Cerere în anulare. OUG 119/2007. Sentința nr. 1275/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1275/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 4664/120/2014
DOSAR NR._ OUG Nr. 119/2007
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1275
Ședința publică din 26 septembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. D.
GREFIER: R. O.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de creditoarea ., cu sediul în . Voievozilor, ., nr. 193, județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, având Cod fiscal RO_, în contradictoriu cu debitorul S. Conțești-Agricultură-Industrie Comerț SRL, cu sediul în ., județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_, reprezentată prin administrator G. A., prin care se solicită emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata în termen de 30 de zile a sumei de 139.163,47 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua de plată, reprezentând rest de plată conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 06.09.2013.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 200 lei potrivit chitanței . Nr._ (121)/19.06.2014 (fila 9).
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru creditoarea . avocat T. A., în baza împuternicirii avocațiale nr._/23.06.2014 (fila 10) și pentru debitoare avocat V. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._/26.09.2014 (fila 35).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Apărătorul debitoarei depune la dosar întâmpinare, urmând a se aprecia dacă poate fi primită, în caz contrar solicită a fi avute în vedere doar ca și note de ședință ori concluzii scrise.
Apărătorul creditoarei depune la dosar precizare a acțiunii introductive, în sensul micșorării câtimii pretențiilor având în vedere plățile efectuate de către debitoare în datele de 23.06.2014, 26.06.2014 și 31.07.2014, conform tabelului anexat.
Cu privire la întâmpinarea depusă de către debitoare, prin apărător, având în vedere că aceasta a avut suficient timp pentru a lua cunoștință de cauză, solicită decăderea debitoarei din dreptul de a mai formula întâmpinare, aceasta fiind sancțiunea nedepunerii în termenul legal.
Apreciază că aceeași situație se aplică și față de excepțiile invocate prin întâmpinare.
Tribunalul, cu privire la excepțiile invocate de către debitoare, respectiv, excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată și lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, precizează că acestea sunt de ordine publică, situație față de care apreciază că nu funcționează sancțiunea decăderii și pune în discuția părților aceste excepții.
Apărătorul creditoarei precizează că există un contract de asistență juridică încheiat între societate și cabinetul de avocatură, contract în baza căruia s-a emis împuternicirea avocațială care îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, respectiv de Legea de organizare a profesiei de avocat.
Apărătorul debitoarei, avocat V. P., precizează că a invocat două excepții, și anume, excepția lipsei calității de reprezentare și excepția lipsei semnăturii.
Precizează că pentru această lipsă a semnăturii de pe cererea de chemare în judecată se impune anularea cererii. Mai mult, apreciază că această excepție nu poate fi soluționată înainte de depunerea contractului de asistență juridică, situație față de care solicită a se pune în vedere părții adverse să depună la dosar contractul de asistență juridică pentru a se constata pe baza mențiunilor înscrise în contract dacă avocatul avea vreo calitate la momentul când a formulat cererea, dacă avea dreptul de a semna în numele societății această ordonanță de plată.
De asemenea, apărătorul debitoarei precizează că legat de această excepție este și excepția nulității absolute a cererii de chemare în judecată dat fiind faptul că neavând calitatea de reprezentant al societății, sancțiunea nesemnării, pentru că lipsa acestei calități echivalează cu nesemnarea cererii, este nulitatea absolută.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentare, apărătorul debitoarei precizează că potrivit art. 83 Cod procedură civilă, atunci când cererea nu este semnată de parte se impune un mandat special autentic, iar atunci când este semnată de avocat, semnarea cererii se face în condițiile legii de organizare a profesiei de avocat.
Dacă se pretinde această calitate de reprezentant pe care ar avea-o avocatul ar trebui să depună contractul de asistență juridică pentru a vedea dacă la momentul formulării acestei cereri a avut această calitate.
Reiterează susținerile privitoare la faptul că aceste excepții nu pot fi soluționate decât în prezența contractului de asistență juridică.
Apărătorul creditoarei, precizează că împuternicirea avocațială depusă la dosar este suficientă, aceasta face dovada existenței contractului de asistență juridică, conform contractului are dreptul de reprezentare a societății, acțiunea a fost semnată, ștampilată de către Cabinetul de avocatură, în baza unui contract, așa cum rezultă din împuternicirea avocațială. Precizează că este prima dată când se solicită a fi depus la dosar și contractul de asistență juridică.
