Pretenţii. Decizia nr. 458/2013. Tribunalul BIHOR

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. C. M.

Judecător A. C. C.

Judecător L. D. J.

Grefier A. B. G.

Pe rol fiind judecarea recursului comercial înaintat de recurentul U. A., cu sediul București, sector 1, . prin U. A. - PRIN SUCURSALA ORADEA S.C. cu sediul în Oradea, Piața Independenței, nr. 49, . Bihor, în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. SRL, cu sediul în .. 216, jud Bihor, și CU SEDIUL PROCESUAL ALES în Oradea, ., jud Bihor împotriva sentinței civile nr. 1002/2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței cele de mai sus, după care:

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 14.10.213, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 21.10.2013, apoi pentru data de 28.10.2013 zi în care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față, instanța constată că prin sentința civilă nr. 1002/12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a admis cererea formulată și precizată de reclamanta S.C. G. P. S.R.L. cu sediul în ., nr. 216, jud. Bihor și cu sediul procesual ales în Oradea . județul Bihor, împotriva pârâtei S.C. U. A. S.A. BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., și în consecință:

Instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 69.485,84 lei cu titlu de pretenții și dobânda legală în cuantum de 799,4 lei de la data de 13.03.2012 până la data de 22.05.2012 și în continuare până la data plății efective.

A obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 3081,64 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit documentelor justificative anexate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt: instanța de fond a reținut că: - prin polița de asigurare facultativă a autovehiculelor - . nr._ (fila 23), părțile au convenit asigurarea CMR a semiremorcii cu numărul de înmatriculare_, înscrisă la poziția 5 din Anexei 3CMR, asigurare valabilă de la data de 16.01.2011 până la data de 16.01.2012, cu o limită de răspundere de 50.000 Euro intern și 100.000 Euro extern.

Din înscrisurile de la fila 24 - 26 a dosarului de fond rezultă că reclamanta a achitat primele de asigurare.

În baza comenzii nr. 421/19.04.2011 (fila 38 a dosarului de fond), reclamanta a efectuat transportul a 21.500 kg țelină, de la Afumați până în Deil – Olanda.

Din înscrisul de la fila 35 a dosarului de fond rezultă că semiremorca cu numărul de înmatriculare_ pierdea freon datorită scurgerii din capacul de presiune, capac ce a fost înlocuit, motiv pentru care marfa transportată a fost refuzată.

Din facturile fiscale de la filele 89 - 43 ale dosarului de fond, rezultă că valoarea mărfii depreciate se ridică la suma de 15.900, 65 Euro.

Din invitația la conciliere directă de la filele 20 ale dosarului de fond, instanța de fond a reținut că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de articolul 720 indice 1 din Codul de Procedură Civilă.

Lipsa răspunsului la interogatoriu al pârâtei a fost socotită de către instanța de fond ca un început de dovadă în folosul reclamantei, ce s-a coroborat cu celelalte probe administrate în cauză.

Raportat la această stare de fapt, instanța de fond a reținut, conform prevederilor art. 969 din Codul Civil, potrivit căruia: „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”, astfel încât în temeiul argumentelor expuse, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată și precizată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 69.485,84 lei cu titlu de pretenții și dobânda legală în cuantum de 799,4 lei de la data de 13.03.2012 până la data de 22.05.2012 și în continuare până la data plății efective.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță în temeiul articolului 274 din Codul de Procedură Civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei a obligat-o pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 3075,14 lei și 6,5 lei reprezentând taxa judiciara de timbru și timbru judiciar, potrivit documentelor justificative anexate (filele 18, 19, 48 dosar).

Împotriva sentinței menționate, în termen, legal timbrat, a declarat recurs pârâta U. A. S.A., cu sediul în București, ., sector 1, în temeiul art. 299 și 304 ind. 1 din Cod de Procedura Civila, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu reținerea cauzei spre rejudecare în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta, pentru următoarele motive:

1. Preliminar analizării fondului, recurenta invocă excepția lipsei calității procesuale active a intimatei-reclamante S.C. G. P. S.R.L., excepție întemeiată pe dispozițiile art. 44 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, text legal care prevede expres că „Asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărita de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.”

Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății, raportul de drept procesual neputându-se lega valabil decât intre titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății. În speța de față, reclamanta nu are calitatea de păgubit, în sensul în care prevede teza I a textului art. 44, sus-enunțat.

În relația tripartită asigurător - transportator - beneficiar, păgubit nu poate fi decât beneficiarul transportului mărfii, iar nu transportatorul.

