Pretenţii. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 3333/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 229/R/.> Ședința publică de la 13 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. T.
Judecător D. B.
Judecător A. S.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenta ., cu sediul Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata B. T. SA - SUC. ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, str..-40, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.3065 din 23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, cons.jur.Mateas M., potrivit delegației de la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul este legal timbrat cu 547,50 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr._AA/30.04.2013 și 2,05 lei timbre judiciare, după care:
Reprezentanta recurentei, arată că nu are alte probe.
Instanța nemaifiind alte cereri, chestiuni prealabile considerând lămurită cauza, acordă părții cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei, solicită admiterea recursului așa cum este motivat în scris, modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii așa cum este formulată în scris, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND;
Asupra recursului de față Tribunalul, constată următoarele;
Prin sentința nr.3065 din 23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta B. TRANSIVANIA Sucursala Oradea.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
La solicitarea scrisă a reclamantei din 04.04.2008, pârâta deschide contul IBAN RO95BTRL_5300 pentru depunerea garanției financiare în vederea obținerii autorizației de agent de muncă temporară, cont în care reclamanta virează suma de 16.100 lei prin ordinul de plată 24/01.04.2008 (f. 13-15).
Reclamanta a obținut autorizația de funcționarea . nr. 22 emisă la 09.04.2008 de Direcția de Muncă și Protecție Socială Bihor (f.9).
Administrația Finanțelor Publice a mun. Oradea a emis adresa de înființare a popririi, înregistrată la pârâtă sub nr. 187/23.03.2009, pentru recuperarea datoriei reclamantei de 15.492 reprezentând accidente de muncă, CAS, concedii și indemnizații, fond garantare, sănătate (f. 30). La 25.03.2009 pârâta a blocat întreaga sumă disponibilă din contul reclamantei IBAN RO65 BTRL_53XX, respectiv 4.357,52 lei (f. 32) și suma de 11.134,48 lei din contul reclamantei IBAN RO95 BTRL_5300, cont în care se aflau 16.120,53 lei (f.33). Din suma de 2.287,92 lei rămasă în contul nr. IBAN RO95 BTRL_5300 reclamanta efectuează o plată la 25.03.2009 către Blueticket România, diminuând suma de contul destinat garanției financiare la 70,71 lei (f. 34).
Reclamanta a urmat procedura concilierii prealabile prin întâlnirea din 14.02.2011, fără rezultat (f. 36,37).
Instanța de fond a reținut, că două din condițiile prevăzute de art. 3 din HG 938/2004 pentru obținerea autorizației de funcționare ca agent de muncă temporară sunt constituirea unei garanții financiare și neînregistrarea de debite la bugetul de stat și la bugetele locale sau provenind din neplata contribuțiilor de asigurări sociale, contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, contribuției de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale, precum și a contribuțiilor pentru asigurări sociale de sănătate. Din interpretarea textuală a articolului de lege judecătoria a statuat că viitorul agent de muncă temporară trebuie să aibă achitate la termen toate datoriile către bugetele de stat și locale, nu doar cele aferente contractelor de muncă pentru angajații temporari.
Conform art. 11 alin. 3 din HG 938/2004, lipsa datoriilor la bugetele de stat și locale este o condiție si pentru prelungirea valabilității autorizației de funcționare. Garanția financiară se poate utiliza numai pentru plata drepturilor de natură salarială, a celorlalte drepturi bănești negociate cu ocazia încheierii contractului colectiv de munca, respectiv a contractului individual de muncă, precum și a contribuțiilor datorate de către angajator bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (art. 5 alin. 1), iar agentul de muncă temporară este obligat să mențină suma reprezentând garanția financiară prin completarea acesteia în termen de 5 zile de la data micșorării acesteia (art. 5 alin.7). Autorizația de funcționare este valabilă 2 ani, putând fi prelungită cu încă doi ani (art. 11 alin. 1).
De asemenea, s-a mai reținut că pentru a fi antrenată răspunderea delictuală reglementată de art. 998 și 999 cod civil din 1864 este necesară existența cumulativ a patru elemente: fapta ilicită, prejudiciu cert și direct, raportul de cauzalitate faptă - prejudiciu și vinovăția.
Prin blocarea conturilor reclamantei ca urmare a adresei de înființare a popririi emise de organul fiscal pârâta s-a conformat obligației prevăzute de art. 454 alin. 2 ind. 3 Cod de procedură civilă. Reclamanta prin apărător a susținut în ședința publică din 08.12.2011 (f.73) că datoriile către bugetul de stat executate de organul fiscal sunt contribuții sociale aferente angajaților permanenți, dar nu a făcut această dovadă. Față de nespecificarea felului datoriilor în adresa de înființare a popririi nr. 187/23.02.2009 și față de destinația garanției financiare prevăzute de art. 5 alin. 1 HG 938/2004, instanța de fond a apreciat că pârâta nu a încălcat nici o obligație legală pentru ca fapta de blocare a conturilor să fie considerată ilicită.
