Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 1044/186/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 54/2014
Ședința publică din 12 Februarie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR V. C.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții S. C. I., S. S. I., . SA, împotriva Sentinței civile nr. 955/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații . BUCUREȘTI, C. F. B., având ca obiect pretenții .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 29 ianuarie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise la termenul din 05 februarie 2014 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 955/23.05.2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, s-a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv a inadmisibilității acțiunii, excepții invocate de către intervenientul forțat S. S. I..
S-a admis, în parte, acțiunea precizată de către reclamantul C. F. B. în contradictoriu cu pârâta . SA București și intervenientul forțat S. S. I. și în consecință:
A fost obligată pârâta . SA la plata sumei totale de 31.021,09 lei, din care 27.174,37 lei, cu titlu de despăgubiri, iar 3.846,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea precizată de către reclamantul C. F. B. și privind obligarea intervenientului forțat S. S. I. la plata despăgubirilor civile.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamanții S. S. I. și S. C. I. în contradictoriu cu pârâta . și cu intervenientul forțat C. F. B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.04.2012, pârâtul S. I. S., în timp ce se afla la volanul autoturismului marca VW Passat cu nr. de înmatriculare_, pe DN 17, în direcția Beclean –Bistrița, în loc. Șintereag, a luat hotărârea de a efectua o manevră de viraj la stânga, cu intenția de a ajunge pe podețul aferent imobilului casă de locuit unde urma să oprească.
Astfel, fără a se asigura în mod corespunzător (deși a remarcat prezența autoturismului marca Skoda O., la o distanță de cca. 10-15 metri, în spatele său – potrivit răspunsului dat la interogatoriu) și semnalizând intenția de virare mult prea târziu (mai exact, în momentele imediat premergătoare efectuării manevrei propriu-zise), pârâtul S. S. I. a efectuat în mod brusc virajul la stânga, situație în care autoturismul reclamantului – vehicul ce se angajase deja în mod regulamentar în depășirea celuilalt autovehicul - a colizionat cu autoturismul marca Skoda O., cu nr. de înmatriculare_, condus de către reclamant.
Urmare a impactului produs, cele două vehicule implicate și-au schimbat traiectoria firească, astfel că autoturismul pârâtului S. a ajuns cu partea din față („botul”) în șanțul existent pe marginea din stânga drumului (potrivit direcției inițiale de deplasare, Beclean-Bistrița), într-o poziție perpendiculară față de axul drumului, iar vehiculul reclamantului a părăsit cu totul partea carosabilă, ajungând pe trotuarul aferent imobilelor casă poziționate pe partea stângă a direcției firești de deplasare a acestuia, Beclean-Bistrița (potrivit depozițiilor testimoniale – fil. 52-54 din dosar, respectiv imaginilor foto expuse de către expertul auto – fil. 67-69).
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, instanța a mai reținut că, inițial, cei doi conducători auto și-au manifestat dorința de a stinge litigiul pe cale amiabilă, sens în care au completat formularul tipizat intitulat „Constatare amiabilă de accident” (fil. 4 din dosar), reclamantul fiind cel care a completat și o declarație extrajudiciară în care a descris împrejurările ce au condus la avarierea celor două vehicule (fil. 5), respectiv locul situării avariilor cauzate autoturismului condus de către el.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei de rând 2, respectiv societății de asigurare a autovehiculului condus de către pârâtul de rând 1, S. S. I., sens în care a fost format dosarul de daune nr. CG623727, dosar ce a fost soluționat prin respingerea cererii de despăgubire a reclamantului, cu motivarea că, în speță, culpa în producerea evenimentului rutier a aparținut ambilor conducători auto implicați.
Pe de altă parte, pârâtul S. S. I., s-a adresat și el, la rândul său, societății de asigurare a vehiculului reclamantului, respectiv G. SA, parte care, la rândul ei, a manifestat o poziție similară celuilalt asigurător, sens în care a respins solicitarea pârâtului S. S. I. cât privește acordarea de despăgubiri (fil. 8-9 din dosarul_ ).
