Pretenţii. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2492/271/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA A II-A CIVILA, DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 92/R/.> Ședința publică de la 27 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. V.
Judecător I. V.
Judecător I. O.
Grefier M. M.
Pe rol judecarea recursului comercial declarat de recurenta O. V. INSURANCE GROUP-SUCURSALA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ., nr.35, ., în contradictoriu cu intimații C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, ..1, jud.Bihor și Ș. O., cu dom.loc.Oradea, ., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.2746 din 17.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 18 februarie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii pentru data de 25 februarie 2013, 27 februarie 2013, după care:
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele;
Prin sentința civilă nr.2746 din 17.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta O. V. INSURANCE GROUP-SUCURSALA BIHOR, cu sediul în Oradea, P-ța Independenței nr. 35, . în contradictoriu cu pârâții C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în Oradea, P-ța Unirii nr. 1, jud. Bihor și Ș. O., domiciliat în Oradea, .. 2B, jud. Bihor
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
La data de 28.06.2008 a avut loc un eveniment rutier, constatat de IPJ Bihor –Poliția Rutieră Oradea prin Autorizația de reparație . nr._ în urma căruia autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ aflat în proprietatea TBI Leasing IFN SA a suferit o . avarii.
Autoturismul avariat fiind asigurat facultativ de avarii și furt la societatea reclamantă în baza poliței CASCO . nr._ privind asigurarea facultativă a autovehiculelor, societatea reclamantă a deschis dosarul de daună nr. CA/BH/08/0377 și a acordat despăgubiri propriului asigurat Ș. O. în valoarea totală de 2750,01 lei.
Întrucât din constatările efectuate de inspectorul de daune a reieșit faptul că evenimentul rutier s-a datorat în mod exclusiv stării tehnice necorespunzătoare a drumului public pe ., în temeiul dreptului său de regres prevăzut de art. 22 din Legea nr. 136/1995, reclamanta s-a regresat împotriva administratorului drumului C. L. al Municipiului Oradea.
Însă, potrivit concluziilor raportului de expertiză judiciară întocmit expert judiciar L. L., filele 79-85 avariile înregistrate de autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ nu se puteau produce în urma pătrunderii în gropile din carosabilul de pe . în data de 28.06.20o8, neexistând raport de cauzalitate .
Date fiind concluziile raportului de expertiză, reclamanta și-a precizat acțiunea împotriva propriului asigurat invocând disp. art. 8.2 lit. b din contractul de asigurare . nr._ conform cărora . îndreptățit să nu acorde despăgubiri în cazul în care în declarațiile asiguratului sau ale reprezentanților acestuia, făcute cu orice ocazie, în legătură cu polița de asigurare, inclusiv în cererea de despăgubire se constată neadevăruri, contradicții, falsuri, aspecte frauduloase sau exagerări evidente”.
Instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 22 din legea nr. 136/1995 prevede că asiguratorul se poate regresa împotriva persoanei vinovate în limita indemnizației plătite propriului asigurat, ceea ce înseamnă că acțiunea în acest temei poate fi exercitată împotriva altor persoane decât asiguratul .
Pentru admisibilitatea acțiunii suborgatorii trebuie să se facă dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998-999 c.civ, care presupune ca pe lângă prejudiciu să se dovedească și fapta ilicită și raportul de cauzalitate .
În speță, angajarea răspunderii delictuale a pârâtei C. L. nu se poate face deoarece potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză nu există raport de cauzalitate între starea drumurilor și prejudiciile cauzate autoturismului pentru care reclamanta a acordat despăgubiri.
Împotriva propriului asigurat reclamanta se poate îndrepta numai în temeiul răspunderii contractuale .
Astfel sa invocat de către reclamantă disp. art. 8.2 din contract, însă această prevedere se referă la dreptul de a refuza acordarea de despăgubiri, iar în speță reclamanta, după efectuarea de verificări de către inspectorul de daune, a ajuns la concluzia că trebuie să acorde despăgubiri, pe care le-a acordat propriului asigurat .
Deci, reclamanta nu este în situația în care justifică refuzul de acordare de despăgubiri, ci în situația în care cere restituirea despăgubirilor deja acordate, în urma instrumentării acestora în dosarul de daună, de persoana abilitată în acest sens.
Dacă s-au acordat despăgubiri în alte condiții decât cele menționate în dosarul de daună, culpa aparține în principal inspectorului de daună, prepus al reclamantei care a instrumentat necorespunzător dosarul, ori este inadmisibil ca reclamanta să invoce propria culpă pentru a obține reparații.
Apoi, instanța de fond a reținut că reclamanta era ținută să acorde despăgubiri propriului său asigurat în cazul apariției oricărui eveniment asigurat, definit la art. 1.8 din contract ca fiind orice daună produsă în mod imprevizibil și accidental și care apare în timpul perioadei de asigurare .
Din prevederile contractuale rezultă că reclamanta este ținută să repare riscul produs în orice situații de risc, chiar și atunci când prejudiciul este consecința faptei culpabile, dar neintenționate a asiguratului său.
Din perspectiva întinderii răspunderii contractuale a reclamantei, instanța de fond a reținut că pârâtul Ș. O. nu avea nici un interes să declare o altă vinovăție, și prin urmare, se poate prezuma rezonabil, că avariile s-au produs în altă locație, fără ca pârâtul să fi cunoscut acest lucru. Această ipoteză este cu atât mai verosimilă, cu cât angajatul reclamantei, persoană calificată, nu a sesizat neconcordanța dintre avariile produse și locul declarat ca fiind cel al produceri incidentului .
