Obligatia de a face. Decizia nr. 88/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTOR: D. R.

JUDECĂTOR: D. V. E.

GREFIER: M. M. B.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial introdus de recurentele S. R. DE TELEVIZIUNE cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sector 1 și ., fostă . TRANSILVANIA NORD SA - AGENTIA ORADEA cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimatele . cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor împotriva Sentinței civile nr. 9682/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:

Constată că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 15 februarie 2013, mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință întocmită cu respectiva ocazie, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, instanța având nevoie de timp pentru a delibera.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 9682/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ., Oradea, Hategului, nr. 31 in contradictoriu cu pârâții ., fostă . Transilvania Nord SA - Agentia Oradea, Oradea, Grivitei, nr. 32 si S. R. de Televiziune, București, Calea Dorobanților, nr. 191 si in consecință a fost obligată parata ., fostă . Transilvania Nord SA - Agentia Oradea sa storneze contabil in roșu toate sumele facturate reclamantei cu titlu de „taxa TV (M)” si /sau „sold penalizare taxa TV” pentru codul de client:_, NLC:_ ( coduri prin care reclamanta este individualizata in evidentele paratei), concomitent cu emiterea unor noi documente ( anexe) cu valorile cu semnul minus in care sa se înscrie numărul si data facturilor corectate.

A fost obligată parata S. R. de Televiziune la încetarea dispunerii către parata de rd. 1 la a emite facturi care sa includă taxa serviciului de televiziune fata de reclamanta.

Au fost obligate paratele sa plătească reclamantei cu titlu cheltuieli de judecata suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a acționat in judecata Guvernul României solicitând anularea art. 3 al. 2 din H.G. 978/2003 privind obligativitatea persoanelor juridice cu sediul in România de a achita lunar taxa pentru serviciul public de televiziune.

Aceasta cerere de chemare in judecata a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Oradea.

Astfel, obiectul acelui dosar a fost constatarea nelegalității taxei percepute de S. R. de Televiziune tuturor persoanelor juridice din România, independent de calitatea de beneficiar al serviciilor oferite de aceasta, solicitând, anularea articolului sus-citat, cu consecința in ce o privește inaplicabilitatea articolului anulat, adică exonerarea reclamantei de obligația de plata a sus-reclamatei taxe, deoarece nu era beneficiara a serviciilor furnizate de SRTv.

Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta a fost admisa, astfel ca prin Sentința civila nr. 314/CA din 24.11.2010 ( f.11 -14 dosar) a Curții de Apel Oradea Secția de contencios administrativ și fiscal s-a hotărât anularea art. 3 al. 2 din H.G. 978/2003.

Prin decizia civila nr. 3131/31.05.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a României Secția de contencios administrativ și fiscal ( f. 15 – 21 dosar) au fost respinse recursurile declarate de Guvernul României si S. R. de Televiziune, hotărârea primei instanțe devenind irevocabila.

In urma pronunțării hotărârilor judecătorești mai sus amintite, la data de 30.06.2011 reclamanta a notificat ( notificarea de la fila 24 dosar) atât S. R. de Televiziune cat si . Transilvania Nord-Agenția Oradea :sa înceteze facturarea taxei TV în ce o privește, sa storneze în roșu toate sumele facturate cu titlu de "taxă TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxă TV" ce apar pentru codul de client:_, NLC:_.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea paratei la a storna contabil în roșu toate sumelor facturate cu titlu de "taxă TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxă TV" pentru codul de client:_, NLC:_ instanța a constatat că facturile emise de pârâtă nu evidențiază de manieră distinctă, la rubrica « sold anterior », izvorul acestuia.

Din proba cu înscrisurile administrată in cauză, rezultă ca reclamanta nu are nici un fel de altă datorie scadentă (« sold anterior ») către S.C. Elctrica F. S.A. sau către S. R. de Radiodifuziune.

