Obligatia de a face. Decizia nr. 38/2016. Tribunalul CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2016 pronunțată de Tribunalul CONSTANŢA la data de 15-01-2016 în dosarul nr. 38/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA A II - A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 38
Ședința publică din data de 15 Ianuarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – I. P.
JUDECĂTOR – L. S.
GREFIER – O. E.
S-a luat în examinare apelul formulat de apelanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE C. – cu sediul în C., .. 14A, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. S. – cu domiciliul în C., . nr. 72, ., etaj 6, apt. 27, județ C., împotriva sentinței civile nr. 3597/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic P. D. pentru apelantă, în baza delegației pe care o depune la dosar, precum și apelantul personal, legitimat cu C.I. . nr._ și asistat de av. D. A., în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila nr. 20 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiind părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la procedura de citare, după care:
Părțile, prin reprezentanți convenționali, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile administrate în dosarul de fond. De asemenea, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau alte probe de propus.
Instanța, constatând că proba cu înscrisurile administrate în dosarul de fond solicitată de către ambele părți este admisibilă potrivit legii și duce la soluționarea procesului, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, o încuviințează.
Totodată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Apelanta, prin reprezentant convențional, solicită admiterea apelului, pentru toate motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de apel, modificarea în tot a sentinței apelate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de intimat.
Arată apelanta că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii intimatului de deconectare, dar nu s-a pronunțat și asupra taxei pe care acesta trebuie să o achite, conform dispozițiilor art. 30 alin. 6 din Legea nr. 325/2006.
De asemenea, solicită a se observa că intimatul a atașat la dosar un contract de furnizare gaze naturale, cu care se face dovada deconectării de la rețeaua generală de energie termică. Astfel, apreciază că cererea acestuia de deconectare a rămas fără obiect.
Instanța solicită apelantei să precizeze dacă mai furnizează agent termic către imobilul proprietatea intimatului.
Apelanta, prin reprezentant convențional, susține că intimatul s-a debranșat ilegal de la rețeaua sa, acesta neavând un aviz favorabil emis de Regie. Consideră că, mai întâi intimatul trebuia să obțină avizul favorabil, după care putea solicita deconectarea, dacă îndeplinea toate condițiile cerute de lege.
În fine, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului, ca netemeinic. Menționează că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. În opinia apelantei, o problemă o reprezintă deconectarea apartamentului intimatului de la rețeaua de energie termică. Însă, în fața instanței de fond s-a antamat și această problemă, s-a discutat inclusiv existența unei solicitări către apelantă pentru emiterea unui aviz favorabil, înainte de a se solicita deconectarea. Așa cum a arătat, inițial a existat o astfel de solicitare, dar apelanta a emis un aviz nefavorabil. Dar cererea sa privea obligarea apelantei la debranșarea de la rețeaua de termoficare, iar instanța de fond a considerat în mod corect că refuzul apelantei de debranșare este nelegal.
Pentru toate motivele expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării solicită respingerea apelului. De asemenea, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
La interpelarea instanței, intimatul, prin avocat, precizează că acel contract de branșament cu CONGAZ SA nu este încheiat cu Asociația de proprietari, ci cu fiecare persoană fizică în parte. Susține că, în fapt, intimatul era deconectat înainte de a formula cererea de chemare în judecată. Față de această împrejurare, apreciază că nu se impune obligarea sa la plata unei taxe de deconectare, deoarece aceasta a fost efectuată deja, pe cheltuială proprie. Iar plata unei taxe ar necesita efectuarea unei contraprestații, care la acest moment, în speță, nu mai este necesară.
Intimatul I. S. precizează că, la acest moment, din 88 de apartamente din acel . sunt conectate la rețeaua de gaze naturale a CONGAZ SA.
Susține că a încheiat un contract cu CONGAZ SA pentru furnizarea gazelor naturale la aragaz, pentru apă caldă și căldură.
Apelanta, prin reprezentant convențional, susține că, în această situație, deconectarea este ilegală.
