Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul ALBA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Tribunalul ALBA la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 8586/107/2010/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL A.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA Nr. /F/2013
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. P.
Grefier I. B.
Pe rol se află judecarea contestației formulată de creditoarea . SA împotriva tabelului creanțelor întocmit de practicianul L. I. IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.01.2013, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de astăzi.
JUDECATORUL SINDIC
Asupra cauzei de față;
Prin contestația înregistrată pe rolul tribunalului A., la data de 25.10.2012, sub dosar nr._ privind pe debitoarea ., contestatoarea . a solicitat instanței sa dispună înscrierea creanței in tabelul de creanțe cu sumele solicitate prin cererea de înscriere la masa credală.
În motivarea contestației legal timbrate, contestatoarea a arătat că în fapt, la data de 18.06.2009 a fost încheiat Contractul de leasing nr. DF_, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosința asupra bunului proprietatea creditoarei (autoturism marca Mercedes Benz S500) in schimbul plații ratelor de leasing si a celorlalte obligații contractuale legate de folosința bunului, utilizatorul având dreptul de a intra in proprietatea acestuia la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale si a tuturor celorlalte obligații contractuale.
La data de 18.06.2009 a fost încheiat Contractul de leasing nr. DF_, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosința asupra bunurilor proprietatea creditoarei (11 autovehicule marca Ford Transit) in schimbul plații ratelor de leasing si a celorlalte obligații contractuale legate de folosința bunurilor, utilizatorul având dreptul de a intra in proprietatea acestora la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale si a tuturor celorlalte obligații contractuale.
Contractul de leasing a fost reziliat de către creditoare ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plata de către debitoare iar bunurile ce au format obiectul contractului sunt nerecuperate pana la aceasta data.
La data de 19.06.2009 a fost încheiat Contractul de leasing nr. DF_, având ca obiect transmiterea către debitoare a dreptului de folosința asupra bunului proprietatea creditoarei (autoturism marca Opel Astra) in schimbul plații ratelor de leasing si a celorlalte obligații contractuale legate de folosința bunului, utilizatorul având dreptul de a intra in proprietatea acestuia la sfârșitul perioadei de leasing, prin plata valorii reziduale si a tuturor celorlalte obligații contractuale.
Contractele de leasing au fost reziliate ca urmare a nerespectării obligațiilor de plata de către debitoare.
Bunurile ce au format obiectul contractelor de leasing au fost recuperate si ulterior valorificate astfel: pentru bunul ce a format obiectul contractului de leasing nr. DF_ s-a obținut suma de 19.967,44 Euro; pentru bunurile ce au format obiectul contractului de leasing nr. DF_ s-a obținut suma de 30.685,48 Euro pentru bunul ce a format obiectul contractului de leasing nr. DF_ s-a obținut suma de 4.032,25 Euro.
Împotriva debitoarei s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, creditoarea nefiind notificata in condițiile codului de procedura civila.
În baza art. 65 si urm. din Legea nr. 85/2006, creditoarea a solicitat înscrierea in tabelul creditorilor cu sumele scadente in cuantum de 429.971,00 lei, reprezentând rate de leasing neachitate, precum si cu suma de 116.972,83 Euro, respectiv 499.906,78 lei, reprezentând daune interese stabilite convențional, echivalent al pierderii suferite de subscrisa ca urmare a rezilierii contractelor de leasing din culpa debitoarei.
La data de 19.10.2012 lichidatorul judiciar numit in cauza a adus la cunoștința creditoarei faptul ca nu a fost înscrisa in tabelul definitiv, creanța fiind "respinsa pentru tardivitate", precum si faptul ca" suma solicitata, reprezentând daune interese, nu întrunește condițiile de admisibilitate pe fond".
Soluția adoptata de lichidatorul judiciar in sensul neînscrierii creanței creanței in tabelul definitiv este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 61 din Legea nr. 85/2006 "in urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați in lista depusa de debitor in conformitate cu disp. art. 28 alin.1 lit.c sau, după caz, in condițiile art.32 alin.2 ... Notificarea prevăzuta la alin. 1 se realizează conform prevederilor codului de procedura civila.."
