Pretenţii. Decizia nr. 263/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 3684/315/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE
C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 263
Ședința publică din 19.03.2014
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - E. I.
JUDECĂTORI - F. E.
- A. – M. G.
GREFIER - MOCANESCU R.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul pârât D. I. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat M. L. P., cu sediul în București, ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2700/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . GROUP SA, cu sediul în ., sector 1, și cu sediul ales la Cabinetul de Avocat P. D., cu sediul în București, .. 1, ..3, Biroul A3, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că s-au depus la dosarul cauzei prin serviciul registratură dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de în sumă de 317 lei conform chitanței fiscale nr._/14.03.2014, și timbru judiciar de 3 lei.
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 1591 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat soluționarea cauzei conform art. 242 cod. pr. civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2700/05 iunie 2013, Judecătoria Târgoviște a admis cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A., în contradictoriu cu pârâtul D. I. C..
Prin aceeași sentință, instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 8703,39 lei reprezentând despăgubire datorată în temeiul poliței de asigurare . nr._/2006; precum și la plata către reclamant a sumei de 1875 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Din susținerile reclamantei necontestate de pârât, susțineri dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, coroborate cu prezumția de recunoaștere a pretențiilor deduse judecății, prezumție trasă de instanță din angajamentul de plată încheiat între părți la data de 04.05.2009, angajament prin care pârâtul s-a obligat la plata către reclamantă în 12 rate lunare, a sumei totale de 8703,39 lei, instanța reține că plata despăgubirilor de către reclamantă, în dosarul de daună nr. TBC/DB/5658N deschis în temeiul poliței . nr._ privind asigurarea riscului de neplată a ratelor în cazul contractelor de credit pentru nevoi personale încheiate de asiguratul său S.C. TBI Credit IFN S.A., s-a datorat culpei pârâtului ca urmare a neplății de către acesta, a ratelor datorate la creditul contractat prin contractul de credit pentru nevoi personale nr. 5658N/08.09.2006.
Astfel, instanța a reținut că potrivit art. 22 din Legea nr. 136/1995, dispoziție legală în vigoare la monetul producerii evenimentului asigurat „în limitele indemnizației plãtite, asigurãtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii contra celor rãspunzãtori de producerea pagubei, cu excepția asigurãrilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurãtorului de rãspundere civilã, în limitele obligației acestuia, conform art. 54”.
Ca atare, prin subrogarea reclamantei în drepturile asiguratului său, aceasta este îndreptățită a recupera de la pârât, contravaloarea indemnizației achitate pentru repararea prejudiciului cauzat prin intervenirea evenimentului asigurat, respectiv riscul de neplată a creditului, risc datorat exclusiv culpei pârâtului.
De altfel, prin încheierea angajamentului de plată cu reclamanta, pârâtul și-a asumat obligația de plată a despăgubirii achitată de reclamantă asiguratului său, angajament care însă nu a fost respectat de către pârât.
În consecință, în raport de situația de considerentele expuse instanța a constatat întemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. Insurance Group S.A. în contradictoriu cu pârâtul D. I. C., sens în care a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 8703,39 lei reprezentând despăgubire datorată în temeiul poliței de asigurare . nr._/2006, iar în temeiul dispozițiilor art.274 C.pr.civ. instanța, reținând culpa procesuală a pârâtului a dispus obligarea acestuia la plata către reclamantă și a sumei de 1875 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul D. I. C., înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 19.07.2013, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii formulată de reclamanta . Group SA.
În motivarea recursului, recurentul a invocat faptul că la data de 08.09.2006 a încheiat un credit de nevoi personale nr.
5658N/08.09.2006, cu TBI Credit SA, iar aferent contractului de credit a încheiat si o polița de asigurare de risc financiar cu TBI Credit SA, polita . nr._, asigurător fiind . Group S.A; de asemenea și pentru polița de asigurare s-au achitat prime de asigurare, astfel încât, încheierea unei polițe de asigurare pentru risc financiar de neplată a creditului este una imperativă, iar societatea asigurătoare este obligată sa achite creditul, în caz de risc financiar, de factori obiectivi.
Se mai învederează faptul că a emis si un bilet la ordin, în favoarea societății creditoare, pentru care a fost întocmit un dosar de executare silită, în urma căruia i-au fost poprite sume de 490 lei - cinci luni consecutiv, sume de care nici societatea creditoare si nici societatea asigurătoare nu au mai ținut cont.
