Obligatia de a face. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul CONSTANŢA

Decizia nr. 150/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 04-02-2016 în dosarul nr. 150/2016

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C.

SECȚIA A II-A CIVILĂ

Decizia civilă nr.150

Ședința publică de la 04 Februarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. C.

Judecător L. D.

Grefier M. B.

S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta R.A.D.E.T. C., cu sediul în C., ..14A, în contradictoriu cu intimata L. C., domiciliată în C., ., ., . civile nr.6136/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria C..

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimată avocat D. A., în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatei învederează instanței că intimata și-a schimbat numele din L. în G. și depune la dosar, în acest sens, copia certificatului de căsătorie.

Instanța ia act că intimata și-a schimbat numele din L. în G. ca urmare a căsătoriei. Totodată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri:

Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de apel.

După rămânerea în pronunțare, dar înainte de terminarea ședinței de judecată, se prezintă pentru apelantă consilier juridic P. D. care solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. În referire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată solicită diminuarea acestora în măsura actelor procedurale efectuate în cauză.

TRIBUNALUL:

I. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr 6136/26.05.2015, Judecătoria C. a admis acțiunea reclamantei L. C. și a obligat-o pe pârâta RADET C. să debranșeze apartamentul nr 3 din Blocul ID 2, . . din Municipiul C. de la rețeaua centrală de termoficare.

Totodată, pârâta a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 720 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:

La data de 19.06.2014, reclamanta a depus la pârâta RADET C. cerere de deconectare a apartamentului nr 3 din Blocul ID 2, . . de la sistemul de termoficare centralizat al Municipiului C..

Pârâta a emis aviz nefavorabil cu singura motivarea că documentația este incompletă, întrucât lipsește procesul-verbal de deconectare totală anterioară.

Instanța a reținut că, potrivit art 32 lit c) din Legea nr 325/2006, operatorul de servicii are dreptul să stabilească condițiile tehnice de debranșare, cu respectarea normelor tehnice în vigoare și a reglementărilor emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală, iar în conformitate cu art 41 alin 2 lit d) din Legea nr 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice, utilizatorii au dreptul să renunțe, în condițiile legii, la serviciile contractate.

În considerarea dispozițiilor art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006, instanța a reținut că reclamanta îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege pentru deconectare, aspect necontestat de pârâtă, care a invocat neîndeplinirea dispozițiilor art. 249 al Ordinului nr. 91/2007 pentru aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică, conform căruia „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament.” În cursul judecății, prin întâmpinare, pârâta a invocat și nerespectarea dispozițiilor art 250 din același ordin.

Însă, Ordinul nr. 91/2007 este un act administrativ, dat în aplicarea Legii nr. 325/2006, cu putere juridică inferioară, astfel încât nu putea modifica un act normativ de un nivel superior prin adăugarea unor condiții suplimentare.

În ceea ce privește apărarea pârâtei referitoare la afectarea confortului termic al celorlalți proprietari din imobil, s-a reținut că legea impune acordul vecinilor pe orizontală și verticală, iar acest acord a fost obținut de reclamantă.

Și apărarea pârâtei referitoare la necesitatea solicitării, anterior debranșării, a eliberării avizului favorabil a fost apreciată ca neîntemeiată, cu motivarea că soluționarea prezentei cereri presupune analizarea îndeplinirii condițiilor pentru existența unui aviz favorabil și numai o concluzie în acest sens afirmativ poate atrage o soluție de admitere a cererii de debranșare.

Ca urmare, apreciind că reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de Legea nr 325/2006, instanța a admis acțiunea, iar în temeiul art. 453 C.pr.civ., a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 720 lei cu titlul de cheltuieli de judecată din care 20 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și 700 lei reprezintă onorariu de avocat.

II. Cererile părților în apel

Pârâta RADET a declarat apel împotriva sentinței civile nr 6136/2015 a Judecătoriei C., criticând concluzia instanței privind îndeplinirea de către reclamant a tuturor condițiilor prevăzute de art 30 alin 1 din Legea nr 325/2006 necesare deconectării de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice.

În acest sens, apelanta susține că instanța de fond nu a ținut cont de inexistența Avizului favorabil necesar deconectării apartamentului și se pronunță asupra debranșării, fără a observa că deconectarea exista deja raportându-ne la înscrisurile depuse la dosar, reclamanta beneficiind de furnizare gaze, conform contractului nr 2548/26.05.2014. În opinia apelantei, intimata a pornit acțiunea pentru a intra în legalitate prin obținerea unui Aviz de deconectare favorabil, nicidecum pentru debranșarea apartamentului care era oricum deconectat

De asemenea, apelanta apreciază că instanța de fond a înțeles greșit termenii de deconectare (privește consumatorul de energie termică dintr-un condominiu astfel cum este prevăzut în art 30 alin 2 din legea nr 325/2006) și debranșare (se referă la utilizatorii tip condominiu care solicită renunțarea la instalațiile de încălzire), iar dacă s-a pronunțat pe debranșare, ar fi trebuit să prevadă și obligația reclamantului de a suporta cheltuielile aferente astfel cum sunt prevăzute în art 30 pct 6 din Legea nr 325/2006.

Totodată, apelanta critică și interpretarea instanței de fond potrivit căreia dispozițiile art 249 din Ordinul 91/2007 instituie condiții suplimentare față de art 30 din Legea nr 325/2006, apreciind că ordinul menționat nu este contrar legilor în executarea cărora a fost adt și respectă principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative. Și de aceea instanța nu poate înlătura aplicarea prevederilor art 249 din Ordinul 91/2007.

