Obligatia de a face. Decizia nr. 239/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 239/2014 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 11505/190/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA C I V I L Ă Nr. 239/2014
Ședința publică din 21 Mai 2014
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. P.
JUDECĂTOR F. M.
JUDECĂTOR V. C.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții ., C. C. împotriva sentinței civile nr. 8505/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimații T. A. N., C. D. M., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. Jârghiuță Nanor pentru recurenți cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar nr._ și av. Kocsis T. Jeno pentru intimați, cu împuternicire avocațială la fila 12 din același dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prezenta cauză a fost înregistrată inițial pe rolul Secției I civile care a dispus timbrarea recursului cu o taxă judiciară de timbru de 4 lei, taxă care s-a achitat și apreciind că recursul este de competența Secției a II- a civile de contencios administrativ și fiscal s-a transpus la această secție.
În procedura verificării competenței, în conformitate cu prev. de art. 1591 alin.4 C.pr. civ., Tribunalul constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezentul recurs, potrivit art. 2 pct. 3 C. pr. civ., coroborat cu art. 2821 și art. 299 pct. 2 C.pr.civ.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul recurenților av. Jârghiuță Nandor solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentințe atacate în sensul respingerii acțiunii pentru motivele arătate pe larg în scris și pe care le va puncta și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Prima problemă pe care înțelege să o semnaleze este nelegalitatea hotărârii pronunțate având în vedere că reclamant intimații au motivat acțiunea introductivă pe anumite texte de lege, hotărârea bazându-se pe cu totul alte texte de lege, mai mult intimații la fond fiind asistați nu au înțeles să-și precizeze poziția.
Consideră hotărârea ca fiind nelegală pentru motivul că s-a cerut una și s-a dat altceva.
O a doua problemă este cum a stabilit sau în baza a ce a stabilit instanța de fond, existența unei obligații de a face, în condițiile în care la fond nu s-ai administrat probe în acest sens.
Arată că, ce a stat la baza stabilirii în concret a obligației recurenților este o totală nebuloasă, neexistând nici o probă care să concretizeze obligația stabilită în sarcina lor. Totodată susține că nu s-a făcut nici dovada existenței unei convenții între părți și nici a întinderii obligațiilor, conduita la care au fost obligați nu a fost probată.
Reprezentantul intimaților av. Kocsis T. Jeno solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că criticile aduse de recurenți sentinței pronunțate de instanța de fond, în opinia sa nu susbzistă. În acțiune s-a solicitat obligarea pârâților, în solidar, să predea un set de albume și încă 5 copii, instanța de fiind din această solicitare a stabilită că sunt 6.
Reclamanții au efectuat planșele foto, s-au dovedit înțelegerile. Nu trebuia scrisă o convenție având în vedere existența unei înțelegeri.
Cu privire la temeiul de drept, instanța pe baza unei prezumții legale poate ajunge la alte temeiuri juridice,iar cu privire la probele administrate acestea nu au fost contestate.
În replică reprezentantul recurenților arată că s-a solicitat un albul plus 5 copii, dacă se solicitau o mie instanța trebuia să le admisă așa? Care este temeiul juridic sau raportul ce a născut această obligație trebuiau arătate într-o convenție scrisă.
Referitor la probele testimoniale arată că s-au opus de la început administrării lor, dar apărările formulate au fost ignorate de instanță.
Instanța față de susținerile părților, actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțate.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 8505/29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, s-a admis cererea reclamanților T. A. N. si C. D. M., în contradictoriu cu pârâții . și CISMAS C..
A fost obligată în solidar pârâții sa predea reclamanților 6 albume foto și înregistrarea video audio efectuate la data de 24.07.2010, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 25 lei pe zi întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației.
A fost obligată în solidar pârâții la 800 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarațiile martorilor V. I. și M. I., instanța a reținut că între reclamanți și pârâți s-a încheiat o convenție prin care pârâții s-au obligat să înregistreze video și audio și să fotografieze la data de 24.07.2010 ceremonia și petrecerea de nuntă a reclamanților, iar aceștia din urmă au achitat contravaloarea acestor servicii în sumă de 4000 lei, dar pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate.(f.52,53).
Pârâtul Cismas C. este administratorul pârâtei J. M. SRL (f.15).
Potrivit disp. art. 1073 cod civil creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației .
În consecință, instanța a admis cererea și a obligat în solidar pârâții să predea reclamanților 6 albume foto și înregistrarea video audio efectuate la data de 24.07.2010, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii de 25 lei pe zi întârziere, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri și până la îndeplinirea obligației.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274 al.1 cod.pr.civ., a fost obligați în solidar pârâții la 800 lei cheltuieli de judecata către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenții ., C. C., care au solicitat admiterea recursului, modificarea în întregime a hotărârii recurate, respingerea acțiunii introductive și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
In motivarea recursului s-a arătat că între părți nu s-a încheiat nici un fel de înțelegere cu reclamanții, nu și-au asumat astfel de obligații și în condițiile în care nu s-a încheiat un contract în formă scrisă și nu s-a administrat nicio probă pertinentă din care să rezulte existența unui asemenea contract, în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea și i-a obligat să predea reclamanților cele 6 albume foto și înregistrarea video și audio. Recurenții invocă prevederile art.ll9l C.civ. potrivit căruia, nu se va primi dovada cu martori în contră sau peste ceea ce cuprinde actul, nici peste ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înainte, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei, iar art.ll97 C.civ., statuează că aceste reguli nu se aplică în cazul când există un început de dovadă scrisă.
