Pretenţii. Decizia nr. 324/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 324/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 6621/315/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 324
Ședința publică din: 02.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: C. I.
JUDECĂTOR: E. F.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă S. M., domiciliată în com. Braniștea, ., J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1035/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . GROUP SA, cu sediul în sector 1, București, .. 23, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat P. D. din București, .. 1, .. 3, biroul A 3, sector 5, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat C. P., cu împuternicire avocațială . nr._/2013, emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013, aflată la fila 6, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că s-a achitat și depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 214 lei, precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru lipsa de apărare și pentru a se comunica întâmpinarea, după care:
Tribunalul, din oficiu, după verificare, potrivit art. 159 (4) Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece cauza în temeiul art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta-pârâtă, prin avocat, având cuvântul, arată că recursul este întemeiat pe art. 304 pct. 7 și 9 C., că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și se întemeiază pe o eroare de drept. Mai arată că judecătorul fondului trimite la o stare de fapt inexistentă, că în raportul de expertiză și în suplimentul la raportul de expertiză se vorbește de o culpă exclusivă a șoferului mașinii de poliție asigurată de către intimata-reclamantă. Precizează că, deși instanța motivează doar pe procesul-verbal de contravenție, trebuie avută în vedere expertiza. Menționează că expertul a avut la îndemână înscrisuri care nu s-au aflat în dosarul de daune, iar instanța a nesocotit și rolul său activ în aflarea adevărului, întrucât nu a făcut cercetări suplimentare, luând doar cuantumul daunei din raportul de expertiză. Mai arată că s-a declarat recurs și împotriva încheierii prin care s-a respins încuviințarea probei testimoniale. Pronunțarea asupra probei testimoniale fusese prorogată după efectuarea expertizei, și nu respinsă. În subsidiar, solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea probei testimoniale, respinsă în mod nelegal. În principal, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea pe fond a cererii de chemare în judecată. Mai arată că recurenta nu are culpă în producerea accidentului; cu cheltuieli pe cale separată.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 316 coroborat cu prevederile art. 298 și art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ reclamanta . GROUP SA a chemat în judecată pe pârâta S. M. solicitând instanței obligarea acesteia la plata sumei de 5354,36 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate către . SA și la plata dobânzii legale aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 03.07.2010 pârâta a condus în localitatea Răcari autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ care se afla în depășire regulamentară, astfel cum reiese din procesul verbal de contravenție . nr._/03.07.2010.
A mai arătat reclamanta că la momentul producerii evenimentului pârâta nu deținea polița RCA iar autoturismul avariat din vina pârâtei deținea polița CASCO . nr._ în vigoare la data producerii evenimentului iar în baza poliței a fost deschis dosarul de daună R3/CA/DB/10/_ și a achitat contravaloarea reparației autoturismului în sumă de 5354,36 lei.
La data de 01.11.2012 pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgoviște, arătând că instanța competentă este Judecătoria Răcari.
Prin sentința civilă nr. 5049 din 05.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.
Dosarul a fost înregistrat, la data de 19.12.2012, la Judecătoria Răcari sub nr._ .
Prin sentința nr. 1035/26.09.2013, Judecătoria Răcari a admis în parte cererea principală și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 5293,32 cu titlu de despagubiri și suma de 1427,38 lei reprezentând taxa de timbru corespunzătoare admiterii în parte și integral onorariu expert.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Răcari a reținut următoarele:
- astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a contraventiei . nr._ încheiat de IPJ Dâmbovița-Serviciul Rutier ( f 23), la data de 03.07.2010, pârâta a condus autoutilitara marca Dacia cu nr. De înmatriculare_ în localitatea Răcari, nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers către stânga intrând în coliziune cu autospeciala marca Dacia L. cu nr. De înmatriculare_ care se afla în depășire regulamentară, fapta constituind contravenție potrivit art.54 alin.1 rap. La art.100 alin.2 din OUG nr.195/2002.
- autoturismul avariat din vina pârâtei forma obiectul poliței de asigurare facultativa CASCO nr. . nr._ valabilă la data producerii evenimentului rutier, încheiată cu reclamanta . baza contractului de asigurare facultativă a autovehiculului, reclamanta, în calitate de asigurător, a întocmit dosar de daună nr. R3/CA/DB/10/_ și a plătit in contul asiguratului său suma de 5354,36 lei cu titlu de despăgubiri, avandu-se in vedere procesul-verbal de constatare a daunelor din 08.07.2010 precum și factura nr._/09.07.2010 emisa de .>
- conform art.22 din Legea nr.136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri și de răspundere civilă, reclamanta, în calitate de asigurator, este subrogată în toate drepturile asiguratului său contra celui răspunzător de producerea pagubei.
- pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 998-999 C.civ., pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, respectiv: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum si a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în neglijența cu care a acționat.
- in speță, din concluziile raportului de expertiză la întocmirea căruia au fost avute în vedere verbal de constatare a daunelor, devizul de reparații precum și factura fiscală emisa de unitatea specializată, rezultă existența și întinderea prejudiciului produs reclamantei, care se ridica la suma de 5293,32 lei.