În opinia recurentului, nefiind beneficiara dreptului subiectiv la despăgubire, reclamanta nu putea dobândi calitate procesuală activă decât în situația prevăzută de alineatul final al textului de lege invocat, și anume în situația în care, achitând despăgubirea terțului păgubit, a devenit ea însăși titulara dreptului la despăgubire. Până la acest moment procesual însă, reclamanta nu a făcut dovada despăgubirii beneficiarului transportului, deci nu a dobândit dreptul subiectiv la despăgubire care să-i confere în temeiul legii sau al contractului de asigurare posibilitatea legală de a solicita plata despăgubirilor.

În concluzie, solicită admiterea excepției invocate și pe cale de consecință a se dispune respingerea acțiunii ca fiind promovată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

2. Pe fondul cauzei, critică sentința civilă recurată, ca fiind dată cu nerespectarea convenției încheiate între părți, respectiv a condițiilor contractului de asigurare de răspundere a transportatorului auto în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate (C.M.R.).

Susține că, instanța nu a dat eficiență prevederilor Articolului 3. „Excluderile din asigurare”, pct. 1 lit. g) din Condițiile de Asigurare C.M.R., conform cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse din neglijența gravă a asiguratului și nici prevederilor Articolului 7. „Constatarea și evaluarea pagubelor. Stabilirea și plata despăgubirilor”, pct. 11 lit. b), conform cărora asigurătorul este îndreptățit să nu plătească despăgubirea, în cazul în care asiguratul (sau orice altă persoană acționând în numele acestuia) a contribuit prin neglijență gravă la producerea pagubei.

Prin cererea de chemare în judecată din data de 13.03.2012 înregistrată pe rolul Judecătoriei Beiuș, reclamanta S.C. G. P. S.R.L. a solicitat ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să oblige societatea recurentă la plata sumei de 15.900,65 EUR, echivalentul în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând despăgubiri legale, în baza poliței de asigurare AV_, încheiata la data de 16.01.2011, valabilă până la data de 16.01.2012, ca urmare a producerii riscului asigurat, și cheltuieli de judecată. Ulterior, la data de 10.04.2012, reclamanta a depus precizare și completare de acțiune prin care arată că solicită obligarea recurentei la plata sumei de 69.485,84 lei, precum și la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii de chemare în judecată până în momentul plății efective, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, arată că, în baza unei comenzi de transport emise de către o societate din Debrecen-Ungaria către reclamantă, s-a solicitat efectuarea unui transport de marfă (țelină) între Olanda și România. Produsele transportate, în cantitate de 21,5 tone, erau destinate unei societăți din Afumați, jud. Ilfov. Conform declarației șoferului și diagramei tahograf temperatura a fost menținută la + 6 grade Celsius pe parcursul efectuării transportului, dar la destinație, în data de 23.04.2011(1), deși pe comanda scrie la „data descărcării” 22.04.2011, în momentul descărcării, s-a constat că temperatura era între +12 și +20 de grade Celsius, astfel că marfa a fost refuzată și reîncărcată în camion. În urma acestui eveniment s-a întocmit un proces-verbal în care se arată faptul că în data de 23.04.2011, când s-a procedat la descărcarea transportului, s-a constatat că marfa era improprie comercializării. Aceste lucruri petrecându-se în preajma Sărbătorilor P., reprezentantul recurentei nu a putut fi prezent la locul descărcării decât în data de 26.04.2011. Din documentele de transport, a rezultat o pagubă în valoare de 21.177,50 EUR. Ulterior, reclamanta a valorificat întreaga cantitate de țelină societății LEGUME DE LA BEHR S.R.L. la prețul de 1 (unu) leu/kg., în valoare totală de 21.500 lei, aprox. 5.276,85 EUR., solicitându-i pârâtei recurente ulterior diferența de 15.900,65 EUR.

În urma înștiințării evenimentului, la societatea recurentă s-a deschis dosarul de daună nr._. Ca urmare a instrumentării dosarului de daună mai sus menționat și a constatărilor specialiștilor recurentei, dosarul de daună a fost respins la plată, recurenta stabilind faptul că evenimentul produs la data de 23.04.2011 și constatat la data de 26.04.2011 nu întrunește condițiile de plată, în acest sens găsindu-se culpa grava a conducătorului auto în ceea ce privește luarea măsurilor privind conservarea și supravegherea mărfii.

