Pretenţii. Decizia nr. 211/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 211/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-02-2016 în dosarul nr. 211/2016
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 211
Ședința publică de la 15 Februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N. M.
Judecător D. C.
Grefier N. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului, având ca obiect pretenții formulat de apelanta . cu sediul în C., .-24 Județul C. în contradictoriu cu intimatul ȘERIF I. cu domiciliul în Cernavodă, . nr.3, ., . împotriva sentinței civile nr. 3938/07.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privind îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._, reclamanta S.C. R. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Serif I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 145,69 lei reprezentând contravaloare debit apă/canal aferent perioadei octombrie 2014–ianuarie 2015; la plata sumei de 8,74 lei reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor emise în perioada octombrie 2014-ianuarie 2015 aferente debitului principal, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la introducerea acțiunii; la obligarea în continuare la plata penalităților de întârziere în cuantumul stabilit de reglementările în vigoare, penalități ce vor fi calculate în continuare până la achitarea integrală a debitului, fără a depăși valoarea obligației principale; precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 80 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în cuantum de 50 de lei și taxă de notificare în cuantum de 30 de lei.
Prin sentința civilă nr. 3938/07.10.2015 a Judecătoriei Medgidia s-a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de către reclamanta S.C. R. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Serif I..
S-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 145,69 lei reprezentând contravaloare apă/canal aferent perioadei octombrie 2014 – ianuarie 2015.
S-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8,74 lei, reprezentând penalități de întârziere la plată aferente facturilor emise în perioada octombrie 2014 – ianuarie 2015, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
S-a obligat pârâtul către reclamantă la plata penalităților de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în cuantumul stabilit de reglementările legale în vigoare, aferente debitului principal neachitat și facturat în perioada octombrie 2014 - ianuarie 2015, penalități ce vor fi calculate de la data introducerii cererii până la achitarea integrală a debitului principal, fără a se depăși valoarea debitului principal.
S-a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
S-a respins capătul de cerere referitor la plata sumei de 30 de lei, reprezentând taxă notificare, ca neîntemeiat.
Prima instanță a reținut textual în considerentele acestei hotărâri că potrivit convenției de facturare individuală a consumurilor de apă și canalizare nr. 2163/ 28.03.2013 (filele 24-26), anexă la contractul de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă și de canalizare nr. 2923/ 28.03.2013 (filele 20-23), pârâtul din prezenta cauză a dobândit calitatea de utilizator individual, beneficiind de serviciile de furnizare apă potabilă și preluarea apelor uzate și meteorice din partea reclamantei și având obligația de plată a contravalorii acestora.
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă în intervalul de timp de mai sus, a fost emisă notificarea nr. 407 din 19.02.2015, prin care pârâtul a fost somat să achite debitul restant în cuantum de 175,69 lei (fila 11).
Cu privire la capătul de cerere constând în obligarea pârâtului la plata sumei de 145,69 lei reprezentând contravaloare debit apă/canal aferent perioadei octombrie 2014–ianuarie 2015, instanța a reținut disp. art. 1.270 C.civ., art. 1516 alin. 1 C.civ., art. 1350 alin. 2 C. civ., și disp. art. 1548 C. civ.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție, revenindu-i doar sarcina de a dovedi existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului.
Potrivit art. 3 alin. 2 din Convenție, odată cu întocmirea procesului-verbal de constatare a consumului general înregistrat pe contorii de branșament al imobilului, se va preda către titularul contractului (asociația de proprietari), și tabelul cu defalcarea consumului general pe utilizatorii individuali, tabel semnat de către titularul contractului, […] pe baza căruia operatorul va emite facturile individuale. Părțile convin că tabelul trebuie să fie semnat de titularul contractului și reprezintă dovada faptului că debitul fiecărui utilizator reprezintă o datorie certă, lichidă și exigibilă.
În conformitate art. 10 din Convenție, utilizatorul individual are obligația să achite la termen contravaloarea facturilor emise de către operator, privind serviciile prestate. Totodată, potrivit art. 13, din același act juridic, contravaloarea consumului de apă și canalizare se încasează de la utilizatorul individual pe bază de factură emisă de către operator.
De asemenea, în baza art. 19 din Convenția de facturare individuală, plata facturilor este obligatorie și se va face integral în termen de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile contractuale citate, instanța reține că întinderea serviciilor prestate de către reclamantă și neachitate este determinată atât prin tabelele nominale privind defalcarea consumurilor pe apartamente, pentru lunile octombrie 2014 – ianuarie 2015 (filele 27-30), cât și prin facturile fiscale emise pe numele pârâtului pentru același interval de timp, depuse la dosarul cauzei în copie certificată (filele 13-16), acceptate la plată de către pârât astfel cum rezultă din tabelele atașate la dosar (filele 31-34).
