Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 752/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 752/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 3094/112/2012/a1
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 752/2014
Ședința publică din 30 aprilie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. I., judecător sindic
GREFIER: G. A. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei privind pe reclamantul-lichidator judiciar M. R. ȘI LICHIDARE IAȘI SPRL, în contradictoriu cu pârâții M. I. și P. C. în calitate de administratori statutari ai debitoarei S. F. SRL, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită prin afișare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, analizând actele dosarului, în urma deliberării, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată că:
Prin acțiunea în răspundere patrimonială înregistrată în dosarul de insolvență nr._ l2 privind pe debitorul Societatea S. F. SRL, lichidatorul judiciar M. R. ȘI LICHIDARE IAȘI SPRL a solicitat ca pârâții M. I. și P. C., în calitate de administratori statutari ai societății în faliment, să fie obligați să suporte cu averea personală o parte din pasivul societății, în sumă de 5l.6l5 lei.
In motivarea cererii s-a invocat faptul că,prin sentința civilă nr. 1691/10.10.2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița - Secția a-II-a civila de contencios administrativ si fiscal, în dosarul nr._ 12, împotriva debitoarei S.C. S. F. S.R.L, C.U.I._, nr. de înreg. O.R.C. J_, a fost deschisă procedura generală a insolvenței, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar M. R. Lichidare Iași S.P.R.L. iar prin Sentința Civilă nr. 985/2013, de la data de 24.04.2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița - Sectia a - II-a civila de contencios administrativ si fiscal a fost deschisă procedura simplificată de faliment, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar M. R. Lichidare Iași S.P.R.L.
La masa credală a debitoarei s-au înscris creanțe în cuantum de 51.615,00 iei, având următoarea componență: A.F.P. Bistrița prin D.G.F.P. Bistrița Năsăud - 51.424,00 lei ; Municipiul Bistrița- 161,00 lei și Municipiul Bistrița- 30,00 lei.
În cursul procedurii falimentului nu a fost achitat nimic din cuantumul acestor creanțe, nefiind acoperite nici cheltuielile de procedură și onorariul lichidatorului judiciar.
Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor a fost întocmit pe baza următoarelor documente contabile, preluate de pe site-ul Ministerului de Finanțe Publice: 31.12._07 si la 31.12.2008.
S-a concluzionat prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvente, că principalele cauze care au dus la starea de insolvență sunt: acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți (în valoare totală de 86.514 lei, la 31.12._. a căror neplată la timp atrage după sine calcularea de majorări și penalități, îngreunând redresarea societății.
Datoriile acumulate de societate au crescut și s-au menținut la un nivel ridicat, iar neplata la timp a acestora este purtătoare de majorări, dobânzi, penalități despre care nu avem știință că ar fi fost înregistrate în contabilitate. Prin urmare, apreciază că la data deschiderii procedurii datoriile erau mult mai mari.
Neîncasarea la timp a creanțelor, rămânând sume de recuperat de 5.022 lei (valoare contabilă la 31.12.2008); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor interne duce la prescrierea acestora.
Deoarece nu dețin documente analitice aferente acestor creanțe nu pot spune cu certitudine dacă s-au făcut demersuri pentru recuperarea acestora ori dacă și cât din valoarea acestora au fost prescrise.
Neutilizarea disponibilităților bănești din sold, în valoare de 15.352 lei la 31.12.2008, pentru plata măcar parțială a obligațiilor de plată scadente; neachitarea acestora a dus la dificultăți de ordin financiar și ia agravarea situației financiare în care se află societatea.
Stocurile, La 31.12.2011 societatea deținea stocuri în valoare de 83.532 lei, dar neavând suficiente date nu ne putem pronunța asupra componenței acestora. Nevalorificarea acestora pentru o perioadă lungă de timp duce, de obicei, la degradarea acestora și la diminuarea valorii de piață.
Lipsa unor eforturi pozitive în redresarea societății, ceea ce rezultă și din faptul că societatea debitoare prin administrator statutar nu a depus bilanțurile anuale la organele abilitate în termenele prevăzute de legislația în vigoare, iar apariția semnelor de declin a fost desconsiderată, neluându-se din timp măsurile corective necesare.
Consideră că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorilor statutari ai debitoarei, dl. M. Zonita si dl. P. C., ale cărui fapte se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile articolului 138 alin. 1 literele a din Legea 85/2006.