În acest caz au devenit incidente prevederile Articolului 3. „Excluderile din asigurare”, pct. 1, lit. g) din Condițiile de Asigurare C.M.R., conform cărora asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse din neglijența gravă a asiguratului și prevederile Articolului 7. „Constatarea și evaluarea pagubelor. Stabilirea și plata despăgubirilor”, pct. 11, lit. b), conform cărora asigurătorul este îndreptățit să nu plătească despăgubirea, în cazul în care asiguratul (sau orice altă persoană acționând în numele acestuia) a contribuit prin neglijență gravă la producerea pagubei.

Concluzionând, pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii reclamantei față de pârâta recurentă ca neîntemeiată.

În drept, s-au invocat prevederile art. 299, 304 ind. 1 din Codul de Procedură Civilă.

În temeiul art. 274, alin. 1) Cod procedură civilă, solicită și plata cheltuielilor de judecată făcute de societatea recurentă în recurs.

Solicită judecarea recursului și în lipsa reprezentantului recurentei, în conformitate cu art. 242 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.

Prin Concluziile scrise înregistrate la data de 18.10.2013, recurenta U. A. S.A. București învederează următoarele:

1. În principal, pe cale de excepție a invocat lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii, excepție de fond întrucât vizează însuși exercițiul dreptului la acțiune al reclamantei-intimate, peremptorie întrucât tinde la respingerea acțiunii, și absoluta având în vedere că privește încălcarea unor norme imperative și poate fi invocată de oricare din părți, în orice fază a procesului.

Astfel, excepția invocată vizează atât interesul, cât și calitatea pe care o are reclamanta în vederea recuperării sumei de 69.485,84 RON, sumă ce reprezintă conform acțiunii întreprinse împotriva recurentei pârâte, contravaloarea mărfii deteriorate ca urmare a transportul din data de 24.04.2011.

În acest sens, pentru a analiza incidența și legalitatea excepției invocate, instanța de judecată trebuie să analizeze câteva aspecte ce țin de particularitățile convenției C.M.R., cât și aspecte ce privesc contractul de Asigurare C.M.R., în acest sens recurenta învederează instanței faptul că:

Marfa deteriorată la care face referire reclamanta în petitul cererii este proprietatea expeditorului/producător FRUPAKS FRUIT BV/ASSANA TRADE KFT, fapt ce rezultă din scrisoarea C.M.R., cât și din actele depuse la dosarul cauzei.

Reclamanta S.C. G. PROD .. are doar calitatea de cărăuș, de transportator în prezenta cauză, acesta răspunzând pentru eventualele prejudicii produse proprietarului mărfii.

Pentru a dovedi calitatea și interesul ca și condiții ale promovării unei acțiuni civile, titularul cererii, al dreptului dedus judecății, trebuie să dovedească prejudiciul suferit de acesta, prejudiciu produs în patrimoniul exclusiv al titularului dreptului și dovedit cu documente justificative, ordin de plată, ordin de compensare, cesiune etc.

Apreciază de asemenea recurenta pârâtă că reclamanta aduce o interpretare proprie condițiilor de Asigurare C.M.R. încercând în acest fel să inducă în eroare instanța de judecată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 13.05.2013, făcând referire la prevederile art. 1 alin. 3 din Condiții, potrivit cărora, în cazul producerii unui risc asigurat prin emiterea poliței și sub condiția achitării primei de asigurare, răspunderea contractuală a Asigurătorului poate fi antrenată.

Este evident că nu acesta este sensul juridic al clauzelor contractului de asigurare, plata despăgubirilor de către Asigurător fiind condiționată de producerea unui prejudiciu, prejudiciu pe care reclamanta trebuia să îl fi dovedit prin plata către proprietarul mărfii a contravalorii acesteia, și doar în acest caz în temeiul subrogației în drepturile creditorului reclamanta ar fi putut pretinde că a suferit un prejudiciu în propriul patrimoniu, societatea recurentă pârâtă putând achita direct în contul proprietarului mărfii deteriorate contravaloarea pretențiilor solicitate, ceea ce nu este cazul în speța de față, întrucât o atare cerere nu a fost formulată.

Susține recurenta că practic riscă să ajungă în situația în care să fie obligată la plata de 2 ori a prejudiciului, o data făcând o plată valabilă adevăratului proprietar al mărfii deteriorate (în situația în care aceasta îi va fi solicitată) și o plată nedatorată, a cărei consecință ar fi o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei-intimate G. PROD ..

