Pretenţii. Sentința nr. 88/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 88/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 88/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 88
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
Președinte – C. T.
Grefier – V. L.
S-a luat în examinare acțiunea în pretenții formulată de reclamanta . în insolvență, cu sediul ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul procesual ales în C., . nr. 152 bis, Tomis Business Center, ., Județul C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat R. D., pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, precum și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
Apărătorul reclamantei arată că, odată cu răspunsul la întâmpinare, a depus la dosar copie conform cu originalul a Procurii autentice dată de asociat unic Yldirak Erkan și copie conform cu originalul a Deciziei de numire în calitate de administrator special al d-nei L. Hristula Vitzentzatos. Ca urmare, mandatul acordat de d-na L. Hristula Vitzentzatos este unul legal. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită respingerea acesteia ca nefondată. Durata de valabilitate a Contractului nr. 55/09.11.2011 a fost 08.11.2012 astfel încât orice raport juridic contractual are ca termen de execuție data de 08.11.2012. Față de dispozițiile art. 2517 NCPC aplicabil contractului nr. 55/2011, termenul de prescripție este de 3 ani, acest termen începe să curgă de la data de 08.11.2012, împlinindu-se la data de 08.11.2015, iar acțiunea a fost promovată la data de 15.10.2015. Față de aceste aspecte, consideră că termenul de prescripție nu este îndeplinit.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii, precum și asupra excepției prescripției dreptului la acțiune.
JUDECATORUL SINDIC
Asupra excepției de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C. la data de 15.10.2015 reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 2.903.073,77 lei, pentru neexecutarea contractului nr.55/09.11.2011.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.55/2011 încheiat de părți, și care a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea de cereale și semințe oleaginoase origine EU, a efectuat plăți cu titlu de avans marfă, conform fișelor furnizor anexate cererii de chemare în judecată, rămânând un sold debitor, neacoperit de livrări de mărfuri de către pârâtă, în sumă de 1.577.179,06 lei.
La acest debit, în conformitate cu dispozițiile art.7.5 din contract, reclamanta a calculat daune interese în valoare de 315.435,80 lei, respectiv 20% din valoarea mărfii nelivrate și achitate.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumelor:
-163.324 lei – dobândă legală aferentă perioadei 08.11.2012 – 30.09.2015, conform art.3 alin.2 OG 13/2011;
-345.819,64 lei – dobândă legală penalizatoare, conform art.3 alin.2 OG 13/2011;
-528.315,27 lei - dobândă legală penalizatoare, conform art.3 alin.21 OG 13/2011,
Precum și la plata dobânzilor în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal.
În drept s-au invocat dispozițiile art.1270, 1350 și 1349-1395 C.civ.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune.
În susținerea excepției, pârâta arătat că, din argumentele reclamantei, a rezultat că sumele pretinse au fost achitate cu titlu de avans marfă în perioada 30.07.2012 – 14.08.2012.
Potrivit art.4.4 din contract „Cumpărătorul poate să plătească vânzătorului avansuri, în baza prezentului contract semnat, avansuri care vor fi decontate exclusiv prin marfă de către vânzător, în maxim 10 zile, dacă nu se stipulează, de comun acord, printr-un act adițional la prezentul contract, alt termen de stingere a avansului și/sau altă modalitate de decontare.
Raportat la termenul menționat și lipsa oricărui act adițional însușit de către părți prin care să se fi convenit un alt termen de livrare/decontare, rezultă că dreptul reclamantei de a solicita livrarea mărfurilor sau restituirea avansurilor s-a născut cel mai târziu la data de 24.08.2012, aferent ultimului avans plus termenul de 10 zile.
Fără nici un temei, reclamanta se raportează la stabilirea datei exigibilității obligațiilor la data de 08.11.2012, care era perioada maximă de valabilitate a contractului, ce nu influența însă, așa cum arată în mod expres dispozițiile art.3.2 teza a II-a din contract, termenele stabilite prin contract sau actele adiționale.
În aceste condiții termenul de prescripție s-a împlinit la expirarea termenului de 3 ani de la data achitării fiecărui avans în parte, cel mai târziu la data de 24.08.2015, în timp ce prezenta acțiune a fost înregistrată la data de 15.10.2015.