În continuare, recurentul consideră soluția instanței de fond ca fiind nelegală si neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Din modul de motivare a hotărârii atacate rezultă ca instanța de fond nu a supus analizei probatoriul depus în cauza, ceea ce conduce la concluzia ca nu a fost corect stabilită nici situația de fapt si nici fundamentată soluția adoptată, ceea ce contravine art. 129 alin. 5 Cod proc civ, conform căruia judecătorul trebuie sa prevină orice greșeala de judecata, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.
Se mai învederează instanței faptul ca la dosarul cauzei au fost înaintate si documentele de executare aflate la dosarul de executare nr. 260/2008 întocmit de B. A. D., în urma adresei nr 3684/28.05.2012, formulate de instanța; din aceste documente reieșind în mod evident faptul ca a fost executat silit si a avut poprire pe salariul pe care îl încasa de la Penitenciarul Mărgineni; suma poprită fiind de 2.450 lei, conform recipiselor de consemnare aflate la dosar.
Executarea silită a fost efectuată pentru creditul restant, aflându-se în situația unei duble plăți, anume – una prin executare silită și a doua prin obligarea de către instanță la cererea netemeinică a societății asiguratoare .
În situația în care societatea asiguratoare a achitat suma de 8703,39 lei – credit restant către societatea creditoare, iar aceasta a mai încasat suma de 2450 lei din popriri, instanța de fond trebuia să țină cont de acest aspect și să se pronunțe în consecință.
Deși instanța de fond a reținut că s-au depus actele din dosarul de executare silită nr. 260/2008 al B. D. A. nu ține cont de sumele poprite în favoarea creditoarei, instanța reținând susținerile reclamantei și le coroborează cu prezumția de recunoaștere a pretențiilor deduse judecății, prezumție trasă de instanță din angajamentul de plată încheiat între părți la data de 4 mai 2009.
De asemenea, instanța a retinut ca plata despăgubirilor de către reclamantă în dosarul de dauna nr. TBC/DB/5658N, deschis în temeiul Poliței de asigurare . nr._ privind asigurarea riscului de neplata a ratelor in cazul contractelor de credit pentru nevoi personale, încheiate de asiguratul sau . SA, s-a datorat culpei paratului, fără a se preciza condițiile care au condus la imposibilitatea de plata si fără a fi demonstrata culpa.
Se solicită ca instanța de control judiciar să constate faptul că, la momentul deschiderii dosarului de daune si pe parcursul soluționării lui, s-a ajuns la concluzia pertinenta ca societatea asigurătoare trebuie sa achite creditul, ceea ce a si făcut. Dacă s-ar fi constatat și demonstrat culpa sa, reclamanta - asigurătoare nici nu ar fi achitat creditul.
De asemenea, se solicită ca instanța de control judiciar sa constate ca pretenția de plata a sumei creditului restant nu este temeinică, având în vedere ca motivul de încheiere a unei polițe de asigurare, plata primelor au fost făcute pentru acoperirea riscului financiar de neplata si nici nu s-a demonstrat culpa pârâtului.
Al doilea motiv al recursului este cel prevăzut de art. 304 alin. 7 Cod procedura civila; "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijin sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Se solicită a se lua act de faptul că instanța de fond nu motivează culpa paratului și nici împrejurarile care au condus la plata de către societatea asigurătoare către asigurat a sumei restante, în urma întocmirii dosarului de daune ; învederându-se ca paratul achita prin poprire salariala, rate lunare, în favoarea creditorului, prin urmare nu se poate pune problema producerii unei pagube - asa cum reclamanta a precizat în cerere.
De asemenea, în analiza situației de fapt instanța a retinut susținerile reclamantei si înscrisurile acesteia, fara a motiva în niciun fel înscrisurile aflate în dosarul de executare, înscrisuri relevante pentru soluționarea pricinii.
Cel de-al treilea motiv al recursului este cel prevăzut de art. 304 alin.9 Cod procedura civila -"când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii".
Recurentul solicită a se constatata faptul ca instanța de fond invocă prevederile art. 22 din Legea nr. 136/1995, însa nu este demonstrata culpa paratului, asa cum textul de lege impune, nu se tine cont de celelalte plați efectuate de către parat si nu se corelează înscrisurile reclamantei cu înscrisurile dosarului de executare.