Astfel, învederează instanței că în dosarul nr._, dosar de instanță declinat de Tribunalul Bihor în favoarea Judecătoriei Beiuș, se poate observa într-o speță similară faptul că societatea recurentă a fost acționată în judecată de aceeași reclamantă pentru suma de 138.599,52 RON, reclamanta nemaiachitând taxa judiciară de timbru, instanța anulând cererea ca netimbrată.

În acest dosar societatea recurentă a făcut dovada achitării sumei de 32.018 EURO (echivalentul pretențiilor reclamantei de 138.599,52 RON) către proprietarul mărfii din acel dosar și anume SOFRANA IMPORT EXPORT, astfel că reclamanta S.C. G. PROD .. luând la cunoștință acest aspect nu a mai susținut acțiunea, deși și în acest dosar conform propriei interpretări, reclamanta a achitat prima de asigurare, pe cale de consecință acțiunea trebuia să fie continuată.

În plus, recurenta întărește cele susținute și prin referire la practica judiciară cu privire la aceasta problematică, motiv pentru care învederează instanței de control judiciar și dosarul nr._ soluționat pe fond de Judecătoria Beiuș, dosar în care aceeași reclamantă a înțeles să o acționeze în judecată într-o speță similară pentru plata sumei de 20.290,07 RON.

Deși prima instanță a admis acțiunea reclamantei, societatea pârâtă recurentă a formulat recurs invocând pe cale de excepție lipsa calității procesuale active a reclamantei în susținerea cererii și faptul ca societatea recurentă achitase proprietarului mărfii de la acea data contravaloarea mărfii depreciate în urma transportului, o obligație suplimentară reprezentând o plată dublă având ca și consecință o îmbogățire fără justă cauză, motiv pentru care instanța de recurs, în speță Tribunalul Bihor la data de 22.04.2013 a admis cererea de recurs formulată de societatea pârâtă, reținând că, atât timp cât „Pretențiile reclamantei, ca firma de asigurare să îi plătească valoarea despăgubirii ca urmare a producerii riscului asigurat, este evident neîntemeiată atâta vreme cât aceasta nu a achitat persoanei păgubite această despăgubire, prin urmare în patrimoniul societății nu s-a creat niciun prejudiciu”. Alăturat depune copie a Deciziei nr. 214/R/. Bihor.

Face de asemenea referire si la_, dosar soluționat de Tribunalul Bihor prin Decizia 426/2013 din 30.09.2013 prin care într-o speță similară, dacă nu identică cu cea din prezenta cauza, cu aceleași părți, Judecătoria Beiuș a admis cererea reclamantei G. P. S.R.L., iar în urma recursului formulat pentru aceleași considerente, Tribunalul Bihor a admis cererea de recurs, sens în care, recurenta depune alăturat cererea de recurs cât și extras de pe portal just.ro.

Totodată învederează instanței de control judiciar faptul că, contractul de asigurare este o convenție între asigurător și transportator, rolul Asigurătorului fiind în acest sens de a garanta repararea prejudiciului produs proprietarului mărfii și doar în situația în care transportatorul ar fi acționat direct de proprietarul mărfii, acesta să aibă posibilitatea chemării în garanție a Asigurătorului sau într-o altă situație de a acționa direct asigurătorul condiționat de prejudiciul creat în propriul patrimoniu ca urmare a achitării despăgubirii direct proprietarului mărfii, existând totodată și posibilitatea ca beneficiarul/transportatorul mărfii să acționeze direct asigurătorul pentru plata despăgubirii.

Recurenta arată că, a învederat în acest sens și prevederile art. 41 - 44 din Legea 136/1995 republicata și modificată (dispoziție legală aplicabilă la data producerii evenimentului), lege care privește cadrul general în materia Asigurării de răspundere civilă, potrivit cărora „Asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit, în măsura în care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărita de creditorii asiguratului. Despăgubirea se plătește asiguratului în cazul în care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.”

Astfel, nefiind beneficiara dreptului subiectiv la despăgubire, reclamanta nu are interes și nu poate dobândi calitate procesuală activă pentru a putea pretinde suma de 69.485,84 RON, sumă ce reprezintă, conform acțiunii întreprinse împotriva recurentei, contravaloarea mărfii deteriorate ca urmare a transportului efectuat în data de 24.04.2011, decât în situația prevăzută de alineatul final al textului de lege invocat și anume în situația în care, achitând despăgubirea terțului păgubit, a devenit ea însăși titulara dreptului la despăgubire.

