Pretenţii. Decizia nr. 556/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2014 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 4784/315/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 556
Ședința publică din: 29.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. G.
JUDECĂTOR: E. N.
GREFIER: N. L.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-reclamantă P. A. C., domiciliată în Târgoviște, .. 94, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 4599 pronunțată la data de 4.12.2013 de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâti S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, .. 166, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că dosarul a fost amânat pentru a se comunica răspunsul la întâmpinare, și pentru a se pune în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civile, precum și faptul că s-a comunicat răspunsul la întâmpinare, iar prin serviciul, la data de 18.09.2014, intimații-pârâți au depus punct de vedere privitor la această excepție, în 2 exemplare, după care:
Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției necompetenței funcționale a Secției a II-a Civile.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 17.05.2013, reclamanta P. A. C., domiciliată în Târgoviște, .. 94, jud. Dâmbovița în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5 și Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, jud. Dâmbovița a solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale pentru creanța în cuantum de 214.093 lei începând cu data punerii în întârziere, 20.09.2010 și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat că prin sentința civilă nr. 650/07.04.2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 133/17.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, pârâtul a fost obligat să plătească, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.221/2009, sumele de 14.093 lei cu titlu de despăgubiri pentru bunurile confiscate tatălui său și de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta.
Debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația din titlul executoriu, fapt ce a determinat reclamantă să-l pună în întârziere prin cererea nr. 636/20.09.2010 adresată executorului judecătoresc, prin care a solicitat punerea în executare silită a obligației dispuse prin sentința civilă nr.650/2010, inclusiv plata dobânzii legale (daunele moratorii suferite).
Executorul judecătoresc nu a calculat dobânda legală indicând reclamantei să se adrese instanței de judecată.
Reclamanta a estimat valoarea dobânzii legale pe perioada 20.09.2010 și până în prezent la suma de 5.000 lei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1081, art. 1088, art. 1073 Codul civil de 1864, art. 1535 NCC, OG nr. 13/2011 privind dobânda legală, Directiva nr.2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din data de 16.02.2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și, dacă instanța consideră necesar, cu expertiză contabilă.
La cerere au fost anexate următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 650 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția Civilă în dosarul nr._ (f.5-7), decizia civilă nr.133/17.06.2010 a Curții de Apel Ploiești însoțită de dovada de comunicare a deciziei (f.8-13), cererea de executare silită înregistrată sub nr.636/20.09.2010 la B. A. D. (f.14), adresa executorului judecătoresc din data de 03.07.2012 – dosar de executare nr.636/2010 (f.15) și minuta întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, 10.03.2010 (f.17-18).
Legal citată pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că în anul 2012 reclamanta a formulat contestație la executare prin care a solicitat „cumulul dobânzii legale moratorii cu actualizarea creanței cu atât mai mult cu cât neexecutarea obligației de plată a unei sume de bani atrage nu numai daune compensatorii (actualizarea cu indicele de inflație), ci și daune moratorii (dobânda legală). Această cauză a constituit obiectul dosarului nr._, soluționat irevocabil la data de 09.05.2013 prin respingerea acțiunii.
Pe fondul cauzei pârâta a precizat că prin sentința civilă nr. 650/2010 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, instanța judecătorească a obligat S. R. să achite contestatoarei suma de 14.093 lei cu titlu de despăgubiri pentru bunurile confiscate autorului său și suma de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de autorul său.
Prin adresa nr. 636/07.07.2011 B. D. A. a solicitat acordarea sumelor de 233.254,32 lei reprezentând despăgubiri pentru bunurile confiscate și 4.722,98 lei reprezentând onorariul și cheltuielile de executare.
La data de 12.07.2011 Direcția Trezorerie a municipiului Târgoviște a transmis dispoziția de poprire emisă de B. A. D., cât și încheierea din data de 14.10.2010 prin care s-a încuviințat executarea silită.
La data de 16.04.2013, DGFP Dâmbovița a virat în contul B. A. D. suma de 9.246,18 lei – dosar de executare nr.636/2010.
La întâmpinare au fost anexate următoarele înscrisuri: Contestația la executare formulată de reclamanta din prezenta cauză și înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște (f.26-27), sentința civilă nr.137/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (f.28-30), decizia civilă nr.462/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar nr._ (f.31-35), extras de cont la data de 02.08.2011 – Trezoreria municipiului Târgoviște (f.36), ordinul de plată nr.313 din data de 02.02.2012 (f.37), extras de cont la data de 16.04.2013– Trezoreria municipiului Târgoviște (f.38), adresa înregistrată sub nr._/17.04.2012 la DGFP Dâmbovița (f.39) și dispoziția de poprire din data de 07.07.2011 – dosar de executare nr.636/2010 B. A. D. (f.40).
