Pretenţii. Sentința nr. 1185/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1185/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 1814/120/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR 1185
Ședința publică din data de 08.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: G. A. M.
Grefier: J. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta E. M. cu domiciliul în Târgoviște, . 1, județ Dâmbovița, cu reședința și domiciliul ales pentru comunicarea actelor Târgoviște, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul B. DE AVOCAȚI DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița.
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 256 lei conform chitanțelor nr._/21.02.2014 și nr_/11.03.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța dispune lăsarea cauzei la ultima strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Instanța având în vedere că la dosar nu a fost depusă de către reclamantă copia actului administrativ emis de pârâtă prin care i s-a impus achitarea sumei de 5000 lei, în temeiul dispozițiilor art 22 alin 4 N C.pr.civ califică cererea de chemare în judecată ca fiind pretenții întemeiate pe prevederile dreptului comun, nefiind incidente dispozițiile speciale ale Legii 554/2004.
În temeiul dispozițiilor art 131 N C.pr.civ raportat la art 248 alin 1 N C.pr.civ instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.02.2014, sub nr_, reclamanta E. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B. de Avocați Dâmbovița, obligarea acesteia din urmă la restituirea sumei de 2000 lei, încasată cu titlul de taxă reînscriere barou; plata sumei de 320 lei cu titlu de dobândă legală, calculată de la data de 24.02.2011 și până la data de 11.02.2014; plata sumei de 235 lei cu titlul de valoare inflație, calculată de la data de 24.02.2011 până la data de 11.02.2014; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În fapt la reînscrierea în Tabelul avocaților din B. Dâmbovița i-a fost percepută o taxă de 5 000 lei, ce a fost achitată conform chitanței nr. 140/24.02.2011, percepere realizată în baza art 1 lit d din Decizia nr. 7/17.06.2005 a Consiliului UNBR.
Deși a solicitat pe cale amiabilă restituirea sumei, prin cererea nr. 813/13.12.2013, acest demers a rămasă fără răspuns.
Cât privește dobânda legală și rata inflației s-a apreciat în jurisprudență că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, iar a doua reprezentând o valoare reală a obligației bănești la data efectuării plății, ceea ce conduce la concluzia că este posibil și cumulul acestora, fără a se ajunge la o dublă reparație, ce ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză.
În drept a invocat prevederile art 1345 c.civ, art 315 din Statutul profesiei de avocat, OG 13/2011.
În dovedire au fost depuse Decizia nr 7/17.06.2005 a Consiliului UNBR, chitanța nr 140/2011, cererea nr 813/2013, modalitatea de calcul a dobânzii legale și a ratei inflației.
La data de 11.03.2014 reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că înțelege să solicite pe calea contenciosului administrativ, cenzurarea refuzului nejustificat al pârâtului de a restitui suma de 2000 lei, încasată cu titlu de taxă reînscriere barou, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 2000 lei, încasată cu titlu de taxă reînscriere barou, fără temei legal; suma de 320 lei cu titlu de dobândă legală, calculată de la data de 24.02.2011 și până la 11.02.2014; plata sumei de 235 lei cu titlu de valoare de inflație, calculată de la data de 24.02.2011 la data de 11.02.2014, cu plata cheltuielilor de judecată.
A mai arătat că pârâtul este o autoritate publică în înțelesul art 2 alin 1 lit b din Legea 554/2004, astfel încât litigiile cu B. de Avocați sunt de competența contenciosului administrativ, lucru ce a fost statuat și de instanțele europene, prin practica CEDO.
Față de dispozițiile Legii 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat, rezultă că pârâtul este o autoritate publică, căci urmărește un scop de interes general cu privire la profesia de avocat prin exercitarea unei forme de control public, executând acte administrative și având rol de serviciu public.
În ceea ce privește îndeplinirea cerințelor art 1 alin 1¹ și art 60 ¹ din Legea 192/2006, apreciază ca fiind în prezența unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art 1 din Legea 554/2004, cererea nefăcând obiectul Legii 192/2006.
În drept a invocat prevederile art 30 alin 5 N. C.pr.civ, Legea 554/2004.