Mai mult, dacă există dubii că nu există contract de asistență juridică și că împuternicirea de la dosar este falsă, partea poate solicita înscrierea în fals.
Apărătorul debitoarei, precizează că la dosar este o împuternicire avocațială, însă în cuprinsul ei nu se face nicio referire cu privire la numărul contractului de asistență juridică, este o împuternicire pentru ordonanță de plată, nu pentru semnarea contractului, nu pentru semnarea acțiunii.
Tribunalul respinge excepțiile invocate pentru următoarele considerente:
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității de reprezentare și excepția lipsei semnăturii cererii arătând că, potrivit art. 83 Cod procedură civilă, atunci când cererea nu este semnată de parte se impune un mandat special autentic, iar atunci când este semnată de avocat, semnarea cererii se face în condițiile legii de organizare a profesiei de avocat.
Instanța constată că noul Cod de Procedură Civilă nu mai menționează distinct procura pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată și procura de reprezentare în judecată, în prezent reprezentarea incluzând și dreptul de introducere și semnare a cererilor în justiție.
Potrivit disp. art. 85 alin. 3 din Codul de Procedură Civilă, Împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.
Potrivit disp. art. 126 din Statutul profesiei de avocat, avocatul se legitimizează față de terți prin împuternicire avocațială.
În cauză, acțiunea este semnată, în mod valabil, de către avocatul reclamantei care s-a legitimat, conform dispozițiilor legale expuse prin împuternicire avocațială ., nr._/2014 – fila 10 a dosarului. Astfel, se constată că reclamanta este legal reprezentată iar cererea de chemare în judecată, legal semnată.
Apărătorii părților, având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 238 alin. 1 Noul Cod Procedură Civilă instanța estimează că procesul poate fi soluționat la acest termen de judecată, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Apărătorul creditoarea ., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Solicită să se constate că există un contract legal încheiat, un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate. Conform eșalonărilor, prima tranșă trebuia achitată până la data de 13.09.2013, a II-a tranșă până la data de 05.10.2013, iar a III-a tranșă până la data de 05.11.2013.
Precizează că până la acest moment debitorul nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile contractuale, rămânând un rest de plată de 83 486,58 Euro, în echivalent lei la ziua plății, conform contractului, iar orice încercare a fost numai de tergiversare.
Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut de când trebuiau achitate aceste tranșe și cum debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, apreciază că se impune admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul debitoarei S. Conțești-Agricultură-Industrie Comerț SRL, având cuvântul, precizează că între părți a fost perfectat contractul de vânzare-cumpărare. potrivit clauzelor acestui contract, respectiv art. 4.1.5. vânzătorul avea obligația de a îndepărta deșeurile existente pe suprafața imobilului ce a făcut obiectul vânzării. Deși obligația de a îndepărta aceste deșeuri era asumată de vânzător până la data de 28.09.2013, vânzătorul și-a îndeplinit această obligație tocmai la data de 01.04.2014.
În considerarea acestei întârzieri, între părți s-a încheiat la data de 01.04.2014 un proces verbal prin care, la art. 2 din procesul verbal precizat, a fost convenită următoarea clauză:…” cumpărătorul agreează să plătească diferența de preț în modalitatea ce va fi stabilită de către părți”.
Astfel, părțile, prin încheierea acestui proces verbal care, în opinia sa, are valoarea unui act adițional la contract, având în vedere că plățile se făceau eșalonat, agreează ca plata să se facă de comun acord.
Precizează că procesul verbal încheiat are valoarea unui act adițional prin care părțile convin să stabilească modalitatea de plată printr-un înscris ce se va întocmi ulterior.
Astfel, în opinia sa nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 1013 din Codul de procedură civilă, care fac referire la o creanță certă și exigibilă.
Apreciază că în baza acestui proces verbal, care concretizează un acord de plată viitoare, creanța nu mai era exigibilă.
Mai mult, precizează că din cauza întârzierii debarasării acestor deșeuri plata nu a fost făcută, cumpărătorul a înțeles să își exercite un drept de retenție pentru restul de preț în virtutea excepției de neexecutare a contractului.
Un al doilea aspect de fond este și acela că potrivit art. 8 din contractul încheiat între părți, care nu este un contract de vânzare-cumpărare clasic, în care vânzătorul să aibă opțiunea alegerii între rezoluțiune și executarea prețului, în cazul neplății contractul se reziliază, aceasta fiind convenția părților.