Instanța rămâne în pronunțare asupra prezentului apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține următoarele:
I. PROCEDURA ÎN FAȚA PRIMEI INSTANȚE
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 08.09.2014, sub nr._, reclamantul I. S. a solicitat obligarea pârâtei R. Autonomă de Distribuire a Energiei Termice C. (în continuare R.A.D.E.T.) la debranșarea apartamentului proprietate personală de la centrala de termoficare.
În motivarea cererii s-a arătat că la data de 18.07.2014 a înaintat pârâtei o cerere prin care a solicitat debranșarea apartamentului de la rețeaua centralizată de termoficare la care a anexat toate documentele legale dar pârâta i-a comunicat la data de 03.09.2014 un aviz nefavorabil din cauza lipsei dovezii existenței a cel puțin unei deconectări anterioare de la rețeaua centralizată în blocul în care locuiește. Reclamantul a susținut că această condiție prevăzută de HCLM 429/208 provine dintr-u act care nu are putere de lege și, mai mult, prin hotărârea nr. 6351/25.09.2013 a instanței supreme s-a constatat nelegalitatea art. 249 din Ordinul nr. 91/2007 care se referea la obligativitatea existenței unei debranșări legale totale în condominiu la data depunerii solicitării..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din Legea nr. 325/2006 și ale art. 41 din Legea nr. 51/2006.
Pârâtul R.A.D.E.T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivarea solicitării sale, pârâta a arătat că una dintre condițiile prevăzute de Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunală, este cea prevăzută de art. 250 lit. a, anume condominiul să nu se afle în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administrației publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat. S-a mai menționat că la nivelul mun. C., Consiliul Local C. a aprobat prin HCML nr. 429 din 08.09.2008 zonele unitare de încălzire de pe raza municipiului C., unde se promovează principiul unui singur sistem de încălzire. De asemenea, pârâta a susținut că apartamentul pentru care a fost solicitată eliberarea avizului tehnic de deconectare face parte integrantă din zona unitară, punctul termic 106 aflându-se în această zonă conform nr. 3375 din Anexă.
În drept pârâta a invocat prevederile Legii nr. 51/2006. Legea nr. 325/2006, H.G. nr. 462/2006, Codul civil, Regulamentul pentru implementarea programului „Termoficare 2006-2015 căldură și confort elaborată de Unitatea de Management al proiectului Termoficare 2006 - 2015 - căldura.
Prin sentința civilă nr. 3597/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. s-a admis cererea reclamantului și a fost obligată pârâta la debranșarea apartamentului nr. 27 situat în C., . nr. 72, ., jud. C. de la rețeaua centralizată de termoficare.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
„Condițiile legale pentru deconectarea unui consumator individual de energie termică dintr-un condominiu sunt enunțate în art. 30 din Legea nr. 325/2006, fiind astfel necesare următoarele: acordul vecinilor de apartament atât pe orizontală, cât și pe verticală, acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire și anunțarea în scris a operatorului care are și calitatea de furnizor cu cel puțin 30 de zile înaintea debranșării.
Instanța reține că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii acestor condiții, cererea de deconectare înregistrată sub nr. B13888/18.07.2014 la R. Autonomă de Distribuție a Energiei Termice C. fiind însoțită de Hotărârea Adunării Generale nr. 4/09.01.2012 conținând acordul scris al membrilor Asociației de proprietari nr. 135 C. asupra intenției de deconectare de la sistemul centralizat de încălzire și de realizare a unui sistem individual de încălzire, precum și de acordul scris al vecinilor de apartament atât pe orizontală, cât și pe verticală cu privire la debranșare, respectiv al proprietarilor apartamentelor nr. 23, 26. 28 și 31.
Instanța apreciază că sunt lipsite de temei apărările pârâtei relative la nerespectarea dispozițiilor art. 249 și art. 250 lit. a) din Ordinul nr. 91/2007 emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru serviciile publice de gospodărie comunală, care au fundamentat decizia de emitere a avizului nefavorabil asupra cererii reclamantului de deconectare de la sistemul centralizat de încălzire.