La data de 26.08.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f.77).
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4599/04.12.2013, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta P. A. C., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Analizând cauza sub aspectul excepției invocate, instanța de fond a admis-o având în vedere următoarele considerente: articolul 431 alin.2 NCPC reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat. Ea este la îndemâna oricăreia dintre părțile unui litigiu, în sensul că oricare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
În acest caz, nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca în judecată ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art.430 alin.2 NCPC.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ ce a avut ca obiect „contestație la executare” reclamanta a solicitat ca instanța să dispună obligarea debitoarei la plata dobânzii legale moratorii”.
Prin sentința pronunțată instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculată la debitul principal.
În prezenta cauză reclamanta solicită, asemeni cauzei anterior evocate, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale la debitul stabilit prin sentința civilă nr. 650/07.04.2010 a Tribunalului Dâmbovița.
Identitatea de obiect între cele două cauze este evidentă, chiar dacă este formulat diferit, dar scopul final urmărit este același, obligarea la plata dobânzii legale în condițiile în care o asemenea obligație nu se regăsește în titlul executoriu.
În raport de cele expuse, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și a respins acțiunea.
Împotriva sentinței instanței de fond, la data de 03.03.2014, reclamanta P. A. C. a declarat apel.
Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta reclamantă învederează următoarele considerente:
Instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă.
Astfel, instanța, în penultima pagină a hotărârii, ultimul alineat-motivează: în acest caz, nu este necesară tripla identitate de părți, obiect și cauză, ci este suficient ca, în judecata ulterioară, să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai prin considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. 2 NCPC."
De asemenea, apreciază că instanța de judecată a interpretat în mod greșit art. 430 alin. 2 și art. 431 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.
Instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 431 alin. 1 din codul de procedură civilă care consacră, fără putință de tăgadă si neechivoc, tripla identitate de părți, cauză și obiect, nu cum în mod greșit pretinde instanța de fond.
Astfel, art. 431 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă dispune: „Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleași cauze și pentru același obiect."
Se mai apreciază că între litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ și prezentul litigiu nu există tripla identitate de părți, cauză și obiect, așa cum prevede art. 431 alin. 1 din Codul de procedură civilă ; astfel, chiar dacă există identitate de părți și calitate a acestora, totuși, obiectul nu este identic, ci cel mult asemănător, iar cauza este total diferită.
În dosarul nr._, cauza o reprezintă dispozițiile art. 339 alin. 1 combinat cu art. 401 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 ; aceasta rezultă din chiar dosarul nr._, unde instanța de judecată, în sentința civilă pronunțată nr. 37/14.01.2013, în pagina 5, motivează: „în speță, creditoarea solicită obligarea debitorului și la dobânda legală, pentru ca suma ce ar rezulta să facă și ea obiectul executării deja începute, deși nu s-a solicitat prin cererea ce a fost soluționată prin titlul executoriu, urmărind astfel obținerea unui titlu executoriu pe calea contestației la executare."
În prezentul litigiu, cauza o reprezintă dispozițiile art. 1073, 1081, art. 1088 din vechiul Cod Civil, art. 1535 din Codul civil, OG nr. 13/2011 privind dobânda legală, Directiva nr. 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16.02.2011.
Având în vedere că indiferent de lărgimea interpretării, nu se poate reține existența identității de cauză între dosarul în litigiu și dosarul nr._, se solicită admiterea apelului, respingerea ca neîntemeiată a excepției invocată de pârâtă, judecarea în fond a litigiului și să se admită acțiunea așa cum a fost formulată.
Se solicită judecarea apelului în lipsa sa.
La data de 28 aprilie 2014, apelanta reclamantă a depus plata taxei judiciare de timbru – chitanța . nr._/28.04.2014 ( fila 11 ).
Prin întâmpinarea formulată, la data de 09 mai 2014, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița – reprezentată legal, solicită respingerea apelului si menținerea ca legală si temeinica a hotărârii pronunțata de instanța de fond.