Astfel, în virtutea acestui articol, nu există opțiunea pentru vânzător de a pretinde diferența de preț neefectuată de către cumpărător; singura posibilitate pentru neexecutarea plății este rezoluțiunea contractului.
Potrivit art. 8 din contract, în cazul în care nu se efectuează în termen plata, se rezoluționează contractul, cu restituirea plăților efectuate.
Mai mult, în cuprinsul acestui articol se inserează chiar și o clauză de penalitate, anume, în cazul rezoluțiunii contractului vânzătorul ar trebui să restituie în termen de 12 luni sumele parțial încasate, în baza acestui contract.
Față de aceste aspecte, apreciază că nici din acest punct de vedere nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1013 din Codul de procedură civilă, astfel că nu sunt în situația emiterii unei ordonanțe de plată întrucât nu sunt îndeplinite condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile. Singura posibilitate pe care o are vânzătorul este pe calea dreptului comun și poate solicita doar rezilierea contractului, nicidecum nu are un drept de opțiune.
Solicită respingerea acțiunii și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței pe care o va depune până la sfârșitul ședinței de judecată.
Apărătorul creditoarei, având cuvântul în replică, precizează că nu s-a invocat nici un drept de retenție, că un proces verbal nu are valoarea unui act adițional.
Referitor la dreptul de rezoluțiune, acesta era în situația în care nu se achita în termen de 12 luni, ori în cauză s-au făcut plăți, astfel că această opțiune nu mai există ca obligatorie.
Precizează că suma este certă, lichidă și exigibilă, că au îndeplinit toate condițiile contractuale, ferma este în deplina posesie și folosință a debitorului, care de peste un an de zile înțelege să tergiverseze aceste plăți.
Solicită admiterea acțiunii așa cum a fost precizată.
Apărătorul debitoarei, având cuvântul în replică, precizează că în situația admiterii cererii, solicită admiterea acesteia așa cum a fost precizată, să se constate că s-au mai făcut o . plăți.
În temeiul art. 394 alin. 1 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița- Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 23 iunie 2014 creditoarea ., cu sediul în . Voievozilor, ., nr. 193, județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, având cod fiscal RO_, în contradictoriu cu debitorul S. Conțești-Agricultură-Industrie Comerț SRL, cu sediul în comuna Conțești, ., județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_, reprezentată prin administrator G. A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata în termen de 30 de zile a sumei de 139.163,47 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua de plată, reprezentând rest de plată conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 06.09.2013.
În motivarea cererii, creditoarea arată că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 06.09.2013 de BNP B. R. C., având drept obiect imobilul situat în comuna Conțești, . Bălteni”, județul Dâmbovița.
În continuare se arată că prețul imobilului a fost stabilit la valoarea de 248.000 Euro (TVA inclus), în echivalent în lei la cursul BNP din ziua plății, stabilindu-se a fi achitat în tranșe până la data de 05.11.2013.
Deși și-au îndeplinit toate condițiile contractuale, societatea debitoare nu a înțeles să facă plata integrală a prețului, având un rest de plată de 139.163,47 Euro.
Se apreciază creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, situație față de care se solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea debitoarei la plata atât a debitului de 139.163,47 Euro, cât și a cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate prevederile art. 1013-1018 Noul Cod de procedură civilă.
Au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 6 septembrie 2013 de BNP B. R. C.; Proces-verbal încheiat de părți la 01.04.2014; notă inventar, confirmări de primire, somație din data de 23.05.2014.
În ședința publică din 26 septembrie 2014, apărătorul creditoarei a depus la dosar precizări la acțiunea introductivă, în sensul micșorării câtimii pretențiilor având în vedere plățile efectuate de către debitoare în datele de 23.06.2014, 26.06.2014 și 31.07.2014, conform tabelului pe care l-a anexat.
Tot în ședința publică din 26 septembrie 2014, apărătorul debitoarei depune la dosar întâmpinare, solicită ca în cazul decăderii din dreptul de a depune întâmpinare, să fie avute în vedere ca și note de ședință, concluzii scrise.
Totodată, apărătorul debitoarei a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de chemare în judecată și lipsa semnăturii de pe cererea de chemare în judecată, excepții care sunt de ordine publică, și față de care instanța s-a pronunțat.
