Pretenţii. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 60/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 293/176/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 60/R/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă
Judecător C. C.
Judecător D. C.
Grefier M. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamanta S.C. T. P. SRL împotriva sentinței civile nr. 2075/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta S.C.CARPATICA A. SA SIBIU.
Obiectul dosarului: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat F. I. C. pentru recurentă, lipsind pârâta . Sibiu .
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că la dosar apărătorul reclamantei - avocat F. C. I. a înregistrat prin Serviciul Registratură la data de 23 ianuarie 2013 – cerere de strigare a cauzei la ora 12,00 întrucât conform extrasului de pe portalul instanțelor de judecată pe care –l anexează la dosar, acesta este nevoit să se deplaseze la Tribunalul Hunedoara pentru susținerea recursului care privește pe inculpatul I. M. M. .
De asemenea, solicită a nu se efectua nici un act de procedură în lipsa acestuia. Anexează împuternicire avocațială și chitanță în sumă de 700 lei reprezentând onorariu avocațial .
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară închisă probațiunea și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.
În susținerea recursului, apărătorul reclamantei arată că prin acțiunea formulată a solicitat în temeiul art. 37 raportat la art. 36 din Ord. CSA nr. 5 plata penalităților de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere de neplată a contravalorii facturii .
În motivarea hotărârii, instanța de fond a ajuns la concluzia că este aplicată teza a II-a, motivând faptul că penalizări se datorează de la data facturii doar în cazurile sumelor necontestate .
De asemenea, mai susține că în acțiunea formulată pe rolul instanței judecătorești a existat un dosar având ca obiect plata sumei de 9,316,74 lei .
Asiguratorul nu a contestat suma care trebuia achitată și nu a refuzat plata acestei sume datorită neacceptării cuantumului, ci datorită faptului că în opinia lor evenimentul rutier nu s-a produs în modalitatea arătată de conducătorii auto .
Arată că întinderea prejudiciului a fost însușită de asigurător. Reclamantul a depus toate actele necesare finalizării dosarului de daună.
Mai susține că din actele de la dosarul de daună se putea stabili atât răspunderea cât și cuantificarea daunei iar în cazul în care de la dosarul cauzei lipsea vreun act sau document pe baza căruia stabilirea răspunderii și cuantificării daunei nu erau posibile atunci data de la care curgea penalitățile - era data de la care asigurătorul a primit hotărârea judecătorească .
Din conținutul constatării amiabile rezultă cu certitudine vinovăția asiguratului intimat .
Apărătorul reclamantei arată că având în vedere toate aceste aspecte apreciază că instanța de fond în mod greșit și neargumentat a luat în calcul ca dată și nu ca reper hotărârea judecătorească, teza a II –a și nu data de 22.07.2010 teza I .
Rezultă așadar că instanța de fond nu are corespondent în textul de lege .
De asemenea, instanța a obligat pârâta să achite reclamantei doar parte din taxele de timbru și numai parte din onorariu avocatului. Solicită acordarea în totalitate a cuantumului solicitat de reclamantă.
INSTANȚA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Societatea de asigurare . – Sucursala A. I., ca după administrarea de probe, prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtei la plata penalităților de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 22.07. 2010 și până la plata efectivă:
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 4319/2011 pronunțată în dosar nr._ pârâta a fost obligată la plata sumei de 9 316,74 lei reprezentând despăgubirea pentru avarierea autocamionului marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, pentru care s-a deschis dosarul de daună RAO103AB10, dosar care a fost respins la plată, pârâta motivând că asiguratul acesteia nu este vinovat de producerea evenimentului rutier. A mai arătat că prin sentința menționată rămasă definitivă și irevocabilă s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând contravaloarea reparației, dovedită cu factura . nr.2010/_
În drept: prevederile art.36,37 din Ordinul CSA nr. 5/2010, art. 11 alin. 1 pct. 3 Cpr.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.
În probațiune, reclamanta a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul: factură de reparație . nr._/22.06.2010, convocare la conciliere directă, proces verbal încheiat cu ocazia convocării la conciliere, sentința civilă nr. 4319/2011 pronunțată în dosar nr._ .
La data de 15.02.2012 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a precizat primul capăt de cerere, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 4.956 lei reprezentând penalizări de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere aferente sumei de 9 316,74 lei începând cu data de 22.07.2010 și până la data de 06.01.2012, data înregistrării acțiunii și în continuare până la data plății efective a sumei.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii și excepția autorității de lucru judecat, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii.