Așadar, in toate cazurile, notificarea deschiderii procedurii insolvenței se va realiza după regulile Codului de procedura civila, fiind necesara publicarea . larga circulație si in Buletinul procedurilor de insolvență. Cele trei cerințe ale efectuării notificării sunt cumulative, iar neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasa a uneia atrage sancțiunea nulității.
Lichidatorul judiciar nu putea invoca in motivarea respingerii cererii de înscriere la masa credală decât dispozițiile art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 85/2006 conform cărora "pentru creditorii care nu au putut fi identificați in lista prevăzuta la art. 28 alin. 1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerata îndeplinita daca a fost efectuata prin Buletinul procedurilor de insolvență".
Prin urmare, creditoarea a arătat că nu a fost notificata conform normelor legale aplicabile in cauza iar ca efect al acestei nulități lichidatorul judiciar trebuie sa repete notificarea in concordanta cu prescripțiile legale in materie.
Creditoarea a învederat instanței si faptul ca interpretarea in sensul ca sunt aplicabile disp. art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea 85/2006 ori de cate ori debitorul nu indica creditorii, conduce la ideea inacceptabila ca notificarea creditorilor depinde de voința debitorului care nu are nici un interes in acest sens.
Pe de alta parte, lichidatorul are obligația de a solicita debitorului depunerea actelor contabile, ori este evident faptul ca din analiza acestora rezulta fără îndoiala ca debitoarea a efectuat plați periodice către creditoare in baza contractului de leasing încheiat intre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 76 din legea 85/2006, sancțiunea decăderii din drepturile prevăzute de art. 1 al aceluiași articol nu operează in situația in care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege, care impune in același timp notificarea creditorilor atât prin Buletinul procedurilor de insolvență, cat si potrivit Codului de procedura civila.
Aceasta sancțiune nu operează fata de creditorul care înregistrează declarația de creanța după expirarea termenului prevăzut de lege, in cazul neidentificării actelor contabile ale debitoarei si al imposibilității emiterii notificărilor pentru fiecare creditor.
Legea trebuie sa acorde același tratament tuturor creditorilor sub aspectul drepturilor procedurale, or, nu se poate sancționa creditorul care nu a fost notificat din cauza lipsei evidentelor contabile ale debitoarei, in raport cu creditorul care este înscris in aceste evidente si căruia i se asigura posibilitatea depunerii declarației de creanța prin notificarea acestuia potrivit Codului de procedura civila.
Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea 85/2006, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor si pana la închiderea procedurii, orice parte interesata poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferința in tabelul definitiv de creanțe, in cazul descoperirii unui fals, dol sau a unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferința, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute. Coroborând textele de lege enunțate cu dispozițiile art. 7 din Legea 85/2006, creditoarea a apreciat ca sancțiunea decăderii nu poate fi invocata fata de creditorul care înregistrează declarația de creanța după expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin. 1 lit. B din lege, in cazul neidentificării actelor contabile ale debitoarei si al imposibilității emiterii notificărilor pentru fiecare creditor.
Aceasta in considerarea faptului ca, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 3 din Legea 85/2006, notificarea deschiderii procedurii se va realiza si potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila. In condițiile neemiterii unei notificări potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, notificarea creditoarei s-a realizat evident cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege. Se impune, in acest sens, a se lua in considerare si faptul ca legea trebuie sa acorde același tratament tuturor creditorilor sub aspectul drepturilor lor procedurale, or, creditoarea nu poate fi sancționată pentru faptul ca nu a fost notificata din cauza lipsei evidentelor contabile ale debitoarei, cu decăderea din drepturile prevăzute de art. 76 din lege, in raport cu creditorul care este înscris in aceste evidente si căruia i se asigura posibilitatea depunerii declarației de creanța si prin înființarea acestuia potrivit Codului de procedura civila. O astfel de interpretare ar echivala cu lăsarea, la discreția debitoarei, a stabilirii creditorilor care ar fi îndreptățiți sa participe la procedura, prin simpla omisiune a acestora din evidentele contabile, cu buna sau rea-credință.