Astfel, « soldul anterior » evidențiat în fiecare factură reprezintă strict cumulul taxei TV și a penalităților aferente acesteia și pe care nu le datorează, după cum rezultă si din anexa ce însoțește ultima factura emisă reclamantei de pârâta S.C. E. F. S.A..

După pronunțarea hotărârii Înaltei Curți de Casație și Justiție, reclamanta a achitat la zi toate soldurile anterioare momentului pronunțării hotărârii irevocabile, astfel ca ceea ce face obiectul prezentei acțiuni reprezinte doar sold ulterior pronunțării hotărârii de anulare a taxei Tv. Astfel conform Anexei penalități factura fiscala emisa de E. F. pe intervalul nov.2009-mai 2011 reclamanta avea de achitat taxa tv in cuantum de 950 lei (50 lei x 19 luni) si 17,26 penalități de întârziere (0,58 X 19 luni), astfel ca era si este la zi cu taxa energie electrica si taxa radio. Prin Ordinul de plata 2341/15.06.2912 a achitat pe intervalul nov.2009 - mai 2011 in întregime acest debit cu mențiunea: « spoliere taxa Tv conform HG 978/2009 noiembrie 2009 inclusiv pana luna mai 2011.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea de a storna in roșu urmata de emiterea unui document care sa cuprindă informațiile din documentul inițial dar si valorile cu semnul minus, împreuna cu informațiile si valorile corecte, instanța a apreciat, după cum s-a mai reținut in practica judiciară, că in lipsa unei asemenea proceduri situația vechilor facturi/documente ar rămâne incertă, ceea ce ar însemna obligarea paratei la emiterea unor noi facturi fără corectarea celor deja existente, fără stornarea acestora si deci la o alta suma datorata decât cea care reiese din evidenta contabila.

Urmare a notificării reclamantei, S. R. de Televiziune (prin adresa nr._/23.08.2011) i-a comunicat reclamantei ca nu înțelege sa înceteze facturarea taxei anulate de instanța de judecata, cu motivarea ca a solicitat doar anularea acestei taxe si nu scutirea de la plata taxei.

Totodată, S. R. de Televiziune i-a comunicat reclamantei ca nu va da ordin paratei de rd.l sa nu mai factureze taxa TV atâta timp cat nu exista o hotărâre judecătoreasca ce o obligă la acest lucru.

F. de cele reținute mai sus instanța a admis cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata iar în temeiul art. 274 cod proced civ., paratele fiind în culpa procesuala, au fost obligate sa plătească reclamantei cu titlu de cheltuieli de judecata suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta S. R. De Televiziune solicitând admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței civile atacate, si în fond a solicitat respingerea acțiunii formulata de . Oradea.

În motivare recurenta arată că, prin cererea formulata de reclamanta ., aceasta a acționat in judecata . Agenția Oradea si SRTV pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, paratele sa fie obligate sa înceteze sa dispună si înceteze sa emită facturi către reclamanta care sa include plata taxei Tv.

In susținerea cererii de chemare in judecata reclamanta afirma ca in cadrul activității pe care o desfășoară nu are obligația sa achite taxa Tv, ca urmare a faptului ca nu este beneficiara serviciului public de televiziune.

Mai arată recurenta că făță ca reclamanta D. sa administreze vreo proba cu care sa dovedească ca nu este beneficiara serviciului public de televiziune, instanța de fond a admis acțiunea acesteia cu sentința nr. 9682/2012, obligând SRTV sa înceteze sa dispună către E. de a emite facturi care sa includă taxa TV fata de reclamanta. Singura motivare a soluției de admitere a acțiunii reclamantei a fost hotărârea 314/CA din 24.11.2010 a Curții de Apel Oradea - Secția de contencios administrativ si fiscal, rămasa irevocabila in baza Deciziei nr. 3131/31.05.2011 a ÎCCJ, prin care au fost anulate prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003.

