Întoarcere executare. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 28-01-2016 în dosarul nr. 6/2016
Dosar nr._
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.6
Ședința publică din 28.01.2016
PREȘEDINTE- I. C.
JUDECĂTOR- N. M. M.
JUDECĂTOR- D. C.
GREFIER-I. M.
Pe rol pronunțarea recursului promovat de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, ., nr.50, sector 1 în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, sector 1, ..2-4 , terț poprit . LICHIDATOR V. V. IPURL cu sediul în C., ..28, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 1896/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2016 și au fost consemnate în încheierea din acea dată,încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie,iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.01.2016, dată când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
P. contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 19.07.2013 sub număr de dosar_ contestatorul A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) a solicitat în contradictoriu cu creditorul . și terțul poprit . actelor de executare efectuate de NEJ N. D. constând în poprirea efectuată conform art. 452 alin. 1 și urm. C.pr.civ, procesul - verbal din data de 04.04.2011, procesul - verbal din data de 03.04.2013 și întoarcerea executării silite conform art. 404 indice 1 și urm. C.pr.civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm., art. 379 indice 1, art. 371 indice 5 lit. b, d C.pr.civ., art. 404 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998, OUG nr. 88/1997, Legea nr. 137/2002
P. sentința civilă nr._/2013 din 06.11.2013 a fost declinată competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.
S-a reținut că în temeiul art. 137 C.pr.civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. invocată de intimată prin întâmpinare.
Potrivit art. 400 alin. 1 C.pr.civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 373 alin. 2 C.pr.civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afară de cazurile în care legea dispune altfel.
În speță, executarea are loc la sediul terțului poprit . sediul social în ., jud. C., astfel cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului (fila 141), iar această localitate se află în circumscripția Judecătoriei Medgidia, prin urmare aceasta din urmă este instanța competentă.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr._ din 14.01.2014.
P. încheierea din 27.10.2014, instanța a respins excepția lipsei calității de reprezentant a contestatoarei, excepția lipsei de interes a contestatoarei și excepția informității cererii.
P. sentința civilă nr. 1896/08.12.2014 a Judecătoriei Medgidia s-a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect, s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A și terțul poprit S.C. A. S.A. prin lichidator V. V. IPURL, ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut în considerentele acestei hotărâri că prin sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială în dosarul nr._, A. a fost obligată să plătească intimatei echivalentul în lei, în funcție de cursul oficial leu - dolar stabilit de BNR la data plății efective al sumei de_ USD cu titlu de prejudiciu efectiv suferit de reclamantă în perioada 01.01._04, ca urmare a neîndeplinirii obligației de efectuare a vărsămintelor conform Convenției Cadru nr. 1345/08.11.1996 și suma de 256.512, 54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Deoarece A. nu s-a conformat acestui titlu executoriu și nu a executat de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea judecătorească, la data de 31.01.2011, creditoarea intimată s-a adresat cu o cerere către B. N. D., solicitând recuperarea sumei de 9.671.328 USD în echivalent în lei la cursul BNR din data restituirii efective, a sumei de 256.512,54 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, plus cheltuielile de executare ce se vor efectua.
De asemenea, prin procesul-verbal din 17.03.2011 și procesul-verbal din 04.04.2011 s-a procedat la actualizarea sumei datorate în funcție de coeficientul de inflație comunicat de Institutul Național de S., calculându-se suma de 262.643,18 lei, respectiv 264.669,63 lei plus 9671.328 USD și s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 300 000 lei.
P. somația din 14.06.2011, A. a fost somată ca în termen de 1 zi de la primirea, înmânarea sau afișarea acesteia, conform art. 387 și 411 C. pr. civ. să execute de bunăvoie obligația prevăzută în titlul executoriu, constând în sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială în dosarul nr._ .
P. decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, ICCJ, Secția a II a civilă a admis recursul declarat de A. împotriva Deciziei comerciale nr. 201/14.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VI a comercială, a admis apelul declarat de A. împotriva sentinței comerciale nr. 9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI a comercială pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acțiunea precizată formulată de . împotriva pârâtei A..
Astfel, instanța reține că executarea silită în dosarul nr. 10/2011, în care s-a pus în executare sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, a început la data de 07.04.2011, prin emiterea primei adrese de înființare a popririi, și a continuat până la data de 05.04.2012, când a fost desființat titlul executoriu prin decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ .
Ulterior, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 (f. 56), pronunțată de Înalta Curte de Casație și de Justiție s-a admis cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1948/05.04.2012 și s-a anulat această din urmă hotărâre. D. urmare, creditoarea a solicitat reluarea executării silite, fiind emisă de către executorul judecătoresc adresa de înființare a popririi din 30.07.2013, terț poprit . și alții, comunicată la data de 01.08.2013.