Față de faptul că reclamanta a probat raporturile juridice existente între aceasta și pârât, dovedind că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva acestuia din urmă, iar pârâtul nu a formulat apărări și nu a depus probe din care să rezulte executarea obligațiilor contractuale asumate în temeiul prevederilor contractuale citate din convenția de facturare individuală nr. 2163/ 28.03.2013.
Cu privire la capătul de cerere accesoriu, constând în obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere la plată în cuantum de 8,74 lei aferente facturilor emise în perioada octombrie 2014- ianuarie 2015, calculate de la data scadenței fiecărei facturi până la introducerea cererii de chemare în judecată;
Potrivit art. 1535 alin. 1 C.civ., În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea 241/2006, pârâții aveau obligația să efectueze plata prestațiilor executate de S.C. R. S.A., în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.
Totodată, în conformitate cu art. 19 din Convenția de facturare individuală, plata facturilor este obligatorie și se va face integral în termen de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, iar potrivit dispozițiilor art. 20 din convenția încheiată între părți:
Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează:
a)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare;
b)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;
c)valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului și se constituie venit al operatorului.
Din cuprinsul tabelului referitor la modul de calcul al majorărilor la plată (fila 46) din care reies numărul și data emiterii fiecărei facturi pentru care au fost calculate aceste penalități, data scadentă, numărul de zile de întârziere, baza de calcul și majorarea pentru fiecare factură în parte, precum și totalul majorărilor, coroborat cu facturile fiscale scadente și neachitate (filele 13-16), înscrisuri depuse de reclamantă în copie certificată la dosarul cauzei, rezultă cuantumul penalităților de întârziere la plată, ce se ridică la 8,74 lei, modul de calcul fiind stabilit în conformitate cu prevederile legale aplicabile, respectiv dispozițiile art. 120 alin. (7) din O.G. nr. 92/2003, republicată și modificată prin O.U.G. nr.88/2010.
Totodată, cu privire la capătul de cerere accesoriu, constând în obligarea pârâtului în continuare la plata penalităților de întârziere la plată prevăzute aferente debitului principal solicitat, în cuantumul stabilit de reglementările legale în vigoare, penalități ce vor fi calculate de la data introducerii cererii și până la achitarea debitului restant, fără a se depăși valoarea obligației principale, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la recuperarea acestora, calculate potrivit art. 20 din convenția încheiată între părți și la nivelul prevăzut de art. 120 (7) din O.G. nr. 92/2003, republicată și cu modificările ulterioare, începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, fără ca penalitățile să poată depăși debitul principal.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă;
Având în vedere art. 1032 alin. 1 C.proc.civ., prev. art. 453 C.proc.civ., art. 451 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ. și față de faptul că pârâtul a căzut în pretenții, instanța va dispune obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor necesare determinate de proces, respectiv la plata către reclamantă a sumei de 50 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru, achitată de aceasta din urmă, astfel cum rezultă din chitanța . (fila 7).
În ceea ce privește capătul de cerere privind taxa de notificare, instanța reține că potrivit art. 1523 alin. (2) lit. c) teza a II-a C.civ., debitorul se află de drept în întârziere atunci când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat.
Contractul încheiat între părți reprezintă un contract cu executare succesivă, având în vedere faptul că în baza acestuia s-a născut obligația ambelor părți sau, cel puțin, a uneia dintre ele, de a executa prestațiile ce le datorează într-o perioadă de timp. Astfel, obligațiile reclamantei trebuie executate în timp, printr-o prestație continuă pe toată durata contractului (asigurarea apei și a serviciilor de canalizare), iar obligațiile pârâtului trebuie executate printr-o . prestații repetate la anumite intervale de timp (plata lunară a serviciilor facturate).
Instanța are în vedere faptul că, în cazul acestor obligații cu executare succesivă, caracterul repetitiv al neexecutării, prin neplata facturilor emise de către reclamantă, are drept consecință punerea de drept în întârziere a debitorului, creditoarea fiind scutită de obligația de a-l pune formal în întârziere în mod repetat pe debitor.
Astfel, cât timp debitorul era de drept în întârziere, o nouă punere în întârziere a acestuia prin comunicarea unei notificări prin intermediul executorului judecătoresc nu era necesară, efectele acesteia producându-se în mod automat, prin urmare taxa de notificare nu reprezintă o cheltuială necesară pentru buna desfășurare a procesului.
Împotriva respectiv împotriva soluției de neacordare a sumei de 30 lei reprezentând taxă de notificare a formulat apel reclamanta S.C. R. S.A., solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul obligării pârâtului Serif I. și la plata sumei de 30 lei reprezentând taxă de notificare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelanta S.C. R. S.A. a arătat că pârâtul Serif I. a fost notificat prin Biroul Executorului Judecătoresc S. - C. A. și S. – C. G. S. prin notificarea nr. 407/19.02.2015, notificare achitată de S.C. R. S.A., fiind emisă în acest sens factura și chitanța nr. 8443/23.02.2015.