Instanța de fond a considerat, in mod greșit ca, urmare a abrogării textului art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003, S. R. de Televiziune nu ar mai avea nici un temei sa pretindă către D. plata unei taxeTv, sens în care consideră soluția instanței de fond ca fiind esențial greșita, pentru următoarele considerente:

În opinia recurentei, chiar daca art. 3 alin. 2 din HG nr. 978/2003 a fost anulat prin decizia nr. 3131/2011 a ICCJ, obligația tuturor persoanelor juridice de a plați o taxa pentru serviciul public de televiziune se întemeiază pe prevederile art. 40 alin. 3 din legea nr. 41/199,. modificata si republicata, ce este in vigoare.

Prin urmare, arată recurenta legiuitorul instituie obligativitatea plății taxei TV de către persoanele juridice fără a o condiționa de calitatea de deținător al unui receptor TV ci de calitatea de beneficiar al serviciului public de televiziune, calitate pe care o prezumă.

S-a arătat că alin. 3 al art. 40 din Legea nr. 41/1994 a fost atacat cu excepții de neconstituționalitate de către persoane juridice, întemeiate pe susțineri similare, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004 de respingere a unei astfel de excepții de neconstituționalitate s-a statuat că: ,,Curtea constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. într-adevăr, art. 40 din Legea nr. 41/1994, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că veniturile proprii ale Societății Române de Radiodifuziune și Societății Române de Televiziune provin, între altele, și din taxe pentru serviciul public de radio difuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune, dar, așa cum prevede chiar alin. (3) al acestui articol, care face și obiectul excepției de neconstituționalitate, taxele sunt datorate de către subiectele de drept acolo menționate, în calitate de beneficiari ai acestor servicii". Totodată s-a arătat că obligația prevăzută de text este doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază, în diferite modalități, de serviciile publice respective și, în consecință, nici una dintre criticile formulate nu poate fi reținută.

De asemenea, susține recurenta, prin Decizia nr. 159/2004, Curtea Constituțională a statuat că art. 40 din Legea nr. 41/1994 reglementează pentru serviciile publice de radiodifuziune și de televiziune modul de constituire din veniturile proprii a resurselor financiare care le asigură "autonomia financiară, ca premisă a organizării lor autonome" ceea ce nu contravine art. 56 alin. 2 din Constituție, republicată. Prin aceeași decizie s-a reținut, că taxa instituită de text nu este contrară nici dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. 2, privitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății.

În concluzie, recurenta arată că, art. 40 din Legea nr. 41/1994 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 este și a și fost constatat ca fiind constituțional de către Curtea Constituțională, precum și conform cu legislația europeană aplicabilă în domeniu, reglementări similare existând în toate statele membre ale Uniunii Europene, solicită instanței să constate legalitatea plății de către persoanele juridice a taxei pentru serviciul public de televiziune (inclusiv de către reclamanta) și corelativ a încasării ei de către SRTV.

Facturarea către persoanele juridice a taxei TV are ca temei legal prevederile art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 si nu art. 3 din HG 978/2003 care impun persoanelor fizice si juridice din România, inclusiv filialelor, sucursalelor, agențiilor si reprezentantelor acestora sa plătească o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii, legiuitorul instituind prin aceasta reglementare o prezumție legală potrivit căreia toate persoanele juridice (ca si toate persoanele fizice) au calitatea de beneficiari ai serviciului public de televiziune și fără a mai prevedea, spre deosebire de art. 40 alin. 2 al aceleiași legi care se referă la persoanele fizice, posibilitatea persoanelor juridice de exonerare de la plata taxei TV printr-o simplă declarație pe proprie răspundere că nu dețin receptor TV.