Ca răspuns la această excepție, reclamanta a susținut că durata de valabilitate a contractului a fost 08.11.2012, astfel încât orice raport juridic contractual are ca termen de execuție data de 08.11.2012, iar termenul de prescripție s-a împlinit la data de 08.11.2015, acțiunea fiind promovată la data de 15.10.2015.
Reclamanta a invocat și o cauză de suspendare a cursului prescripției, în conformitate cu art.2532 pct.6 NCCiv, față de Notificarea nr.731/11.02.2013, cât și a refuzului acordării consimțământului cu privire la cesiunea drepturilor și obligațiilor izvorâte din contractul 55/09.11.2012 emis de pârâtă la data de 03.12.2013, prin adresa nr.23.
În temeiul art.248 NCPC, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției invocate.
Analizând lucrările dosarului, instanța reține că părțile au încheiat la data de 09.11.2011 un contract de vânzare-cumpărare cereale și semințe oleaginoase, produsul, cantitatea, calitatea, termenul și condiția de livrare urmând a fi specificate prin anexe la contract.
Potrivit art.3.2 din contract „Termenul contractual va fi cuprins în perioada 09.11.2011 – 08.11.2012. Termenele pentru fiecare lot de produs contractat vor fi specificate prin anexe la prezentul contract.”
Rezultă din interpretarea clauzelor contractuale că părțile au încheiat un contract cadru, livrările de marfă și prețul plătit urmând a avea loc succesiv, prin încheierea unor „anexe”, cantitățile și prețul în raport de calitate urmând a fi stabilite la fiecare livrare în parte.
În acest sens, părțile, așa cum a arătat pârâta, au prevăzut în contract posibilitatea plății unor avansuri de către cumpărător, avansuri care, potrivit art.4.4 din contract, trebuiau decontate exclusiv prin marfă, în termen de maxim 10 zile.
Așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă, ultimele sume de bani plătite cu titlu de avans pârâtei au fost la data de 14.08.2012, iar obligația pârâtei de livrare a mărfurilor pentru aceste avansuri avea termen maxim până la 24.08.2012.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei în sensul că termenul de executare era 08.11.2012, întrucât, așa cum s-a arătat, acesta era termenul de valabilitate a contractului cadru, obligațiile și termenele de executare stabilindu-se distinct pentru fiecare livrare sau avans în parte.
De altfel, în chiar notificarea sa nr.371/11.12.2012, reclamanta amintește pârâtei că avea obligația să livreze marfa pentru care a încasat avans în termen de 10 zile, în conformitate cu dispozițiile art.4.4 din contract.
Nu poate fi reținut nici cauza de suspendare a cursului prescripției invocată de reclamantă în baza art.2532 pct.6 NCPC .
Potrivit acestui text de lege, „Prescripția nu începe să curgă, iar dacă a început să curgă, ea se suspendă:
[…]
6.pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînțelegerilor dintre părți, însă numai dacă acestea au fost ținute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție.”
Notificarea nr.371/11.12.2012 și refuzul pârâtei de a accepta o cesiune de creanță din 06.12.2013, invocate de reclamantă ca dovezi ale negocierilor purtate între părți, evident nu au avut loc în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripție, astfel încât nu pot constitui cauze de suspendare a cursului prescripției.
În consecință, instanța constată că, în raport de data plății ultimului avans – 14.08.2012 și de termenul de 10 zile prevăzut de părți pentru executarea livrării, termenul de prescripție de 3 ani, în care reclamanta putea să ceară fie executarea contractului, fie rezilierea acestuia și restituirea avansului, a început să curgă la 24.08.2012 și s-a împlinit la data 24.08.2015.
Cum acțiunea prezentă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 15.10.2015, excepția prescripției urmează a fi admisă, cu consecința respingerii cererii ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge acțiunea în pretenții formulată de reclamanta . în insolvență, cu sediul ales în C., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul procesual ales în C., . nr. 152 bis, Tomis Business Center, ., Județul C., ca prescrisă.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul C. – Secția a II-a civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2016.
JUDECATOR SINDIC, GREFIER,
C. T. V. L.
Red. Jud. CT – 11.02.2016
Dact. Gref. LV – 11.02.2016/4ex.
DÎ – 11.02.2016
| ← Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 78/2016.... | Actiune în daune delictuale. Sentința nr. 86/2016. Tribunalul... → |
|---|