În cuprinsul notelor scrise, debitoarea a susținut că suma pretinsă de creditoare nu este certă, lichidă și exigibilă, nefiind îndeplinite condițiile art. 1013 (1) din Codul de procedură civilă.
De asemenea, se susține că debitul pretins de către creditoare nu poate face obiectul prezentei proceduri întrucât, potrivit contractului autentificat sub nr. 1146/06.09.2013, încheiat între părți, singura sancțiune pentru neplata ratelor convenite, este, potrivit art. 8 din contract, rezoluțiunea contractului și restituirea sumelor încasate.
Se arată că potrivit convenției lor, părțile nu au înțeles ca în caz de neplată a prețului, să păstreze sau să salveze vânzarea astfel perfectată, ci dimpotrivă numai să o supună rezoluțiunii, urmând a se adresa justiției numai pentru daune, pierderi sau prejudicii reciproce. Nu s-a dorit să confere cumpărătorului un drept de opțiune între rezilierea contractului și dreptul de valorificare a prețului.
Rezultă că cererea creditoarei nu este admisibilă întrucât lipsește caracterul cert al creanței și, prin urmare, și caracterul lichid și exigibil al prețului vânzării.
Mai mult, se arată că potrivit art. 4.1.5. din același contract, a fost stabilită în sarcina vânzătorului obligația de a îndepărta deșeurile existente pe suprafața imobilului ce a făcut obiectul vânzării, cel mai târziu până la data de 28 septembrie 2013. În considerarea neîndeplinirii acestei obligații asumate de vânzător, invocând în fapt excepția de neexecutare a contractului, cumpărătorul a sistat plățile către vânzător.
Se arată că îndeplinirea obligației de a îndepărta deșeurile de pe suprafața imobilului s-a produs abia la data de 01.04.2014, fiind dovedită prin încheierea unui proces-verbal, prin care s-a stabilit, prin art. 2 al procesului-verbal precizat, următoarea clauză: „… Cumpărătorul agreează să plătească diferența de preț în modalitatea ce va fi stabilită de către părți”, de unde rezultă că părțile au dorit să schimbe modalitatea de plată a diferenței de preț, tocmai luând în considerare îndeplinirea cu întârziere a uneia dintre obligațiile vânzătorului.
În ceea ce privește demersul juridic promovat de către creditoare, apreciază că recuperarea unei creanțe incerte și oricum neexigibilă, nu este susceptibilă de a fi valorificată pe calea ordonanței, de plată, motiv pentru care se solicită respingerea cererii formulate de către creditoare.
În drept au fost invocate prevederile art. 1013-1018 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 411 (2) Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, așa cum a fost precizată, reclamnata . a solicitat, pe calea ordonanței de plată, reglementată prin dispozițiile art. 1013 din Codul de Procedură Civilă, obligarea pârâtei . COMERȚ SRL la plata în termen de 30 de zile a sumei de 139.163,47 Euro, în echivalent lei la cursul BNR din ziua de plată, reprezentând rest de plată conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 06.09.2013.
Instanța reține că între părți a intervenit contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146 din 06.09.2013 de BNP B. R. C., având drept obiect imobilul situat în . Bălteni”, județul Dâmbovița.
Conform clauzelor contractuale, prețul imobilului a fost stabilit la valoarea de 248.000 Euro (TVA inclus), în echivalent în lei la cursul BNP din ziua plății, stabilindu-se a fi achitat în tranșe, până la data de 05.11.2013.
Tribunalul reține că, prin dispozițiile art. 1013 din capitolul IX din Codul de Procedură Civilă, care reglementează procedura ordonanței de plată, se prevede că această procedură se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile constând în obligații de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori alt mod admis de lege.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, nu contestă că datorează în baza contractului enunțat suma pretinsă de către reclamantă, însă consideră, pentru anumite argumente ce vor fi expuse în continuare, că aceasta creanță nu este certă, lichidă și exigibilă.
Se susține că debitul pretins de către creditoare nu poate face obiectul prezentei proceduri întrucât, potrivit contractului autentificat sub nr. 1146/06.09.2013, încheiat între părți, singura sancțiune pentru neplata ratelor convenite este, potrivit art. 8 din contract, rezoluțiunea și restituirea sumelor încasate. Astfel, părțile nu au înțeles ca, în caz de neplată a prețului, să păstreze sau să salveze vânzarea astfel perfectată, ci dimpotrivă, numai să o supună rezoluțiunii, urmând a se adresa justiției numai pentru daune, pierderi sau prejudicii reciproce. Nu s-a dorit să confere cumpărătorului un drept de opțiune între rezilierea contractului și dreptul de valorificare a prețului.