În concluzie, având în vedere că până la acest moment procesual însă, reclamanta nu a făcut dovada despăgubirii terțului păgubit, deci nu a dobândit dreptul la despăgubire care să-i confere în temeiul legii sau al contractului de asigurare posibilitatea legală de a solicita plata despăgubirilor, solicită a se admite excepția invocată privind lipsa calității procesuale active, iar pe cale de consecință a se dispune respingerea acțiunii ca fiind promovată de către o persoană fără calitate procesuală activă.

2. În subsidiar, în măsura în care se va trece peste excepțiile invocate, solicită a se avea în vedere în completarea motivelor de recurs invocate și a următoarelor aspecte de fapt și de drept:

Având în vedere contractul de asigurare C.M.R., natura juridică a acestuia și anume aceea de contract de răspundere civilă, societatea recurentă a motivat apărarea susținută pe tot parcursul judecării pricinii raportat la faptul că acest contract este unul comercial și ale cărui drepturi și obligații sunt expres și limitativ prevăzute, motiv pentru care principiul reglementat de prevederile art. 969 C. civ. își găsește aplicabilitate - „Convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante” își găsește aplicabilitate în speță.

Învederează instanței de control judiciar faptul că incidente în cauză sunt prevederile art. 8 din Condițiile de Asigurare C.M.R. „Obligațiile Asiguratului” care potrivit alin. 5 lit. e, stabilește în sarcina asiguratului obligația de a pune „la dispoziția Asigurătorului toate documentele prevăzute la paragraful 6 și evidențele necesare pentru verificarea existenței și valorii mărfurilor transportate, precum și pentru constatarea și evaluarea pagubelor, respectiv stabilirea despăgubirilor.”

Astfel, raportat la obligațiile contractuale ce-i incumbau Asiguratei, pe lângă obligativitatea cunoașterii dispozițiilor contractuale, societatea recurentă a comunicat reclamantei un extras al principalelor documente necesare deschiderii și soluționării dosarului de daună, extras al art. 8 alin. 6 din Condiții, anexă semnată și ștampilată spre luare la cunoștință de reclamantă la data de 17.03.2011.

În acest sens reclamanta G. PROD .. avea obligația depunerii la dosarul de daună o . documente, documente care de altfel sunt prevăzute de art. 8 alin. 6 din Condițiile de Asigurare C.M.R. (și reiterate în extrasul amintit mai sus) și care stabilesc în sarcina asiguratului o . obligații, plata despăgubirilor fiind condiționată expres de depunerea acestor documente, fapt cunoscut de reclamanta prin luarea la cunoștința a prevederilor condițiilor de Asigurare parte a contractului de Asigurare, în acest sens potrivit art. 8 alin. 7, „În cazul în care transportatorul nu pune la dispoziția U. A. S.A. documentele de mai sus, aceasta are dreptul să refuze la plată sau să nu dea curs cererii de despăgubire până la depunerea documentelor.”

Fără a enumera toate documentele stabilite potrivit art. 8 alin. 6 din Condiții în sarcina Asiguratului (și prevăzute în extrasul comunicat), recurenta învederează instanței de control judiciar faptul că importanța acestor documente rezidă în faptul că pe baza lor se pot stabili cu exactitate circumstanțele producerii evenimentului, ruta efectuată de reclamantă, temperatura din incinta semiremorcii (diagrama termograf - dacă aceasta a fost de la început peste limita stabilită sau termokingul s-a defectat pe traseu), procesul-verbal de distrugere a mărfii (nu se știe dacă aceasta marfă a fost . totalitate sau parțial, cât a rămas valorificabilă), toate acestea făcând opozabilă Asigurătorului producerea riscului asigurat.

Ori, atât timp cât aceste documente nu sunt depuse în totalitatea lor la dosarul de daună este fără putință de tăgadă că Asigurătorul se află în imposibilitatea soluționării dosarului de daună, a stabilirii circumstanțelor și împrejurărilor producerii evenimentului, cât și a stabilirii cu exactitate a câtimii pretențiilor solicitate.

În acest sens, învederează instanței de control judiciar faptul că reclamanta/intimata avea obligația în conformitate cu prevederile Condițiilor de Asigurare, art. 8 alin. 6 lit. 16 și 20, să depună în vederea constatării daunei și a procesului-verbal de constatare a pagubelor, încheiat cu participarea a câte un reprezentant al transportatorului, al U. A. S.A. și al unui inspector de calitate neutru (daca s-ar fi convenit altfel între părți,), respectiv procesul-verbal de distrugere a mărfii deteriorate, întocmit cu participarea unui reprezentant al transportatorului asigurat, al beneficiarului mărfii, precum și al U. A. S.A., care să fie lizibil, documente prevăzute care până la această dată nu au fost depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care dauna la care face referire reclamanta-intimată nu îi este opozabilă societății recurente.