În drept: art. 720/1, art. 163 C.pr.civ., art. 36 alin. 1 și art. 45 alin. 3 din Ordinul CSA 5/2010
Prin sentința civilă nr.2075/2012 instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința 5133/2010, pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Alba Iulia a fost admisă în parte acțiunea reclamantei . în contradictoriu cu pârâta . SIBIU, fiind obligată aceasta din urmă la plata sumei de 9613,74 lei, reprezentând despăgubiri.
Deși Ordinul CSA 5/2010 a fost abrogat prin art. 1 din Ordinul CSA 14/2011 din 06.12.2012, instanța a apreciat că legea aplicabilă în timp este Ordinul CSA 5/2010, în vigoare la data la care a luat naștere dreptul reclamantei beneficiare a unui titlu definitiv la despăgubiri.
Potrivit art. 35 din Ordinul CSA 5/2010, persoana prejudiciată are dreptul să înainteze cererea de despăgubire către asigurătorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA (…).
Potrivit art. 36 alin. 1 din Ordinul CSA 5/2010:
Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Potrivit art. 37 alin. 1 din Ordinul CSA 5/2010:
Dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Instanța a apreciat că penalitățile pot fi acordate, în baza textelor legale de mai sus, doar de la expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea sentinței definitive. În opinia instanței, penalitățile se datorează de la data facturării, doar în cazul sumelor necontestate.
Sentința 5133/2010, pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Alba Iulia a fost comunicată către pârâtă în 12.10.2011, termenul de 10 zile impus de art. 36 alin. 1 din Ordinul CSA 5/2010 expira în 23.10.2011.
D. urmare, constatând că nu s-a făcut de către pârâtă dovada executării voluntare a obligației de plată a sumei de 9316,74 lei, instanța a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta . și în consecință,a obligat pe pârâta . SIBIU să plătească reclamantei . suma de 782,60 lei, reprezentând penalizări de 0,1%/zi de întârziere calculate asupra sumei de 9316,74 lei, începând cu data de 23.10.2011 și până la data de 06.01.2012 și în continuare, până la data plății efective.
În baza art. 274 C.p.c., a obligat pe pârâtă să achite reclamantei suma totală de 1075,11 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte a taxelor judiciare avansate în cauză, corespunzător pretențiilor admise și parte a onorariului de avocat.
Reclamanta . a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2075/2012 data in dosar nr._, solicitând modificarea in parte a hotărârii atacate, in sensul admiterii in totalitate a acțiunii formulate .
În motivare se menționează că prin acțiunea formulata, reclamanta a solicitat in temeiul art. 37 raportat la art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 plata penalizărilor de 0,1%/zi pentru fiecare zi de intarziere de neplata a contravalorii facturii.
Art. 36 din textul de lege mentionat are doua teze, teze care implicit in vederea nerespectarii duc la plata acestor penalizari. In prezenta speța dedusa judecații trebuie analizat care teza a art. 36 este de aplicat.
In motivarea hotararii instanta ajunge la concluzia ca este aplicabilă teza a II a, motivând faptul ca penalizari se datoreaza de la data facturarii doar in cazurile sumelor necontestate.
Pe rolul instantelor judecătorești a existat un dosar avand ca obiect plata sumei de 9.316,74 lei. Analizand hotararea depusa la dosarul cauzei se poate observa că asigurătorul nu a contestat suma care trebuia achitata si nu a refuzat plata acestei sume datorită neacceptarii cuantumului ci datorita faptului că in opinia lor evenimentul rutier nu s-a produs in modalitatea aratată de conducătorii auto.
Ca atare, intinderea prejudiciului a fost însușită de asigurator. Din actele de la dosarul daunei se putea stabili atât raspunderea cât si cuantificarea daunei. In cazul in care de la dosarul cauzei lipsea un act sau document pe baza căruia stabilirea răspunderii si cuantificării daunei nu erau posibile atunci data de la curgeau penalitatile era data de la care asigurătorul a primit hotararea judecătoreasca.
Suma care reprezintă penalizările calculata in mod legal curge de la data 22.07.2010 si până la data de 30.03.2012, data la care a fost achitat debitul in cuantun 9.316,74 lei.
Recursul a fost legal timbrat (fila 10).
Intimata, deși legal citată, nu a depus întâmpinare.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele, Tribunalul reține următoarele:
Chestiunea ce se impune a fi lămurită în prezenta cauză este legată de interpretarea prevederilor art. 36 alin.1 din Ordin CSA nr.5/2010 care stipulează că “Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.” Instanța de fond a reținut incidența tezei a doua cu privire la momentul de la care se datorează penalitățile prevăzute de art.37 din Ordin, pe considerentul că în cauză a fost pronunțată o hotărâre judecătorească prin care asiguratorul a fost obligat la plata sumei de 9316,74 lei.
