Pretenţii. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: A. C. C.

JUDECĂTOR: L. D. J.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurenta C. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimat . GROUP SA cu sediul în sector 1, București, . și sediul ales la C.. avocat P. D., București, .. 1, . 5, împotriva Sentinței civile nr. 4342/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei av. Dimeny B. din Baroul Bihor în baza delegației avocațiale de la dosar în substituirea av. J. M., lipsă fiind recurenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței, că procedura de citare este legal îndeplinită, că prezentul recurs este la primul termen de judecată, este motivat și este legal timbrat. Se constată că prin Serviciul Registratură al instanței intimata a depus întâmpinare.

Reprezentanta intimatei av. Dimeny B. arată că nu mai are cereri de formulat sau probe de propus și solicită cuvântul asupra recursului.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, i n s t a n ț a, constată cauza în stare de judecată, în baza art. 394 C.pr.civ. socotește cauza lămurită, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta intimatei av. Dimeny B. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, din probațiunea administrată în cauză rezultă cu certitudine îndeplinirea răspunderii civile delictuale.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

P. Sentința civilă nr. 4342/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Cluj și în consecință a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2391,20 lei reprezentând despăgubiri și a dobânzii legale asupra acestei sume de la data de 25.02.2011 și până la data plății efective a despăgubirilor.

Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 855,84 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în dosarul de daună nr. RA 18/BH/10/_ (f. 8-27) întocmit de către reclamantă coroborat cu declarația martorului S. D. C. (f.54) a rezultat că la data de 29.12.2010, ca urmare a impactului cu o groapă situată pe DN76 între localitățile Cristioru de Jos și Vârfurile, la autovehiculul marca Volvo cu nr. de înmatriculare_, s-a avariat anvelopa și janta din partea dreaptă față și janta din partea dreaptă spate. La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând ., era asigurat facultativ la reclamantă cu polița de asigurare . nr._, valabilă pentru perioada 22.10._11 (f.25). Din extrasul de cont depus la dosar (f.8) rezultă că reclamanta a plătit o despăgubire în valoare de 2647,94 lei. Potrivit raportului de expertiză tehnică auto efectuat în cauză (f. 59-66) avariile evidențiate în devizul de lucrări s-au putut produce ca urmare a intrării autoturismului într-o groapă, costul reparațiilor și costul de înlocuire a elementelor avariate fiind de 2391,20 lei.

Conform art. 22 Legea 136/1995 “în limitele indemnizației plătite, asiguratorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asiguratorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, conform art. 54.”.

Conform art. 5 alin. 6 din O.U.G. 195/2002 în cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor sau a lucrărilor care se execută pe acesta, administratorul drumului public, răspunde după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.

Potrivit art. 21 alin. 1 din O.G. 43/1997 Ministerul Transporturilor și Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes național, direct sau prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A.

Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că administratorul drumului public răspunde civil, în condițiile legii, adică în temeiul răspunderii civile delictuale, în cazul în care din cauza stării necorespunzătoare a drumului se cauzează terților un prejudiciu.

Conform art. 103 din Legea 71/2011, obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii, ori, după caz, a săvârșirii lor.

În lumina acestui text de lege rezultă că aplicabile în speță sunt dispozițiile vechiului Cod civil.

Potrivit art. 998 C.civ. din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara.

Din interpretarea acestui text de lege rezultă că pentru a se putea antrena răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este necesar să fie îndeplinite patru condiții în mod cumulativ: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția.

În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu, instanța a constatat că aceasta este îndeplinită în speță, în urma evenimentului rutier autoturismul cu nr. de înmatriculare_, aparținând persoanei asigurate facultativ la reclamantă, a fost avariat. Din înscrisurile de la dosar a rezultat că avariile au necesitat reparații care au costat suma de 2391,20 lei, sumă ce a fost plătită de reclamantă în calitate de asigurator (f. 8). Ca urmare a plății, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995 reclamanta s-a subrogat în drepturile persoanei prejudiciate.

Referitor la condiția faptei ilicite, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită pârâta neîntreținând corespunzător starea drumului pe care îl are în administrare.

Cu privire la condiția raportului de cauzalitate, instanța a reținut că și această condiție este îndeplinită având în vedere că din raportul de expertiză depus la dosar (f. 59-66) reiese că avariile autoturismului s-au putut produce în urma impactului cu o groapă aflată pe carosabilul dintre localitățile Cristioru de Jos și Vârfurile.

De asemenea, instanța a constatat că este îndeplinită și condiția vinovăției pârâtei, aceasta nefăcând dovada vreunei cauze exoneratoare de răspundere.

Referitor la capătul de cerere privind dobânda legală, având în vedere că în cazul obligațiilor derivând din fapte ilicite debitorul este de drept în întârziere, acesta datorează și dobânda legală asupra despăgubirii în cuantum de 2391,20lei, de la data la care reclamanta a achitata despăgubirea subrogându-se în drepturile persoanei păgubite, respectiv 25.02.2011, și până la data plății efective.

