuare o creanța bancară. Faptul că cesionarul este o societate cu răspundere limitată nu determină nulitatea cesiunii. Acesta a preluat o creanță certa, lichidă și exigibilă și nu un contract de credit. Susținerile reclamantei cu privire la erijarea pârâtei într-o societate bancară sunt nefondate. Activitatea . nu este una bancară, întrucât nu sunt desfășurate activități de atragere a capitalurilor și nici nu sunt acordate credite.

Recuperarea creanțelor nu este o activitate specific bancară si din acest motiv nici nu este necesar pentru protecția drepturilor reclamantului ca pârâta să se afle sub controlul Băncii Naționale a României.

Prin cesiunea de creanță banca a transmis acest drept pe care îl are împotriva debitorilor săi către ., iar aceștia pot opune cesionarului toate excepțiile pe care le aveau împotriva băncii.

De asemenea debitorii beneficiază în continuare de protecția legislației în domeniul drepturilor consumatorilor chiar dacă în prezent au un creditor care nu este o bancă.

Contractul de credit nu are caracter intuituu personae., dacă banca înțelege să cesioneze dreptul sau privind încasarea de la debitor a sumelor datorate în temeiul contractului de credit, acest aspect nu schimbă cu nimic obligația de plată a împrumutatului, el având în continuare aceleași sume de achitat, însă unui alt creditor.

Prin urmare cesiunea de creanță nu are nici o influență asupra cauzei contractului de credit, a scopului pentru care împrumutatul a încheiat acest contract, pentru ca acesta să fie calificat ca având caracter intuituu personae.

Cesiunea de creanță nu este o simulație și nu are caracter ilicit.

Simulația presupune existenta în același timp și între aceleași părți a două contracte juridice, unul secret și unul public. În speța de față nu poate fi vorba despre simulație întrucât între BCR și . nu au fost încheiate mai multe contracte cu privire la creanța reclamantului.

Din punctul de vedere al dreptului civil, însă existenta unei simulații nu determină nulitatea nici a actului secret, nici a actului public.

În ceea ce privește susținerile privind eludarea de către BCR a unor dispoziții imperative ale legii financiar-bancare, acestea sunt nu numai nedovedite, dar și nefondate.

Pentru realizarea cesiunii de creanță nu este necesar acordul debitorului cedat iar paratul C. Baniamin a fost notificat despre intervenirea cesiunii.

Cesiunea de creanță aste un act bilateral între cedent și cesionar, acordul debitorului cedat nefiind necesar pentru valabilitatea acesteia.

De asemenea notificarea debitorului cedat cu privire la intervenirea cesiunii nu trebuie să îndeplinească vreo formă specială și nici nu trebuie realizată prin executor judecătoresc.

Mai mult, pârâta s-a conformat pentru îndeplinirea formalităților prevăzute pentru opozabilitate față de terți și dispozițiilor art. 2 lit. a) din Legea nr. 99/1999, titlul VI, înscriind cesiunea de creanță în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

În orice caz în situația în care debitorul cedat nu ar fi fost notificat cu privire la cesiune acest aspect nu ar determina nulitatea contractului de cesiune, ci numai inopozabilitatea lui. În situația în care cesiunea ar fi inopozabilă și debitorul efectuează plați către cedent acestea ar fi liberatorii de datorie și față de cesionar.

Pârâta a mai învederat faptul că de la data cesiunii si până în prezent nu s-a efectuat nici o plată în contul creanței decurgând din contractul de credit nici către BCR, nici către ..

În concluzie pârâta a solicitat ca pe fond să se respingă acțiunea.

În drept, pârâta și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 1391 și urm. cod civil și art. 115 cod procedură civilă.

În probatoriu pârâta a depus următoarele înscrisuri: contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855 PF/ 29.06.2007 (f. 55 - 56), anexa la contractul de credit bancar nr. 855 PF/29.06.2007 (f. 57 - 60), act adițional la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 855 PF/ 29.06.2007 (f. 61), contractul de ipotecă nr. 855 PF/A/18.11.2009 (F. 62 - 63), încheierea de autentificare nr. 1287 / 18.11.2009 (f. 64), notificarea pârâtului C. M. B. (f. 65), avizul de însoțire a mărfii nr. 9873/11.10.2010 (f. 66), borderoul de prezentare trimiteri (f. 67), notificarea pârâtului C. M. B. (f. 70), confirmarea de primire (f. 71 - 72), Decizia nr. 11/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ * (f. 75 - 76), dovada comunicării Deciziei nr. 11/2011 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr._ * (f. 77), acțiunea formulată de pârâtul C. M. B. (f. 78 - 81), precizarea formulată de pârâtul C. M. B. (f. 82 - 84), întâmăpinarea formulată de reclamantă (f. 85 - 86), dovada comunicării de către reclamantă către Judecătoria A. I. (f. 87), întâmpinare formulată de pârâtul C. M. B. (f. 88 - 89).