S-a arătat că ceea ce deosebește deci reglementarea obligației de plata a persoanelor fizice fata de aceeași obligație de plata a persoanelor juridice, este modalitatea de răsturnare a prezumției legale instituite de Legea nr. 41/1994 cu privire la calitatea beneficiari ai serviciului public de televiziune. Astfel: pentru persoanele fizice, prin aplicarea art. 40 alin. 2 din Legea nr. 41/1994, legiuitorul a prevăzut că prezumția legală de mai sus poate fi răsturnată printr-o simpla declarație pe proprie răspundere, în situația în care acestea nu ar deține receptoare tv. - faptul că art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 nu prevede declarația pe proprie răspundere ca mijloc de exceptare de la plata taxei tv și pentru persoanele juridice, conduce la concluzia că, pentru acestea, prezumția legală nu se poate răsturna printr-o simplă declarație pe proprie răspundere, așa cum a prevăzut legiuitorul pentru persoanele fizice, întrucât persoanele juridice, după cum Curtea Constituțională a statuat, beneficiază în diferite modalități de serviciile publice de radio și televiziune, neexistând aceleași rațiuni economice sau sociale de exceptare ca în cazul persoanelor fizice. Rezulta din textul suscitat, ca scutirile de la plata taxei tv sunt limitativ stabilite prin legea organica de organizare a serviciului public de televiziune

Recurenta arată că instanța de fond trebuia să constate doar ca: reclamanta nu a administrat nicio proba din care sa rezulte ca se încadrează in vreuna din excepțiile prevăzute de art. 40 din lege de la plata taxei tv, si ca reclamanta nu a administrat nicio proba pentru a demonstra ca nu beneficiază de serviciile publice de televiziune, lipsa calității de beneficiar al acestor servicii neputând fi probata prin simpla declarație, ca in cazul persoanelor fizice, si pe aceasta baza, trebuia sa respingă acțiunea reclamantei ca nedovedita.

Neprocedând astfel, instanța de fond a deschis un precedent cu consecințe economico-financiare grave, căci absolvirea reclamantei - persoana juridice - de plata vreunei taxe tv, in disprețul prevederilor Legii nr. 41/ 1994 sus invocate, numai cu motivarea ca art. 3 alin. 2 din HG 978/2003 ar fi fost anulat si fără nici o proba din partea reclamantei cu care sa se dovedească ca aceasta nu ar beneficia de serviciul public de televiziune, nu constituie decât o soluție vădit nelegală dar si un indemn la adresa tuturor persoanelor juridice din România de a nu mai plați taxa lunara tv către serviciul public de televiziune sub pretextul abrogării art. 3 din HG 978/2003.

De asemenea împotriva acestei sentințe a declarat recurs și recurenta S.C. E. F. S.A. prin Agenția de F. a Energiei Electrice solicitând admiterea recursului, și pe cale de consecință modificarea in parte a hotărârii pronunțata de Judecătoria Oradea in sensul respingerii obligării la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare se arată că prin cererea înregistrata la Judecătoria Oradea pe data de 03.05.2012, intimata reclamanta . a solicitat obligarea la stornarea sumelor facturate cu titlu de taxe TV respectiv obligarea paratei S. R. de Televiziune „la încetarea dispunerii către subscrisa de a emite facturi care sa includă taxa TV ", cu obligarea paratelor la cheltuieli de judecata.

Judecătoria Oradea prin sentința nr. 9682/27.06.2012, a admis cererea intimatei reclamante si a dispus obligarea paratelor la plata de cheltuieli de judecata in cuantum de 500,00 lei (onorariu avocațial).

Recurenta solicită respingerea obligării la plata cheltuielilor de judecata arătând în esență că prin HG nr. 978/2003 a fost obligată la facturarea si încasarea taxei TV- în baza unui contract de mandat.

Prin contractul de mandat obligațiile impuse recurentei au fost cele de: facturare, încasare, virare si aducerea la cunoștința beneficiarului taxei TV a reclamațiilor/solicitărilor clienților - art. 4.2.1 — 4.2.4 ( contractul de mandat); Obligațiile privind scutiri - restituiri - decizia in ce privește scutirea la plata taxei TV au rămas in sarcina Societății Romane de Televiziune - art. 4.1.1 - 4.1.6 din contractul de mandat.