Pârâtul B. de Avocați Dâmbovița a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în baza art 193 C.pr.civ și art 7 alin 1 din Legea 554/2004, respingerea ca inadmisibilă a cererii introductive pentru neîndeplinirea în termenul legal de 30 de zile a procedurii prealabile obligatorii în cazul unei cereri introduce pe calea contenciosului administrativ.
În speță, reclamanta a solicitat pe calea contenciosului administrativ restituirea unei sume de bani plătită de aceasta la data de 24.02.2011 cu titlu de taxa de reînscriere în barou, considerând actul încasării ca fiind un act administrativ, iar baroul o autoritate publică în înțelesul art 2 alin 1 lit b din Legea 554/2004. În aceste condiții reclamanta avea obligația de a se conforma prevederilor art 7 alin 1 din Legea 554/2004.
Reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 13.12.2013, depășind termenul de 30 de zile de la data comunicării actului pretins nelegal, ceea ce echivalează cu lipsa plângerii prealabile obligatorii.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare, însă prin nota de ședință depusă la data de 13.06.2014 a solicitat respingerea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, atât ca neîntemeiată cât și ca fără legătură cu cadrul procesual trasat de reclamantă.
La termenul de judecată din data de 08.09.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra excepției necompetenței materiale, instanța reține următoarele:
Obiectul principal al cauzei de față îl reprezintă solicitarea reclamantului de a fi obligat pârâtul B. Dâmbovița la restituirea sumei de 2000 lei, încasată fără temei legal, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată fiind art. 1345 Cod civil.
Prin modalitatea de formulare a petitului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost redat mai sus, respectiv a finalității urmărite de reclamantă ca urmare a încasării de către pârât, fără just temei, a unei sume de bani a cărei restituire se solicită se imprimă acțiunii un caracter patrimonial, calificare dată astfel acțiunii și prin prisma considerentelor reținute în Decizia nr. 32/2008 în interesul legii a Înalta Curte de Casație și Justiție, conform căreia, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferente dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare, precum și faptul că, pentru determinarea competenței materiale după valoare și, implicit, a căilor de atac, se va avea în vedere natura dreptului care fundamentează acțiunea, particularizând-o și transferându-i din caracterele sale.
Se reține faptul că nu se poate aprecia litigiul de față ca având caracter ul unei cereri de contencios administrativ, dat fiind că art. al. 1 lit. f din Legea 554/2004 definește contenciosul administrativ ca activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în înțelesul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Or în speța de față nu se pune problema unui raport de drept administrativ între părți, pentru că deși una dintre părți poate fi privită ca o autoritate publică, se reține că în împrejurările cauzei de față aceasta nus e regăsește îndeplinită cerința acționării „în regim de putere publică”, conform art. 2 al.1 lit. b din Legea 554/2004 – înțelegându-se prin această noțiune ansamblul de prerogative acordate administrației pentru a-i permite să facă să prevaleze interesul general atunci când el se găsește în conflict cu interesul particular -, iar pe de altă parte restituirea unei sume de bani încasate fără temei juridic (pretenția concretă a reclamantei) nu presupune emiterea unui act administrativ/refuzul de a emite un asemenea act.
În consecință, reținând caracterul patrimonial al acțiunii deduse judecății, în temeiul art. 129 al.2 pct. 2, art. 130 al.2 și 132 al.3 NCpc, va admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, urmând a declina soluționarea cauzei către judecătoria de la sediul pârâtului, raportat la prevederile art. 107 NCpc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, în soluționarea prezentei cauze, invocată din oficiu.
Declină soluționarea cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta E. M. cu domiciliul în Târgoviște, . 1, județ Dâmbovița, cu reședința și domiciliul ales pentru comunicarea actelor Târgoviște, ., județ Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul B. DE AVOCAȚI DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, ., județ Dâmbovița, în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. M. J. C.
Red G.A.M/tehnored J.C
10.09.2014/4ex
| ← Opoziţie. Sentința nr. 1202/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 73/2014.... → |
|---|