Creditoarea a apreciat că nu se poate retine in argumentarea poziției exprimate de lichidatorul judiciar nici faptul ca, in condițiile in care intenția legiuitorului a fost aceea de a simplifica modalitatea de realizare a procedurilor de citare si comunicare, prin infiintarea Buletinului procedurilor de insolvență, ar opera prezumția de cunoaștere a deschiderii procedurii in conformitate cu dispozițiile art. 7 alin 7, prin notificarea deschiderii procedurii prin Buletin, întrucât caracterul public al acestui Buletin nu este de natura a aduce atingere dreptului creditorilor la recuperarea creanței, a cărei realizare trebuie asigurata in mod egal tuturor creditorilor si prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale. In acest sens trebuie reținut ca, chiar si legiuitorul a prevăzut obligativitatea îndeplinirii procedurii de citare si comunicare a actelor de procedura, in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura civila, pana la deschiderea procedurii, inclusiv a notificării de deschidere a procedurii, numai pentru actele ulterioare prevăzându-se procedura de citare si comunicare prin Buletinul procedurilor de insolvență, prezumându-se faptul ca, creditorii care au cunoștința de deschiderea procedurii urmăresc publicațiile din Buletin.
In măsura in care lichidatorul ar fi fost împiedicat de către debitoare sa intre in posesia documentelor contabile ale acesteia, avea obligația sa formuleze plângere penala împotriva administratorilor debitoarei, aspect care nu rezulta de nicăieri. In fapt, care au fost demersurile efectuate de către lichidatorul judiciar pentru a intra in posesia documentelor contabile si a identifica eventualii creditori? Este evident ca spiritul dispozițiilor art. 7 alin.3 din Legea 85/2006 nu este de a da posibilitatea practicienilor in insolvență sa justifice lipsa notificărilor prevăzute de lege prin invocarea faptului ca debitorii nu au pus la dispoziția acestora documentele contabile si nu au identificat toți creditorii.
Având in vedere cele mai sus expuse, ori debitoarea a încălcat dispozițiile imperative ale art. 28 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 omițând in mod deliberat menționarea creditoarei ca si creditor, ori lichidatorul judiciar numit in cauza nu a studiat actele depuse la dosar, ori a considerat ca este mult mai comoda invocarea dispozițiilor art. 7 alin. 3 din Legea 85/2006.
In oricare dintre situații creditoarea nu poate fi sancționată pentru neîndeplinirea obligațiilor legale de către debitoare si/sau lichidator judiciar, motiv pentru care a si solicitat, in situația in care s-ar considera ca cererea de admitere a creanței a fost depusa tardiv, repunerea in termen potrivit dispozițiilor art. 103 cod procedura civila.
De asemenea, urmează sa se observe faptul ca prin Decizia nr. 1.143 din 04.10.2007, Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței si s-a constatat ca acestea sunt contrare prevederilor art. 24 si 53 din Constituție, in măsura in care se interpretează ca prima comunicare a actelor de procedura către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune in temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu si potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila.
Mai mult, prin decizia nr. 123/2009 Curtea Constituționala s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. 3 teza a doua din Legea nr. 85/2009 privind procedura insolvenței, in sensul respingerii excepției ca fiind inadmisibila întrucât, printr-o decizie (1.143/04.10.2007) publicata in Monitorul Oficial al României Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006, in ansamblul lor, deci inclusiv a normei cuprinse in alin. 3 teza a doua din acest articol.
Din interpretarea celor doua decizii ale Curții Constituționale rezulta fără nici un dubiu ca dispozițiile art. 7 alin. 3 teza a II-a sunt neconstituționale in măsura in care se interpretează ca prima comunicare a actelor de procedura, respectiv notificarea deschiderii procedurii insolvenței, către creditorii care nu au putut fi identificați in lista prevăzuta la art. 28 alin. 1 lit. c, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu si potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila.
Astfel, debitorul care dorește ca unul dintre creditori sa nu fie notificat in speranța expirării termenului de formulare a cererii de înscriere la masa credală, nu indica in lista prevăzuta de art. 28 alin. 1 respectivul creditor, iar ca o consecința, administratorul sau lichidatorul publica notificarea de deschidere a procedurii in Buletinul Insolvenței si . larga sau restrânsă circulație. In măsura in care respectivul creditor ar fi o societate comerciala care, spre deosebire de debitor, ar deține un portofoliu de clienți de ordinul zecilor de mii, verificarea zilnica a Buletinului Insolvenței si monitorizarea întregii prese, centrale si locale, ar fi nu numai "prea oneroasa astfel cum s-a exprimat Curtea Constituționala prin deciziile sus amintite" ci ar fi de-a dreptul imposibila.
