Pretenţii. Decizia nr. 60/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. S.

Judecător O. M. U.

Grefier D. D.

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe apelant S.C. E. F. S.A, cu sediul in loc. Păntășești, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C T. S. S.R.L., cu sediul in loc. Oradea, ., nr. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 750/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind toate părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, prezenta cauză este la primul termen de judecată, apelul nu este legal timbrat, este motivat, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, la dosar s-a depus întâmpinare la data de 20.11.2013 de către intimată, prin registratura instanței, după care:

Instanța constată că pentru acest termen de judecată, lipsă fiind părțile, s-a solicitat judecarea cauzei in lipsă, intimata a formulat întâmpinare la dosar, prin registratura instanței. Constata, de asemenea, ca apelanta a fost citata cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, însă aceasta nu s-a conformat, pentru acest termen de judecată, nefiind depuse la dosar înscrisuri din care să rezulte îndeplinirea obligației de a timbra corespunzător, astfel, instanța invoca din oficiu, excepția nulității apelului, ca nefiind legal timbrat.

Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND:

Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 750/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. T. S. S.R.L. cu sediul în Oradea, P-ța. Cetății, nr.18, jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S.C. E. F. S.A., cu sediul în Ștei, .. Bihor.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 202.672,47 lei reprezentând contravaloare servicii prestate și neachitate și la suma de 202.672,47 lei reprezentând penalități de întârziere și la suma de 5.128,24 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele :

Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune la dosar a rezultat faptul că, între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005 (nr.658/11.03.2005) – filele 9-12, prin care reclamanta - în calitate de prestator, s-a obligat să asigure paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – pârâtei, conform structurii prevăzute în anexa 1 la contract, pe o perioadă de 5 ani, la un tarif de 5 lei/oră, așa cum este prevăzut în fișa categoriilor de servicii prestate la beneficiarul ., fiind emise în acest sens facturile nr.474/31.12.2009, nr.515/31.01.2010, nr.559/28.02.2010 – filele 6-8, în valoare totală de 202.672,47 lei, urmând ca plata să fie făcută pe baza facturilor emise de prestator, în termen de 10 zile de la primirea facturii în original, conform articolului 7 din contract.

Prin convenția mai sus identificată – art.11, părțile au convenit încheierea unei clauze penale în cazul neachitării de către pârâtă a contravalorii facturilor emise de reclamantă, astfel: „pentru neexecutarea la termen a obligațiilor bănești, se vor percepe penalități de 0,15 % pe zi de întârziere.”

Prin actul adițional nr.246 încheiat la data de 05.05.2008 la contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, părțile au convenit reducerea numărului de posturi pentru asigurarea serviciilor de pază, precum și majorarea tarifelor facturile ulterioare actului adițional fiind întocmite conform modificărilor aduse prin Actul Adițional.

În ceea ce privește durata contractului, instanța a reținut următoarele prevederi din convenția părților:

„ Art. 4. Prezentul contract este valabil pentru o perioadă de 5 ani.

Art. 5. Durata contractului se poate prelungi cu acordul părților. Dacă nici una din părți nu comunică în scris, cu cel puțin 15 zile înainte de expirare intenția de renunțare la contract, acesta se prelungește în mod automat pentru o perioadă egală cu cea care s-a contractat. „

Prin Actul adițional la contract, nr.246/05.05.2008 (fila 173)părțile au convenit modificarea, Anexei 1 la contract începând cu data de 01.06.2008. Totodată pe exemplarul actului adițional apare și clauza cu scriere olografă „Contractul de prelungește lunar”, scriere semnată de către reprezentanții celor două părți contractante.

Instanța a reținut că părțile contractante au înțeles modificarea doar a art. 4 din contract, în sensul reducerii duratei contractuale de 5 ani la o lună, cu posibilitatea de prelungire a contractului. A reținut așadar instanța că articolul 5 din contract nu a fost modificat prin actul adițional mai sus individualizat, el rămânând în vigoare în forma inițială din contract.

Din analiza documentelor depuse în probațiune, nu a rezultat existența în perioada (2008-noiembrie 2012 ) a vreunui înscris redactat de către pârâtă și comunicat reclamantei, prin care să se notifice intenția de renunțare la contract, de neprelungire a acestuia, (mai puțin adresa nr.2755/06.12.2012– fila 176).

A reținut instanța faptul că, pârâta prin semnarea periodică a extraselor de cont nr.49/31.01.2011, nr.139/25.05.2011, nr.87/01.02.2012 – filele 17-28, recunoaște existența soldurilor, respectiv recunoaște înregistrarea în evidențele sale contabile a debitului pe care-l are față de reclamantă.

Mai mult decât atât, a reținut instanța faptul că prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta recunoaște și confirmă doar înregistrarea facturilor, contestând efectuarea serviciilor.

Din procese verbale de predare primire a serviciului depuse în probațiune de către reclamantă – filele 127-149, a rezultat faptul că a fost efectuat planul de pază, respectiv reclamanta - în calitate de prestator, a asigurat paza și protecția bunurilor și valorilor aparținând beneficiarului – pârâtei.

Din cuprinsul adresei nr.2755/06.12.2012 emisă de pârâtă către reclamantă – fila 176, rezultă și faptul că reclamantei i s-a comunicat că, începând cu data de 15.12.2012, contractul de prestări servicii nr.9/01.03.2005, nr.658/11.03.2005 încetează, întrucât reclamanta nu va mai executa serviciile de constituie obiectul contractului, astfel încât contractul rămâne fără obiect.