Astfel, potrivit art. 249 din Ordinul nr. 91/2007, deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament, iar în acord cu prevederile art. 250 din același act normativ, debranșarea totală a instalațiilor interioare de încălzire și/sau pentru apă caldă de consum ale unui utilizator tip condominiu se va face în următoarele condiții cumulative: a) condominiul să nu se afle în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administrației publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale; c) anunțarea furnizorului și a autorității administrației publice locale cu 30 de zile calendaristice înainte de debranșare.
Analizând dispozițiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 325/2006 și prevederile art. 249 și art. 250 din Ordinul nr. 91/2007, care este un act administrativ, instanța constată că acestea din urmă stabilesc condiții suplimentare față de cele instituite prin art. 30 din Legea nr. 325/2006, or, Regulamentul este un act juridic unilateral cu caracter normativ inferior legii, astfel că acesta nu poate decât să dezvolte ori să detalieze dispozițiile normative în aplicarea cărora a fost edictat, nicidecum să creeze situații juridice noi sau să restrângă drepturi recunoscute de lege, în speță, dreptul de deconectare a utilizatorului individual de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică.
Ca efect al instituirii unor cerințe suplimentare față de cele reglementate prin Legea nr. 325/2006, Regulamentul, aprobat prin Ordinul nr. 91/2007, completează dispozițiile legii, situație care contravine dispozițiilor prevăzute art. 58 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă conform cărora modificarea unui act normativ se poate face numai printr-un act normativ de același nivel sau de un nivel superior.
Totodată, art. 78 din același act normativ prevede că ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.
Față de argumentele anterior expuse, întrucât condițiile suplimentare pentru a căror nerespectare pârâta a emis aviz nefavorabil, respectiv existența unei deconectări anterioare și nesituarea condominiului din care face parte proprietatea solicitată a fi deconectată în zona unitară de încălzire pentru care autoritatea administrației publice locale a stabilit că încălzirea se realizează exclusiv în sistem centralizat, nu sunt prevăzute în Legea nr. 325/2006, ci în actul administrativ de punere în aplicare a legii, respectiv în Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 91/2007, instanța reține că acestea nu pot fi luate în considerare pentru fundamentarea unei soluții de respingere a cererii de deconectare de la sistemul de alimentare centralizată cu energie termică”.
II. PROCEDURA ÎN FAȚA INSTANȚEI DE APEL
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta R.A.D.E.T. C. solicitând modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța nu a ținut cont de inexistența Avizului favorabil necesar deconectării apartamentului considerând acest aspect neobligatoriu și se pronunță asupra debranșării fără observa că deconectarea exista deja. De altfel, arată apelanta, s-au înțeles eronat termenii de „deconectare” și „debranșare” întrucât debranșarea se referă la utilizatorii tip condominiu care solicită renunțarea la instalațiile interioare de încălzire și/sau apă caldă iar deconectarea se referă la consumatorul de energie termică dintr-un condominiu. Se mai arată că la nivelul municipiului C., gestiunea serviciului public de alimentare cu energie termică prin S.A.C.E.T. este organizată prin delegare din partea Consiliului Local al Mun. C. către R.A.D.E.T C. care este o persoană publică de drept privat autorizată să presteze un serviciu public în regim de putere publică, calitate în care a adoptat, conform art. 32 lit. c din Legea nr. 325/2006 procedura privitoare la deconectarea utilizatorilor individuali din condominiu. Astfel, existența avizului favorabil poate fi emis doar de către R.A.D.E.T C. ca autoritate publică asimilată, nicidecum de către instanță. Apelanta critică și modul de interpretare a disp. art. 249 din Ordinul 91/2007 care, în opinia apelantei, nu instituie „condiții suplimentare” și nici „adăugare la lege” ci o situația distinctă în care se pot efectua deconectări individuale. Acest Ordin, susține apelanta, este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 iar dispozițiile art. 249 nu sunt contrare legilor în executarea cărora sunt date și respectă principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative. Avându-se în vedere principiul legalității, instanța nu poate înlătura de la aplicare prevederile art. 249 din Ordinul nr. 91/27 aflat în vigoare astfel că avizul nefavorabil a fost acordat în mod întemeiat, arată apelanta. Instanța de fond nu avut în vedere toată legislația în materie, respectiv art. 246, 247, 248, 249, 25 și 252 din Ordinul nr. 91/2007, art. 5 pct. 37, art. 8 alin. 2 lit. i și art. 9 lit. b din Legea nr. 325/2006 și Hotărârea Consiliului Local C. nr. 429.