Din cuprinsul înscrisurilor depuse de către părțile implicate în accidentul rutier anterior menționat, instanța a mai reținut că valoarea prejudiciilor cauzate celor două vehicule angajate în evenimentul rutier produs la data de 15.04.2012 s-a ridicat la suma de 27.553,88 lei (conf. calculației finale existente la fil. 12), respectiv 11.883,76 lei (conf. facturii proformă depusă la fil. 10-11 din dosarul conexat).
Totodată, din cuprinsul expertizei tehnice auto întocmită în cauză, instanța a mai reținut că, raportat la circumstanțele concrete premergătoare evenimentului rutier – reieșite din probatoriul administrat în cauză - conducătorul auto C. F. s-a aflat în imposibilitatea de a evita impactul cu autovehiculul condus de către pârâtul Sfechis S. I., cel dintâi fiind surprins de manevra de virare la stânga efectuată în mod neregulamentar de către cel din urmă.
În mod concret, expertul a precizat că efectuarea manevrei de viraj stânga s-a realizat ulterior angajării reclamantului în depășirea regulamentară a vehiculului condus de către intervenientul forțat S. S. I., situație în care evitarea producerii coliziunii de către reclamant a devenit imposibilă (fil. 67-72 din dosar).
Potrivit disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 republ., „asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, ………și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
În virtutea disp. art. 50 din același act normativ, „ Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri”.
Disp. art. 54 din aceeași lege stipulează că „Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenienți forțați”.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995, asigurătorul se poate îndrepta cu acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea accidentului pentru recuperarea sumelor plătite.
Față de temeiurile legale mai sus expuse și raportat la starea de fapt reținută în baza probatoriului administrat, instanța a analizat – înainte de toate – excepțiile invocate de către pârâtul de rând 1, S. S. I., în conf. cu disp. art. 137 din vechiul Cod pr. civilă, sens în care va respinge, ca nefondate, cele două excepții, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a acestuia, precum și a inadmisibilității acțiunii raportat la disp. art. 720 ind. 1 din vechiul Cod pr. civilă.
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere că, potrivit disp. art. 54 din actul normativ sus menționat, este obligatorie introducerea în cauză a conducătorului celuilalt vehicul, ca persoană răspunzătoare de producerea accidentului, în calitate de intervenient forțat, respectiv că titulatura acordată acestuia în cuprinsul cererii de chemare în judecată în mod eronat – de „pârât”, în loc de „intervenient forțat” – nu înlătură calitatea procesuală pasivă a acestuia. Totodată, raportat la disp. art. 720 ind. 1 din vechiul Cod pr. civilă, va constata că față de acest pârât nu se impunea parcurgerea procedurii de conciliere directă, cât timp textul legal menționat este incident doar în materia raporturilor contractuale, raporturi ce subzistă doar cu privire la pârâta . SA (parte cu privire la care reclamantul a făcut dovada parcurgerii acestei etape prealabile – fil. 6 din dosar).
Pe fondul cauzei, în virtutea stării de fapt mai sus expuse și raportat la disp. art. 54, art. 49 și art. 22 din Legea nr. 136/1995 republ., a art. 1349 și 1350 din Noul Cod Civil, a admis, în parte, acțiunea precizată de către reclamantul C. F. B., în sensul obligării pârâtei . SA la plata sumei de 27.174,37 lei, cu titlu de despăgubiri, către reclamant, sumă ce reprezintă cuantumul prejudiciului (valoarea menționată fiind în concordanță cu valoarea maximă a despăgubirii stabilite de către asigurătorul . la valoarea reparației depuse de către reclamant și care depășește valoarea vehiculului la data producerii accidentului) cauzat prin fapta ilicită a intervenientului forțat, S. S. I., persoană care, din culpa sa exclusivă, a provocat evenimentul rutier produs la data de 15.04.2012 și materializat în lovirea și avarierea autoturismului condus de către reclamant.
Raportat la disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de către reclamant împotriva intervenientului forțat și având ca obiect obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile.
