Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 236/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 16-02-2016 în dosarul nr. 236/2016
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II -A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 236
Ședința publică din data de 16 februarie 2016
PREȘEDINTE- I. C. C.
JUDECĂTOR- C. T.
GREFIER- M. M.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..N., în contradictoriu cu intimata debitoare R. C. domiciliată în Cernavodă, ., ., împotriva Încheierii nr. 3536/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier, care arată că, apelul este declarat și motivat în termen legal, fiind atașată dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Medgidia, creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin Direcția Regionala de Drumuri și Poduri C., a solicitat, în contradictoriu cu debitoarea R. C., învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 21.03.2012.
P. Încheierea nr.3536/09.09.2015 Judecătoria Medgidia a respins cererea de învestire cu formulă executorie ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției trebuie să îmbrace forma scrisă și să cuprindă mențiunile prevăzute în mod expres de lege, iar procesul-verbal în formă scrisă trebuie să fie întocmit pe suport material, iar nu virtual. Legislația în vigoare nu oferă posibilitatea încheierii acestuia în format electronic (sau comunicarea acestuia pe cale electronică), prevederile Legii nr. 455/2001 fiind aplicabile raporturilor juridice de drept privat, iar nu raporturilor juridice de autoritate.
Faptul că Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, în baza art. 9 alin. 2, a prevăzut posibilitatea constatării contravențiilor cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România nu înseamnă că și procesele-verbale de contravenție prin care se vor constata aceste fapte pot fi emise prin aceste mijloace tehnice, în format electronic. Pe de altă parte, semnătura electronică se face prin criptarea semnăturii sau a fișierului pe baza unor chei publice sau private, care se află pe un dispozitiv memory-stick eToken, și trebuie ca destinatarul să fie și el înregistrat cu un asemenea dispozitiv, astfel încât să poată citi semnătura.
Aceste procese-verbale, comunicate persoanelor sancționate contravențional, potrivit dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau la sediul acestora, nu cuprind semnătura olografă a agentului constatator, ci doar mențiunea că documentele au fost generate și semnate electronic, în baza prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale Hotărârii Guvernului nr. 1.259/2001, prin folosirea semnăturii electronice extinse, bazată pe un certificat calificat.
Procesele-verbale contravenționale emise în temeiul Ordonantei Guvernului nr. 15/2002 sunt generate și semnate electronic, fiind transmise contravenienților nu prin intermediul unui sistem electronic, ci pe suport hârtie, prin intermediul serviciilor poștale, modalitate de comunicare prevăzută în Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar unui astfel de proces-verbal nu i se poate asocia o semnătura electronică extinsă.
De asemenea, instanța a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 6/16.02.2015 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, a statuat că această modalitate de semnare a procesului-verbal utilizată de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. constituie o lipsă a semnăturii.
Având în vedere forma de emitere și de comunicare a procesului-verbal, instanța a reținut că semnătura olografă a agentului constatator este obligatorie, în caz contrar, actul nu poate beneficia de prezumția de autenticitate care, de regulă, este specifică actelor administrative emise cu respectarea condițiilor procedurale de formă.
În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/ 21.03.2012 (fila 5) a fost semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001.
Având în vedere că această modalitate de semnare a procesului-verbal constituie o lipsă a semnăturii, instanța a apreciat că acesta nu reprezintă titlu executoriu, lipsindu-i una dintre condițiile de formă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea, criticând sentința apelată pentru nelegalitate.
În motivare, s-a susținut că, în procedura necontencioasă a investirii cu formulă executorie, instanța are dreptul de a verifica doar dacă procesul verbal de constatare a contravenției constituie titlu executoriu, conform dispozițiilor art.37 din OG 2/2001. Potrivit acestui articol, procesul verbal neatacat în termenul prevăzut la art.31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Astfel, în această procedură nu se poate verifica legalitatea actului sancționator, pentru care legea prevede o procedură specială și în mod greșit a opinat judecătorul fondului că procesul verbal în cauză nu este titlu executoriu întrucât nu poartă semnătura agentului constatator, acest aspect putând fi analizat doar în cadrul plângerii contravenționale.