Reclamanta critică această soluție adoptată de instanța de fond motivat de faptul că întinderea prejudiciului a fost însușită de către asigurator, neplata despăgubirilor nedatorându-se acestui fapt. Din adresa emisă de societatea de asigurare, depusă în dosarul nr._ al Judecătoriei Alba Iulia rezultă că s-a respins la plată cererea de despăgubire întrucât „asiguratul nostru nu este vinovat de producerea accidentului”. Ca atare, reclamanta a sesizat instanța de judecată, iar în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Alba Iulia a fost efectuată o expertiză tehnică auto care a confirmat faptul că avariile suferite de cele două autoturisme implicate în accidentul rutier petrecut în data de 21.06.2011 corespund dinamicii accidentului, astfel cum aceasta a fost descrisă de către cei doi conducători auto. În consecință, instanța a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 9316,74 lei cu titlu de despăgubiri către societatea reclamantă.
Considerentele expuse mai sus relevă faptul că societatea de asigurare nu a contestat cuantumul daunelor pretinse de către reclamantă, iar răspunderea putea fi stabilită și anterior sesizării instanței, raportat la declarațiile date de cei doi conducători auto și avariile existente la autoturisme, însă s-a refuzat plata despăgubirilor fără a se oferi o justificare rezonabilă a acestei atitudini manifestate de asigurator, partea în cauză fiind obligată să solicite intervenția instanței de judecată pentru a obține despăgubirile cuvenite. În consecință, Tribunalul reține că devin aplicabile disp. art.36 alin.1 teza I din Ordin deoarece reclamanta a comunicat asiguratorului toate înscrisurile necesare stabilirii răspunderii și dovezile sumei pretinsă cu titlu de despăgubiri, iar în contextul necontestării valorii daunelor, societatea de asigurări a manifestat rea-credință prin refuzul de a achita suma respectivă. Or, ar fi injust ca reclamantei, căreia i se cuvenea suma pretinsă, să nu i se plătească penalități de la data realizării concilierii directe, ci doar de la data hotărârii judecătorești definitive, în acest caz pârâta, deși în culpă pentru neplata despăgubirilor la data de 22.07.2010, ar fi exonerată de plata despăgubirilor pentru perioada 22.07._11.
Așadar, cu toate că despăgubirile au fost stabilite printr-o hotărâre judecătorească, neplata acestora generează penalități nu de la expirarea termenului de 10 zile de la comunicarea sentinței definitive, ci de la data procesului verbal de conciliere-22.07.2010 deoarece este vorba despre un refuz nejustificat de plată, deci de o atitudine culpabilă a pârâtei pentru care nu poate fi sancționată reclamanta, prin nerecunoașterea dreptului de a beneficia de valoarea convenită a lipsei de folosință a despăgubirii cuvenite.
În consecință, Tribunalul reține că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile legale incidente în cauză raportat la situația de fapt existentă, motiv pentru care în baza disp. art.312 alin.2 și art.304 pct.9 Cod pr. civ., va admite ecursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 2075/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și va modific în parte hotărârea atacată în sensul că va admite în tot acțiunea precizată formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..A. Sibiu, dispunându-se obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 4956 lei, reprezentând penalități de 0,1 % pe zi de întârziere aferente sumei de 9.316,74 lei până la data de 6.01.2012 și în continuare, până la data plății efective .
Față de disp. art.274 Cod pr. civ., reținându-se culpa procesuală a intimatei pârâte, aceasta va fi obligată să plătească recurentei reclamante cheltuieli de judecată în sumă de 3.277,48 lei reprezentând taxă judiciară de timbru la fond și recurs și onorariu avocat la fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 2075/2012 pronunțată de Judecătoria A. I. în dosar nr._ și în consecință:
Modifică în parte hotărârea atacată în sensul că admite în tot acțiunea precizată formulată de reclamanta ., cu sediul ales în A. I., .. 2 A, . – la Cabinet Avocat F. I. C. în contradictoriu cu pârâta ..A. Sibiu, cu sediul în Sibiu, Centrul de Afaceri, .. 5, Turnul A, .>
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4956 lei, reprezentând penalități de 0,1 % pe zi de întârziere aferente sumei de 9.316,74 lei până la data de 6.01.2012 și în continuare, până la data plății efective .
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 3.277,48 lei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 Ianuarie 2013
Președinte, A. C. P. - președinte Secția a II-a Civilă | Judecător, C. C. | Judecător, D. C. |
Grefier, M. P. |
| ← Pretenţii. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul ALBA | Pretenţii. Decizia nr. 789/2013. Tribunalul ALBA → |
|---|