Totodată, raportat la soluția adoptată și la disp. art. 274 C.proc.civ. coroborate cu disp. art. 49 din Legea nr. 136/1995 republ, o va obliga pe pârâta . la plata către reclamant a sumei totale de 3.846,72 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.246,72 lei reprezentând taxă judiciară de timbru (conf. chitanțelor depuse la fil. 25 și 38 din dosar), 5 lei timbru judiciar, 1.000 lei onorariu avocațial (conf. contractului de asistență juridică și a chitanțelor aferente depuse la fila 102 din dosar) și 600 lei onorariu expert (conf. chitanței depuse la fil. 56 din dosar).
Având în vedere starea de fapt mai sus expusă, respectiv reținerea vinovăției exclusive în producerea evenimentului rutier în sarcina intervenientului forțat S. S. I. și raportat la textele legale sus menționate, a respins, ca nefondată, acțiunea promovată de către reclamanții S. S. I. și S. C. împotriva pârâților . C. F. B. (acțiune ce a format obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe, dosar ulterior conexat).
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenții SFECHIS C. I., S. S. I., care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de către reclamantul intimat Ciobancan F. B. cu consecința admiterii cererii formulate de către ei; obligarea pârâtei . la plata sumei de ll.883,75 lei reprezentând despăgubiri civile datorate în baza poliței de asigurare nr._; obligarea pârâtei . la plata dobânzii legale calculată de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
In motivare se arătă că la l5.04.20l2 pe raza loc.Șintereag s-a produs accidentul de circulație în care au fost implicate autoturismul marca Skoda F. cu nr.de înmatriculare_ condus de reclamantul C. F. B., asigurat RCA la . cu polița nr. PD_ și autoturismul marca WV Passat cu nr. de înmatriculare_ condus de S. S. I..
Arată recurenții că, cu adresa nr. ll88/20l2 . le-a comunicat refuzul de a acorda despăgubire, cu motivarea că potrivit disp.art.27 ain.2 din Ordinul CSA nr.l4/20ll, asiguratorul nu acordă despăgubiri pentru prejudiciile suferite de conducătorul auto răspunzător de producerea accidentului.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond este nelegală atunci când a respins acțiunea formulată de către S. S. I. și S. C. I. și prin urmare a admis acțiunea formulată de reclamantul intimat C. F. B., concluziile instanței nefiind susținute de materialul probator administrat în cauză, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil prev.de art.6 paragraf l din Convenția CEDO. Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut vinovăția sa în producerea accidentului, susține recurentul, deoarece autoturismul Skoda O. condus de reclam.C. F. și care se afla la o distanță de l0 –l5 m în spatele său și potrivit art.45 alin.5 din OUG nr.l95/2002 privind circulația pe drumurile publice, în condițiile în care a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga, autovehiculul pe care-l conducea putea fi depășit de către reclamantul C. F. doar prin partea dreaptă, acesta fiind vinovat de producerea evenimentului de circulație.
Prin recursul declarat în termen, pârâta . SA prin Sucursala Bistrița-Năsăud a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și reexaminând cauza sub toate aspectele, respingerea acțiunii formulată de reclamantul C. F. B., cu motivarea că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină ci cuprinde motive contradictorii li străine naturii pricinii, iar instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii .
In detalierea acestor susțineri se arată că pentru a acționa în judecată o societate de asigurare, în temeiul unui contract de asigurare privind daune produse terților, este necesar ca în prealabil să se fi stabilit în sarcina asiguratului său o asemenea obligație de plată, invocând dispozițiile art.2226 din Noul Cod Civil.
Arată recurenta că nu a respins cererea de despăgubire formulată de reclamant, cum în mod greșit se reține în sentința recurată, dar suma propusă reclamantului cu titlu de despăgubire trebuia raportată la partea de culpă a fiecărui conducător auto implicat în accident, pe baza elementelor cuprinse în formularul constatare amiabilă de accident și a declarațiilor celor doi conducători auto. Apreciază recurenta că în cauză sunt incidente prev.art.28 din anexa la Ordinul CSA nr.l4/20ll, potrivit căruia, în situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raportul cu numărul părților implicate în accident, fiecare având dreptul la despăgubire, în proporția în care nu s-a făcut răspunzător de producerea accidentului, situație în care, este de acord cu admiterea în parte a acțiunii și suportarea în parte a despăgubirilor.