Astfel, dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a prevăd situația în care administratorul societății a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Potrivit informațiilor din bilanțul de la 31.12.2008, societatea deținea stocuri în valoare de 83.532 lei, creanțe în cuantum de 5.022 lei, numerar și echivalent de numerar în cuantum de 15.352 lei, deci un total al activelor circulante de 103.906 lei. Aceste active nu au fost predate de către administratorul statutar către lichidatorul judiciar și nici nu s-au fost furnizat informații cu privire la acestea, astfel încât, până la această dată lichidatorul judiciar nu a reușit să intre în posesia lor și nici nu are informații cu privire la situația lor, daca mai există sau nu ori în ce stare sunt.
De asemenea, administratorul societății debitoare se face vinovat și de neurmărirea încasării la timp a creanțelor, ajungându-se la sume de recuperat de 5.022 lei (valoare contabilă la 31.12.2008); mai mult, neefectuarea în termen de trei ani a demersurilor necesare pentru recuperarea creanțelor duce la prescrierea acestora. Subliniem faptul că nu au fost predate bunurile societății, noțiunea de bun trebuie însă interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect de valoare economică, inclusiv creanțele. Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia la starea de insolvență. Având în vedere că societatea debitoare nu a colaborat în acest sens, iar lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia acestor documente care stau la baza efectuării demersurilor privind recuperarea creanțelor debitoarei, nu s-au putut efectua demersuri în acest sens. Si nu doar atât, prin nepredarea documentelor, lichidatorul judiciar nu a putut să-și exercite atribuțiile prevăzute de Legea 85/2006 în scopul lichidării întregului activ pentru plata datoriilor debitoarei.
Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138 lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. în cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale.
în situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților astfel, apreciază că faptele pârâtei se încadrează în prev. art. 138 lit. a din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. Trebuie avut în vedere faptul că debitoarea avea la data de 31.12.2008, stocuri în cuantum de 83.532 lei, creanțe în valoare de 5.022 lei, numerar și echivalent de numerar în valoare de 15.352 lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nefiind justificată de către pârâtă.
În plus, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei precum și faptul că acestea au ieșit din patrimoniul debitoarei fără ca la baza acestei operațiuni să existe vreun document contabil, potrivit celor mai sus relevate, conduce la concluzia că acestea au fost folosite în alte interese decât cete ale persoanei juridice și implicit la incidența în cauză a disp. art. 138, alin. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006.
Este evident faptul că pasivul societății debitoare ar fi fost măcar parțial acoperit, cu suma rezultată din valorificarea activelor debitoarei, dacă administratorul statutar ar fi colaborat cu lichidatorul judiciar. Dacă acestea s-ar fi predat în situația în care existau în fapt conform situației financiare care reflectă existent lor din punct de vedere contabil, lichidatorul judiciar ar fi procedat la valorificarea lor și acoperirea creanțelor înscrise în tabelul de creditori din sumele obținute din valorificare.
Utilizarea de către administratorul statutar a sumelor aparținând debitoarei este un factor determinant în ajungerea acesteia la starea de insolvență.
De asemenea, apreciază că în cauză sunt .incidențe și prevederile art. 138 alin. 1 lit. d.
întrucât nici până la această dată administratorii societății nu a comunicat actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, apreciem la acest moment că acesta se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. d) și anume au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fapta prevăzută de art. 138, alin. 1, lit. d prevede faptul că organele de conducere ale debitoarei „au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Astfel legiuitorul a avut în vedere trei modalități de săvârșire a acestei fapte: ținerea unei contabilități fictive; ascunderea sau distrugerea unor documente contabile; neținerea contabilității în conformitate cu legea, în raport cu prevederile Legii 82/1991.
Astfel nedepunerea actelor contabile solicitate de lichidatorul judiciar echivalează cu dispariția sau inexistența evidenței contabile, din formularea textului rezultând că legiuitorul a considerat necesar să stabilească existența unui raport de cauzalitate între fapta descrisă în art. 138, alin. 1, lit. d și ajungerea debitorului în stare de insolvență, iar simpla aflare a pârâților în una din situațiile enumerate în cuprinsul textului de lege este suficientă pentru atragerea răspunderii, lipsa evidenței contabile indicând o administrare frauduloasă a debitorului, ceea ce constituie o premisă pentru atragerea răspunderii.
Potrivit art. 10, alin. 1 din Legea contabilității 82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective".