Pe de alta parte este evident ca aplicarea art. 7 alin. 3 teza a II-a se impune doar atunci când, in urma verificărilor făcute de către practicianul in insolvență (contabilitate, patrimoniu, etc.) nu este identificat creditorul ce urmează a fi notificat prin publicare in Buletinul Insolvenței. In aceste condiții creditoarea solicită instanței sa oblige lichidatorul judiciar sa menționeze demersurile realizate in vederea identificării creditorilor.
In ceea ce privește respingerea creanței reprezentând daune interese, soluția lichidatorului judiciar este netemeinica si nelegala pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1021 C.civ. ".. Partea in privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese...".
Creditoarea a invocat in susținerea solicitării daunelor interese dispozițiile cuprinse in paragraful 17 lit. e din condițiile generale ale contractelor de leasing potrivit cărora "Utilizatorul va despăgubi Locatorul, la cererea acestuia, pentru toate pierderile, cheltuielile si obligațiile...pe care Locatorul poate sa dovedească ca au luat naștere ca o consecința directa sau indirecta a oricărui caz de culpa. Declarația Locatorului privind valoarea acestor pierderi va fi considerata o dovada concludenta a sumelor pe care trebuie sa le plătească Utilizatorul".
După cum se poate observa, dispoziția sus menționata reprezintă o veritabila clauza penala întrucât prin intermediul ei au fost stabilite pe cale convenționala si anticipat daunele interese.
Potrivit dispozițiilor art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege intre părți. Astfel cum s-a arătat mai sus, condițiile rezilierii contractelor au fost stabilite de comun acord, in limitele OUG 51/1996.
Potrivit clauzei sus amintite, creditoarea a solicitat, cu titlu de daune interese, diferența dintre capitalul nefacturat si valoarea obținută in urma valorificării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.
Prin urmare, afirmația lichidatorului judiciar in sensul in care obligația utilizatorului de a plați toate ratele de leasing după reziliere reprezintă o sarcina excesiva trebuie respinsa întrucât in cauza, astfel cum s-a arătat mai sus, creditoarea a solicitat daune interese al cărui cuantum a fost asumat prin clauza penala si nicidecum ratele de leasing ramase de plata pana la sfârșitul contractelor.
Potrivit disp. art. 2 lit. d din OG nr.51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing "rata de leasing reprezintă in cazul leasingului financiar cota parte din valoarea de intrare a bunului si dobânda de leasing, care se stabilește pe baza ratei dobânzii convenite prin acordul pârtilor, iar in cazul leasingului operațional, chiria se stabilește prin acordul pârtilor".
Prin urmare, ceea ce determina locatorul la încheierea contractului de leasing este tocmai câștigul din dobânda in situația achitării integrale a ratelor de leasing. In măsura in care contractul de leasing se reziliază din culpa utilizatorului este firesc ca, in baza unei clauze penale, părțile sa determine criteriul după care se calculează daunele interese. Ori acesta fiind variabil, modul de calcul depinde atât de numărul de rate achitate de către utilizator, dar mai ales de numărul de rate ramase de achitat, precum si de valoarea la care se valorifica bunul ce a format obiectul contractului de leasing.
Suma solicitata cu titlu de daune interese de către creditoareeste certa întrucât după cum s-a arătat mai sus, existenta sa rezulta atât din lege dar si din clauzele contractuale pe care părțile au înțeles sa si le asume si care reprezintă legea pârtilor, este lichida întrucât întinderea sa este bine determinata si consta in capitalul nefacturat din care s-a scăzut suma obținută ca urmare a valorificării bunurilor ce fac obiectul contractelor. Suma este si exigibila.
Totodată, trebuie avut in vedere faptul ca obiectul de activitate al subscrisei (instituție financiara nebancara) si normativele impuse de către B.N.R impun efectuarea tuturor demersurilor in vederea recuperării sumelor finanțate. Cu alte cuvinte creditoarea nu este un comerciant de autoturisme.