Apelanta a mai susținut că a ales modalitatea notificării debitorilor prin executor judecătoresc în conf. cu art. 1521 și urm. NCC, întrucât prin acest mod se asigură dovada comunicării.
În drept, s-au invocat disp. art. 466 și urm., art. 1031 NCPC și art. 1521 și urm. NCC.
La cererea de apel formulată, apelanta a anexat în copii xerox notificarea nr. 407/19.02.2015 și dovada de comunicare a acesteia, factura și chitanța nr. 8443/23.02.2015.
Legal citat, intimatul pârât Serif I. nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, instanța reține următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect incidența disp. art. 453 alin. 1 NCPC pentru obligarea pârâtului la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată, constatând culpa procesuală a acestei părți în pornirea procesului civil de față.
Se constată, de asemenea, că, în baza disp. art. 1522 NCC pârâtul Serif I. a fost pus în întârziere anterior formulării cererii de chemare în judecată de către reclamanta creditoare prin notificarea nr. 407/19.02.2015 comunicată prin Biroul Executorului Judecătoresc S. - C. A. și S. – C. G. S..
Tribunalul C. reține că sunt aplicabile dispozițiile Noului cod civil cu privire la punerea în întârziere a pârâtului debitor față de disp. art. 114 din Legea nr. 71/2011 conform cărora „ Dispozițiile art. 1521 – 1526 din Codul civil privitoare la punerea în întârziere a debitorului sunt aplicabile în cazul obligațiilor născute după data intrării sale în vigoare” .
Potrivit disp. art. 1522 NCC „http://10.16.60.51/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp66414/_.HTM - #(1)Debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată.
http://10.16.60.51/sintact 4.0/cache/Legislatie/temp66414/_.HTM - #(2)Dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării.
(3)Prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări. Dacă prin notificare nu se acordă un asemenea termen, debitorul poate să execute obligația într-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicării notificării”.
Din conținutul alin. 3 al art. 1522 NCC reiese obligația creditorului, în situația ajungerii la scadență a obligației fără a fi executată de către debitor, de a acorda acestuia din urmă un termen suplimentar înăuntrul căruia partea să-și execute obligațiile, scopul fiind acela de protecție a debitorului. Acordarea acestui termen suplimentar nu este necesară dacă debitorul este de drept în întârziere în baza unor dispoziții legale sau a unei prevederi contractuale, ipoteze care nu se regăsesc în litigiul de față. Dacă debitorul nu-și execută obligația în termenul indicat în notificare, creditorul este îndreptățit să uzeze de mijloacele pe care le consideră necesare pentru realizarea dreptului său.
În mod greșit a reținut prima instanță că notificarea pârâtului înainte de chemarea acestora în judecată nu era necesară, întrucât acesta se afla de drept în întârziere, conform art. 1523 al.2 lit. c) teza a II-a C.civ., care prevede că debitorul se află de drept în întârziere când, fiind vorba de o obligație cu executare succesivă, refuză ori neglijează să își execute obligația în mod repetat, întrucât neîndeplinirea obligației de a achita contravaloarea facturilor de furnizare a serviciilor de alimentare cu apă potabilă și de canalizare aferente perioadei octombrie 2014–ianuarie 2015 nu poate fi interpretată ca având caracter repetat prin raportare la perioada relativ scurtă de timp pentru care se solicită de către reclamantă obligarea pârâtului la executarea obligației.
Pornind de la disp. art. 451 NCPC în baza cărora „Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”, se constată că suma reprezentând contravaloarea taxei de notificare reprezintă o cheltuială ocazionată de desfășurarea procesului, așa încât poate fi socotită ca reprezentând o cheltuială de judecată.
Apelanta reclamantă S.C. R. S.A. a făcut dovada avansării cheltuielilor cu titlu de taxă notificare în valoare de 30 de lei, documentele justificative aflându-se la filele 10 - 13 dosar - factura și chitanța nr. 8443/23.02.2015.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 2 NCPC urmează a se admite apelul civil de față, a se schimba, în parte, sentința apelată în sensul obligării pârâtului Serif I. și la plata sumei de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta . cu sediul în C., .-24 Județul C. în contradictoriu cu intimatul ȘERIF I. cu domiciliul în Cernavodă, . nr.3, ., . împotriva sentinței civile nr. 3938/07.10.2015 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pe pârât și la plata sumei de 30 lei reprezentând contravaloare taxă notificare.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. N. M. D. C. N. A.
Red. Jud. fond ACV
Red. Jud. M.N.M./26.02.2016
Tehnoredactat gref. NA/4 ex
DI. 26.02.2016
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Acţiune în constatare. Sentința nr. 327/2016. Tribunalul... → |
|---|