În concluzie, având în vedere obligația asiguratului de a depune documentele prevăzute în contract, faptul că suma solicitată nu îi este opozabilă recurentei atât timp cât societatea recurentă nu a participat la inventarierea și distrugerea mărfii, faptul că din împrejurările descrise de asigurat nu rezultă cu certitudine împrejurările producerii evenimentului (reclamanta nu a probat prin niciun document starea de fapt la care a făcut referire data evenimentului, constatarea avariei la instalația frigorifică), iar raportat la obligațiile asiguratului, faptul că acestea nu au fost îndeplinite, fiind astfel incidente prevederile contractuale ale art. 8 alin. 5, 6 cât și dovada achitării către beneficiarul mărfii a contravalorii pretențiilor solicitate, consideră neîntemeiată cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, sens în care solicită instanței să o respingă, ca o consecință a admiterii cererii de recurs formulate.

Prin întâmpinare, intimata reclamantă S.C. G. P. S.R.L. Gurani, ., Județul Bihor, în temeiul art. 308 al. 2 Cod procedură civilă, solicită respingerea recursului promovat de către recurenta-pârâtă și menținerea sentinței civile nr. 1002/12.06.2012 a Judecătoriei Beiuș ca fiind temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:

Cu privire la Excepția lipsei calității procesual active a societății intimate, solicită in primul rând respingerea acesteia ca fiind tardiv invocată, pentru prima dată în cererea de recurs, iar în subsidiar respingerea acestei excepții ca fiind nefondată. Recurenta-pârâtă își întemeiază excepția pe art. 44 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, însă, în conformitate cu prevederile art. 2 din aceeași Lege se arată faptul că în asigurarea facultativă raporturile dintre asigurat și asigurător, precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare, respectiv polița AV nr._. Astfel că excepția este neîntemeiată.

Invocă faptul că societatea intimată a încheiat la recurenta-pârâtă polița de asigurare de tip C.M.R. . nr._, având conform poliței calitatea de Asigurat. În continuare, condițiile de asigurare ale poliței menționate, prevăd la articolul 1 punctul 3 ca „Prin emiterea poliței de asigurare, asigurătorul se angajează ca, la producerea evenimentului asigurat, să despăgubească asiguratul, adică pe societatea intimată, S.C. G. P. S.R.L., cu singura condiție ca acesta să fi plătit prima de asigurare stabilită prin polița, astfel că singura condiție - necontestată de recurenta-pârâtă, a fost îndeplinită. În continuare articolul 2 punctul 1, astfel cum a fost preluat din cadrul art. 17 din „Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele” răspunderile cuprinse în asigurare cuprinde răspunderea Transportatorului, adică a societății intimate, pentru pierderea totală sau parțială sau pentru avariere, produse între momentul primirii mărfii și cel al eliberării acesteia, ceea ce s-a și întâmplat. Pe cale de consecință, G. P. e asiguratul și beneficiarul poliței de asigurare, fila 13, iar beneficiarul transportului, ASSANA TRADE KFT, e un terț față de raportul de asigurare.

În alte cuvinte, acela care are un drept are și calitatea de a intenta o acțiune.

Continuând discuția asupra excepției, tardiv invocate, intimata invocă faptul că avizarea de daună la U. A., demersurile cât și notificarea și invitația la conciliere au fost efectuate de societatea intimată, iar recurenta-pârâtă în nici un moment nu a invocat o lipsă a calității societății intimate în solicitarea și încasarea despăgubirii. Evidențiind aspectele menționate de societatea intimată, se remarcă și existenta la dosarul procesual a înștiințării nr. 14/26.07.2011 emise de beneficiarul transportului, ASSANA TRADE KFT către U. A., înștiințare prin care se arată că este de acord ca plata despăgubirii în valoare de 21.177,50 Euro, corespunzătoare daunei să se facă în favoarea S.C. G. P. S.R.L.