Parata BCR a invocat la termenul din data de 27 ianuarie 2012 și excepția inadmisibilității acțiunii în raport de împrejurarea ca reclamanta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a actelor invocate cererea sa apărând a fi nemotivată.

In baza art. 137 alin. 1, Cod pr civila soluționarea acestei excepții a fost unită cu fondul.

Analizând actele și lucrările dosarului, pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:

Prin încheierea pronunțata la data de 27 ianuarie 2012 - fila 19 a dos - instanța a soluționat următoarele excepții, in sensul respingerii lor: excepția necompetentei materiale, excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a paratei BCR Agenția Cetate A. I., excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția netimbrării acțiunii, excepția prematurității acțiunii, excepția conexității cererii raportat la existenta pe rolul TB AB a dosarului nr._/107/2010.

Excepția inadmisibilități cererii a fost unită cu fondul cauzei.

Așa fiind, în soluționarea cu prioritate a acestei excepții instanța retine ca aceasta este neîntemeiata urmând a o respinge întrucât:

Potrivit art 112 cod pr. civila condițiile ce trebuie îndeplinite de cererea de chemare in judecata pentru ca instanța sa fie legal sesizata, sunt îndeplinite in situația in care aceasta cuprinde:. numele, domiciliul sau reședința parților ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, după caz, numărul de înmatriculare in registrul comerțului, codul fiscal si contul bancar, obiectul cererii si valoarea lui., arătarea motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază cererea, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și semnătura.

Se constată că aceste cerințe sunt îndeplinite în speță, motiv pentru care nu se poate reține ca fiind inadmisibilă cererea reclamantei pentru că nu ar fi motivata.

Din starea de fapt învederata si din temeiurile de drept invocate in acțiune se poate concluziona ca aceasta este motivata in fapt si in drept.

Pe fondul cererii se rețin următoarele:

La data de 29.06.2007, între reclamanta in calitate de coplătitor, pârâtul de ordin 3 in calitate de împrumutat - garant și pârâta de ordin 1 – BCR Agenția Cetate A. I., a fost încheiat contractul de credit nr.855/PF, prin care paratul C. B. M. a fost împrumutat de banca cu suma de 142.000 euro, sumă ce urma a fi rambursată în termen de 300 luni, conform art. 2 din contractul menționat (f.27 dosar inițial).

La data de 18.11.2009, s-a încheiat un act adițional, prin care s-a prevăzut că împrumutatul beneficiază de o perioadă de grație de 6 luni, valoarea creditului totalizând suma de 157.187,47 euro, rambursabil în 272 rate lunare.

Prin adresa nr. HC_/28.10.2010 paratului de ordin 3 i se comunică intervenția contractului de cesiune de creanță între Bancă și pârâta de ordin 2, respectiv contractul din data de 27.10.2010, prin care B. a cesionat creanța născută în baza contractului de credit nr.855/PF/29.06.2007, câtre S. C. SRL cu indicarea sumei datorate ca fiind de 164.778,24 euro.

Pârâtele de ordin 1 și 2 au susținut că pentru realizarea cesiunii de creanța nu era necesar acordul debitorului cedat, iar opozabilitatea cesiunii față de reclamanta s-a realizat in condițiile art. 1, 2, lit a și art 29 din Titlu vl al Legii 99/1999 respectiv din momentul înscrierii avizului de garanție în Arhiva Electronica de garanții reale mobiliare prin înscrierea înregistrata sub nr. 2010-_ -SLT

Ori, în raport de clauzele exprese si condițiile concrete stipulate in contractul de credit - art.4.10 din condițiile generale de creditare – anexă la contractul de împrumut, in cazul in care la scadentele stabilite nu sunt rambursate ratele de credit si nu sunt achitate dobânzile aferente, banca va comunica împrumutatului, si după caz coplatitorului și garanților, printr-o scrisoare recomandata, consecințele ce decurg din contractul de împrumut, urmare nerespectării obligațiilor asumate.