În drept s-au invocat în plus, dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.11.2015, intimatul I. S. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, arată intimatul, instanța de fond a constatat în mod corect că refuzul debranșării este nelegal iar art. 249 din Ordinul 91/2007 este o adăugire la legea organică, nepermisă de regulile legislative și, ca atare, în afara legii. Între timp, în alte cauze, s-a constatat nelegalitatea acestui articol, în cauza_ a Curții de Apel București.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor invocate și față de dispozițiile art. 466 și urm Cod proc. Civ., instanța constată următoarele:
Situația de fapt
La data de 18.07.2014, reclamantul I. S. a depus cererea de deconectare a apartamentului nr. 27, situat în C., . nr. 72, ., . rețeaua centralizată de termoficare, cerere înregistrată la R.A.D.E.T. C. sub nr. B13888/2014.
Prin adresa nr. B13888/2014, R.A.D.E.T. C. comunică avizul nefavorabil pentru deconectare cu mențiunea că dosarul este incomplet întrucât nu s-a făcut dovada a cel puțin unei deconectări totale de la sistemul de termificare efectuată în condominiul din care face parte apartamentul pentru care se solicită deconectarea. Se mai menționează că procesul verbal nr. 9446A/23.10.2001 care constată deconectarea . B a blocului A6 nu este susținut de mențiunea acestei deconectări în Anexa 5, completată de reprezentantul Asociației de proprietari 135 și nu este însoțită de situația emisă de o instituție autorizată care menționează suprafețele radiante actuale, confirmând astfel deconectarea sau constatând reconectarea .> Dispozițiile legale aplicabile
Legea nr. 325/206 prevede următoarele:
- art. 5 pct. 37: „În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (…) zonă unitară de încălzire - areal geografic aparținând unei unități administrativ-teritoriale, în interiorul căruia se poate promova o singură soluție tehnică de încălzire”;
- arz.8 alin. 2 lit. i: „În asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termică autoritățile administrației publice locale au, în principal, următoarele atribuții: (…) stabilirea zonelor unitare de încălzire, pe baza studiilor de fezabilitate privind dezvoltarea regională, aprobate prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București ori a asociației de dezvoltare comunitară, după caz”;
- art. 9 lit. b: „C. energetic, înființat în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) lit. c), are următoarele atribuții principale (…)identifică zonele unitare de încălzire”
- art. 30 alin. 2: „Deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu se face cu respectarea următoarelor condiții cumulative: a) acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; b) acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; c) anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte.”;
- Art. 32 lit. c: „operatorii serviciului au, în principal, următoarele drepturi: (…) să stabilească condițiile tehnice de branșare sau de debranșare a utilizatorilor de energie termică la instalațiile aflate în administrarea lor, cu respectarea normativelor tehnice în vigoare și a reglementărilor emise de A.N.R.S.C.”;
Regulamentul cadru al serviciului public de alimentare cu energie termică a fost aprobat prin Ordinul nr. 91/20.03.2007 al Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală prevede:
- art. 246 - „Deconectările individuale ale unor apartamente situate în imobile de locuit tip . energie termică din sistemul energetic de interes local, indiferent de cauze, se pot realiza în următoarele condiții cumulative: a) să se modifice contractul de furnizare al energiei termice, prin act adițional, la solicitarea reprezentantului legal al asociației de proprietari/locatari, ca urmare a modificării puterii termice instalate în condominiu, cu acordul furnizorului; b) să existe acceptul scris al proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau cu altă destinație cu care cel care dorește debranșarea are pereți comuni sau planșee comune, din care să rezulte că sunt de acord cu debranșarea și cunosc influențele debranșării asupra condițiilor de confort și de mediu din spațiile pe care le dețin în proprietate; c) să existe documentația tehnică prevăzută la art. 254 lit. g); d) solicitantul să aibă montat aparat de măsurare a debitului de gaze naturale pe care le consumă, în cazul în care continuă să folosească spațiul pe care îl are în proprietate, după debranșare.”