Pe fondul cauzei, invocă faptul că la dosarul prezent sunt anexate toate înscrisurile necesare stabilirii pagubei și a obligării recurentei-pârâte la remedierea prejudiciului asigurat. Recurenta-pârâtă manifesta o atitudine șovăitoare în respingerea dosarului de daună la plată, nu a înțeles datele problemei și faptul că a survenit o defecțiune la agregatul frigorific prin fisurarea conductei de freon, lucru care a împiedicat menținerea temperaturii în semiremorcă. Intimata evidențiază faptul ca U. răspunde și pentru evenimente cauzate de defecțiuni ale instalației frigorifice, iar U. nu contestă acest aspect. Nu suntem în prezența unei neglijențe grave, ci suntem în prezența unor cauze/ riscuri asigurate.

În continuare intimata arată că, U. extrage din context susținerea conform căreia „asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse din neglijența gravă a asiguratului”, întrucât art. 3 al. 1 lit. g) în integralitatea sa arată că neglijența gravă trebuie să rezulte din actele încheiate de organele în drept, or în cazul de față, U. în mod unilateral a considerat că nu trebuie să despăgubească.

Totodată, recurenta-pârâtă anexează recursului adresa nr. 1328/23.08.2011 prin care intimata i-a reiterat tot șirul evenimentelor.

În alte cuvinte recurenta-pârâta prin varii și infinite motive, toate neîntemeiate refuză plata de bunăvoie a dosarului de daună.

În schimb, ce s-ar cuveni din partea recurentei pârâte e a remarca faptul că, în conformitate cu prevederile art. 8 pct. 5 lit. a) societatea intimată a luat masuri pentru limitarea pagubei, pagubă ce astfel a fost diminuată cu 5276,85 Euro conform facturii nr._/ 29.04.2011.

Intimata susține legalitatea susținerilor sale, cât și existența documentelor justificative, cu consecința respingerii recursului recurente-pârâte ca fiind netemeinic, recurs care după cum se observa este mai mult de formă cât de fond.

Având în vedere cele mai sus menționate consideră legală și temeinică soluția instanței de fond și pe cale de consecința faptul că recursul este neîntemeiat, nu prevede nici unul dintre motivele de casare cerute de art. 304 C.P.C. și nici nu dovedește nimic altceva, decât defectuoasa instrumentare a dosarelor de daună si pe cale de consecință, solicită respingerea recursului.

În drept, invoca prevederile art. 308 ind. 2 Cod Procedură Civilă.

Art. 1 punctul 3, art. 2 punctul 1 din Condițiile de Asigurare de răspundere a Transportatorului auto în calitate de cărăuș, pentru mărfurile transportate.

Dispozițiile Codului de procedura civilă, precum Și orice alte texte legale incidente in prezenta cauză, dar neindicate în mod expres.

În probațiune anexează în copie următoarele înscrisuri: Condiții de asigurare C.M.R., înștiințare Assana Trade KFT nr. 14/ 26.07.2011 de plata a despăgubirii către S.C. G. P. S.R.L. și înțelege sa se folosească de înscrisurile existente la dosarul cauzei soluționate de către instanța de fond.

Prin Concluziile scrise înregistrate la dosar la data de 25.10.2013 S.C. G. P. S.R.L. Gurani, ., în calitate de intimata reclamantă în dosarul mai sus menționat, solicită instanței respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă S.C. U. A. S.A., pentru aceleași considerente ca și cele menționate în întâmpinare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respinse ca atare.

În fapt, în baza comenzii de transport nr. 421/19.04.2011 (fila 38 a dosarului de fond) emise de ASSANA TRADE K.F.T. Debrecen, acceptată de reclamantă în calitate de transportator, aceasta din urmă s-a obligat la efectuarea unui transport internațional de mărfuri (21.500 kg țelină) în data de 19.04.2011, având ca loc de încărcare - Deil, Olanda - V. der Berge și ca loc de descărcare – România - localitatea de la Afumați, destinatar/beneficiar – ASSANA TRADE K.F.T. Debrecen.

Astfel cum rezultă din C.M.R. .-2002 din data de 19.04.2011 depus la dosar în traducere legalizată (fila 41 din dosarul instanței de fond), transportul a fost efectuat însă a fost recepționat cu obiecțiuni și mențiuni de daună de către beneficiara transportului ASSANA TRADE K.F.T. Debrecen. În acest sens, s-a întocmit un proces-verbal semnat, prin reprezentanți, de reclamantă - transportator, ASSANA TRADE K.F.T. Debrecen - beneficiar și S.C. U. Asigurari S.A. - societatea de asigurare, constatându-se o pagubă în valoare de 15.900,65 Euro, echivalent al sumei de 69.485,84 lei.