În opinia apelantei, instanța nu a avut în vedere dispozițiile art 5 pct 37, art 8 alin 2 lit i și art 9 lit b) din Legea nr 325/2006 și nici HCLM nr 429/2008 care a aprobat zona unitară de încălzire de pe raza Municpiului C. unde se promovează ideea unui singur sistem de încălzire.

În final, apelanta a reiterat condițiile de deconectare, referindu-se la prevederile art 246-250 și art 252 din regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică aprobat prin Ordinul nr 91/2007 al ANR pentru serviciile publice de gospodărie comunală.

Pentru aceste motive, apelanta a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința modificării în tot a sentinței civile nr 6136/2015.

În drept, s-au invocat dispozițiile art 466 și urm Cprciv, iar în dovedirea apelului nu s-a solicitat administrarea de probe.

Pârâta L. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat cu următoarele argumente:

- apelanta a înțeles greșit obiectul cererii sale, aceasta neavând ca obiect acordarea unui aviz favorabil, ci debrașarea de la rețeaua de termoficare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr 325/2006 care instituia dreptul său de a alege sistemul de încălzire și nu obligația de a fi clientul furnizorului centralizat de agent termic;

- instanța de fond a constatat în mod corect că refuzul de debranșare este nelegal, apreciind că art 249 din Ordinul nr 91/2007 este nelegal deoarece adaugă la lege; de altfel, Curtea de Apel București, în dosarul nr_ a anulat prevederea legală menționată.

- apelanta nu aduce motive noi în cererea de apel, ci a reluat apărările susținute la fond, neinvocând greșeli de logică sau argumenție a instanței de fond.

III. Considerentele instanței de apel

Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, tribunalul constată că sentința atacată este temeinică din perspectiva modului de aplicare a normelor legale incidente în speță.

În conformitate cu art. 32 lit. c din Legea nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice C. are dreptul să stabilească condițiile tehnice de debranșare a utilizatorilor de energie termică de la instalațiile aflate în administrare, cu respectarea normelor tehnice în vigoare și a reglementărilor emise de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală.

Potrivit art. 30 alin. 2 din același act normativ, deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală cât și pe verticală, acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire, anunțarea în scris a operatorului care are și calitatea de furnizor cu cel puțin 30 de zile înainte.

De asemenea, art. 41 alin. 2 lit.d din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilitati publice stipulează că utilizatorii au dreptul să renunțe, în condițiile legii, la serviciile contractate

Nu s-a contestat de către apelanta RADET faptul că intimata-reclamantă L. C. îndeplinește toate aceste 3 condiții, astfel că cererea sa adresată pârâtei la data de 19.06.2014 respectă dispozițiile Legii nr. 325/2006.

Potrivit art. 52 din Legea nr. 325/2006 „În termen de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Legii nr. 51/2006, A.N.R.S.C. elaborează și aprobă regulamentul-cadru și caietul de sarcini-cadru ale serviciului public de alimentare cu energie termică.”

Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală și a intrat în vigoare la 23.05.2007.

Potrivit art. art. 249 din Regulamentul menționat „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”, acest text fiind invocat de apelantă în respingerea cererii de debranșare formulată de reclamant.

Tribunalul constată că judecătorul fondului a reținut în mod corect că prin art 249 din Ordinul 91/2007 sunt stabilite condiții suplimentare pentru debranșarea individuală față de cele reglementate prin art 30 din Legea nr 325/2006.

Cât timp este un act normativ inferior, dat în aplicarea Legii nr 325/2006, Ordinul 91/2007 nu putea decât să dezvolte sau să detalize dispozițiile legii și nicidecum să creeze situații juridice noi și să restrângă un drept recunoscut de lege.

Prin impunerea de cerințe noi față de cele reglementate de Legea nr 325/2006, Ordinul nr 91/2007 completează de fapt dispozițiile legii, ori potrivit art 58 din Legea nr 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, modificarea unui act normativ are loc numai printr-un act normativ de același nivel sau de un nivel superior.

Mai mult, art 78 din Legea nr 24/2000, „Ordinele, instructiunile si alte asemenea acte trebuie sa se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza si in executarea carora au fost emise si nu pot contine solutii care sa contravina prevederilor acestora.”

Susținerea apelantei privind existența unei confuzii între noțiunile de debranșare și deconectare este vădit nefondată, cât timp instanța de fond nu a făcut deloc referire în considerentele hotărâri la debranșare, ci doar la deconectare.

Nici critica vizând faptul că instanța nu a avut în vedere prevederile art 5 pct 37, art 8 alin 2 lit i și art 9 lit b) din Legea nr 325/2006 nu poate fi reținută, deoarece normele legale indicate nu au incidență în speță, cât timp deconectarea individuală nu are legătură cu atribuțiile administrației publice locale de a stabili zonele unitare de încălzire.

Așadar, reținând că intimata-reclamantă L. C. îndeplinește toate cerințele instituite de art 30 din Legea nr 325/2006, soluția instanței de fond este corectă, astfel că, în considerarea art 480 alin 1 Cprciv, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.

În raport de dispozițiile art 453 Cprciv, apelanta va suporta cheltuielile de judecată efectuate de intimată constând în onorariu avocat, valoarea acestuia fiind de 800 lei, astfel cum rezultă din chitanța nr 412/15.12.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta RADET, cu sediul în C., ..14A, în contradictoriu cu intimata G. C. (fostă L.), domiciliată în C., ., ., . civile nr 6136/26.05.2015 pronunțată de Judecătoria C..

Obligă apelanta către intimată la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 04.02.2016.

Președinte, Judecător,

C. I. D. L.

Grefier,

M. B.

Jud.fond.M.V.M.

Tehnred.jud.L.D.29.02

D.I. 29.02

2 com.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligatia de a face. Decizia nr. 150/2016. Tribunalul CONSTANŢA