- fapta ilicită, ca element al răspunderii delictuale, constă în avarierea autospecialei marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ proprietate a . SA de către pârâta care conducea autoutilitara marca Dacia cu nr. De înmatriculare_ și care nu s-a asigurat la la schimbarea direcției de mers către stânga intrând în coliziune cu autospeciala menționată, aceste aspecte fiind reținute de instanță din coroborarea procesului verbal de contravenție cu concluziile raportului de expertiză, expertul concluzionând în raport de datele și lucrările din dosarul cauzei că pârâta a încălcat prevederile art.54 alin.1 și 2 din OUG nr.195/2002.
Dealtfel, pârâta a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/01.07.2010 și care a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Răcari soluționat prin sentința civilă nr.2447/22.12.2010 în sensul admiterii în parte și înlocuirii amenzilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
- situația de fapt expusă în procesul-verbal de contravenție întrunește elementele constitutive ale contravenției pentru care petiționara a fost sancționată, astfel că stabilirea unei alte situații de fapt, așa cum pretinde pârâta în prezenta cauză, ar aduce atingere inclusiv puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești. Prin urmare, culpa pârâtei rezultă nu numai din procesului-verbal de contravenție întocmit pe numele acesteia dar și din sentința civilă menționată, raportat la încadrarea juridică dată a contravenției și la urmarea produsă astfel cum a fost consemnată în descrierea faptei. Prin respingerea plângerii contravenționale sub aspectul temeiniciei procesului verbal, prezumțiile de legalitate și de temeinicie de care beneficiază acest act s-au consolidat. Apărările pârâtei cu privire necesitatea administrării probei cu martori care să stabilească o altă dinamică a accidentului și vinovăția reprezintă motive de netemeinicie ale procesului-verbal care pot fi invocate și dealtfel au fost invocate doar în cadrul procedurii contravenționale judiciare.
- legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul produs asiguratului reclamantei este dovedită prin coroborarea înscrisurilor anterior menționate.
Împotriva sentinței nr. 1035/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, precum și împotriva încheierii din 19.09.2013,, a formulat recurs pârâta S. M., la data de 05.11.2013., solicitind in temeiul art. 312 alin 3 admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, intrucit:
-judecătorul fondului face o mare eroare atunei când stabilește că pârâta este autoarea faptei ilicite, adică cea vinovată de producerea accidentului, făcând o greșită interpretare si trimitere la probele de la dosar. Chiar dacă în mod corect instanța de fond face trimitere la procesul-verbal de contravenție CC nr._/3.07.2010, prin care pârâta a fost sancționată contravențional, stabilindu-se ca se face vinovată de producerea accidentului, contrar realității, - consemnează că: expertul concluzionând în raport de datele și lucrările dosarului că pârâta a încălcat prevederile art. 54 alin 1 și 2 din OUG 195/2002. (pg 3 alin 1 a sentinței atacate).
- este evident că această consemnare contravine realității, întrucât la CAP III CONCLUZII, raportul de expertiză tehnică, depus în luna septembrie 2013, concluziile expertului auto sunt fără echivoc: singura persoană vinovată de producerea accidentului a fost conducătorul mașinii de politie, asigurat la reclamantă, care a circulat cu viteză foarte, mare fără a avea pornite semnalele acustice și luminoase specifice. D. aceste concluzii puteau fi luate in seama de instanță, pentru că acesta este raportul de expertiză final, efectuat (după ce instanța a dispus refacerea raportului de expertiză din luna mai 2013.
- in mod legal instanța de fond nu era ținută de constatarea din procesul-verbal de contravenție si de sentința prin care a fost admisă în parte plângerea împotriva acestuia, în ceea ce privește vinovăția pârâtei, întrucât în dosarul de față s-au făcut probatorii complete și complexe asupra împrejurărilor producerii accidentului, prin efectuarea unei expertize de specialitate care a avut in vedere probe suplimentare (dosarul de daună), aceste probe nefiind avute in vedere de către judecătorul investit cu judecarea plângerii la contravenție.
- instanța de fond a nesocotit dispozițiile 129 alin. 5 NCPC și art. 6 CEDO, în momentul în care nu a luat in considerare concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește stabilirea vinovăției, considerând că procesul-verbal de contravenție face dovada vinovăției peste concluziile unei persoane de specialitate.
- potrivit raționamentului strâmb al instanței de fond, raportul de expertiză care stabilește clar vinovăția conducătorului mașinii de politie, nu are nici o valoare în fața unui act de sancționare contravențională întocmit tocmai de instituția la care era angajat cel vinovat de producerea evenimentului. Este evident că rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, pentru pronunțarea unei hotărâri temeinice și judecarea pricinii in mod echitabil sub aspectul egalității părților în cadrul procesului, au fost ignorate doar pentru a exonera de vina producerii accidentului un polițist ce conducea inconștient, cu viteză excesivă, nejustificată, punând in pericol pe ceilalți participant la trafic.
- aceleași dispoziții legale le-a încălcat redactorul sentinței atacate si atunci când prin încheierea din 19.09.2013 a respins proba cu martori, contrar realității motivând ca această probă a mai fost respinsă odată, lecturând încheierile din dosar, rezulta că această probă nu a fost niciodată respinsă, anterior datei de 19.09.2013, doar discuția asupra ei a fost prorogată după efectuarea expertizei.