Din procesul verbal de predare a obiectivului S.C. E. F. S.A. Ștei încheiat la data de 18.01.2013 – fila 177, precum și din procesul verbal de predare a obiectivului Fabrica de B. Sudrigiu încheiat la data de 18.01.2013 – fila 178, rezultă faptul că la predare nu au fost obiecții cu privire la integritatea obiectivului.

Astfel, instanța a respins apărarea pârâtei conform căreia reclamanta nu a dovedit executarea serviciilor la care s-a angajat prin contractul încheiat, mai mult decât atât pârâta invocând excepția non adimpleti contractus, sarcina probei îi incumba, dar din ansamblul probațiunii administrate rezultă că reclamanta a prestat serviciile la care s-a obligat, contravaloarea facturilor fiscale nefiind achitate de către beneficiar.

În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, instanța a reținut prevederile art.4 al.1-3 din Legea 462/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, text de lege în vigoare la data nașterii raporturilor juridice între părți – anume la data de 01.03.2005.

Reține mai apoi instanța faptul că, în cuprinsul contractului ce face obiectul cauzei, părțile nu au introdus prevederi de excepție de la regula de mai sus, respectiv nu au consimțit ca totalul penalităților de întârziere să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, astfel că lipsa unei astfel de clauze, în contextul textelor legale în vigoare la acel moment, nu poate semnifica decât intenția clară a părților de a nu permite ca penalitățile să poată depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate.

Obligațiile contractuale și mai ales excepțiile de la o anumită regulă trebuie prevăzute în mod clar și neechivoc, deoarece potrivit art.983 cod civil „când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.”

Raportat la considerentele mai sus reținute, văzând prevederile art.4 al.1-3 din Legea 462/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, în condițiile în care în contract nu s-a prevăzut că penalitățile de întârziere pot depăși valoarea debitului, instanța le-a diminuat la valoarea debitului principal.

Văzând aceasta stare de fapt, în temeiul art.969 al.1 din Codul Civil potrivit căruia - convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, a art.970 din Codul Civil potrivit căruia - convențiile trebuie executate cu bună-credință, a art.1073 din Codul Civil potrivit căruia - creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligație, în caz contrar are dreptul la dezdăunare, a art.983 Cod Civil – când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă,, în temeiul articolului 102 din capitolul VII- secțiunea 1 a legii nr. 7/2011 pentru punerea în aplicare a legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit căruia: „ contractul este supus legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. „, instanța a apreciat cererea de chemare în judecată a reclamantei ca întemeiată în parte, motiv pentru care a admis – o în parte, potrivit dispozitivului hotărârii.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța în temeiul art. 274 coroborat cu art.276 din Codul de Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 5.128,24 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, (taxe judiciare aferente debitului principal și penalităților acordate și la care pârâta a fost obligată către reclamantă), potrivit documentelor justificative anexate (filele 43,256 dosar).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 1 iulie 2013, apelanta-pârâtă S.C. E. F. S.A, cu sediul in loc. Păntășești, ., jud. Bihor solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanțe și în urma admiterii, a se dispune admiterea excepției inadmisibilității acțiunii raportat la introducerea cererii cu nerespectarea obligației prev. de art. 720 ind. 1 din Vechiul Cod de pr. civ., iar pe fond a solicitat, in principal, respingerea acțiunii ca nefondată, iar in subsidiar, admiterea excpției inadmisibilității penalităților calculate după data de 01.07.2008.

În motivarea apelului, apelanta arată, că deși acțiunea este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, din forma și conținutul cererii de chemare in judecata formulată, se desprinde senzația că reclamanta a avut reprezentarea formulării unei noi cereri de ordonanță de plată, simplitatea cu care aceasta descrie pretinsele servicii, lipsa acută a mijloacelor de probă, duce la concluzia că reclamanta nu aduce absolut nimic nou față de cererile anterioare formulate si respinse pe rolul instanței.

Arata de asemenea, ca reclamanta nu a dovedit in nici un fel afirmațiile făcute, nu a administrat și nu a propus spre administrare mijloace de probă, adecvate in dovedirea susținerilor sale.

În drept, sunt invocate prev. art. 164 și art. 720 din Vechiul cod de pr. civ, art. 1169 Cod civil.

Intimata S.C. T. S. SRL, legal citată, a formulat întâmpinare, la data de 20.11.2013, prin care a solicitat instanței ca prin decizia pe care o va pronunța sa respinga apelul ca neintemeiat si pe cale de consecință să mențină ca temeinică și legală sentința atacată.

În ședința publică din data de 25.11.2013, instanța din oficiu a invocat excepția de netimbrare a apelului și a lăsat cauza în pronunțare pe marginea acestei excepții.

Examinând excepția invocată, Tribunalul Bihor constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 20 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, dacă nu au fost plătite în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, neîndeplinirea acestei obligații sancționându-se cu anularea acțiunii sau cererii.

Având în vedere că apelanta nu a achitat taxa de timbru datorată pentru exercitarea căii de atac, deși cuantumul acesteia, respectiv 2561,62 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei și obligația de plată au fost comunicate prin citația de la fila 12 și ținând cont că excepțiile referitoare la investirea instanței - cum este excepția de netimbrare - trebuie soluționate cu prioritate, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 297 indice 2 din Codul procedură civilă, raportat la art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997, va admite ca fondată excepția invocată și va anula ca netimbrat apelul declarat, menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.

Urmează să se constate că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel din partea intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Anulează ca netimbrat apelul introdus de apelant S.C. E. F. S.A, cu sediul in loc. Păntășești, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C T. S. S.R.L., cu sediul in loc. Oradea, ., nr. 18, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 750/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Fără cheltuieli de judecată.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013.

• red. fond. E.V.
• red. apel D.S./13.12.2013;
• dact. D.D. /2 ex;