Tot referitor la suma solicitata cu titlu de daune interese, creditoarea a solicitat a se avea in vedere dispozițiile art. 64 alin.3 din Legea 85/2006 potrivit cărora "cererea de admitere a creanței trebuie făcuta chiar daca acestea nu sunt stabilite printr-un titlu". Dispozițiile legale sus amintite sunt in strânsa corelație cu dispozițiile art. 36 din același act normativ, potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Este evident faptul ca in lipsa dispoziției cuprinse in art. 64 alin. 3 din legea nr. 85/2006 creditorul a cărei creanța nu este constatata printr-un titlu ar fi lipsit de posibilitatea de a a-si recupera creanța din moment ce orice acțiune s-ar suspenda de drept.
In ceea ce privește condițiile de admisibilitate a creanței reprezentând daunele interese solicitate de către creditoare, urmează sa se aibă in vedere faptul ca pentru valorificarea creanțelor in procedura insolvenței, nu este necesar ca creanțele sa fie constatate printr-un titlu executoriu, fiind suficiente înscrisurile sau orice alte mijloace de proba care sa dovedească existenta si întinderea lor.
Condițiile creanțelor de a fi certe, lichide si exigibile, sunt cerute doar pentru declanșarea procedurii insolvenței, astfel încât si titularii unor creanțe neconstatate printr-un titlu sunt îndreptățiți sa depună cerere de admitere a creanțelor. Aceasta interpretare este singura posibila din moment ce art. 36 dispune ca "de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor", prin urmare singura modalitate rămânând înscrierea la masa credală.
Nu in ultimul rând, soluția lichidatorului judiciar este atât nelegala, cat si inechitabila, aplicarea acesteia ducând la situația inacceptabila in care o parte contractanta, respectiv creditoarea suporta pierderea cauzata de culpa celeilalte părți, in timp ce aceasta din urma, deși in culpa, nu suferă nici un prejudiciu.
În drept, Legea nr. 85/2006 republicata, O.G. nr. 51/1997, republicata si modificata prin Legea nr. 287/2006; O.G. nr. 28/2006 aprobata prin Legea nr. 266/2006 .
Prin întâmpinare, practicianul L. I. IPURL in calitate de lichidator judiciar al debitoarei a solicitat respingerea contestației formulate de către creditoarea . împotriva tabelului creanțelor ca fiind neîntemeiata, pentru următoarele motive:
Prin contestația formulata creditorul solicita înscrierea sa in tabelul creanțelor cu suma de de 929.877,78 lei cuprinzând 429.971,00 lei facturi restante si 499.906,78 lei ( echivalentul a 116.972,83 lei) daune interese.
In urma verificării cererii de admitere a creanței formulata de creditoare pentru suma de 929.877,78 lei depusa fata de debitorul . intimatul a constatat ca aceasta nu întrunește condițiile de înscriere in tabelul creanțelor.
Sumele solicitate reprezintă creanțe născute anterior deschiderii procedurii generale ale insolvenței, respectiv anterioare datei de 12.10.2010 si nu reprezintă creanțe suplimentare. Prin urmare cererea de creanța a fost analizata ca si o declarație de creanța depusa pentru sume născute anterior deschiderii procedurii, pentru înscrierea in tabelul preliminar, si nu ca declarație suplimentara.
Creanța a fost respinsa având in vederea următoarele motive:
Pe cale de excepție, cererea de admitere a creanței a fost depusa tardiv fiind aplicabile dispozițiile art. 76 alin. 1) din legea 85/2006, creditorul fiind decăzut din dreptul de a fi înscris in tabelul creditorilor si nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit sa participe la procedura. Notificarea termenelor pentru depunerea declarațiilor de creanța s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 61 si art. 7 din Legea 85/2006, respectiv a fost notificata prin B.P.I. nr. 4773/03.04.2012 si prin publicitate, termenul limita stabilit pentru depunerea declarațiilor fiind pana la data de 17.04.2012, termen care nu a fost respectat de către creditoare, cererea sa de creanța fiind înregistrata la data de 17.10.2012.