In speța insa nici una dintre parate, respectiv B. si . au probat respectarea prev contractuale mai sus indicate, respectiv BCR nu a încunoștințat reclamanta coplatatitor sub nici o forma iar parata de ordin 3 a depus la dosar Notificarea nr_ din 02.11.2010 - fila 70 a dos -, însoțita de o confirmare de primire nesemnata primirea fiind contestata de câtre reclamanta fila 71-74

Ori neexistând o dovada certa a primirii de câtre clientul coplatitor a notificării rezulta nu numai ca paratele nu s-au asigurat ca notificarea a fost efectiv predata clientului, pentru ca acesta sa beneficieze efectiv de încunoștințarea operațiunii de cesiune intervenite dar Notificarea nr._ din 02.11.2010 emisa de . SRL, apare a fi una pur formala fără a fi reala si serioasa, din perspectiva asigurării unei protecții efective a dreptului consumatorului la securitatea raporturilor juridice obligaționale pe care si le-a asumat, inclusiv sub aspectul consecințelor neîndeplinirii propriilor obligații.

Consumatorul trebuie sa beneficieze de o procedura sigura, in cadrul căreia sa opteze in cunoștința de cauza asupra modalității de continuare a raporturilor juridice in care s-a angajat, respectiv asupra consecințelor la care se expune in cazul in care nu-si onorează propriile obligații

Nu se confirma susținerea paratei BCR in sensul ca reclamanta cere anularea calității sale de coplatitor, întrucât din intriga motivare a cererii rezulta ca reclamanta solicita instanței aplicarea dispozițiilor Legii 193/2000, cu privire la clauza din contractul de credit bancar, care permite băncii cesionarea creanței.

Așa fiind, se constata ca in raport de obiectul contractului de credit nr.855/PF/29.06.2007, și faptul că acesta este un contract de credit pentru nevoi personale, conform art.1, această lege este pe deplin aplicabilă, alături de dispozițiile generale privind protecția consumatorilor, cuprinse in OG 21/1992.

Se constata ca cererea reclamantei este parte întemeiata întrucât clauza din contractul de credit în temeiul căreia pârâta de ordin 1 poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract este abuzivă, acest caracter fiind determinat de dezechilibrul semnificativ existent între drepturile și obligațiile părților, în condițiile în care, este vorba despre o clauză contractuală standard preformulată care nu a fost negociată cu reclamanta

Împrejurarea ca reclamanta a cunoscut că banca își rezervă dreptul de a cesiona creanța nu duce la concluzia că acea clauză este legală și că nu îi pot fi aplicabile dispozițiile Legii 193/2000

Condițiile prevăzute de legislația națională cât și de cea comunitară pentru ca această clauză să fie considerată abuzivă, și anume: să nu fi fost negociată direct cu consumatorul; să fie contrară bunei credințe și prin ea însăși, sau împreună cu alte prevederi din contract, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului sunt îndeplinite.

Caracterul abuziv al clauzei rezultă din modalitatea evaziva si incompleta in care a fost redactată, in condițiile in care prin clauza prevăzută la art.10 din condițiile generale ale convenției de credit, s-a stabilit pur și simplu că banca poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale, însă fără a preciza în concret în ce condiții poate interveni cesiunea prezumția bunei credințe a băncii este înlăturata.

Pârâta de ordin 1 nu a făcut dovada negocierii clauzei contractuale considerate abuzive, potrivit art. 1169 din Codul civil, cu atât mai mult cu cat obligația de a negocia clauza respectivă este una de rezultat si nu de mijloace.

Ori, negocierea efectivă și nu de aparenta a unui contract, implica negocierea nu numai a Condițiilor speciale ci a întregului contract, situație, in care nu s-ar mai justifica existenta unor Condiții Generale.

Împrejurarea că reclamanta și-a asumat contractul prin semnătură, contract în care era reglementat dreptul băncii de a-și ceda creanța, nu se identifica cu absenta unui dezechilibru semnificativ.

