Pretenţii. Decizia nr. 55/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 9415/190/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 55/2014
Ședința publică din 12 Februarie 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: F. M.
JUDECĂTOR V. C.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA București - SUCURSALA CREIR CF CLUJ, împotriva Sentinței civile nr. 1856/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații R. V., ., SC. C. A. SA SIBIU, având ca obiect pretenții .
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că prezenta cauză s-a dezbătut în ședința publică din 29 ianuarie 2014, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea din aceeași ședință, încheiere care face parte integrantă din hotărârea ce se va pronunța, pronunțarea acesteia fiind amânată pentru a da posibilitatea părților de a formula concluzii scrise la termenul din 05 februarie 2014 când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pentru data de azi, când:
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin Sentința civilă nr. 1856/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ , s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate SA București, prin Sucursala CREIR CF Cluj, în contradictoriu cu pârâții R. V., ., și .., fiind obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 480 lei reprezentând cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 19.03.2010, în loc. Năsăud, pe . produs un accident de circulație în care a fost implicat autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, proprietatea pârâtei ., condus de pârâtul R. V., autovehiculul menționat lovind semnalul rutier aferent instalației . din stația CFR Năsăud, distrugându-l. Starea de fapt menționată rezultă din procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de către Poliția orașului Năsăud, în cuprinsul căruia agentul constatator a consemnat faptul că pârâtul R. V., în timp ce conducea autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ la care ere atașată semiremorca cu nr. de înmatriculare_, datorită neîncadrării corespunzătoare la efectuarea virajului în partea dreaptă, a acroșat instalația . din stația CFR Năsăud, din declarația pârâtului R. V. dată cu ocazia constatării faptei de către organele de poliție, din procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de organele de cercetare ale poliției judiciare și fotografiile efectuate cu ocazia constatării faptei. Instanța reține de asemenea că, la momentul producerii accidentului, pârâtul R. V. avea calitatea de prepus al pârâtei . și era în timpul serviciului iar autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ era proprietatea pârâtei . și era asigurat de răspundere civilă auto obligatorie la pârâta . Sibiu, astfel cum relevă polița de asigurare depusă la fila 17 din dosarul inițial.
Instanța de fond a mai precizat că potrivit art. 998, 999 din Codul civil orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Astfel, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea a patru condiții sau elemente: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și culpa, greșeala autorului faptei ilicite. În ceea ce privește fapta ilicită, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate și culpa pârâtului R. V., instanța reține că existența acestora a fost probată cu procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat de către Poliția orașului Năsăud, declarația pârâtului R. V. dată cu ocazia constatării faptei de către organele de poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat de organele de cercetare ale poliției judiciare și fotografiile efectuate cu ocazia constatării faptei, modul de producere al accidentului, existența acestor elemente nefiind de altfel contestate de vreuna dintre părți. Astfel, fapta pârâtului de a manevra autoutilitara cu nr. de înmatriculare_ la care era atașată semiremorca cu nr. de înmatriculare_ cu încălcarea dispozițiilor OUG 195/2002 reprezintă o faptă ilicită, ce a avut drept consecință producerea prejudiciului constând în contravaloarea reparațiilor efectuate la instalația . din stația CFR Năsăud. Culpa în producerea accidentului este de asemenea prezentă, pârâtul R. V. cunoscând faptul că nerespectarea dispozițiilor OUG 195/2002 poate avea drept consecință producerea unui accident.