Prejudiciul de 11.134,48 lei nu există întrucât această sumă a profitat reclamantei, servind la micșorarea pasivului său prin acoperirea datoriei la bugetul de stat.
Prima instanță a mia reținut că, suma pretinsă la al doilea capăt de cerere de 5.600 lei reprezintă taxă de reautorizare agent de muncă pentru anul 2010, când a expirat autorizația inițială. Astfel cum a precizat în motivarea cererii sale, reclamanta nu a demarat procedura de prelungire a autorizației, așadar nu a achitat nici taxa aferentă. Cum suma de 5.600 lei nu a ieșit din patrimoniul său, condiția existenței prejudiciului nu este îndeplinită.
Considerând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru antrenarea răspunderii delictuale a pârâtei, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea precizată a reclamantei, conform dispozitivului.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Văzând valoarea de sub 100.000 lei a obiectului cererii de chemare în judecată, conform art. 282 ind. 1 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța de fond a constatat că prezenta hotărâre nu este supusă apelului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a declarat recurs recurenta ., solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la plata sumei de 11.134,48 lei.
În motivarea recursului recurenta arată că, instanța de fond a apreciat în mod greșit că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, recurenta arată că acțiunea pârâtei de a vira suma de 11.134,48 lei către bugetul de stat fără vreo verificare prealabilă și fără a verifica contul disponibil al societății desființând contul de garanții al societății reclamante, înființat pentru autorizarea și funcționarea ca și agent de muncă temporară, constituie o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Totodată, recurenta arată că nu a contestat datoria către bugetul de stat ci modul de acțiune al băncii, de a diminua garanțiile financiare fără nici un drept legal și moral, care au produs mari prejudicii societății reclamante, prin aceea că a determinat pierderea autorizației de agent de muncă temporară, fiindu-i implicit afectată și obstrucționată activitatea.
Referitor la capătul de cerere constând în recuperarea sumei de 5600 lei, recurenta arată că achiesează la punctul de vedere al instanței de fond întrucât nu există prejudiciu creat în patrimoniul reclamantei.
În drept a invocat disp.art.304 pct.9 C.p.c.
Intimata deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu și-a formulat poziția în scris, față de recursul formulat.
Obiectul dedus judecății îl reprezintă solicitarea reclamantei-recurente de obligare a pârâtei-intimate la plata sumei de 16.734,48 lei din care 11.134,48 lei reprezentând contravaloarea garanției financiare blocate de către intimată prin poprire și 5.600 lei reprezentând cuantumul taxei de reautorizare agent de muncă temporară. În esență, reclamanta-recurentă apreciază că, a fost prejudiciată de către intimată care în calitate de terț poprit a dispus poprirea sumei de 11.134,48 lei, din contul aparținând reclamantei cu destinația de garanție financiară pentru obținerea autorizației de agent de muncă temporar, la solicitarea creditorului Trezoreria Oradea, pentru recuperarea datoriilor pe care reclamanta le avea la bugetul de stat.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, este necesară dovedirea în cauză a întrunirii cumulative a următoarelor condiții: faptă ilicită, prejudiciul, raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția.
Acțiunea reclamantă a fost fundamentată exclusiv pe nelegala operațiune de poprire a fondurilor bănești dintr-un cont aparținând reclamantei care avea o destinație specială. Chiar dacă instanța ar aprecia nelegalitatea acestei popriri, reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă a faptului că prin nelegala poprire i s-a cauzat un prejudiciu care să se afle în raport de cauzalitate cu fapta ilicită. Ori, antrenarea răspunderii civile delictuale presupune întrunirea cumulativă a tuturor elementelor acestei răspunderi. Prin poprirea și virarea sumei din conturi cu destinație specială aparținând reclamantei s-a diminuat pasivul societății întrucât datoriile pe care aceasta le avea la bugetul de stat, datorii necontestate de către reclamantă, trebuiau achitate la scadență.
Reclamanta prin acțiunea formulată avea obligația de a dovedi pricinuirea unei pagube certe prin diminuarea garanției financiare, dovadă pe care însă nu a realizat-o.
Față de aceste considerente, și văzând în drept și disp.art.998, 999 Cod Civil în varianta existentă în momentul formulării acțiunii, prin prisma disp.art.312 C.p.c., Tribunalul Bihor urmează să respingă ca nefondat recursul formulat și să mențină ca legală și temeinică hotărârea atacată.
Urmează să constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs din partea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta ., cu sediul Oradea, ., jud.Bihor, în contradictoriu cu intimata B. T. SA - SUC. ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, str..-40, jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.3065 din 23.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 Mai 2013
Președinte, A. T. | Judecător, D. B. | Judecător, A. S. |
Grefier, M. M. |
Red.Jud.B.D./23.05.2013
Red.jud.fond L.C.U.
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Sentința nr. 171/2013.... | Obligatia de a face. Decizia nr. 533/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