La data de 05.02.2014 intimata-reclamantă S.C.O. V. Insurance Group SA București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic si nelegal si pe fond menținerea sentinței civile nr. 1035/26.09.2013 pronunțata in dosarul de mai sus, de către Judecătoria Răcari, ca temeinica si legala, deoarece:
- în mod corect, instanța de fond a admis acțiunea si a obligat recurenta-parata la plata sumei de 5293,32 lei reprezentând contravaloarea despăgubiri la care se adaugă dobânda legala aferenta valabila la data plații efective și la plata cheltuielilor de judecata.
- din întreg probatoriul administrat in cauza rezulta ca sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a recurentei-parate.
- legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita a recurentei-parate si prejudiciul produs asiguratului este dovedit prin coroborarea înscrisurilor depuse la dosar.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizind recursul prin prisma motivelor invocate, a probelor si considerentelor instantei de fond precum si prin prisma textelor legale incidente,se apreciaza ca acesta este nefondat pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.
În mod corect instanța de fond a reținut existența în cauză a vinovăției, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtei și prejudiciul produs asiguratului reclamantei.
Se apreciază că în cauza de față definitorie este problema existenței puterii de lucru judecat relativ la vinovăția recurentei pârâte în ceea ce privește producerea accidentului din 03.07.2010.
Relativ la puterea de lucru judecat, se apreciază că (așa cum de altfel s-a reținut în practică și în doctrină) puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifica faptul ca o cerere nu poate fi judecata in mod definitiv decât o singura data (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie sa fie contrazisa de o alta hotărâre (res judicata pro veritate habetur)
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C. civ., în relația dintre părți, prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrarii din partea acestora, într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Altfel spus, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesara existenta triplei identitati de parți, cauza si obiect, ci este necesara doar probarea identității intre problema soluționata irevocabil si problema dedusa judecații, instanța de judecata fiind ținuta sa pronunțe aceeași soluție, deoarece, in caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.
Din jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă ca, în acord cu jurisprudența CEDO si deciziile Curții Constituționale, autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul hotărârii, ci și considerentele pe care acesta se sprijină, aceeași interpretare fiind evidentă și în cazul puterii de lucru judecat.
În urma accidentului din 03.07.2010, recurenta a fost sancționată contravențional prin procesul-verbal de contravenție . nr._/03.07.2010.
Prin sentința civilă nr. 2447, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul_ la 22.12.2010, sentință definitivă și irevocabilă, s-a admis în parte plângerea formulata de câtre petenta S. M., s-a anulat parțial procesul-verbal de contravenție . nr._/03.07.2010 și s-a dispus înlocuirea amenzilor contravenționale de 240 lei aplicata pentru contravenția prev. de art. 54 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 si de 1000 lei aplicata pentru contravenția prev. de art. 48 din Legea nr. 136/1995, cu sancțiunea contravenționala a avertismentului.
S-a reținut în considerentele sentinței 2447/2010 ca procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si 17 din OG nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege, faptei i s-a dat o corecta încadrare juridica, ca petenta a fost sancționata pentru faptul la data de 03.07.2010 în jurul orelor 06,20 petenta a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ pe DN 71 Răcari si nu s-a asigurat în schimbarea direcției de mers spre ștanga pentru a intra în incinta târgului săptămânal, intrând în coliziune cu autospeciala marca Dacia L. cu nr._, situația de fapt reținuta întrunind elementele constitutive ale contravenției pentru care petiționara a fost sancționata.
Este indubitabil că prin sentința nr. 2447/2010, s-a tranșat cu putere de lucru judecat vinovăția recurentei în ceea ce privește producerea accidentului.
Așa fiind, în cadrul procesului de față, chestiunea vinovăției în producerea accidentului din 03.07.2010, nu mai poate fi pusă în discuție, opunându-se puterea de lucru judecat a sentinței nr. 2447/2010, fiind irelevant faptul că expertiza efectuată în cauză a stabilit altă persoana vinovată de producerea accidentului. De altfel, pe această chestiune a vinovăției în producerea accidentului, nu puteau fi administrate probatorii, acestea nefiind utile cauzei, în condițiile existenței puterii de lucru judecat a sentinței nr. 2447/2010.
Astfel fiind criticile referitoare neluarea în seamă a concluziilor raportului de expertiză și respingerea probei testimoniale nu pot fi primite.
F. de cele de mai sus, tribunalul urmeaza, ca vazind si dispozitile art 312 Cod procedura civila va respinge recursul .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S. M., domiciliată în ., J. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 1035/26.09.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . GROUP SA, cu sediul în sector 1, București, .. 23, cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat P. D. din București, .. 1, .. 3, biroul A 3, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
G. B. I. C. F. E. L. N.
Judecător fond C. D. D.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Red. EF/ NGL
2 ex./ 29.04.2014
| ← Dizolvare societate. Sentința nr. 1514/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţarea executării silite. Decizia nr. 177/2014.... → |
|---|