Recursurile au fost legal timbrate conform chitanțelor (f.26 -27 ) anulate la dosar și timbre judiciare aplicate.
La recursul declarat de S. S. I. și S. C. I., intimata G. A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea în întregime a hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu motivarea că prin hotărârea recurată s-a reținut culpa exclusivă a acestuia în producerea evenimentului de circulație.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Referitor la recursul declarat în cauză de către reclamanții din dosarul conexat, respectiv S. S. I. în contradictoriu cu intimata . și intervenientul C. F. B., tribunalul constată prin prisma materialului probator administrat în cauză precum și în dosarul nr.2l89/l86/2002 că acesta deține culpa exclusivă în producerea evenimentului de circulație, ce a avut loc la l5.04.20l2, prin aceea că în timp ce se deplasa pe DN l7 în direcția senului de mers spre Bistrița, în condiții de drum normale, pe timp de zi, a efectuat o manevră de schimbare a direcției de deplasare prin viraj spre stânga, situație în care, urmare a unei neasigurări corespunzătoare, a fost colizionat de autoturismul Skoda O. condus de reclam.C. F. B..
S-a reținut de asemenea, că manevra efectuată de recurent de viraj spre stânga, s-a realizat ulterior angajării reclamantului intimat C. F. B., într-o depășire regulamentară, situație în care, evitarea producerii coliziunii a devenit practic imposibilă.
., fiind vinovat exclusiv în producerea evenimentului de circulație, în mod judicios instanța de fond a respins acțiunea acestuia în contradictoriu cu pârâta . și intervenientul C. F. B. pentru acordarea unor despăgubiri rezultate din evenimentul de circulație descris.
Nu pot fi reținute criticile formulate în recurs privitoare la aplicabilitatea prev.art.45 alin.5 din OUG nr.l95/2002 privind circulația pe drumurile publice, deoarece nu a făcut dovada semnalizării intenției de schimbare a sensului de mers în timp și nu s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului său de mers, pentru a deveni obligatorii pentru conducătorul auto subsecvent a măsurilor ce vizează efectuarea depășirii pe partea dreaptă.
In ce privește recursul declarat de . SA, acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În primul rând se va menționa faptul că în prezenta cauză nu sunt incidente prev.art.2226 din Noul Cod Civil, fiind incidente prev. art. 49, 50 și 54 din L.nr. l36/l995 rep., privind asigurările și reasigurările în România.
Potrivit dispozițiilor legale invocate, asigurătorul este obligat să acorde despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurați săi răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de circulație și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil.
In acest sens, disp.art.50 din același act normativ statuează că, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este asigurat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubire pentru vătămare corporală, deces sau pentru avarierea ori distrugerea de bunuri.
Nu pot fi reținute cele susținute de societate de asigurări prin recurs, în sensul că ea nu a respins cererea de despăgubiri formulată de reclamant și că a propus acestuia o sumă cu titlu de despăgubiri raportată la culpa fiecărui conducător auto, în condițiile în care probatoriul ce s-a administrat în cauză nu confirmă existența unei culpe comune a conducătorilor auto în accidentul de circulație arătat, dimpotrivă acesta demonstrând culpa exclusivă a asiguratului recurentei în evenimentul de circulație, situație în care, în calitate de asigurător este chemat să suporte repararea integrală a prejudiciului suferit de către reclamant.
Cel puțin pentru considerentele arătate, instanța găsește hotărârea pronunțată de către instanța de fond ca fiind legală și temeinică, întemeiată pe probatoriul administrat și cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie, motiv pentru care, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se vor respinge ca nefondate cele două recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarat de recurenții SFECHIS C. I., S. S. I., ambii domiciliați în Șintereag nr. 55, jud.Bistrița-Năsăud, și respectiv . SA, cu sediul în București, ..80-84, CUI 6l2740, Nr.ORC J40l5882/l994, cu sediul ales în Bistrița, ..l7, jud.Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.955 din 23.05.20l3 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr.l044/l86/2012.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 20l4.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
F. M. V. C. I. P. L. C. A.
Red/dact PI/CR
2 ex/ 09.05.20l4
Jud.fond.V. M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Obligatia de a face. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