Având în vedere că prin raportul de expertiză s-a stabilit că suma de 175 lei, reprezentând contravaloarea manoperei pentru reparațiile efectuate al autoturismul la carea se referă litigiul, este nejustificată, poziția reclamantei care nu a contestat acest aspect, precum și considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în baza art. 998-999 C.civ din 1864 rap. la art. 22 din Legea 136/1995 instanța a admis în parte acțiunea formulată.

Conform art. 274 alin. 1 C.proc. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. este cea care a căzut în pretenții existând și cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. P. urmare, instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat-o pe pârâta C.N.A.D.N.R. S.A. la plata către reclamantă a sumei de 855,84 lei, din care suma de 225,84 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f.36), iar suma de 630 lei reprezentând onorariu expert (f. 68,72).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.N.A.D.N.R. - DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CLUJ solicitând admiterea recursului modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe cale de consecință respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

In motivare se arată că intimata . GROUP – SUCURSALA BIHOR a solicitat obligare a recurentei la plata cheltuielilor rprezentând indemnizație de asigurare achitată în dosarul de daune precum și dobânda legală pentru acestea până la data achitării integrale a debitului, pentru evenimentul rutier ce face obiectul prezentului dosar.

Recurenta arată că în mod neîntemeiat judecătoria Oradea a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimata . GROUP – SUCURSALA BIHOR, întrucât probele pe care le-ar fi depus aceasta la dosar ar fi neelocvente.

Recurenta mai arată că în cauză nu ar fi îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, întrucât chiar dacă intimata justifică un prejudiciu nu poate proba condiția faptei ilicite și a raportului de cauzalitate cerut pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina CONSILIULUI LOCAL AL MUNICIPIULUI ORADEA.

Se mai arată că în cauză nu s-a identificat în concret locul în care s-ar fi produs evenimentul rutier din care a rezultat avarierea autoturismului.

In drept au fost invocate prev. art. 299 și următoarele Cod Procedură Civilă.

Pe cale de întâmpinare . GROUP – SUCURSALA BIHOR, a solicitat respingerea recursului și păstrarea întrutotul a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.

În motivarea acesteia s-a arătat că din actele aflate la dosar a reieșit că accidentul și avarierea autoturismului s-a produs datorită stării tehnice necorespunzătoare a șoselei.

Se mai arată că în speță sunt întrunite toate elementele necesare antrenării răspunderii civile delictuale și că susținerea recurentei conform căreia martorul audiat în cauză, adică cel care are și calitatea de șofer, a avut interesul să plaseze cupla producerii avariilor în sarcina Consiliului Local și nu a sa, este nereală întrucât asiguratul avea o poliță CASCO în baza căreia ar fi fost despăgubit indiferent cui aparținea culpa.

În drept au fost invocate prev. art. 115 – 118 c.p.c

A procedând la analiza recursului prin prisma prev. art. 304 ind. 1 și 306 al. 2 c.p.c tribunalul reține că acesta este nefondat urmând a fi respins în consecință.

Astfel în mod corect instanța de fond a stabilit că avariile autoturismului condus de numitul S. D. C. s-a datorat stării defectuoase a suprafeței de rulare a carosabilului.

Conform disp. art. 22 din OG.43/1997„ administrarea drumurilor județene se asigură de către Consiliile județene iar a drumurilor de interes local de către Consiliile locale pe raza administrativ teritorială a acestora„ iar conform art. 40 al, 1 „drumurile trebuie să fie semnalizate și menținute de către administratorul drumului în stare tehnică corespunzătoare desfășurării traficului în condiții de siguranță „Conform art. 5 al. 2 din OUG 195/ 2002, „administratorul drumului public sau după care antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat să semnalizeze corespunzător, cât mai repede posibil orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia”.

Față de aceste dispoziții legale instanța a constat că recurentul în calitate de administrator al drumului avea obligația de a asigura întreținerea corespunzătoare a acestuia, pentru a înlătura cauzele de producere a evenimentelor rutiere.

Mai mult susținerea referitoare la audierea martorului S. D. C. care este și conducătorul autoturismului avariat conform căreia martorul ar fi dat o declarație în interesul asiguratorului, pentru că dacă ar fi recunoscut culpa sa, s-ar fi lovit de refuzul asiguratorului de a plăti despăgubirile, este de asemenea nereală având în vedere că martorul beneficia de o poliță CASCO, care nu dă dreptul asiguratorului să refuze plata avariilor.

Pentru aceste considerente apreciem hotărârea instanței de fond legală și temeinică, urmând ca pe cale de consecință să se respingă recursul declarat de consiliul Local Oradea.

În baza art. 274 Cod Procedură Civilă și având în vedere și cererea intimatei de plată a cheltuielilor de judecată, va obliga recurenta la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată în cuantum de 496 lei ocazionate cu judecarea prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta C. prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI CLUJ cu sediul în Cluj N., ., jud. Cluj în contradictoriu cu intimat . GROUP SA cu sediul în sector 1, București, . și sediul ales la C.. avocat P. D., București, .. 1, ., . 5, împotriva Sentinței civile nr. 4342/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Obligă recurenta la plata sumei de 496 lei reprezentând onorariu avocațial în favoarea intimatei.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2013.

Red. Fond

I. M.

RED: C.A.

DAC: M.B.

2 exe/ 29.04.2013