- art. 247 - „În situația în care deconectarea se face cu intenția înlocuirii sistemului de încălzire centralizat cu un alt sistem de încălzire individual, modificarea sistemului de încălzire individual se va face numai cu autorizație de construire, obținută în condițiile legii, care va ține cont de modul individual de evacuare a gazelor de ardere, astfel încât condițiile de mediu din imediata vecinătate să nu fie influențate și să fie respectat principiul de asigurare a unui mediu curat pentru vecini.”
- art. 248 - „(1) Furnizorul are obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 246 și 247 înainte de a emite avizul de deconectare. (2) În cazul în care deconectarea se face fără îndeplinirea condițiilor legale, furnizorul este îndreptățit să aplice penalizări la factură, reprezentând cheltuielile suplimentare de exploatare datorate deconectării.”
- art. 249 - „Deconectările individuale nu se pot executa în acele condominii în care nu s-au produs deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament.”
Motivele pe care se întemeiază soluția instanței de apel
În primul rând trebuie menționat că motivele de apel constau în următoarele: inexistența avizului favorabil; faptul că instanța nu poate acorda acest aviz, numai R.A.D.E.T. C. având atribuții în acest sens; modul de interpretare și aplicare a Ordinului nr. 91/2007, mai exact a art. 249 din acesta, în raport de care s-a considerat că reclamantul nu a îndeplinit condițiile pentru emiterea avizului favorabil în vederea debranșării de la rețeaua de termificare; nerespectarea dispozițiilor art. 5 pct. 37, art. 8 alin. 2 lit. i și art. 9 lit. b din Legea nr. 325/2006 coroborat cu Hotărârea Consiliului Local nr. 429/2008 care a aprobat zona unitară de încălzire de pe raza Mun. C..
În ce privește inexistența avizului favorabil, instanța constată că, într-adevăr, apelanta a emis un aviz nefavorabil intimatului reclamant în ce privește cererea acestuia de deconectare/debranșare și că, în prezent, acesta nu deține un aviz favorabil pentru deconectare/debranșare. Dar tocmai acest aspect este analizat implicit de către instanța dacă emiterea unui aviz nefavorabil de către furnizorul de energie termică este legal sau nelegal. În acest sens, instanța reține că ar fi excesiv să se solicite părții interesate mai întâi obligarea la emiterea unui aviz favorabil și apoi, în caz de refuz al acesteia, obligarea la deconectare atâta timp cât instanța constată în acțiunea de față că refuzul eliberării avizului favorabil este abuziv și nelegal.
În ce privește cel de-al doilea motiv referitor la încălcarea principiului separației puterilor în stat prin acordarea avizului de către instanță, se constată că instanța nu a acordat acest aviz ci doar a constatat că refuzul eliberării avizului favorabil este abuziv astfel că se impune obligarea pârâtei la debranșare.
Referitor la distincția dintre deconectare și debranșare, instanța apreciază că această distincție menționată de art. 30 din Legea nr. 325/2006 nu atrage nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atâta timp cât este evident că apelanta nu va putea realiza debranșarea de la instalațiile interioare de încălzire și/au apă caldă menajeră ci doar deconectarea, cel puțin legal dacă faptic ea a fost deja realizată de către intimat.
În ce privește modul de interpretare și aplicare a Ordinului nr. 91/2007, instanța reține că nu s-a invocat de către operatorul serviciului de furnizare energie termică faptul că intimatul reclamant I. S. nu îndeplinește condițiile cumulative cerute de lege pentru deconectarea apartamentului proprietate de la rețeaua centrală de termoficare, respectiv cele impuse de prevederile art. 30 alin.2 din Legea nr.325/2006: acordul vecinilor de apartament, atât pe orizontală, cât și pe verticală; acordul scris al asociației de proprietari, exprimat prin hotărârea adunării generale, asupra intenției de realizare a unui sistem individual de încălzire; anunțarea, în scris, a operatorului care are și calitatea de furnizor, cu cel puțin 30 de zile înainte. Prin urmare, așa cum a reținut și instanța de fond, se va considera că aceste condiții sunt îndeplinite.