Recurenta a arătat că si-a îndeplinit toate obligațiile impuse prin HG si contractul de I mandat — astfel nu a adus la cunoștința SRTV toate solicitările . (scutiri, notificări, concilieri);

S-a mai arătat că a comunicat . ca nu are competenta de storno/scutiri de taxa TV, pana când beneficiarul taxei nu dispune in acest sens și că nu s-a opus niciodată la stornarea taxelor TV - acest lucru a fost menționat de recurentă si prin întâmpinarea depusa la dosar, pag. 2, alin. 5, doar ca era ținută de o dispoziție a beneficiarului taxei TV.

Instanța de fond retine in considerentele sentinței - pag. 4 ultim alin. respectiv pag. 5 alin. 1 ca " SRTV a comunicat ( urmare notificării/concilierii) reclamantei ca, " nu înțelege sa înceteze facturarea taxei anulate de instanța de judecata... "respectiv ca nu va da ordin recurentei sa nu mai factureze taxa TV atâta timp cat nu exista o hotărâre judecătoreasca ce o obliga la acest lucru ";

Recurenta a arătat că nu putem fi obligată la plata de cheltuieli de judecata in condițiile in care și-a îndeplinit toate obligațiile ce decurg din HG si contractul de mandat. In culpa se afla doar S. R. de Televiziune, singura care poate fi obligata la cheltuieli de judecata in temeiul art. 274 C.pr.civila, așa cum rezulta si din considerentele expuse de subscrisa la pct. 3-7 din prezentul recurs.

In drept, a invocat dispozițiile art. 302, 304 alin. 6-9, 312 C.pr. civila.

Prin întâmpinare intimata S.C. D. RO S.R.L, a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de recurenta S. R. de Televiziune, cu cheltuieli de judecata.

În motivare se arată că la data de 2.09.2010 intimata a acționat in judecata Guvernul României solicitând anularea art. 3 al. 2 din H.G. 978/2003 privind obligativitatea persoanelor juridice cu sediul in România de a achita lunar taxa pentru serviciul public de televiziune. Acțiunea a făcut obiectul dosarului nr._ al Curții de Apel Oradea, dosar in care S. R. de Televiziune a solicitat intervenția ei în dosar, cererea de intervenție fiind admisa, S.R.TV devenind parte procesuala in cadrul dosarului. Obiectul acelui dosar a fost constatarea nelegalității taxei percepute de S. R. de Televiziune tuturor persoanelor juridice din România, independent de calitatea de beneficiar al minunatelor servicii oferite de aceasta, solicitând anularea articolului sus-citat, cu consecința in ce o privește pe intimată și inaplicabilitatea articolului anulat, adică exonerarea intimatei de obligația de plată.

Acțiunea a fost admisa, astfel ca prin Sent. civ. nr.314/CA din 24.11.2010 a Curții de Apel Oradea Secția de contencios administrativ și fiscal s-a hotărât anularea art. 3 al. 2 din H.G. 978/2003. Prin Dec. civ. nr. 3131/31.05.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a României Secția de contencios administrativ și fiscal au fost respinse recursurile declarate de Guvernul României si S. R. de Televeziune, hotărârea primei instanțe devenind irevocabila.

Intimata arată că, aflați in posesia hotărârii irevocabile privind anularea taxei de televiziune, la data de 30.06.2011 a notificat atât Societății Romane de Televiziune cat si . Transilvania Nord-Agenția Oradea sa înceteze facturarea taxei TV în ceea ce îi privește, sa storneze în roșu toate sumele facturate cu titlu de "taxa TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxa TV" ce apar pentru codul de client:_, NLC:_.