Cauza prejudiciului, conform declarației șoferului care a efectuat transportul (fila 33, 37 din dosarul instanței de fond), a fost o defecțiune a instalației de răcire, datorită pierderii de freon, la destinație constatându-se o temperatură de 14 grade Celsius, față de temperatura de +6 grade setată conform comenzii., iar potrivit declarației nr. 4026/22.08.2011 depusă în traducere legalizată (fila 35 din dosarul primei instanțe), emisă de atelierul de reparații K One Stop - Knud Hansen A/S, semiremorca în cauză, cu care s-a efectuat transportul, cu nr._ Thermo King SMX II SR a fost adusă la acel atelier pentru un control al temperaturii la data de 10 mai 2001, întrucât unitatea pierdea freon datorită scurgerii din capacul de presiune, care a fost de altfel înlocuit.

Întrucât autovehiculul cu care s-a efectuat transportul era asigurat facultativ la societatea pârâtă U. A. S.A., în baza poliței . nr._ din 16.01.2011 valabilă până la data de 16.01.2012 (fila 23 din dosarul instanței de fond), iar pentru bunurile transportate cu acest autovehicul exista certificat de asigurare pentru răspunderea transportatorului C.M.R. emis în 16.01.2011 (fila 22 din dosarul instanței de fond), cu valabilitate pentru perioada 16.01._12 (cele două zile inclusiv), reclamanta a înștiințat recurenta-pârâtă U. A. despre producerea riscului asigurat.

În baza acestui certificat de asigurare C.M.R., recurenta-pârâtă U. A. a deschis și instrumentat dosarul de daună nr._, iar prin adresa nr. 3860/03.08.2011 (fila 27 din dosarul instanței de fond) a comunicat intimatei reclamante că dosarul de daună deschis la societatea recurentă pârâtă ca urmare a evenimentului din data de 26.04.2011 nu întrunește condițiile de plată.

Potrivit facturilor fiscale de la filele 42, 43 din dosarul instanței de fond, contravaloarea produselor depreciate este de 18.167,50 EUR, incluzând T.V.A., iar conform Invitației la conciliere directă nr. 1882/13.10.2011 (fila 20 din dosar), reclamanta a îndeplinit condițiile procedurii concilierii prealabile directe prevăzute de art. 720 indice 1 din Codul de procedură Civilă.

În raport de această stare de fapt, având în vedere și dispozițiile art. 225 Cod procedură Civilă privind consecințele neprezentării la interogator, și principiul forței obligatorii a convențiilor legal încheiate, între părțile contractante, Tribunalul constată că în mod corect recurenta-pârâtă, în calitate de asigurator, a fost obligată la achitarea valorii despăgubirii în favoarea reclamantei, pe seama persoanei păgubite ASSANA TRADE K.F.T. Debrecen, plata fiind făcută în temeiul certificatului de asigurare pentru răspunderea transportatorului conform Convenției referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (C.M.R.) de la Geneva din 19.05.1956, la care România a aderat prin Decretul nr.451/1972, pretenția reclamantei, ca firma de asigurare să îi plătească valoarea despăgubirii ca urmare a producerii riscului asigurat, fiind întemeiată.

În considerarea acestor aspecte, Tribunalul apreciază că recursul pârâtei se impune a fi respinsă ca nefondată.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, având în vedere dispozițiile art. 274 alin.1 C. proc. civ., conform cărora „partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, reținând, în raport de soluția pronunțată, culpa procesuală recurentei-pârâte, tribunalul nu va acorda cheltuieli de judecată în recurs.

În raport cu considerentele anterior menționate, având în vedere și dispozițiile art. 312 Cod proc. civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta U. A. București, prin U. A. - PRIN SUCURSALA ORADEA S.C., în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. S.R.L. .. 216, jud. Bihor, menținând în totul sentința recurată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta U. A., cu sediul București, sector 1, . prin U. A. - PRIN SUCURSALA ORADEA S.C. cu sediul în Oradea, Piața Independenței, nr. 49, . Bihor în contradictoriu cu intimata S.C. G. P. SRL, cu sediul în .. 216, jud Bihor, și CU SEDIUL PROCESUAL ALES în Oradea, ., jud Bihor împotriva sentinței civile nr. 1002 din 12.06.2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care o menține în totul.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 Octombrie 2013.

Jud. fond:C.M.

Red.: J.L.D.

Dact.: A.G.

2 exemplare/25.02.2014