Față de toate considerentele ce preced, instanța de fond a apreciat ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, atât în contradictoriu cu pârâtul C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA, pentru lipsa raportului de cauzalitate, cât și în contradictoriu cu pârâtul Ș. O. pentru neîndeplinirea condițiilor angajării răspunderii contractuale, astfel că în temeiul disp. art. 998-999, respectiv 969-970 c.civ a respins-o în totalitate.
Cheltuieli de judecată nu sau acordat, reclamanta nefiind îndreptățită, iar pârâții nu le-au solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta O. V. INSURANCE GROUP-SUCURSALA BIHOR, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată la data de 17.12.2010, cu obligarea pârâtului Ș. O. la plata valorii prejudiciului cauzat, a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului recurenta arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât angajarea răspunderii juridice a pârâtului Ș. O., se impune prin faptului că datorită declarației neadevărate dată de către acesta, a acordat despăgubiri pentru evenimentul rutier în care a fost implicat autoturismul marca Dacia L. cu nr.de înmatriculare_ .
În acest sens arată că în conformitate cu art.8 pct.2 lit.b din contractul de asigurare în cazul în care declarația asiguratului sau ale reprezentanților acestora în cererea de despăgubire, se constată neadevăruri, recurenta nu era îndreptățită să acorde despăgubiri, iar din concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, confirmă declarațiile nesincere ale acestuia.
De asemenea consideră că, reținerea instanței de fond potrivit căruia culpa ar aparține inspectorului de daună, care a administrat necorespunzător dosarul, este greșită și nu poate fi reținută, întrucât acesta a acționat cu bună credință bazându-se pe declarațiile asiguratului, și prepunând că acesta la rândul lui a fost de bună credință.
În drept sunt invocate disp.art.312 și 314 ind.-1 C.p.c.
Prin întâmpinare scrisă, intimata C. L. al Municipiului Oradea, solicită respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârii recurate.
Consideră că, nici o probă aflată la dosarul cauzei, nu stabilește culpa sa în producerea prejudiciului în condițiile art.998 și 999 Cod civile și mai mult expertiza tehnică administrată în cauză a concluzionat că, nu există nici o legătură de cauzalitate între avariile înregistrate la autoturism și inacțiunea administratorului de drumuri.
Referitor, la dobânzile legale solicitate de reclamantă solicită a fi respinse deoarece nu există o convenție între părți.
În drept sunt invocate disp. art.115 C.p.c. și art.242 C.p.c.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs reține că, la data de 28.06.2008, a fost avariat autoturismul marca Dacia L. cu nr.de înmatriculare_, care a fost asigurat facultativ la reclamanta-recurentă potrivit poliței de asigurare CASCO . nr._ întocmindu-se în acest sens dosarul de daune nr.CA BH_.
Așa cum rezultă din conținutul dosarul de daună evenimentul rutier sa datorat exclusiv stării tehnice necorespunzătoare a drumului public ., recurenta s-a adresat instanței pentru repararea prejudiciului.
În conformitate cu prev.art.22 din L 136/1995, în limita indemnizației plătite propriului asigurat asiguratorul se poate îndrepta cu acțiune în regres împotriva persoanei vinovate, respectiv și împotriva altor persoane decât asiguratul în cazul îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale prev. de art.998 art.999 Cod civil.
Pentru admisibilitate răspunderii civile delictuale este necesar ca reclamanta să facă dovada culpei pârâtei pentru cauzarea prejudiciului, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Sub acest aspect, instanța reține că, potrivit raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, pârâta nu se poate face vinovată de cauzarea prejudiciului, în sarcina recl.recurente avarierea autoturismului asigurat datorându-se unor împrejurări străine și nu se datorează culpei administratorului de drumuri, aspecte față de care raportat la starea de fapt și probele aflate la dosar, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, considerente față de care în baza art.312 C.p.c, instanța va respinge recursul ca nefondat și va păstra în totalitate sentința recurată.
De asemenea, în ceea ce privește criticile recurentei împotriva hotărârii instanței de fond prin care nu a ținut cont de acțiunea precizată de obligare a pârâtului asigurat la contravaloarea despăgubirilor instanța reține că, acestuia nu îi sunt incidente dispozițiile privind răspunderea civilă delictuală, răspunderea acestuia putând fi antrenată în baza răspunderii convențională raportat la contractul de asigurare, și care poate face obiectul unei acțiuni privind plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul introdus de recurenta O. V. INSURANCE GROUP-SUCURSALA BIHOR, cu sediul în loc.Oradea, ., nr.35, ., în contradictoriu cu intimații C. L. AL MUNICIPIULUI ORADEA, cu sediul în loc.Oradea, ..1, jud.Bihor și Ș. O., cu dom.loc.Oradea, ., jud.Bihor, împotriva sentinței civile nr.2746 din 17.02.2012, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o menține în totalitate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2013.
Președinte, A. V. | Judecător, I. V. | Judecător, I. O. |
Grefier, M. M. |
Red.jud.fond.U.O.M.
Red.jud.recurs O.I./22.03.2013
Tehn.red.M.M. 2 ex.
| ← Alte cereri. Sentința nr. 2013/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 432/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