Pentru motivul expus, partea apreciază că cererea creditoarei nu este admisibilă, întrucât lipsește caracterul cert al creanței și, prin urmare, și caracterul lichid și exigibil al prețului vânzării.
Contrar opiniei pârâtei, Tribunalul constată că din interpretarea clauzelor contractului încheiat între părți, nu reiese că a fost înlăturat dreptul acestora de a opta pentru executarea contractului, iar rezoluțiunea ar fi singura opțiune în caz de neexecutare. Clauza contractuală la care face referire partea, doar detaliază condițiile în care poate interveni sancțiunii rezoluțiunii contractului în caz de neexecutare a obligației.
Pârâta mai arată că potrivit art. 4.1.5. din același contract, a fost stabilită în sarcina vânzătorului obligația de a îndepărta deșeurile existente pe suprafața imobilului ce a făcut obiectul vânzării, cel mai târziu până la data de 28 septembrie 2013. În considerarea neîndeplinirii acestei obligații asumate de vânzător, invocând în fapt excepția de neexecutare a contractului, cumpărătorul a sistat plățile către vânzător.
Se arată că îndeplinirea obligației de a îndepărta deșeurile de pe suprafața imobilului s-a produs abia la data de 01.04.2014, fiind dovedită prin încheierea unui proces-verbal, prin care s-a stabilit, prin art. 2 al procesului-verbal precizat, următoarea clauză: „… Cumpărătorul agreează să plătească diferența de preț în modalitatea ce va fi stabilită de către părți”, de unde rezultă că părțile au dorit să schimbe modalitatea de plată a diferenței de preț, tocmai luând în considerare îndeplinirea cu întârziere a uneia dintre obligațiile vânzătorului.
Argumentele invocate de către pârâtă nu sunt de natură a justifica lipsa caracterului cert, lichid și exigibil a creanței. Pârâta ca parte în contract nu poate refuza în mod valabil executarea obligației corelative, excepția de neexecutare a contractului putând fi valorificată în mod valabil decât pe cale judecătorească.
Mai mult, chiar partea recunoaște că la data de 1 04.2014 reclamanta și-a îndeplinit propria obligație, de ridicare a deșeurilor existente pe suprafața imobilului vândut astfel că apărarea pârâtului nu mai subzistă.
Dispozițiile art. 2 al procesului-verbal precizat anterior, conform căruia: „… Cumpărătorul agreează să plătească diferența de preț în modalitatea ce va fi stabilită de către părți, nu afectează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, mai ales în condițiile în care debitoarea a achitat la data de 31 07. 2014, ulterior încheierii procesului-verbal în care este inserată această dispoziție, o parte din suma datorată, în cuantum de 83 486 euro.
Concluzionând, Tribunalul constată caracterul cert și lichid al creanței – existența și cuantumul reies din contract și sunt recunoscute de părți. De asemenea, creanța are caracter exigibil, fiind ajunsă la scadență; apărările formulate de pârât reprezintă simple susțineri care nu pot fi luate în considerare de instanșă.
Pentru aceste considerente, Tribunalul urmează să admită cererea formulată de creditoarea ., în contradictoriu cu debitorul S. Conțești-Agricultură-Industrie Comerț SRL, astfel cum a fost precizată și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 83 486,58 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Instanța va lua act de renunțarea la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, formulată de reclamant. Instanța va respinge cererea pârâtului – ca parte căzută în pretenții - de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de creditoarea ., cu sediul în . Voievozilor, .. 193, județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului cu nr. J_, având cod fiscal RO_, în contradictoriu cu debitorul S. Conțești-Agricultură-Industrie Comerț SRL, cu sediul în ., ., județul Dâmbovița, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, având CUI_, reprezentată prin administrator G. A., astfel cum a fost precizată.
Dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 83 486,58 euro în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Ia act de renunțarea la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, formulată de reclamant .
Respinge cererea pârâtului, de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept la acțiune în anularea în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 09. 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. R. O.
Red. M.D.
Tehnored. R.O.
4 ex./14.10.2014
| ← Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 73/2014.... | Ordonanţă de plată - OUG 119/2007 / art.1013 CPC ş.u..... → |
|---|