Totodată, se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru facturile nr._/07.07.2009 in valoare de 41.664,76 lei din contractul de leasing nr._/18.06.2009, a facturii nr._/07.07.2009 in valoare de 103.183,41 lei din contractul de leasing nr._/18.06.2009 si a facturii_/07.07.2009 in valoare de 5.491,99 lei din contractul de leasing nr._/19.06.2009, facturi pentru care s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani.
In ce privește factura nr._/07.07.2009 in valoare de 103.183,41 lei din contractul de leasing nr._/18.06.2009 creditoarea a făcut dovada ca a înregistrat o cerere de executare silita la B. Chersa S. - dosar execuțional 183/26.09.2010 insa aceasta cerere in lipsa unor dovezi de stăruința in executare s-a perimat având in vedere dispozițiile art. . 389 ind. l ) cpc - "daca creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept. Având in vedere ca nu s-a făcut dovada de către creditoare a stăruinței de executare in interiorul celor 6 luni prevăzute de lege, solicitam a se constata ca cererea de executare este perimata, iar efectul perimării este acela de stingere a activității de executare ca urmare a rămânerii in nelucrare a executării din vina pârtii, creditoarea in vederea executării fiind obligata sa depună o noua cerere de executare in termenul celor 3 ani de la data emiterii facturii, ceea ce nu s-a întreprins.
In ce privește factura nr._/07.07.2009 in valoare de 5.491,99 lei din contractul de leasing nr._/19.06.2009 creditoarea a făcut dovada ca a înregistrat o cerere de executare silita la B. Chersa S. - dosar execuțional 185/2010 fiind emisa Încheierea nr. 948/03.05.2010 de încuviințare a executării silite, insa aceasta cerere in lipsa unor dovezi de stăruința in executare s-a perimat având in vedere dispozițiile art. . 389 ind. l ) cpc - "daca creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept. Având in vedere ca nu s-a făcut dovada de către creditoare a stăruinței de executare in interiorul celor 6 luni prevăzute de lege, intimata a solicitat a se constata ca cererea de executare este perimata, iar efectul perimării este acela de stingere a activității de executare ca urmare a rămânerii in nelucrare a executării din vina pârtii, creditoarea in vederea executării fiind obligata sa depună o noua cerere de executare in termenul celor 3 ani de la data emiterii facturii,ceea ce nu s-a întreprins.
Pe fond, creanțele solicitate de asemenea nu întrunesc condițiile de admisibilitate. Pentru facturile care însumează 429.971,00 lei, despre care se face referire, si care sunt anexate la cererea de creanța (facturile nr._/05.02.2010,_/05.03.2012,_/05.11.2009,_/19.10.2009,_/07.04.2010,_/05.11.2009,_/07.12.2009,_/07.01.2010,_/06.05.2010,_/07.07.2009,_/07.07.2009,_/07.12.2009,_/05.02.2010,_/07.04.2010,_/07.01.2010,_/08.10.2009,_/08.10.2009,_/07.01.2010,_/05.02.2010,_/06.05.2010,_/08.10.2009,_/05.03.2012,_/07.04.2010,_/05.03.2012,_/07.07.2009,_/05.11.2009, creditoarea nu a făcut dovada comunicării si acceptării de către debitoare, aceste facturi nu sunt înregistrate in contabilitatea ., nefiind cuprinse in lista creditorilor pusa la dispoziție de către debitoare.
In ce privește suma de 499.906,78 lei, reprezentând daune interese solicitate in baza celor 3 Contracte de leasing DF_, DF_ si DF_, ca diferența dintre capitalul nefacturat din fiecare contract si suma obținută din valorificarea bunurilor care fac obiectul celor 3 contracte de leasing, de asemnea nu întrunește condițiile de admisibilitate pe fond. Este adevărat ca in contractele de leasing sunt înscrise clauzele invocate de creditoare cu privire la daune interese, insa trebuie avute in vedere si prevederile art. 970 c. civil conform cu care convențiile "obliga nu numai la ceea ce este expres intrinsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea da obligații după natura sa".