Caracterul abuziv în speța este determinat de dezechilibrul semnificativ între drepturile Băncii și obligațiile reclamantei pe care l-a creat clauza inserată in art.10 din Condițiile generale NTRUCAT deși nu a notificat declararea scadenței anticipate a creditului, B. a procedat la cesionarea creanței.

Nu se confirmă poziția paratei BCR în sensul că reclamanta nu ar avea interes in anularea contractului de cesiune, neinteresând cui i se plătesc ratele, întrucât creanța Băncii asupra reclamantei a fost cesionată pârâtei 2, societate nebancară, supusă nu normelor speciale din domeniul bancar, ci normelor generale, iar reclamanta numai este la adăpostul nici al legislației specifice din domeniul protecției consumatorilor și nici la adăpostul convenției încheiate cu B..

Aplicarea dispozițiilor art.969 Cod civil, în sensul că un contract reprezintă legea părților, presupune ca au putere de lege convențiile legal făcute, deci nu cele care conțin clauze abuzive, sau, contrarii bunelor moravuri, (art. 968 Cod Civil), ori, care nu sunt executate cu buna credința art.970 Cod Civil

Se dovedește astfel caracterul abuziv al clauzei cuprinsă în art. 10 din condițiile generale la contractul in raport d e care sancțiunea este nulitatea ei. si nu inopozabilitatea cesiunii fata de lipsa notificării valabile .

Nulitatea este sancțiunea prin care actul juridic este lipsit de efectele ce contravin legii care interesează ordinea publică sau bunele moravuri

Prevederile art. 966 Cod civil (vechi) în vigoare la data nașterii raporturilor juridice, statuează asupra lipsei efectelor unei obligații fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită;.

Contractul de cesiune de creanță, are, față de cele expuse mai sus, o cauză imorală câtă vreme, deși contractul de credit este unul garantat cu ipotecă de paratul de ordin 3 - C. B., conform art.10 din condițiile speciale, pârâta de ordin 1 nu a încercat sub nici o formă să-și îndestuleze creanța urmărind garanția imobiliară.

Se constata însă că nu este întemeiata cererea reclamantei de desființarea in întregime a contractului de credit bancar si nici a întregului contract de cesiune ci doar nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007 în ceea ce privește clauza în temeiul căreia pârâta de ordin 1 poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract (art.10 din condițiile generale de creditare –}si nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanțe nr.J962/27.10.2010, cu privire la creanța rezultată din contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007.

In consecința, se reține ca întemeiată în parte cererea reclamantei C. T. urmând a fi admisă și a se dispune nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007, încheiat între reclamant și pârâta de ordin 3 pe de o parte și pârâta de ordin 1 pe de altă parte, în ceea ce privește clauza în temeiul căreia pârâta de ordin 1 poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract (art.10 din condițiile generale de creditare – Anexă la contractul identificat anterior), nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanțe nr.J962/27.10.2010, încheiat între pârâta de ordin 1 și pârâta de ordin 2, cu privire la creanța rezultată din contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007 și respinge in rest cererea reclamantei.

In baza art.274 Cod pr. civilă, instanța urmează a respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu s-a făcut dovada suportării lor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite in parte acțiunea formulată de reclamanta C. T., domiciliată în Oiejdea, ., jud. A. în contradictoriu cu pârâții B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA prin Agenția Cetate, cu sediul în A. I., ., . sediul social în București, ., . II, III și IV, sector 5, C. M. B. cu domiciliul în Sântimbru, ., jud. A..și în consecință:

Constată nulitatea absolută parțială a contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007, încheiat între reclamant și pârâta de ordin 3 pe de o parte și pârâta de ordin 1 pe de altă parte, în ceea ce privește clauza în temeiul căreia pârâta de ordin 1 poate cesiona unui terț drepturile și obligațiile sale din contract (art. 10 din condițiile generale de creditare – Anexă la contractul identificat anterior).

Constată nulitatea absolută parțială a contractului de cesiune de creanțe nr. J962/27.10.2010, încheiat între pârâta de ordin 1 și pârâta de ordin 2, cu privire la creanța rezultată din contractului de credit bancar nr.855/PF/29.06.2007.

Respinge in rest cererea reclamantei.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2013.

PREȘEDINTEGREFIER

F. ȘCHIOPUIOANA G.

Redactat F.Ș.

Tehnoredactat I.G./7 exemplare/11.02.2013