Pârâta apelantă a invocat faptul că în raport de prevederile art.249 din Ordinul nr. 91/20.03.2007, reclamantul trebuia să facă dovada unei „deconectări anterioare intrării în vigoare a prezentului regulament”, condiții stabilite în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv art. 32 lit. c din Legea nr. 325/206 și art. 5 pct. 37, art. 8 alin. 2 lit. i și art. 9 lit. b din Legea nr. 325/2006.
Mai întâi, instanța apreciază că Ordinul nr.91/2007 a fost dat în aplicarea dispozițiilor Legii serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006, acest act normativ fiind cel care reglementează desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat.
Ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate și în funcție de locul autorității emitente în rândul autorităților publice. Având aceste două elemente ca temei, ierarhia actelor normative determină forța juridică a acestora. Principiul de drept este că actul normativ de nivel inferior trebuie să fie emis în limitele și potrivit normelor care le guvernează, de nivel superior. Astfel, art. 1 alin. (5) din Constituție stabilește că „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”. Articolul 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă. De asemenea, art. 81 din același act normativ dispune că la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții ale autoritățile administrației publice locale se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior.
Prin urmare, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, chiar dacă nu poate fi negat rolul ordinelor, instrucțiunilor și a celorlalte acte normative emise de conducătorii ministerelor și ai altor organe ale administrației publice centrale, este de necontestat că prin aceste acte normative inferioare date în aplicarea dispozițiilor unei legi sau ordonanțe nu se poate adăuga la lege prin instituirea unor dispoziții acolo unde textul nu o face, prin completări sau modificări ale acestuia în baza unei interpretări eronate care, în fapt, înlătură chiar și parțial aplicarea normei legale în situațiile pentru a căror reglementare a fost emisă.
În virtutea acestui principiu, instanța apreciază că în mod corect a stabilit instanța de fond că cerința impusă în plus de Ordinul ANRSC nr.91/2007 nu poate avea forță juridică, având în vedere că dispozițiile ordinului trebuie date în aplicarea legii și nu pentru crearea unei situații juridice noi.
Deși apelanta a învederat că dispozițiile art. 249 din ordinul nr. 91/2007 prevăd situații distincte în care se pot efectua deconectări individuale, nu s-a arătat în ce constă această situație diferită de dispozițiile art. 30 alin. 2 din Legea nr. 325/2006 când ambele se referă, de fapt, la „deconectarea unui consumator de energie termică dintr-un condominiu”.
Instanța nu consideră că este încălcat principiul legalității ci dimpotrivă, acesta este respectat atunci când instanța analizează dacă dispozițiile unui ordin emis în aplicarea legii este sau nu contrar acesteia.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 5 pct. 37, art. 8 alin. 2 lit. i și art. 9 lit. b din Legea nr. 325/2006 coroborat cu Hotărârea Consiliului Local nr. 429/2008 referitoare la sistemul de termoficare centralizat și stabilirea unei zone unitare de încălzire, instanța apreciază că aceste dispoziții nu pot încălca dreptul utilizatorilor de utilități de a renunța la serviciile contractante, drept prevăzut de art. 41 alin. 2 lit. d din Legea nr. 51/2006.
Față de toate aceste argumente, apreciind că motivele apelantei nu sunt întemeiate, în temeiul prevederilor art. 480 alin.1 C.pr.civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art. 451 alin.1 și 453 C.pr.civilă, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, cheltuielile fiind dovedite cu înscrisurile atașate întâmpinării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta R. A. DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE – cu sediul în C., .. 14A, județ C., în contradictoriu cu intimatul I. S. – cu domiciliul în C., . nr. 72, ., etaj 6, apt. 27, județ C., împotriva sentinței civile nr. 3597/27.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. P. L. S. GREFIER,
O. E.
Red. Jud. L.S.-10.02.2016- 4ex.
Jud. fond:D.D.
d.î.- 11.02.2016
emis 2 ..2016
| ← Pretenţii. Decizia nr. 30/2016. Tribunalul CONSTANŢA | Întoarcere executare. Decizia nr. 6/2016. Tribunalul CONSTANŢA → |
|---|