S-a mai menționat că în ceea ce privește cuantumul prejudiciul, instanța reține că reclamanta a întocmit, la data de 20.03.2010, devizul de pagube 930/2010, calculând paguba la valoarea totală de_,61 lei, din care suma de 5803,83 lei reprezintă cheltuieli directe însumând cheltuielile cu salariile muncitorilor care au efectuat lucrările de reparare ale bunului distrus, cheltuielile reprezentând obligații către bugetul de stat și cheltuielile cu consum materiale, iar suma de 7489,78 reprezintă cheltuieli indirecte constând în cheltuieli secție, cheltuieli regională CF, beneficiu și TVA. Instanța apreciază, raportat la lămuririle date de reclamantă prin înscrisul depus la dosar la fila 22, că suma de 7489,78 reprezentând cheltuieli indirecte nu reprezintă un prejudiciu cauzat prin săvârșirea faptei ilicite de către pârâtul R. V., nefiind probată de reclamantă efectuarea unor cheltuieli de secție și regională separat de cheltuielile directe în sumă de_,61 și nici nu a precizat în ce au constat efectiv aceste cheltuieli, în condițiile în care cheltuielile cu materialele, transportul și manopera, inclusiv CAS șomaj, CASS, fond risc, FNUASS, fond garantare au fost cuprinse în cheltuielile directe. Prin urmare, instanța reține că prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către pârâtul R. V. se ridică la suma de 5803,83 lei care include contravaloarea materialelor – 4900 lei, cota transport 5% - 245 lei, contravaloarea salariilor – 515,13 lei, CAS – 107,15 lei, șomaj – 2,58 lei, CASS – 28,79 lei, fond risc – 1,53 lei, FNUASS – 4,38 lei și fond garantare – 1,29 lei.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, instanța de fond a constatat întrunirea tuturor condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului R. V. și obligația acestuia de a achita suma de 5803,83 lei. Potrivit disp. art. 1000 alin. 3 din vechiul cod civil stăpânii și comitenții sunt răspunzători de prejudiciul cauzat de servitorii și prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat, astfel că instanța, ținând seama că pârâtul R. V. se afla în serviciul pârâtei . în momentul producerii accidentului, constată existența răspunderii delictuale a pârâtei . de răspunderea delictuală pentru fapta proprie a pârâtului R. V.. De asemenea, în temeiul contractului de asigurare încheiat între pârâta . și pârâta . pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și în temeiul disp. art. 49 și urm. din Legea nr. 136/1995, în forma în vigoare la data încheierii contractului de asigurare, instanța constată existența obligației pârâtei . de a achita reclamantei contravaloarea prejudiciului. La data de 22.02.2011 pârâta . a achitat suma de 5800 lei cu ordinul de plată nr. 133/22.02.2011, astfel că prejudiciul cauzat de pârâtul R. V. reclamantei a fost integral reparat, răspunderea civilă delictuală a acestuia încetând. Odată cu încetarea răspunderii civile delictuale a pârâtului instanța constată și încetarea răspunderii civile delictuale a pârâtei ., născută în temeiul art. 1000 alin. 3 Cod civil, și a răspunderii pârâtei ..
Având în vedere aceste considerente instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. Națională de Căi Ferate SA București. În temeiul disp. art. 274 Cod pr. civ., având în vedere faptul că suma de 5800 lei a fost achitată de pârâta . doar la data de 22.02.2011, prin urmare după introducerea acțiunii de reclamantă, pârâții fiind în culpă procesuală, instanța de fond a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 480 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv taxa de timbru și timbrul judiciar calculate pentru suma de 5800 lei.
Împotriva Sentinței civile nr. 1856/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ a declarat recurs C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA București - SUCURSALA CREIR CF CLUJ, în contradictoriu cu intimații R. V., ., SC. C. A. SA prin care solicită modificarea în totalitate a sentinței civile atacate, ca netemeinică și nelegală și, în urma rejudecării în fond, admiterea acțiunii așa cum a fost precizată pentru diferența de despăgubire în valoare de 7493,61 lei (din totalul prejudiciului de 13.293,61 lei, pârâta a achitat suma de 5.800 lei), precum și pentru plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1550,71 lei (din care: 987,11 lei la fond, iar diferența de 283,30 lei + 283,30 lei, în recursurile promovate).
Recurenta precizează în acest sens că, sentința civilă atacată este criticabilă, întrucât instanța înlătură considerentele invocate și reține motivele neîntemeiate invocate de pârâtă în apărare, astfel aceasta pronunță o sentință de respingere a pretențiilor pentru diferența de despăgubire solicitată. Acest deviz de pagube este întocmit pentru suma de 13.293,61 lei și cuprinde atât cheltuieli directe, cât și cheltuieli indirecte mai exact – așa cum s-a arătat în acțiune – cuprinde toate cheltuielile efectuate cu remedierea neajunsului creat. Astfel, înafara de suma situată la poziția 9 „Cheltuieli directe” în devizul de pagube au fost cuprinse și sume cheltuite cu ocazia cercetării efectuate în cadrul Secției CT, precum și la nivel de Divizie Instalații.