Susținerile contestatoarei, potrivit cu care au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 371 ind. 6 Cod procedură civilă și art. 371 ind. 5 lit. d) Cod procedură civilă, deoarece nu era posibilă reluarea executării silite în cazul în care aceasta a încetat, ca urmare a anulării titlului executoriu, nu pot fi primite. Ca urmare a revizuirii și a anulării deciziei civile prin care s-a desființat titlul executoriu, executarea silită a fost reluată, la cererea creditoarei și reținându-se lipsa culpei acesteia privind întreruperea executării.
In speța, nu este aplicabil art. 371 ind. 5 lit. d) Cod procedură civilă, cât timp titlul executoriu inițial este valabil în prezent.
Conform art. 399 Cod procedură civilă, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitore la faptul ca nu s-a solicitat încuviințarea executării silite potrivit art. 373 ind. 1 C.pr.civ, instanța constată că sunt neîntemeiate în condițiile în care Judecătoria B. a admis cererea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/2010 în dosarul nr._/197/2013.
Referitor la susținerile contestatoarei privind faptul ca s-a constatat încetată executarea silită, fiind desființate actele de executare prin mai multe hotărâri judecătorești, instanța reține că hotărârile la care face referire privește alți terți popriți, iar astfel cum reiese din dosarul de executare nr. 10/2011 în ceea ce-l privește pe terțul poprit din prezentul dosar s-a dispus înființarea popririi la data de 23.07.2013, după reconfirmarea sentinței civile nr. 9171/29.09.2010, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013, astfel încât în speță nu poate fi vorba, așadar, de putere de lucru judecat.
Încălcarea art. 454 al. 2 ind. 1 C.pr.civ, rap la art. 388 C.pr.civ., privind neindicarea sediului si codului de identificare fiscală invocată de contestatoare, nu poate fi reținută.
Mai mult, contestatoarea, ca organ al statului, nu poate invoca în favoarea sa, pentru a justifica neexecutarea unei hotărâri judecătorești, prevederile art. 2 și 3 din O.G. nr. 22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. Se observă că în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
Referitor la termenul de grație de 6 luni instituit de O.G. nr. 22/2002, din coroborarea dispozițiilor art. 2, 3 din O.G. nr. 22/2002 și art. 387 C. pr. civ., reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituțiilor publice începe și se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Nota specifică a acestui tip de executare constă în impunerea creditorului a unui termen de 6 luni de așteptare, în cazul în care instituția publică se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri. Așadar, creditorul unei instituții publice, având în vedere și realitatea constituțională a statului de drept, așteaptă din partea instituției publice executarea de bunăvoie a obligației pecuniare.
Dacă instituția publică urmărită dovedește că nu are fonduri special alocate, la început de executare ori în cursul acesteia, OG nr. 22/2002 instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite. Aceasta interpretare se impune în considerarea imperativului executării cu celeritate a creanțelor menționate în titluri executorii-hotărâri judecătorești, imperativ derivat din art. 6 CEDO.
Astfel, somația la care se referă art. 2 din O.G. nr. 22/2002 este aceeași cu cea prevăzută de art. 387 C. pr. civ., adică este actul începător al executării silite. Aceasta se comunică debitorului în vederea executării de bunăvoie a obligației de plată. Dacă instituția publică, deși cunoaște existența datoriei, nu face nici un demers în vederea achitării voluntare a acesteia, din motive care nu sunt legate de lipsa de fonduri, sunt incidente art. 3 din OG nr. 22/2007, creditorul având dreptul de a solicita executarea silită.
Celelalte acte de executare vor fi realizate subsecvent acestei somații, cu eventuala incidență a termenului de 6 luni în care creditorul este chemat de OG nr. 22/2002 să aștepte ca instituția publică să încerce procurarea de fonduri. Rațiunea și spiritul legii constă în evitarea blocării activității instituției publice și, prin urmare, încercarea de a evita afectarea interesului public.
Creanța intimatului pentru a cărei realizare s-a început procedura de executare silită și s-a emis somația de executare a fost obținută într-o procedură jurisdicțională desfășurată în fața instanțelor judecătorești. Calitatea de debitor aparține contestatoarei A.A.A.S., iar aceasta este organizată ca instituție publică.
În prezenta cauză, contestatoarea nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței și, mai mult decât atât, executarea a început in anul 2011, contestatoarea având timp suficient pentru a face acesta dovadă, iar faptul că a fost reluată în anul 2013 nu este în măsură a impune creditorului să înceapă o nouă executare, culpa nerevenindu-i acestuia.
P. toate aceste considerente, apreciind că în cauza, contestatorul, în calitatea sa de instituție publica, nu se poate prevala de prevederile legale interne menționate (art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007) pentru a nu executa o hotărâre judecătorească și că neexecutarea îi este imputabilă, apreciind că instituția statului nu a invocat sau probat lipsa fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată și nu a întreprins nici un demers în vederea executării de bunăvoie, acționând contrar prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.