De asemenea, riscul de neplata nu este justificat, demonstrat, cata vreme ,se efectuau plați din salariul paratului.
În situația nerespingerii cererii reclamantei, recurentul solicită reducerea sumei restante cu plățile efectuate prin proprire salarială în cuantum de 2450 lei.
In drept, au fost invocate prevederile art. 129 alin. 5, art. 304 alin 7 si 9 Cod procedura civila.
La data de 13.11.2013, . Group SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței instanței de fond.
Intimata susține faptul că, la data de 08.09.2006 recurentul-parat a încheiat contractul de credit pentru nevoi personale nr. 5658N/08.09.2006 cu TBI CREDIT SA, acesta nu și-a achitat ratele, ramând restant cu suma 8703.39 lei.
Neplata rațelor lunare aferente contractului de credit nr. 5658N/08.09.2006 a dus la plata, de către ., prin subrogarea legala către . SA a sumei de 8703,39 lei, conform ordinului de plată nr. 416/29.05.2008 reprezentând achitarea integrala a contractului mai sus menționat.
Aceasta plata s-a făcut în baza poliței de asigurare de risc financiar între societățile menționate, prin care . este obligata să plătească fie ratele restante, fie întreaga suma asiguratului, în cazul în care debitorul nu-si achita mai mult de trei rate către TBI CREDIT SA.
De asemenea, în data de 04.05.2009 recurentul pârât a încheiat cu societatea recurentă un angajament de plata, prin care se obliga sa plătească lunar suma de 363 lei pana la data de 20.05.2011, paratul de la încheierea angajamentului de plata si pana-n prezent nu a achitat nicio suma de bani.
In baza poliței . nr._ s-a deschis dosarul de dauna nr. TBC/DB/5658N, fiind achitată suma de 8703,39 lei.
Instanța de fond, în mod corect a admis acțiunea si 1-a obligat pe recurentul-parat la plata sumei de 8703.39 lei reprezentând despăgubiri datorate și la 1875 lei cheltuieli de judecata.
În mod corect a reținut instanța de fond că recurentul-parat prin semnarea angajamentului de plata si-a asumat obligația de plata a despăgubirii achitate de societate, angajament care nu a fost respectat.
Intimata mai susține faptul că paratul nu s-a aparat, nu a formulat întâmpinare si nici nu a depus niciun înscris la dosar; iar la termenul din data de 13 iunie 2012 a precizat ca intenționează sa achite debitul pretins esalonat.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, intimata afirmă că susținerile recurentului nu sunt reale și ca instanța de fond în urma probatoriului administrat în cauză a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarea situație de fapt:
În temeiul art. 3041 C., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu este atacabilă cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. De asemenea, art. 306 al.2 C. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, aceasta având obligația de a le pune în discuția părților.
Recurentul D. I. C. a încheiat contractul nr. 5658N - credit pentru nevoi personale la data de 8.09.2006 cu TBI Credit SA (f. 14-15 dosar de fond) pentru suma de 7800 euro.
În vederea asigurării riscului de neplată a ratelor în cazul contractelor de credit pentru nevoi personale intimatul asigurător O. Sa a emis polița de asigurare din 28.07.2006 în favoarea asiguratului TBI CEDIT IFN SA, la punctul 5 din anexa poliție, reprezentând Condițiile pentru asigurarea riscului de neplată a ratelor în cazul contractelor de credit pentru nevoi personale, arătându-se că suma asigurată reprezintă răspunderea maximă (5000 euro) a asigurătorului pentru fiecare împrumutat care a utilizat creditul pentru nevoi personale nenominalizate acordat de asigurat, care este egală cu soldul creditului la începutul fiecărui an de asigurare plus dobânda aferentă a trei rate lunare, conform contractului de credit.
La fila 47 există depus extrasul de cont din care reiese că la data de 29.05.2008 O. SA a achitat suma de 8703,39 lei conform dosarului de daună D. I. C..
La data de 27.06.2008 (f. 26 dosar de fond), în dosarul de executare 260/2008 executorul judecătoresc a emis, la cererea creditoarei TBI Leasing IFN SA dispoziție de poprire asupra salariului debitorului D. I. C. pentru suma de 21.205,36 lei, în baza titlului executoriu bilet la ordin emis la 8 decembrie 2006 și proces verbal al B. emis în baza art. 3717 C. (suma reprezentând debit plus cheltuieli de executare).