Ca atare, în baza considerentelor de fapt și de drept prezentate mai sus, solicită să fie admis recursul, să fie desființată sentința civilă atacată și în urma rejudecării în fond a cauzei, să fie admise pretențiile Sucursalei CREOR CF Cluj la diferența de despăgubiri în valoare de 7493,61 lei (suma de 5800 lei din totalul prejudiciului de 13.293,61 lei a fost achitată după promovarea litigiului), precum și la cheltuieli de judecată în valoare de 1550,71 lei (din care 987,11 lei la fond, 283,30 lei în primul recurs și 283,30 lei în al doilea recurs) față de pârâta asiguratoare . Sibiu.
Intimata S.C. C. Asigurări SA Sibiu a formulat întâmpinare (f.13-15), prin care solicită respingerea recursului formulat de către C. Națională de Căi Ferate SA București – Sucursala CREIR Cluj ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sent.civ.nr.1856 pronunțată de Judecătoria Bistrița în ședința publică din 6 martie 2013 cu motivarea că din punct de vedere normativ, în cauză, are aplicare Ord.CSA nr.21/2009 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Ordin care reglementează și guvernează raporturile juridice care izvorăsc din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, prevederi care completează și modifică Legea nr.136/1995.
În opinia intimatei, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că, raportat la lămuririle date de către recurenta-reclamantă prin înscrisul depus la dosar la f.22 dosar de fond, suma de 7.489,78 lei reprezentând cheltuieli indirecte nu reprezintă un prejudiciu cauzat prin săvârșirea faptei ilicite de către pârâtul R. V. (asiguratul), nefiind probate de către recurenta-reclamantă efectuarea unor cheltuieli de secție și regionala separat de cheltuielile directe în sumă de 5.803,83 lei și nici nu a precizat în ce au constat efectiv aceste cheltuieli, în condițiile în care cheltuielile cu materialele, transportul și manopera, inclusiv CAS, șomaj, CASS, fond risc, FNUASS, fond garantare etc., au fost cuprinse în cheltuielile directe.
Totodată, intimata consideră că în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că prejudiciul suferit de recurenta-reclamantă ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către R. V. se ridică la suma de 5.803,83 lei, iar având în vedere faptul că intimata a achitat această sumă recurentei-reclamante, instanța de fond constată faptul că prejudiciul produs de asiguratul său în urma evenimentului rutier în cauză a fost integral reparat de către aceasta, motiv pentru care răspunderea intimatei antrenată în baza contractului de asigurare a încetat. În ceea ce privește petitul prin care recurenta-reclamantă solicită suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.550,71 lei ocazionate de recurenta-reclamantă cu fondurile și cele 2 recursuri, solicită respingerea raportat la faptul că nu sunt întrunite condițiile prev.de art.274 C.pr.civ., iar în sarcina intimatei nu poate fi regăsită vreo culpă, având în vedere faptul că dosarul de daună a fost instrumentat în conformitate cu prev.legale în materie, precum și faptul că intimata a reparat integral în data de 22.02.2011 prejudiciul cauzat de asigurat.
Având în vedere motivele expuse mai sus, precum și de faptul că intimata a achitat recurentei-reclamante contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta, se solicită respingerea recursului formulat de către C. Națională de Căi ferate SA București – Sucursala CREIR CF Cluj, ca fiind netemeinic și nelegal și menținerea ca legală și temeinică a sent.civ.nr.1856 pronunțată de Judecătoria Bistrița în ședința publică din 6 martie 2013.