Dispozițiile legale din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 nu pot fi interpretate în sensul că nu se poate înființa măsura popririi asupra acțiunilor unui debitor instituție publică, in situația in care nu ar exista buget alocat pentru plata datoriei, întrucât aceasta ar însemna ca acest debitor să nu poată fi executat prin poprire, ceea ce ar echivala cu instituirea unui tratament diferențiat în raport de alți debitori supuși procedurii de executare silită. Chiar art. 2 al actului normativ subliniază faptul că obligația ordonatorilor de credite de a asigura în bugetele proprii resursele necesare pentru efectuarea plăților stabilite în titluri executorii, prin luarea măsurilor care se impun. În măsura în care ordonatorii de credite nu respectă obligația de a asigura în bugetele proprii resursele necesare, posibilitatea executării hotărârilor judecătorești împotriva A.A.A.S ar rămâne iluzorie.
Astfel, în cadrul executării au fost respectate disp art. 66 al. (2) din Legea nr. 31/1990 în sensul că se „pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare” sau se „pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor”.
Nu pot fi reținute nici susținerile privind nelegalitatea executării față de împrejurarea că AAAS are calitate de administrator al acțiunilor statului și nu pot fi valorificate acțiunile deținute de aceasta la capitalul social al societăților comerciale întrucât nu este proprietara acțiunilor, deoarece potrivit art. 50 din Legea 31/1990 și art. 5 din Legea 26/1990 nu pot fi opuse terților decât actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate (înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului), iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă și statului. Câtă vreme din evidențele ORC rezultă că AAAS este acționar al terțului popit, rezultă calitatea sa de asociat, proprietar al acțiunilor deținute la terțul poprit, deci debitor în cadrul executării silite. Referitor la celelalte argumente ale contestatoarei instanța le consideră neîntemeiate.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța apreciază că nu depășește plafonul legal stabilit în Legea nr. 188/2000, iar actualizarea sumei s-a efectuat în conformitate cu disp. art. 371 ind. 2 alin. 3 Cod procedură civilă. Totodată, fiind permisă reluarea executării, raportat la circumstanțele speței, nu se poate considera că actele de executate, inclusiv procesele verbale privind cheltuielile de executare sunt desființate.
Ca urmare a soluționării contestației la executare, instanța urmează să respingă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, formulată în temeiul art. 403 alin. 1 C.pr.civ și ca neîntemeiată cererea privind întoarcerea executării.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare necontestate.
În motivare, recurenta a arătat, în esență că: 1. Instanța de fond a încălcat disp. art. 452 alin. 1și urm. C.pr.civ., art. 5 din Legea nr. 137/2002, art. 5 alin. 1 lit. c din OUG 23/2004, art. 21 alin. 1 lit. d și e din OUG 88/1997, deoarece titlurile executorii pe care terții le obțin față de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale. Aceste acțiuni nu se află în proprietatea debitorului AAAS, ci în proprietatea Statului Român, iar potrivit disp. C.pr.civ. pot fi executate numai bunurile proprietatea debitorului.
2. Executarea silită a încetat în temeiul disp. art. 3715 lit. d C.pr.civ., deoarece a fost desființat titlul executoriu și nu se putea dispune reluarea procedurii executării silite, fiind necesară obținerea unei noi încuviințări din partea instanței judecătorești competente, astfel încât actele de executare sunt nule.
3. Actele de executare efectuate în acest dosar încalcă dispozițiile imperative ale OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii care prevăd pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.
4. Începerea executării silite este nelegală, întrucât se încalcă disp. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, iar înființarea popririi asupra acțiunilor aflate în proprietatea Statului Român este inadmisibilă. În baza disp. art. 66 din Legea nr. 31/1990 poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare și nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză.
5. În mod nelegal instanța de fond nu a anulat procesele – verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, deoarece încalcă disp. Legii nr. 188/2000 în ceea ce privește modul de calcul al cheltuielilor de executare. De asemenea, s-au stabilit în sarcina AAAS cheltuieli de executare, fără a se lua în considerare faptul că, în interiorul termenului de 6 luni prev. de disp. OUG 22/2002, plata debitului poate fi efectuată de bunăvoie.
În drept, s-au invocat disp. art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 3041 , art. 399 și urm., art. 403 alin. 1 și urm., art. 3791, art. 3715 lit. b, d, art. 404 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, OG 22/2002, OUG 51/1998, OUG 88/1997, Legea nr. 137/2002.