Biletul la ordin respectiv fusese emis de către D. I. C. pentru suma de _,80 lei, reprezentând contravaloare contract credit 5658N (f. 29-30).
S-a depus la dosar și angajamentul de plată semnat la data de 04.05.2009 de către recurent față de O. SA privind achitarea către această societate a sumei de 8703,39 lei, reprezentând prejudiciu produs patrimoniului O. (f. 17).
La data de 31.10.2011 O. SA a solicitat biroului executorului judecătoresc ce a instrumentat dosarul de executare în cadrul căruia a fost dispusă poprirea, în calitate de subrogatoare legală a TBI Leasing IFN SA, să precizeze care este titlul executoriu și creanța de recuperat din dosarul de executare 260/2008, având în vedere că prin OP 416/29.05.2008 O. SA a plătit către TBI leasing Credit IFN SA suma de 8703,39 lei, pentru neplata ratelor lunare aferente contractului de credit 5658N/08.09.2006, iar debitorul a informat asigurătorul că a fost executat silit în anul 2008.
Ca urmare, se reține că, urmare a neplății de către recurent a unor rate aferente contractului de credit de nevoi personale 5658N/8.09.2006, societatea care a acordat creditul a încasat suma de 8703,39 lei – la data de 29.05.2008 -, în baza poliței de asigurare încheiată cu asigurătorul O., trecând totodată și la executarea silită a debitorului, la data de 27.06.2008 dispunându-se poprirea asupra veniturilor acestuia.
Totuși, această împrejurare nu are relevanță asupra solicitării O. de a-și recupera prejudiciul produs în temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995: „în limitele indemnizației plãtite, asigurãtorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurãrii contra celor rãspunzãtori de producerea pagubei, cu excepția asigurãrilor de persoane, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de rãspundere civilã pentru pagube produse prin accidente de vehicule, și împotriva asigurãtorului de rãspundere civilã, în limitele obligației acestuia, conform art. 54”.
Ca atare, prin subrogarea legală a reclamantei în drepturile asiguratului său, aceasta este îndreptățită a recupera de la pârât, contravaloarea indemnizației achitate pentru repararea prejudiciului cauzat prin intervenirea evenimentului asigurat, respectiv riscul de neplată a creditului, risc datorat exclusiv culpei pârâtului. Aceasta cu atât mai mult cu cât la data efectuării plății de către asigurător către societatea de credit, nu se realizase executarea silită prin poprire, așadar la data la care a operat subrogarea în drepturile creditoarei, aceasta din urmă nu își începuse recuperarea creanței.
Deși recurentul a încercat să crediteze ideea că nu au fost administrate probe spre a se verifica dacă era sau nu culpabil de neachitarea ratelor către TBI CREDIT IFN SA, prin încheierea angajamentului de plată cu reclamanta din data de 04.05.2009, pârâtul și-a asumat obligația de plată a despăgubirii achitată de reclamantă asiguratului său, ca urmare, în raport de reclamanta intimată O. SA, dată fiind subrogarea legală și angajamentul de plată existent la dosar, apărarea recurentului apare ca nefiind susținută.
Împrejurarea că, în aceste condiții, rămâne discutabil faptul susținut de reclamant, în sensul că acesta ar fi efectuat o dublă plată a aceleiași obligații – acoperirea creditului către TBI CREDIT IFN SA – nu poate, în aceste condiții, să se realizeze decât în cadrul unei alte proceduri, realizate în contradictoriu cu societatea care a efectuat încasările.
Așa fiind, pentru toate aceste motive, hotărârea pronunțată de instanța de fond apare ac fiind corectă, motiv pentru care în temeiul art. 312 al.1 C., va fi respins recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul pârât D. I. C., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat M. L. P., cu sediul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2700/05.06.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . GROUP SA, cu sediul în ., sector 1, și cu sediul ales la Cabinetul de Avocat P. D., cu sediul în București, .. 1, ..3, Biroul A3, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
E. I. F. E. G. A. M.
GREFIER,
MOCANESCU R.
Judecător fond I. M. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red. GAM
Ex. 2 ex/18.04.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 262/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 524/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