Faptul că administratorii societății debitoare nu au pus la dispoziția lichidatorului judiciar niciunul din documentele contabile ale societății debitoare, așa cum prevede art. 28 din lege, deși trebuia și putea să cunoască faptul că legea stabilește în sarcina lor această obligație, nedepunerea situațiilor financiare, toate acestea nu fac decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, faptă prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1, lit. d din legea 85/2006.
De altfel, așa cum s-a apreciat și în practica judiciară, de multe ori neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societatea comercială, astfel încât, o atare atitudine nu poate decât să nască suspiciuni, cu atât mai mult cu cât administratorul societății trebuie socotit a fi un profesionist, capabil să înțeleagă răspunderea ținerii contabilității și consecințele nerespectării reglementărilor legale.
Astfel Curtea de Apel Cluj a reținut că, în cazul neîndeplinirii de către administrator a obligației de a preda evidența contabilă a lichidatorului, timp de aproape un an de la deschiderea procedurii, se prezumă că administratorul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea sau a făcut să dispară documente contabile.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 din Legea 85/2006 ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Constatarea stării de insolvență constituind o condiție pentru angajarea răspunderii dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de creditori și implicit prejudicierea acestora.
Atitudinea refractară a administratorului, lipsa oricărei colaborări, nedepunerea documentelor prevăzute de lege, au format lichidatorului judiciar convingerea că administratorul statutar al debitoarei se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138, alin. 1, lit. d din Legea 85/2006.
În concluzie, apreciază că administratorul societății se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Responsabilitatea civilă a administratorului este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acesteia.
Este deopotrivă faptă ilicită nu numai acțiunea, dar și omisiunea, inacțiunea ilicită, neîndeplinirea unei activități ori neluarea unei măsuri, atunci când această activitate sau această măsură trebuia, potrivit legii, să fie întreprinsă de către o anumită persoană.
Așadar inacțiunea constituie faptă ilicită ori de câte ori norma legală obligă pe o anumită persoană să acționeze într-un anumit mod, cerință legala care nu a fost respectată. în fond, această inacțiune reprezintă un comportament, o „acțiune"împotriva legii, de natură a angaja răspunderea autorului său.
În acest context, solicită a se observa faptul că pe tot parcursul desfășurării procedurii de insolvență administratorul statutar a avut o atitudine refractară, nefiind interesant în niciun moment de demersurile efectuate în cadrul acesteia sau de a-și îndeplini obligațiile legale corelative. Aceeași atitudine denotă și analiza actelor contabile, și avem în vedere aici atitudinea de nepăsare față de o activitatea benefică pentru societatea comercială. Această atitudine, a eforturilor pozitive în redresarea societății, a avut ca rezultat final incapacitatea de plată a societății față de creditor, pierderea în exercițiile financiare, ceea ce a condus la starea de insolvență.
Efectele negative pe care o persoană juridică, debitoarea, le-a suferit ca rezultat al săvârșirii faptelor ilicite ale persoanelor mai sus menționate sunt evidente. Prejudiciul creat prin faptele enumerate constă în ajungerea societății în stare de insolvență așa cum este definită de art. 3, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.
Simpla constatare a stării de insolvență constituie totodată o condiție suficientă de angajare a răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Vinovăția persoanelor învinuite de producerea stării de insolvență rezultă fără echivoc din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși aveau obligația de a se comporta ca un bun profesionist, deși trebuiau și puteau să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, din moment ce gradul de îndatorare a societății era în continuă creștere, deși, la un moment dat exista un disponibil de numerar ce ar fi putut fi utilizat pentru plata parțială a datoriilor, administratorii și asociații societății au dat dovadă de o conduită pasivă, din situațiile financiare analizate rezultând lipsa oricăror eforturi pozitive în redresarea societății. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele menționate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar.
Față de aceste prezentate consideră că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii, respectiv: fapta ilicită, care se încadrează în ipotezele enumerate de lege, prin care s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, prejudiciul cert si direct, dovedit atât sub aspectul existenței cât și sub aspectul întinderii, cauzat în mod direct și nemijlocit de fapta ilicită dovedită, raportul de cauzalitate, respectiv dovedirea faptului că prin aceste fapte s-a contribuit la ajungerea debitorului în starea de insolvență și existenta vinovăției, răspunderea putând fi antrenată indiferent de forma de vinovăție constatată.