Având in vedere ca aceste clauze nu au fost negociate intre parti, contractile de leasing fiind unele de adeziune, si ca, prin predarea bunurilor si rezilierea contractelor de leasing, se apreciază ca nu ar fi echitabil ca debitoarea sa fie obligata si la plata diferenței dintre capitalul nefacturat din fiecare contract pana la finalizare si suma obținută din vânzarea bunurilor care fac obiectul celor 3 contracte, cu titlu de daune interese. Mai mult, cele 3 autoturisme au fost restituite, contractele de leasing fiind reziliate așa după cum se recunoaște si de către creditoare.
Astfel, s-ar ajunge la situația nefireasca, inechitabila ca îndeplinirea obligației asumate prin art. 17 lit. e din contractele de leasing sa fie excesiv de oneroasa pentru debitoare, având in vedere si situația ei juridica actuala, respectiv de aflare in stare de insolvență.
S-a invocat in acest sens practica judiciara, S.C. 477/F/2011 a Tribunalului A. din dosar nr._ rămasa irevocabila prin decizia Curții de Apel A. I. din data de 30.09.2011.
În probațiune, s-a depus sentința civilă nr. 477/F/2011 a Tribunalului A. din dosar nr._ rămasa irevocabila prin decizia Curții de Apel A. I. din data de 30.09.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât sub aspectul excepțiilor invocate de lichidatorul judiciar, cât și pe fondul cauzei, judecătorul sindic reține următoarele:
La data de 23.11.2010, prin încheierea nr.126/F/CC/2010, a fost deschisă procedura generală a insolvenței împotriva debitoarei ., la solicitarea acesteia, iar la data de 11.09.2012, prin sentința nr.606/F/_, s-a dispus începerea procedurii falimentului împotriva debitoarei.
La data de 11.07.2012 a fost afișat de către administratorul judiciar tabelul definitiv creanțelor debitoarei, iar la data de 18.10.2012 a fost afișat tabelul suplimentar, creditoarea . nefiind înscrisă în tabelul de creanțe.
Potrivit declarației de creanță depusă la data de 17.10.2011, creditoarea . a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 929.877,78 lei reprezentând: 429.971,00 lei sold restant și 499.906,78 lei daune interese.
Referitor la tardivitatea declarației de creanță invocată de lichidatorul judiciar, în condițiile în care această creditoare nu a fost notificată, se constată că în cauză devin aplicabile disp.art.76 din Legea 85/2006 modificată, în conformitate cu care titularilor de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depun declarație de creanță în termenul stabilit de instanță le este aplicabilă sancțiunea decăderii din dreptul de a-și mai realiza creanțele împotriva debitorului, cu excepția situației în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea disp.art.7 din Lege.
Este adevărat că potrivit disp. art.7 alin.3 din Legea nr.85/2006, pentru creditorii care nu au fost identificați în lista depusă de debitoare, notificarea în vederea depunerii declarației de creanță va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență. Însă, faptul că această creditoare nu a figurat în lista creditorilor nu poate fi imputat acesteia, astfel că neînscrierea sa în tabelul de creanțe ar duce la încălcarea disp. art.6 din CEDO privind dreptul la un proces echitabil.
Așa fiind, judecătorul sindic urmează a respinge excepția tardivității depunerii cererii de admitere a creanței.
În ce privește creanța invocată, așa cum s-a arătat anterior, aceasta se compune din suma de 429.971,00 lei sold restant și suma de 499.906,78 lei daune interese
Referitor la soldul restant, acesta este dovedit cu facturi emise în conformitate cu prevederile legale, în temeiul a trei contracte de leasing, faptul că acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, neputând fi imputat creditoarei.
Raportat la data expedierii declarației de creanță – 16.10.2012, se constată că facturile emise la data de 07.07.2009, cu scadența la data de 22.07.2009, în valoare de 41.664,76 lei, 103.183,41 lei și respectiv 5.491,99 lei sunt prescrise, fiind aplicabile prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, creditoarea neinvocând și nedovedind cauze de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției.
În acest context, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cele trei facturi emise de creditoare la data de 07.07.2009 și în consecință vor fi respinse ca prescrise pretențiile aferente acestor facturi.
Față de aceste împrejurări se constată că este justificată solicitarea creditoarei de înscriere la masa credală cu soldul restant derivând din contractele de leasing nr.DF_/18.06.2009, nr.DF_/18.06.2009 și nr.DF_/18.06.2009, până la concurența sumei de 279.630,84 lei.