În drept s-au invocat dispozițiile art.466 și urm. C.pr.civ.
Legal citată, intimata debitoare nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu, în raport de prevederile Legii 144/2012, instanța a pus în discuția părților existența legii contravenționale mai favorabile.
Cererea de investire cu formulă executorie a procesului verbal de contravenție . nr._/ 21.03.2012 a fost formulată la 03.09.2015, creditoarea C.N.A.D.N.R. S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri C., urmărind executarea silită a tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro. Constatarea și sancționarea contravenției prin procesul verbal menționat s-a făcut în temeiul OG nr.15/2002. Conform alin.3 al art.8 din OG nr.15/2002, contravenientul avea obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite conform anexei nr.4.
Deși instanța apreciază ca fiind corecte susținerile apelantei în sensul că, în procedura necontencioasă a învestirii cu formulă executorie nu se pot analiza cauzele de nulitate ale titlului executoriu, instanța reține că Legea nr.144/2012, prin art.I pct.2, a abrogat dispozițiile referitoare la plata tarifului de despăgubire prevăzut de OG nr.15/2002, iar prin art.II s-a prevăzut anularea tarifelor de despăgubire aplicate și contestate până la data intrării în vigoare a legii.
Curtea Constituțională a fost sesizată cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.II din Legea nr.144/2012, criticile vizând încălcarea principiului neretroactivității legii. P. decizia nr.505/2013, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile legale mai sus invocate au un caracter retroactiv, deoarece reglementează pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții. P. abrogarea normelor legale referitoare la tariful de despăgubire, dispozițiile art.II reprezintă o prevedere legală contravențională mai favorabilă, în concordanță cu art.15 alin.2 din Constituție.
Rezultă cu evidență din aceste considerente că tariful de despăgubire, destinat să acopere un prejudiciu civil, nu excede raportului juridic contravențional, ci el era doar o obligație „suplimentară” pusă în sarcina contravenientului, care a fost însă abrogată.
Dispozițiile legii contravenționale mai favorabile se aplică retroactiv potrivit prevederilor art.15 alin.2 din Constituția României, ceea ce duce la inaplicabilitatea măsurilor de achitare a tarifelor de despăgubire neexecutate înainte de abrogarea acestora, așa cum a stabilit tot Curtea Constituțională în Decizia nr.228/13.03.2007, în care a statuat, așa cum s-a arătat, că sintagma „nu se mai sancționează” vizează nu numai aplicarea sancțiunii, ci și executarea sancțiunilor deja aplicate, dar neexecutate până la . legii de abrogare a sancțiunii.
În ceea ce privește argumentul apelantei în sensul că, dacă Legea 144/2012 s-ar fi aplicat retroactiv, pentru toate tarifele de despăgubire, atunci nu s-ar mai fi justificat prevederea legiuitorului din art.II al aceleiași legi, potrivit cărora „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.”, instanța reține că aceste dispoziții sunt doar norme tranzitorii, care au vizat situația existenței pe rolul instanțelor a unor plângeri împotriva proceselor verbale de contravenție la data intrării în vigoare a Legii 144/2012, instanțele urmând a anula aceste tarife.
Asta nu poate să ducă la concluzia că tarifele de despăgubire aplicate și necontestate sau neanulate în instanță anterior intrării în vigoare a Legii 144/2002 pot fi executate ulterior abrogării lor, Decizia Curții Constituționale nr.385/01.10.2013 afirmând clar caracterul retroactiv al legii, în concordanță cu principiul legii contravenționale mai favorabile instituit de art.15 alin.2 din Constituția României.
Față de aceste considerente, instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta creditoare COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. P. DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI C., cu sediul în C., ..N., în contradictoriu cu intimata debitoare R. C. domiciliată în Cernavodă, ., ., ., împotriva Încheierii nr. 3536/09.09.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2016.
P., JUDECATOR,
I. C. C. C. T.
GREFIER,
M. M.
Jud.fond.ACV
Tehnored.jud.CT
24.02.2016/4ex.
DI 24.02.2016
| ← Obligatia de a face. Sentința nr. 330/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 103/2016. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