Se consideră ca fiind întrunite prevederile art. 431 Cod procedura civila, deoarece desi nu este necesara tripla identitate de părți, obiect si cauza, este suficient ca în judecata ulterioara sa fie adusa în discuție o chestiune litigioasa care sa aiba legătura cu ceea ce s-a soluționat anterior, astfel încât aceasta sa nu poată fi contrazisă, indiferent daca aceasta rezolvare a fost data prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. 2 Cod procedura civila.
Prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanta a solicitat ca instanța sa dispună obligarea debitoarei la plata dobânzii legale moratorii, iar prin sentința pronunțata, instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculata la debitul principal.
In prezenta cauza, reclamanta a chemat în judecata instituția pârâtă sub aceleași aspecte si anume plata dobânzii legale la debitul stabilit prin sentința civila nr. 650/07.04.2010 a Tribunalului Dâmbovița.
La data de 26 mai 2014, apelanta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, învederând următoarele considerente:
Susținerile intimatei nu sunt fondate, iar instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, întrucât între litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ și prezentul litigiu nu există tripla identitate de părți cauză și obiect, așa cum prevede art. 431 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă.
Astfel, chiar dacă există identitate de părți și calitate a acestora, totuși obiectul nu este identic, ci cel mult asemănător, iar cauza este total diferită.
Având în vedere că indiferent de lărgimea interpretării, nu se poate reține existența identității de cauză între dosarul în litigiu și dosarul nr._, se solicită admiterea apelului, respingerea ca neîntemeiată a excepției invocată de pârâtă și judecarea în fond a litigiului, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
De asemenea, apelanta invocă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civilă și de C. administrativ și fiscal și solicită declinarea competenței de soluționare a prezentului apel în favoarea Secției I civile, având în vedere natura civilă a cauzei și calitatea părților care nu sunt profesioniști, ci persoane fizice și persoane juridice de drept public.
La data de 18.09.2014, pârâta a formulat cerere, prin care își exprima punctul de vedere cu privire la excepția necompetentei funcționale a Secției de C. Administrativ si Fiscal.
Deși nu o pot trata ca pe o veritabila excepție, apreciază ca, în prezenta cauza, competenta aparține Secției Civile, motiv pentru care se solicită transpunerea cauzei la aceasta secție din cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Analizând excepția de necompetență funcțională Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Dâmbovița, invocată de apelantă în condițiile prev. de disp. art. 130, alin. 3 din C.pr.civ., în raport de actele și lucrările cauzei și de dispozițiile legale incidente, tribunalul urmează să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp. art. 248, alin. 1 din C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte tribunalul reține că potrivit disp. art. 132, alin. 1 din C.pr.civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să se stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit disp. art. 136, alin. 1 din C.pr.civ, dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Așa fiind, tribunalul constată că, în raport de obiectul cauzei, pretenții reprezentate de dobânda legală solicitată pentru neplata în termen a unei creanțe stabilită printr-o hotărâre judecătorească dată într-un litigiu civil între părți, de faptul că în cadrul Tribunalului Dâmbovița funcționează două secții civile cu competențe diferite precum și de faptul că un astfel de litigiu este dat în competența de soluționare doare a Secției I Civilă în condițiile în care Secția a II-a civilă soluționează doar litigii de contencios administrativ și fiscal, cauze de insolvență ori litigii între profesioniști, competența funcțională de soluționare a prezentei cauze revine unuia dintre completele specializate în soluționarea unor astfel de litigii, dintre cele care funcționează în cadrul Secției a I-a Civilă din cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Prin urmare, față de aceste considerente, competența funcțională a soluționării cauzei va fi declinată în favoarea Secției a I-a Civilă a Tribunalului Dâmbovița, cauza urmând a fi repartizată aleatoriu pe rolul unui complet al acestei secții, specializat să soluționeze un astfel de litigiu.
Văzând și disp. art. 136, alin. 1 și art. 135, alin. 4 din C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE ELGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței funcționale.
Declină competența de soluționare a apelului declarat de apelanta-reclamantă P. A. C., domiciliată în mun. Târgoviște, .. 94, jud. Dâmbovița, împotriva sentinței nr. 4599 pronunțată la data de 4.12.2013 de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5, și DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, cu sediul în mun. Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, în favoarea Secției I Civilă din cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi, 29.10.2014.
Președinte, Judecător,
B. G. E. N.
Grefier,
N. L.
Red. – E.N.
2 ex./24.11.2014
| ← Alte cereri. Decizia nr. 569/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 669/2014. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