A doua critică adusă hotărârii instanței de fond este aceea că, i-a obligat să predea reclamanților un număr de 6 albume, deși nu s-a făcut dovada existenței unei asemenea convenții, cifra fiind aleatorie. De asemenea se invocă faptul că instanța a indicat alte temeiuri de drept în motivarea hotărârii decât cele invocate de reclamanți prin acțiunea introductivă.
Recursul a fost legal timbrat conform chitanței fila ll anulată la dosar și timbru judiciar aplicat.
Prin cuvântul în fond, reprezentantul ales al reclamanților intimați a solicitat respingerea recursului, menținerea în întregime a hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că recursul se dovedește a fi nefondat, urmând a fi respins, deoarece în fața instanței de fond s-a făcut dovada înțelegerii dintre părți în sensul că pârâții s-au obligat să predea reclamanților un set de albume și 5 copii, dar aceștia nu și-a îndeplinit obligațiile asumate deși au încasat suma de 4.000 lei, fără a elibera factură și chitanță.
In ce privește temeiurile de drept care au condus la admisibilitatea acțiunii, instanța poate invoca și alte motive și temeiuri de admisibilitate decât cele invocate de către reclamanți.
Recursul este nefondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304/l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, făcând o corectă interpretare a probelor administrate și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie.
Instanța de fond a reținut în temeiul probatoriului ce s-a administrat că între părți s-a încheiat o convenție, prin care pârâții s-au obligat să înregistreze video și audio evenimentul nunții reclamanților ce s-a sărbătorit la 24.07.20l0, iar aceștia din urmă au achitat contravaloarea serviciilor în sumă de 4.000 lei.
Cu toate acestea, pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, respectiv acelea de a le preda un album original foto și 5 copii precum și înregistrarea video audio efectuată la acea dată.
Motivele invocate în recurs de către pârâți se dovedesc a fi nefondate .
Prin apărările scrise, pârâții invocă faptul că între părți nu a intervenit nici un fel de înțelegere privind înregistrările video și audio ale nuntașilor și predarea către reclamanți a unui album original și 5 copii. Acest aspect este susținut și prin răspunsurile la interogatoriu ce au fost date în fața instanței de fond, ocazie cu care pârâtul C. C. nu a explicat participarea sa la nunta reclamanților, așa cum este evidențiat în mai multe instantanee fotografice depuse la dosarul cauzei (f.27-30), instantanee ce pot reprezenta un început de dovadă scrisă în măsura în care ele nu au fost contestate. Acestea se coroborează cu declarațiile martorilor audiați V. I. și Macrai I., care au confirmat existența înțelegerii intervenite între pârâtul C. C. în calitate de reprezentant al societății pârâte și reclamanți, precum și obiectul convenției intervenite între acestea.
Faptul că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp.art. l38l – l395 C.civ., iar instanța de fond a dat eficiență prevederilor l073 C.civ, potrivit cărora, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației asumate de către debitor, nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii și nici de admisibilitate a acțiunii, instanța fiind chemată să pronunțe o hotărâre legală și temeinică în temeiul probatoriului administrat, putând invoca din oficiu alte temeiuri de drept decât cele indicate de reclamant, cum în speță s-a și dovedit.
Nefiind dat nici un motiv de casare sau de modificare a instanței de fond, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
In temeiul art.274 C.pr.civ, recurenții vor fi obligați în solidar să plătească intimaților T. A. N. și C. D. M. suma de l.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții .,, cu sediul în Bistrița, cart.Unirea nr.l84, jud.Bistrița-Năsăud, și C. C., domiciliat în Bistrița, Cart.Unirea nr.ll84, jud.BN, împotriva sentinței civile nr.8505 din 29.l0.20l3 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr.ll505/l90/20ll.
Obligă recurenții în solidar, să plătească reclamanților-intimați T. A. N. și C. D. M., ambii domiciliați în Bistrița, .. 3, .-Năsăud suma de l.000 lei cheltuieli de judecată în recurs .
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2l mai 20l4.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIE
I. P. F. M. V. C. L. C. A.
Red/dact PI/CR 2 ex/ 23.06.20l3 Jud.fond:C. A. S. 23.06.20l4
| ← Pretenţii. Decizia nr. 54/2014. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Opoziţie la executare. Decizia nr. 21/2014. Tribunalul... → |
|---|