Legat de pretenția de stornare contabilă în roșu a tuturor sumelor facturate cu titlu de "taxă TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxă TV" pentru codul de client:_, NLC:_, intimata precizează că facturile emise de pârâtă nu evidențiază de manieră distinctă, la rubrica « sold anterior », izvorul acestuia.

De asemenea, mai precizează că societatea intimată nu are niciun fel de altă datorie scadentă («sold anterior») către S.C. Elctrica F. S.A. sau către S. R. de Radiodifuziune, căreia îi achită cu regularitate taxa radio, în calitate de beneficiari ai serviciilor acesteia - conform legii.

In acest fel, «soldul anterior» evidențiat în fiecare factură reprezintă strict cumulul taxei TV și a penalităților aferente acesteia și pe care societatea intimată nu le datorează; în acest sens, a atașat acțiunii anexa ce însoțește ultima factura emisă de pârâtă S.C. E. F. S.A.

Legat de cererea privind stornarea in roșu urmata de emiterea unui document care sa cuprindă informațiile din documentul inițial dar si valorile cu semnul minus, împreuna cu informațiile si valorile corecte, intimata arată ca aceasta este practica in materie. Astfel prin Dec. Corn. Nr. 102/24.02.2009 Tribunalul București a opinat ca in lipsa unei asemenea proceduri situația vechilor facturi/documente ar rămâne incerta, ceea ce ar însemna obligarea paratei la emiterea unor noi facturi fără corectarea celor deja existente, fără stornarea acestora si deci la o alta suma datorata decât cea care reiese din evidenta contabila.

Urmare a notificării S. R. de Televiziune (prin adresa nr._/23.08.2011) a comunicat ca nu înțelege sa înceteze facturarea taxei anulate de instanța de judecata, cu motivarea ca a solicitat doar anularea acestei taxe si nu scutirea de plata taxei. Aceeași recurenta a comunicat ca nu va da ordin paratei de rd. l sa nu mai factureze taxa TV atâta timp cat nu exista o hotărâre judecătoreasca ce o obligă la acest lucru.

In legătura cu apărările formulate in recurs de S. R. de Televiziune privesc o singura chestiune: anume ca deși art. 3 al.2 din HG 978/2003 a fost anulat de către instanța au rămas in vigoare dispozițiile art. 40 al.3 din legea 41/1994 . Ori, în opinia intimatei trebuie a avea in vedere că art. 3 al.2 din HG 978/2003 a fost anulat de către instanța tocmai pentru ca nu era in concordanță cu dispozițiile art. 40 al.3 din legea 41/1994, care așa cum au reținut deja instanțele obliga la plata taxei Tv condiționat de existenta calității de « beneficiar.

Intimata mai arată că în condițiile in care art. 2 al.3 al Hotărârii de guvern nr. 978/2003 la care se face referire mai sus a fost anulat, stabilindu-se, in contradictoriu cu intimata, nelegalitatea lui si deci inaplicabilitatea lui in ce o privește, consideră ca nu mai exista temeiul legal necesar pentru a se percepe aceasta taxa de la intimată. Faptul ca teoretic exista un cadru legal in temeiul căruia se poate stabili o taxa este înlăturat de situația concreta ca nu exista mijlocul - Hotărârea de Guvern care pune in aplicare legea - necesar pentru a se percepe respectiva taxa.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod proc. civilă, instanța apreciază că recursurile formulate sunt nefondate,și în consecință au fost respinse, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința civila nr. 314/CA din 24.11.2010, Curtea de Apel Oradea Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Oradea, în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în București, Piața Victoriei, nr.1, sector 1 și intervenienta S. R. DE TELEVIZIUNE, cu sediul în București, și în consecință a hotărât anularea art. 3 al. 2 din H.G. 978/2003.

De asemenea prin aceeași hotărâre s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S. R. DE TELEVIZIUNE în interesul pârâtului.