Intimata creditoare . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 29.12.2015, practicianul în insolvență V. V. IPURL a depus la dosar o adresă prin care a relevat că procedura de lichidare începută față de . a fost închisă la data de 08.06.2015, iar potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006 lichidatorul judiciar a fost descărcat de orice responsabilitate atât față de procedură, cât și față de terți. Odată cu închiderea procedurii, judecătorul sindic a dispus și radierea societății din registrul comerțului, astfel că, la această dată, societatea A. OSTROV SA nu mai are capacitate de folosință ( fila 54 dosar recurs ). Lichidatorul judiciar a anexat extras din Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/26.06.2015.
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei ..A. în cele ce urmează:
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și cu luarea în considerare a disp. art. 3041 C.pr.civ, instanța reține următoarele:
P. sentința civilă nr. 1549/08.06.2015 a Tribunalului C. în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului S.C. A. OSTROV S.A., precum și radierea acestuia din registrul comerțului.
Conform disp. art. 41 alin. 1 C.pr.civ. „Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată”.
Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, afară de acelea care prin natura lor sau potrivit legii nu pot aparține decât persoanei fizice.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice se sfârșește odată cu încetarea ființei acesteia, printr-unul din modurile de încetare sunt reglementate de lege.
Având în vedere că prin sentința civilă nr. 3171/. a Tribunalului C. în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului S.C. A. OSTROV S.A., precum și radierea acestuia din registrul comerțului, se constată că a intervenit încetarea ființei persoanei juridice, sens în care excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului terț poprit apare ca întemeiată, urmând a fi admisă.
Astfel, cum a reținut și prima instanță, în cauză, executarea silită în dosarul nr. 10/2011, în care s-a pus în executare sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, a început la data de 07.04.2011 prin emiterea primei adrese de înființare a popririi, și a continuat până la data de 05.04.2012, când a fost desființat titlul executoriu prin decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ . Ulterior, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și de Justiție s-a admis cererea de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1948/05.04.2012 și s-a anulat această din urmă hotărâre. D. urmare, creditoarea a solicitat reluarea executării silite, fiind emisă de către executorul judecătoresc adresa de înființare a popririi din 30.07.2013, terț poprit . și alții, comunicată la data de 01.08.2013.
Așadar, prin intermediul contestației la executare de față, debitoarea a supus analizei instanței de fond legalitatea unei executări silite derulate în modalitatea popririi acțiunilor pe care debitoarea AAAS le deținea la terțul poprit ..
Poprirea a fost definită în doctrină drept acea formă de executare prin care creditorul urmărește sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente. Poprirea presupune participarea obligatorie a trei părți: creditorul popritor, debitorul poprit și terțul poprit și implică existența a două raporturi juridice: între creditorul popritor și debitorul poprit și între debitorul poprit A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. - terțul poprit S.C. A. OSTROV S.A.. Dacă aceste raporturi nu există, poprirea nu se poate efectua, ele fiind de esența popririi.
Obiectul cererii de chemare în judecat, unul dintre elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată, este pretenția concretă a reclamantului formulată prin acțiunea dedusă judecății.
Câtă vreme nu mai există raportul juridic între debitorul poprit - terțul poprit, ca efect al radierii persoanei juridice prin sentința de închidere a procedurii insolvenței, poprirea nu mai poate fi efectuată, iar contestația la poprire prin intermediul căreia instanța de recurs este chemată să analizeze respectarea condițiilor prescrise de legiuitor în derularea procedurii execuționale nu mai are obiect.
P. aceste considerente, urmează ca în baza disp. art. 312 alin. 1 - 3 C.pr.civ. a se admite recursul, a se modifica în tot hotărârea recurată, în sensul admiterii excepției lipsei capacității de folosință a intimatului terț poprit . lichidator judiciar V. V. IPURL, cu consecința respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S în contradictoriu cu intimatul terț poprit . lichidator judiciar V. V. IPURL pentru lipsa capacității de folosință a acestuia. În consecință, se va respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S în contradictoriu cu intimata creditoare ., ca rămasă fără obiect.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, ., nr.50, sector 1 în contradictoriu cu intimata . cu sediul în București, sector 1, ..2-4 , terț poprit . LICHIDATOR V. V. IPURL cu sediul în C., ..28, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 1896/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Medgidia .
Modifică în tot hotărârea recurată și rejudecând dispune:
Admite excepția lipsei capacității de folosință a intimatului terț poprit . lichidator judiciar V. V. IPURL.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S în contradictoriu cu intimatul terț poprit . lichidator judiciar V. V. IPURL pentru lipsa capacității de folosință a acestuia.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S în contradictoriu cu intimata creditoare ., ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 28.01.2016.
P., JUDECATOR, JUDECATOR ,
I. C. N. M. M. D. C.
GREFIER,
I. M.
Jud fond V. A V
Tehnoredactat jud N M M./15.02.2016
D.Î.-15.02.2016
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 38/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Ordonanţă preşedinţială. Încheierea nr. 78/2016.... → |
|---|