În schimb, daunele interese solicitate de către creditoare sunt neîntemeiate, lichidatorul judiciar, procedând în mod corect la respingerea acestora.
Creditoarea a invocat ca temei al cererii sale clauzele din contractele de leasing încheiat cu debitoarea, prin care părțile au convenit că utilizatorul trebuie să-l despăgubească pe locator, la cererea acestuia, pentru toate pierderile, cheltuielile si obligațiile pe are locatorul poate sa dovedească ca au luat naștere ca o consecința directa sau indirecta a oricărui caz de culpa. Aceleași clauze stabilesc și că declarația locatorului privind valoarea acestor pierderi va fi considerata o dovada concludenta a sumelor pe care trebuie sa le plătească utilizatorul.
Potrivit 10 din O.G. nr. 51/1997, printre obligațiile expres prevăzute de lege în sarcina utilizatorului unui contract de leasing se numără la lit. d) să achite toate sumele datorate conform contractului de leasing - rate de leasing, asigurări, impozite, taxe -, în cuantumul și la termenele menționate în contract, iar la lit. j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing, neexistând nici o normă legală care să prevadă obligația acestuia ca, la încetarea contractului de leasing, deși bunul este restituit finanțatorului, utilizatorul să plătească în continuare ratele de leasing până la expirarea duratei contractuale stabilite inițial.
În acest sens este și norma prevăzută în art. 15 din O.G. nr. 51/1997, potrivit căreia „în cazul în care locatarul/utilizatorul nu execută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing”.
Este adevărat că în contractele încheiate între părți s-a înscris la art. 17 lit.e clauza invocată de creditoare și că potrivit art. 969 al. 1 Vechiul Cod civil în vigoare la data nașterii raporturilor juridice „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”, însă trebuie avute în vedere și prevederile art. 970 al. 2 Vechiul Cod civil, conform cu care convențiile „obligă nu numai la ceea ce este expres întrînsele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației după natura sa”.
Având în vedere că această clauză nu a fost negociată de către părți, contractul fiind unul de adeziune, și că, prin primirea bunului și a sumelor restante până la data încetării contractului, la care se pot calcula penalități de întârziere sau dobânzi, creditoarea este despăgubită integral, se apreciază că nu ar fi echitabil ca debitoarea să fie obligată și la plata restului ratelor de leasing până la sfârșitul contractelor, cu titlu de daune interese, o asemenea sarcină fiind excesivă și provocând un dezechilibru semnificativ între prestațiile părților din contractele de leasing.
Astfel, s-ar ajunge în situația nefirească, inechitabilă, ca îndeplinirea obligației asumate prin art. 17 lit.e din contractul de leasing să fie excesiv de oneroasă pentru debitoare, având în vedere și situația sa juridică actuală, respectiv de aflare în procedura insolvenței.
Având în vedere aceste considerente, judecătorul sindic apreciază că prezenta contestație este parțial întemeiată și pe cale de consecință urmează a o admite în parte, în limitele mai sus arătate.
Pe cale de consecință, va dispune înscrierea creditoarei în tabelul creanțelor asupra debitoarei cu creanță chirografară în cuantum de 279.630,84 lei.
Se va respinge în rest contestația
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității depunerii cererii de admitere a creanței.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru cele trei facturi emise de creditoare la data de 07.07.2009 și în consecință respinge ca prescrise pretențiile aferente acestor facturi.
Admite în parte contestația formulată de creditoarea ., cu sediul în București, ., nr.5, Complex Comercial Novo Park 3, clădirea F, ., sector 2, împotriva măsurii administratorul judiciar L. I. IPURL de a nu înscrie creanța sa în tabelul de creanțe privind pe debitoarea . și în consecință:
Dispune înscrierea creditoarei în tabelul creanțelor asupra debitoarei cu creanță chirografară în cuantum de 279.630,84 lei.
Respinge în rest contestația
În dosarul inițial a fost stabilit termen de verificare la data de 26.03.2013.
Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2013.
Judecător sindic,
M. P.
Grefier,
I. B.
Red.M.P.
Tehnored.I.B.
4ex./07.02.2013
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 546/2013.... | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Sentința... → |
|---|