Prin decizia civila nr. 3131/31.05.2011 a înaltei Curți de Casație și Justiție a României Secția de contencios administrativ și fiscal au fost respinse recursurile declarate de Guvernul României si S. R. de Televiziune, hotărârea primei instanțe devenind irevocabilă.

Ulterior acestei hotărâri, intimata . a solicitat instanței de fond ca prin hotărârea ce o va pronunța in contradictoriu cu paratele . F. S.A, fostă S.C. FFEE E. F. Transilvania Nord S.A.-Agenția Oradea si S. R. de Televiziune să dispună: obligarea pârâtei S.C. E. F. S.A, fostă S.C. FFEE E. F. Transilvania Nord S.A.-Agenția Oradea, la stornarea contabilă în roșu a tuturor sumelor facturate cu titlu de "taxă TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxă TV" pentru codul de client:_, NLC:_ (coduri ce individualizează societatea comercială reclamanta în evidențele pârâtei) concomitent cu emiterea unor noi documente (anexe) cu valorile cu semnul minus în care sa se înscrie numărul si data facturilor corectate; obligarea pârâtei S. R. de Televiziune la încetarea dispunerii către parata de rd.l la a emite facturi care sa includă taxa serviciului de televiziune fata de reclamanta, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 9682/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta ., Oradea, așa cum a fost formulată și a obligat paratele sa plătească reclamantei cu titlu cheltuieli de judecata suma de 500 lei reprezentând onorariu avocațial.

Instanța de recurs reține că Hotărârea instanței de fond atacată cu recurs este temeinică și legală având în vedere următoarele:

Dispozițiile art.3 alin.2 din H.G. nr.978/2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune care prevăd că „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de televiziune”,au fost anulate prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Efectul declarării nulității, presupune restabilirea situației anterioare, în speța de față, stornarea contabilă în roșu a tuturor sumelor facturate cu titlu de "taxă TV (M)" și/sau "(sold) penalizare taxă TV" pentru codul de client:_, NLC:_ (coduri ce individualizează societatea comercială reclamanta în evidențele pârâtei) concomitent cu emiterea unor noi documente (anexe) cu valorile cu semnul minus în care sa se înscrie numărul si data facturilor corectate de către recurenta ., fostă . Transilvania Nord SA - AGENTIA ORADEA și respectiv la încetarea măsurii dispuse de către recurenta S. R. de Televiziune de a emite facturi care sa includă taxa serviciului de televiziune fata de reclamanta.

Susținerea recurentei S. R. de Televiziune că temeiul de drept în baza căruia intimata este obligată să plătească în continuare taxa TV, respectiv a dispozițiilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, este neîntemeiată având în vedere următoarele:

Potivit art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 prevăd că „persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii”.

Recurenta S. R. de Televiziune este în eroare atunci când susține că textul de lege menționat mai sus instituie o prezumție legală că persoanele juridice sunt beneficiare a serviciului public de radiodifuziune, prezumție ce nu se poate răsturna printr-o simplă declarație pe proprie răspundere.

Așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, din modul de redactare a dispozițiilor art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 rezultă faptul că legiuitorul a înțeles să oblige la plata acestei taxe doar pe persoanele juridice care beneficiază de acest serviciu public de televiziune și nu pe toate persoanele juridice ce își au sediul în România, indiferent dacă sunt sau nu beneficiare ale acestui serviciu, așa cum prevăd dispozițiile art.3 alin.2 din H.G nr.978/2003, anulate de instanță.

Astfel, textul de lege nu prevede declarația pe proprie răspundere ca mijloc de exceptare de la plata taxei tv și pentru persoanele juridice, fapt ce nu duce însă la concluzia că, pentru acestea, legea instituie o prezumție legală de beneficiar al serviciului public, în baza căruia să se perceapă această taxă.

În același sens este și decizia Curții Constituționale nr.159/2004 care, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art.40 din Legea nr.41/1994 a decis că acestea sunt constituționale deoarece plata serviciului public prestat este obligatorie pentru toți beneficiarii acestor servicii, persoane fizice sau persoane juridice.