Tribunalul, examinând hotărârea atacată, conform dispozițiilor art. 304 și 3041 Cod procedură civilă atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, nefiind prezent nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii, pentru considerentele ce vor fi relevate:
În speța de față, incontestabil, sunt întrunite cumulativ condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale și care sunt expres prevăzute de art. 989 din Vechiul Cod civil (aplicabil în cauză raportat la data producerii accidentului rutier generator de răspundere civilă) și anume fapta ilicită, prejudiciul produs în urma săvârșirii acesteia, raportul de cauzalitate dintre cele două elemente menționate precum și vinovăția autorului faptei, singura chestiune cu caracter litigios, asupra căruia poartă diferendul părților și care face obiectul prezentei cauze deduse judecății, fiind de fapt întinderea prejudiciului pretins suferit ce necesită reparație și implicit cuantumul despăgubirilor ce se impun a fi acordate.
Trebuie precizat că noțiunea de pagubă patrimonială include în sfera sa numai acele consecințe civile, negative și de natură materială, ce își au izvorul în fapta culpabilă și care atrag acordarea unor juste despăgubiri, cu precizarea că în cazul concret supus analizei constituie expresia valorică a distrugerilor și degradărilor pricinuite. Totodată, se impune a fi menționat că prejudiciul, pentru a fi izvor de despăgubiri, pe lângă cerințele de caracter personal și material, pe care trebuie fără îndoială să le îndeplinească, trebuie să aibă și un vădit caracter cert și direct ceea ce înseamnă că, pe de o parte, trebuie să decurgă în mod direct și firesc din fapta ilicită iar, pe de altă parte, să fie precis determinată natura și întinderea consecințelor de ordin păgubitor pricinuite.
Prin urmare, plecând de la premisele teoretice mai sus expuse și luând în considerare circumstanțele concrete ale cauzei, așa cum rezultă din materialul probatoriu administrat, Tribunalul constată că pretențiile bănești formulate nu sunt fundamentate pe un prejudiciu cert și direct în condițiile în care recurenta reclamantă nu a probat existența și întinderea unor cheltuieli indirecte pretins suportate, ele fiind de fapt calculate procentual prin raportare la cuantumul cheltuielilor directe ori sub formă de cotă contributivă la formarea unor fonduri speciale ori la obținerea de beneficii.
Ca atare, apreciem că, în mod judicios prima instanță a concluzionat că paguba reală suferită se ridică la suma de 5.803,83 lei, reprezentând costurile efectiv suportate și însumând cheltuielile directe cu salariile muncitorilor care au efectuat lucrările de reparare ale bunului distrus, cheltuielile reprezentând obligații către bugetul de stat și cheltuielile cu consum materiale, nefiind astfel justificată acordarea diferenței de 7489,78 solicitată cu titlu cheltuieli indirecte și constând în cheltuieli secție, cheltuieli regională, beneficiu și TVA atâta timp cât, pe de o parte, nu s-a dovedit de recurenta reclamantă efectuarea efectivă a unor cheltuieli de secție și regională distincte, separat de costurile directe iar pe de altă parte, acele cheltuieli cu materialele, transportul și manopera, inclusiv CAS șomaj, CASS, fond risc, FNUASS, fond garantare au fost cuprinse și în cheltuielile directe.
Pe cale de consecință, Tribunalul conchide că instanța de fond în mod corect a reținut că prejudiciul real suferit de reclamantă ca urmare a săvârșirii faptei ilicite de către pârâtul intimat R. V. se ridică doar la suma de 5803,83 lei care include contravaloarea materialelor – 4900 lei, cota transport 5% - 245 lei, contravaloarea salariilor – 515,13 lei, CAS – 107,15 lei, șomaj – 2,58 lei, CASS – 28,79 lei, fond risc – 1,53 lei, FNUASS – 4,38 lei și fond garantare – 1,29 lei, cu mențiunea că suma acordată cu titlu despăgubiri civile a și fost de altfel achitată de pârâta intimată ..
Prin prisma celor mai sus prezentate, apreciind că prima instanță, a reținut o corectă stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozițiilor legale incidente speței de față, Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. Națională de Căi Ferate SA București – Sucursala CREIR CF Cluj și îndreptată împotriva sentinței civile nr.1856/06.03.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2014.
P., JUDECATORI, GREFIER,
F. M. V. C. – I. P. L. C. A.
Fl.M./VF.
2 ex./18.02.2014.
Jud.fd.Jârghiuță A.M.
| ← Încuviinţarea executării silite. Încheierea nr. 1620/2014.... | Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