În consecință, apreciază că ajungerea societății în stare de insolvență este imputabilă administratorilor acesteia și consideră că faptele prezentate se încadrează în condițiile de atragere a răspunderii personale prevăzute de art. 138, alin. 1 lit. a și d din Legea 85/2006, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să dispună atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor statutari, dl. M. I., CNP_, cu domiciliul în Localitatea Bistrița, ., ., . Năsăud, numit în funcția de administrator statutar la data de 23.06.2005 și dl. P. C.. CNP_, cu domiciliul in Localitatea Bistrița, ., ., numit în funcția de administrator statutar la data de 25.05.2006, pentru pasivul societății debitoare în valoare de 51.615,00 lei.
În drept. Au fost invocate disp.art. 138 alin. 1, lit. a și d din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, art. 27 alin. (1) din legea 85/2006, art. 73 din Legea 31/1990
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art.77 din L.nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări în scris.
Examinând acțiunea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că acțiunea lichidatorului judiciar este întemeiată și urmează să fie admisă ca atare, fiind incidente în cauză disp.art.l38 alin.l a și d din L.85/2006 modificată, privind procedura insolvenței.
Prin sentința comercială nr.l691 din l0.l0.20l2 a fost deschisă procedura generală a insolvenței, la cererea creditoarei DGFP Bistrița-Năsăud, privind pe debitoarea S. F. SRL al cărei administratori statutari sunt pârâții M. I. și P. C. .
In raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar în temeiul art.59 din L.85/2006, s-a consemnat că la data de 31.12.2008, debitoarea avea stocuri în cuantum de 83.532 lei, creanțe în valoare de 5.022 lei, numerar și echivalent de numerar în valoare de 15.352 lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nefiind justificată de către pârâți.
Potrivit art.l38 alin.l din Lege nr.85/2006, în cazul în care, în raportul întocmit în conf.cu disp.art.59 alin.l, sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele enumerate la lit.a – g din aceluiași aliniat.
Potrivit disp.art.l38 lit.a din L.85/2006, poate fi antrenată răspunderea persoanelor cărora le poate fi imputată apariția stării de insolvență a debitorului în situația în care au folosit bunurile persoanelor juridice în folosul propriu sau a unui terț.
Potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar, în patrimoniul debitoarei la data de 31.12.2008, debitoarea avea stocuri în cuantum de 83.532 lei, creanțe în valoare de 5.022 lei, numerar și echivalent de numerar în valoare de 15.352 lei, active care nu au fost predate lichidatorului judiciar, lipsa bunurilor din patrimoniul debitoarei nefiind justificată de către pârâți.
Potrivit disp.art.l38 alin.l lit.d din L.85/2006, poate fi antrenată răspunderea materială a persoanelor cărora le poate fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, în situația în care a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nepredarea către lichidatorul judiciar a actelor contabile ale societății și bunurile din gestiunea averii, creează prezumția că pârâții în calitate de administratori statutari au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară documentele contabile sau nu au ținut o contabilitate conformă cu legea.
Faptele de această natură întrunesc condițiile răspunderii materiale a pârâților în calitate de administratori statutari în temeiul disp.art.l38 alin.l lit. d din L.85/2006.
Sunt considerente pentru care, instanța urmează a admite acțiunea ca fiind întemeiată și în temeiul disp.art.l38 alin.l lit. a și d din L.85/2006, va obliga pârâții M. I. și P. C. în solidar, în calitate de administratori statutari ai debitoarei să suporte din averea proprie pasivului debitoarei, ajunsă în stare de insolvență, până la concurența sumei de 5l.6l5 lei, sumă destinată acoperirii pasivului înregistrat de către societatea debitoarei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea lichidatorului judiciar M. R. ȘI LICHIDARE IAȘI SPRL – Filiala Cluj, cu sediul în Cluj-N., ..4, ., Jud. Cluj, împotriva pârâților M. I., CNP_, cu domiciliul în Localitatea Bistrița, ., ., . Năsăud, și dl. P. C. CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., Jud.Bistrița-Năsăud, în calitate de administratori statutari ai Societății S. F. SRL - în faliment, și în consecință:
- obligă pârâții în solidar să plătească în favoarea debitoarei Societății S. F. SRL - în faliment, suma de 5l.6l5,00 lei, reprezentând parte din pasivul societății debitoare.
Executorie.
Cu drept de recurs în termen de 07 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 20l4.
PREȘEDINTE,
Judecător – sindic GREFIER,
P. I. G. A. G.
Red/dact
PI/CR/ 4 ex.
29.05.20l4
Red/dact
UI/CR/5 ex.
28.0l..20l3
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