Ulterior, prin deciziile nr.297/2004 și nr.331/2006, Curtea Constituțională, pronunțându-se cu privire la constituționalitatea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, a respins această excepție cu motivarea că aspectele învederate prin decizia nr.159/2004 își mențin valabilitatea.

Prin soluționarea acestei excepții s-a dat practic o interpretare textului art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, arătându-se că acesta nu contravine prevederilor constituționale câtă vreme legiuitorul a vizat noțiunea de beneficiar al acestor servicii publice.

Astfel cum a reținut și Curte de apel prin hotărârea menționată mai sus noțiunea de beneficiar reprezintă persoana, colectivitate sau instituție care are folos din ceva, este destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii, respectiv o persoană fizică sau juridică în folosul căreia se realizează o acțiune.

Totodată, dispozițiile art.2 pct.40 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice definesc „taxa” ca fiind „suma plătita de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituție publică sau un serviciu public”.

Conform dispozițiilor art.40 alin.4 din Legea nr.41/1994 prin hotărâre de guvern se stabilesc „cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare și scutire de la plata acestora, penalitățile de întârziere, precum și sancțiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declarației de exceptare de la plata taxelor de către deținătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune și ai taxei pentru serviciul public de televiziune”.

Ori, tocmai Hotărârea de Guvern care să pună in aplicare legea, necesară pentru a se percepe respectiva taxa de la persoanele juridice, nu există, ea fiind anulată.

Cum în speță, recurenta nu a dovedit că intimata este beneficiar al serviciul public de radiodifuziune și televiziune, iar aceasta nu avea obligația legală de a declara că nu este beneficiar al acestor servicii, în mod greșit s-a stabilit în sarcina intimatei plata acestei taxe.

Astfel că, ceea ce face obiectul prezentei acțiuni reprezintă doar soldul ulterior pronunțării hotărârii de anulare a taxei Tv. așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond.

Față de cele reținute, în temeiul art 312 C.pr.civ instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta S. R. de Televiziune cu sediul în București.

În ce privește recursul declarat de recurenta ., fostă . Transilvania Nord SA - AGENTIA ORADEA, instanța reține că și acesta este nefondat urmând a fi respins ca atare, având în vedere următoarele:

Potrivit art 274 C.pr. civ ,, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

Conform art 275 din același act normativ,, Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată…”.

În speță recurenta, prin întâmpinarea formulată a arătat că nu se opune stornării facturilor, dar că nu are competența să decidă cine beneficiază de scutire/anulare de taxă Tv. Din poziția procesuală exprimată, nu rezultă că a recurenta a fost de acord cu pretențiile reclamantului în sensul textului de lege menționat mai sus, pentru a fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată. Din contră, recurenta transpune această răspundere pe seama recurentei S. R. de Televiziune cu sediul în București care are autoritatea să decidă cine este beneficiarul scutirii de taxă Tv și că raporturile juridice dintre ele se bazează pe contractul de mandat.

Având în vedere că în cauză recurentele au determinat cheltuielile de judecată atât în primă instanță cât și în recurs, instanța în temeiul art 274 C.pr.civ.va obliga recurentele să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta S. R. de Televiziune cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sector 1 în contradictoriu cu intimatele . și ., fostă . Transilvania Nord SA - AGENTIA ORADEA.

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta ., fostă . Transilvania Nord SA - AGENTIA ORADEA cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor în contradictoriu cu intimatele . cu sediul în Oradea, ., Jud. Bihor și S. R. de Televiziune cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sector 1 împotriva Sentinței civile nr. 9682/27.06.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.

Obligă recurentele la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei în favoarea intimatei ..

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2013.

Red. Fond

F. O. B.

RED: M.C.

DAC: M.B.

2 exe/ 14.06.2013